Biblia Vechiul Testament

FACEREA – INTAIA CARTE A LUI MOISE

CAPITOLUL 1 
Facerea lumii. 

1. La inceput a facut Dumnezeu cerul si pamantul. 
2. Si pamantul era netocmit si gol. Intuneric era deasupra adancului si Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor. 
3. Si a zis Dumnezeu: „Sa fie lumina! Si a fost lumina. 
4. Si a vazut Dumnezeu ca este buna lumina, si a despartit Dumnezeu lumina de intuneric. 
5. Lumina a numit-o Dumnezeu ziua, iar intunericul l-a numit noapte. Si a fost seara si a fost dimineata: ziua intai. 
6. Si a zis Dumnezeu: „Sa fie o tarie prin mijlocul apelor si sa desparta ape de ape!” Si a fost asa. 
7. A facut Dumnezeu taria si a despartit Dumnezeu apele cele de sub tarie de apele cele de deasupra tariei. 
8. Taria a numit-o Dumnezeu cer. Si a vazut Dumnezeu ca este bine. Si a fost seara si a fost dimineata: ziua a doua. 
9. Si a zis Dumnezeu: „Sa se adune apele cele de sub cer la un loc si sa se arate uscatul!” Si a fost asa. si s-au adunat apele cele de sub cer la locurile lor si s-a aratat uscatul. 
10. Uscatul l-a numit Dumnezeu pamant, iar adunarea apelor a numit-o mari. Si a vazut Dumnezeu ca este bine. 
11. Apoi a zis Dumnezeu: „Sa dea pamantul din sine verdeata: iarba, cu samanta intr-insa, dupa felul si asemanarea ei, si pomi roditori, care sa dea rod cu samanta in sine, dupa fel, pe pamant!” Si a fost asa. 
12. Pamantul a dat din sine verdeata: iarba, care face samanta, dupa felul si dupa asemanarea ei, si pomi roditori, cu samanta, dupa fel, pe pamant. Si a vazut Dumnezeu ca este bine. 
13. Si a fost seara si a fost dimineata: ziua a treia. 
14. Si a zis Dumnezeu: „Sa fie luminatori pe taria cerului, ca sa lumineze pe pamant, sa desparta ziua de noapte si sa fie semne ca sa deosebeasca anotimpurile, zilele si anii, 
15. Si sa slujeasca drept luminatori pe taria cerului, ca sa lumineze pamantul. Si a fost asa. 
16. A facut Dumnezeu cei doi luminatori mari: luminatorul cel mai mare pentru carmuirea zilei si luminatorul cel mai mic pentru carmuirea noptii, si stelele. 
17. Si le-a pus Dumnezeu pe taria cerului, ca sa lumineze pamantul, 
18. Sa carmuiasca ziua si noaptea si sa desparta lumina de intuneric. Si a vazut Dumnezeu ca este bine. 
19. Si a fost seara si a fost dimineata: ziua a patra. 
20. Apoi a zis Dumnezeu: „Sa misune apele de vietati, fiinte cu viata in ele si pasari sa zboare pe pamant, pe intinsul tariei cerului!” Si a fost asa. 
21. A facut Dumnezeu animalele cele mari din ape si toate fiintele vii, care misuna in ape, unde ele se prasesc dupa felul lor, si toate pasarile inaripate dupa felul lor. Si a vazut Dumnezeu ca este bine. 
22. Si le-a binecuvantat Dumnezeu si a zis: „Prasiti-va si va inmultiti si umpleti apele marilor si pasarile sa se inmulteasca pe pamant! 
23. Si a fost seara si a fost dimineata: ziua a cincea. 
24. Apoi a zis Dumnezeu: „Sa scoata pamantul fiinte vii, dupa felul lor: animale, taratoare si fiare salbatice dupa felul lor”. Si a fost asa. 
25. A facut Dumnezeu fiarele salbatice dupa felul lor, si animalele domestice dupa felul lor, si toate taratoarele pamantului dupa felul lor. Si a vazut Dumnezeu ca este bine. 
26. Si a zis Dumnezeu: „Sa facem om dupa chipul si dupa asemanarea Noastra, ca sa stapaneasca pestii marii, pasarile cerului, animalele domestice, toate vietatile ce se tarasc pe pamant si tot pamantul!” 
27. Si a facut Dumnezeu pe om dupa chipul Sau; dupa chipul lui Dumnezeu l-a facut; a facut barbat si femeie. 
28. Si Dumnezeu i-a binecuvantat, zicand: „Cresteti si va inmultiti si umpleti pamantul si-l supuneti; si stapaniri peste pestii marii, peste pasarile cerului, peste toate animalele, peste toate vietatile ce se misca pe pamant si peste tot pamantul!” 
29. Apoi a zis Dumnezeu: „Iata, va dau toata iarba ce face samanta de pe toata fata pamantului si tot pomul ce are rod cu samanta in el. Acestea vor fi hrana voastra. 
30. Iar tuturor fiarelor pamantului si tuturor pasarilor cerului si tuturor vietatilor ce se misca pe pamant, care au in ele suflare de viata, le dau toata iarba verde spre hrana. Si a fost asa. 
31. Si a privit Dumnezeu toate cate a facut si iata erau bune foarte. Si a fost seara si a fost dimineata: ziua a sasea. 

CAPITOLUL 2 
Sfintirea zilei a saptea. Asezarea omului in rai. Prima familie. 

1. Asa s-au facut cerul si pamantul si toata ostirea lor. 
2. Si a sfarsit Dumnezeu in ziua a sasea lucrarea Sa, pe care a facut-o; iar in ziua a saptea S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a facut. 
3. Si a binecuvantat Dumnezeu ziua a saptea si a sfintit-o, pentru ca intr-insa S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a facut si le-a pus in randuiala. 
4. Iata obarsia cerului si a pamantului de la facerea lor, din ziua cand Domnul Dumnezeu a facut cerul si pamantul. 
5. Pe camp nu se afla nici un copacel, iar iarba de pe el nu incepuse a odrasli, pentru ca Domnul Dumnezeu nu trimisese inca ploaie pe pamant si nu era nimeni ca sa lucreze pamantul. 
6. Ci numai abur iesea din pamant si umezea toata fata pamantului. 
7. Atunci, luand Domnul Dumnezeu tarana din pamant, a facut pe om si a suflat in fata lui suflare de viata si s-a facut omul fiinta vie. 
8. Apoi Domnul Dumnezeu a sadit o gradina in Eden, spre rasarit, si a pus acolo pe omul pe care-l zidise. 
9. Si a facut Domnul Dumnezeu sa rasara din pamant tot soiul de pomi, placuti la vedere si cu roade bune de mancat; ier in mijlocul raiului era pomul vietii si pomul cunostintei binelui si raului. 
10. Si din Eden iesea un rau, care uda raiul, iar de acolo se impartea in patru brate. 
11. Numele unuia era Fison. Acesta inconjura toata tara Havila, in care se afla aur. 
12. Aurul din tara aceea este bun; tot acolo se gaseste bdeliu si piatra de onix. 
13. Numele raului al doilea este Gihon. Acesta inconjura toata tara Cus. 
14. Numele raului al treilea este Tigru. Acesta curge prin fata Asiriei; iar raul al patrulea este Eufratul. 
15. Si a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care-l facuse si l-a pus in gradina cea din Eden, ca s-o lucreze si s-o pazeasca. 
16. A dat apoi Domnul Dumnezeu lui Adam porunca si i zis: „Din toti pomii din rai poti sa mananci, 
17. Iar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, caci, in ziua in care vei manca din el, vei muri negresit! 
18. Si a zis Domnul Dumnezeu: „Nu este bine sa fie omul singur; sa-i facem ajutor potrivit pentru el”. 
19. Si Domnul Dumnezeu, Care facuse din pamant toate fiarele campului si toate pasarile cerului, le-a adus la Adam, ca sa vada cum le va numi; asa ca toate fiintele vii sa se numeasca precum le va numi Adam. 
20. Si a pus Adam nume tuturor animalelor si tuturor pasarilor cerului si tuturor fiarelor salbatice; dar pentru Adam nu s-a gasit ajutor de potriva lui. 
21. Atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu; si, daca a adormit, a luat una din coastele lui si a plinit locul ei cu carne. 
22. Iar coasta luata din Adam a facut-o Domnul Dumnezeu femeie si a adus-o la Adam. 
23. Si a zis Adam: „Iata aceasta-i os din oasele mele si carne din carnea mea; ea se va numi femeie, pentru ca este luata din barbatul sau. 
24. De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va uni cu femeia sa si vor fi amandoi un trup. 
25. Adam si femeia lui erau amandoi goi si nu se rusinau. 

CAPITOLUL 3 
Caderea stramosilor in pacat. Pedeapsa. Fagaduinta lui Mesia. 

1. Sarpele insa era cel mai siret dintre toate fiarele de pe pamant, pe care le facuse Domnul Dumnezeu. Si a zis sarpele catre femeie: „Dumnezeu a zis El, oare, sa nu mancati roade din orice pom din rai?” 
2. Iar femeia a zis catre sarpe: „Roade din pomii raiului putem sa mancam; 
3. Numai din rodul pomului celui din mijlocul raiului ne-a zis Dumnezeu: „Sa nu mancati din el, nici sa va atingeti de el, ca sa nu muriti!” 
4. Atunci sarpele a zis catre femeie: „Nu, nu veti muri! 
5. Dar Dumnezeu stie ca in ziua in care veti manca din el vi se vor deschide ochii si veti fi ca Dumnezeu, cunoscand binele si raul”. 
6. De aceea femeia, socotind ca rodul pomului este bun de mancat si placut ochilor la vedere si vrednic de dorit, pentru ca da stiinta, a luat din el si a mancat si a dat barbatului sau si a mancat si el. 
7. Atunci li s-au deschis ochii la amandoi si au cunoscut ca erau goi, si au cusut frunze de smochin si si-au facut acoperaminte. 
8. Iar cand au auzit glasul Domnului Dumnezeu, Care umbla prin rai, in racoarea serii, s-au ascuns Adam si femeia lui de fata Domnului Dumnezeu printre pomii raiului. 
9. Si a strigat Domnul Dumnezeu pe Adam si i-a zis: „Adame, unde esti?” 
10. Raspuns-a acesta: „Am auzit glasul  Tau in rai si m-am temut, caci sunt gol, si m-am ascuns”. 
11. Si i-a zis Dumnezeu: „Cine ti-a spus ca esti gol? Nu cumva ai mancat din pomul din care ti-am poruncit sa nu mananci?” 
12. Zis-a Adam: QFemeia care mi-ai dat-o sa fie cu mine, aceea mi-a dat din pom si am mancat”. 
13. Si a zis Domnul Dumnezeu catre femeie: „Pentru ce ai facut aceasta?” Iar femeia a zis: QSarpele m-a amagit si eu am mancat”. 
14. Zis-a Domnul Dumnezeu catre sarpe: „Pentru ca ai facut aceasta, blestemat sa fii intre toate animalele si intre toate fiarele campului; pe pantecele tau sa te tarasti si tarana sa mananci in toate zilele vietii tale! 
15. Dusmanie voi pune intre tine si intre femeie, intre samanta ta si samanta ei; aceasta iti va zdrobi capul, iar tu ii vei intepa calcaiul”. 
16. Iar femeii i-a zis: „Voi inmulti mereu necazurile tale, mai ales in vremea sarcinii tale; in dureri vei naste copii; atrasa vei fi catre barbatul tau si el te va stapani”. 
17. Iar lui Adam i-a zis: „Pentru ca ai ascultat vorba femeii tale si ai mancat din pomul din care ti-am poruncit: „Sa nu mananci”, blestemat va fi pamantul pentru tine! Cu osteneala sa te hranesti din el in toate zilele vietii tale! 
18. Spini si palamida iti va rodi el si te vei hrani cu iarba campului! 
19. In sudoarea fetei tale iti vei manca painea ta, pana te vei intoarce in pamantul din care esti luat; caci pamant esti si in pamant te vei intoarce”. 
20. Si a pus Adam femeii sale numele Eva, adica viata, pentru ca ea era sa fie mama tuturor celor vii. 
21. Apoi a facut Domnul Dumnezeu lui Adam si femeii lui imbracaminte de piele si i-a imbracat. 
22. Si a zis Domnul Dumnezeu: „Iata Adam s-a facut ca unul dintre Noi, cunoscand binele si raul. Si acum nu cumva sa-si intinda mana si sa ia roade din pomul vietii, sa manance si sa traiasca in veci!…” 
23. De aceea l-a scos Domnul Dumnezeu din gradina cea din Eden, ca sa lucreze pamantul, din care fusese luat. 
24. Si izgonind pe Adam, l-a asezat in preajma gradinii celei din Eden si a pus heruvimi si sabie de flacara valvaitoare, sa pazeasca drumul catre pomul vietii. 

CAPITOLUL 4 
Cain si Abel. Urmasii lor. 

1. Dupa aceea a cunoscut Adam pe Eva, femeia sa, si ea, zamislind, a nascut pe Cain si a zis: „Am dobandit om de la Dumnezeu”. 
2. Apoi a mai nascut pe Abel, fratele lui Cain. Abel a fost pastor de oi, iar Cain lucrator de pamant. 
3. Dar dupa un timp, Cain a adus jertfa lui Dumnezeu din roadele pamantului. 
4. Si a adus si Abel din cele intai-nascute ale oilor sale si din grasimea lor. Si a cautat Domnul spre Abel si spre darurile lui, 
5. Iar spre Cain si spre darurile lui n-a cautat. Si s-a intristat Cain tare si fata lui era posomorata. 
6. Atunci a zis Domnul Dumnezeu catre Cain: „Pentru ce te-ai intristat si pentru ce s-a posomorat fata ta? 
7. Cand faci bine, oare nu-n este fata senina? Iar de nu faci bine, pacatul bate la usa si cauta sa te tarasca, dar tu biruieste-l!” 
8. Dupa aceea Cain a zis catre Abel, fratele sau: „Sa iesim la camp!” Iar cand erau ei in campie, Cain s-a aruncat asupra lui Abel, fratele sau, si l-a omorat. 
9. Atunci a zis Domnul Dumnezeu catre Cain: „Unde este Abel, fratele tau?” Iar el a raspuns: „Nu stiu! Au doara eu sunt pazitorul fratelui meu?” 
10. si a zis Domnul: „Ce ai facut? Glasul sangelui fratelui tau striga catre Mine din pamant. 
11. Si acum esti blestemat de pamantul care si-a deschis gura sa, ca sa primeasca sangele fratelui tau din mana ta. 
12. Cand vei lucra pamantul, acesta nu-si va mai da roadele sale tie; zbuciumat si fugar vei fi tu pe pamant”. 
13. Si a zis Cain catre Domnul Dumnezeu: „Pedeapsa mea este maz mare decat as putea-o purta. 
14. De ma izgonesti acum din pamantul acesta, ma voi ascunde de la fata Ta si voi fi zbuciumat si fugar pe pamant, si oricine ma va intalni, ma va ucide”. 
15. Si i-a zis Domnul Dumnezeu: „Nu asa, ci tot cel ce va ucide pe Cain inseptit se va pedepsi”. Si a pus Domnul  Dumnezeu semn lui Cain, ca tot cel care il va intalni sa nu-l omoare. 
16. Si s-a dus Cain de la fata lui Dumnezeu si a locuit in tinutul Nod, la rasarit de Eden. 
17. Dupa aceea a cunoscut Cain pe femeia sa si ea, zamislind, a nascut pe Enoh. Apoi a zidit Cain o cetate si a numit-o, dupa numele fiului sau, Enoh. 
18. Iar lui Enoh i s-a nascut Irad; lui Irad i s-a nascut Maleleil; lui Maleleil i s-a nascut Matusal, iar lui Matusal i s-a nascut Lameh. 
19. Lameh si-a luat doua femei: numele uneia era Ada si numele celeilalte era Sela. 
20. Ada a nascut pe Iabal; acesta a fost tatal celor ce traiesc in corturi, la turme. 
21. Fratele lui se numea Iubal; acesta este tatal tuturor celor ce canta din chitara si din cimpoi. 
22. Sela a nascut si ea pe Tubalcain, care a fost faurar de unelte de arama si de fier. Si sora lui se chema Noema. 
23. Si a zis Lameh catre femeile sale: „Ada si Sela, ascultati glasul meu! Femeile lui Lameh, luati aminte la cuvintele mele: Am ucis un om pentru rana mea si un tanar pentru vanataia mea. 
24. Daca pentru Cain va fi razbunarea de sapte ori, apoi pentru Lameh de saptezeci de ori cate sapte!” 
25. Adam a cunoscut iarasi pe Eva, femeia sa, si ea, zamislind, a nascut un fiu si i-a pus numele Set, pentru ca si-a zis: „Mi-a dat Dumnezeu alt fiu in locul lui Abel, pe care l-a ucis Cain. 
26. Lui Set de asemenea i s-a nascut un fiu si i-a pus numele Enos. Atunci au inceput oamenii a chema numele Domnului Dumnezeu. 

CAPITOLUL 5 
Neamurile patriarhilor de la Adam pana la Noe. 

l. Iata acum cartea neamului lui Adam. Cand a facut Dumnezeu pe Adam, l-a facut dupa chipul lui Dumnezeu. 
2. Barbat si femeie a facut si i-a. binecuvantat si le-a pus numele: Om, in ziua in care i-a facut. 
3. Adam a trait doua sute treizeci de ani si atunci i s-a nascut un fiu dupa asemanarea sa si, dupa chipul sau si i-a pus numele Set. 
4. Zilele pe care le-a trait Adam dupa nasterea lui Set au fost sapte sute de ani si i s-au nascut fii si fiice. 
5. Iar de toate, zilele vietii lui Adam au fost noua sute treizeci de ani si apoi a murit. 
6. Set a trait doua sute cinci ani si i s-a nascut Enos. 
7. Dupa nasterea lui Enos, Set a mai trait sapte sute sapte ani, si i s-au nascut fii si fiice. 
8. Iar de toate, zilele lui Set au fost noua sute doisprezece ani si apoi a murit. 
9. Enos a trait o suta nouazeci de ani si atunci i s-a nascut Cainan. 
10. Dupa nasterea lui Cainan, Enos a mai trait sapte sute cincisprezece ani si i s-au nascut fii si fiice. 
11. Iar de toate, zilele lui Enos au fost noua sute cinci ani si apoi a murit. 
12. Cainan a trait o suta saptezeci de ani si atunci i s-a nascut Maleleil. 
13. Dupa nasterea lui Maleleil, Cainan a mai trait sapte sute patruzeci de ani si i s-au nascut fii si fiice. 
14. Iar de toate, zilele lui Cainan au fost noua sute zece ani si apoi a murit. 
15. Maleleil a trait o suta saizeci si cinci de ani si atunci i s-a nascut Iared. 
16. Dupa nasterea lui Iared, Maleleil a mai trait sapte sute treizeci de ani si i s-au nascut fii si fiice. 
17. Iar de toate, zilele lui Maleleil au fost opt sute nouazeci si cinci de ani si apoi a murit. 
18. Iared a trait o suta saizeci si doi de ani si atunci i s-a nascut Enoh. 
19. Dupa nasterea lui Enoh, Iared a mai trait opt sute de ani si i s-au nascut fii si fiice. 
20. Iar de toate, zilele lui Iared au fost noua sute saizeci si doi de ani si apoi a murit. 
21. Enoh a trait o suta saizeci si cinci de ani, si atunci i s-a nascut Matusalem. 
22. Si a umblat Enoh inaintea lui Dumnezeu, dupa nasterea lui Matusalem, doua sute de ani si i s-au nascut fii si fiice. 
23. Iar de toate, zilele lui Enoh au fost trei sute saizeci si cinci de ani. 
24. Si a placut Enoh lui Dumnezeu si apoi nu s-a mai aflat, pentru ca l-a mutat Dumnezeu. 
25. Matusalem a trait o suta optzeci Si sapte de ani si atunci i s-a nascut Lameh. 
26. Dupa nasterea lui Lameh, Matusalem a mai trait sapte sute optzeci si doi de ani si i s-au nascut fii si fiice. 
27. Iar de toate, zilele lui Matusalem, pe care le-a trait, au fost noua sute saizeci si noua de ani si apoi a murit. 
28. Lameh a trait o suta optzeci si opt de ani si atunci i s-a nascut un fiu. 
29. Si i-a pus numele Noe, zicand: „Acesta ne va mangaia in lucrul nostru si in munca mainilor noastre, la lucrarea pamantului, pe care l-a blestemat Domnul Dumnezeu!” 
30. Si a mai trait Lameh, dupa nasterea lui Noe, cinci sute saizeci si cinci de ani si i s-au nascut fii si fiice. 
31. Iar de toate, zilele lui Lameh au fost sapte sute cincizeci si trei de ani si apoi a murit. 
32. Noe era de cinci sute de ani, cand i s-au nascut trei feciori: Sem, Ham si Iafet. 

CAPITOLUL 6 
Vestirea potopului. Facerea corabiei. 

l. Iar dupa ce au inceput a se inmulti oamenii pe pamant si li s-au nascut fiice, 
2. Fiii lui Dumnezeu, vazand ca fiicele oamenilor sunt frumoase, si-au ales dintre ele sotii, care pe cine a voit. 
3. Dar Domnul Dumnezeu a zis: „Nu va ramane Duhul Meu pururea in oamenii acestia, pentru ca sunt numai trup. Deci zilele lor sa mai fie o suta douazeci de ani! 
4. In vremea aceea s-au ivit pe pamant uriasi, mai cu seama de cand fiii lui Dumnezeu incepusera a intra la fiicele oamenilor si acestea incepusera a le naste fii: acestia sunt vestitii viteji din vechime. 
5. Vazand insa Domnul Dumnezeu ca rautatea oamenilor s-a marit pe pamant si ca toate cugetele si dorintele inimii lor sunt indreptate la rau in toate zilele, 
6. I-a parut rau si s-a cait Dumnezeu ca a facut pe om pe pamant. 
7. Si a zis Domnul: „Pierde-voi de pe fata pamantului pe omul pe care l-am facut! De la om pana la dobitoc si de la taratoare pana la pasarile cerului, tot voi pierde, caci Imi pare rau ca le-am facut”. 
8. Noe insa a aflat har inaintea Domnului Dumnezeu. 
9. Iata viata lui Noe: Noe era om drept si neprihanit intre oamenii timpului sau si mergea pe calea Domnului. 
10. Si i s-au nascut lui Noe trei fii: Sem, Ham si Iafet. 
11. Pamantul insa se stricase inaintea fetei lui Dumnezeu si se umpluse pamantul de silnicii. 
12. Si a cautat Domnul Dumnezeu spre pamant si iata era stricat, caci tot trupul se abatuse de la calea sa pe pamant. 
13. Atunci a zis Domnul Dumnezeu catre Noe: „Sosit-a inaintea fetei Mele sfarsitul a tot omul, caci s-a umplut pamantul de nedreptatile lor, si iata Eu ii voi pierde de pe pamant. 
14. Tu insa fa-ti o corabie de lemn de salcam. In corabie sa faci despartituri si smoleste-o cu smoala pe dinauntru si pe din afara. 
15. Corabia insa sa o faci asa: lungimea corabiei sa fie de trei sute de coti, latimea ei de cincizeci de coti, iar inaltimea de treizeci de coti. 
16. Sa faci corabiei o fereastra la un cot de la acoperis, iar usa corabiei sa o faci intr-o parte a ei. De asemenea sa faci intr-insa trei randuri de camari: jos, la mijloc si sus. 
17. Si iata Eu voi aduce asupra pamantului potop de apa, ca sa pierd tot trupul de sub cer, in care este suflu de viata, si tot ce este pe pamant va pieri. 
18. Iar cu tine voi face legamantul Meu; si vei intra in corabie tu si impreuna cu tine vor intra fiii tai, femeia ta si femeile fiilor tai. 
19. Sa intre in corabie din toate animalele, din toate taratoarele, din toate fiarele si din tot trupul, cate doua, parte barbateasca si parte femeiasca, ca sa ramana cu tine in viata. 
20. Din toate soiurile de pasari inaripate dupa fel, din toate soiurile de animale dupa fel si din toate soiurile de taratoare dupa fel, din toate sa intre la tine cate doua, parte barbateasca si parte femeiasca, ca sa ramana in viata impreuna cu tine. 
21. Iar tu ia cu tine din tot felul de mancare, cu care va hraniti; ingrijeste-te ca sa fie aceasta de mancare pentru tine si pentru acelea”. 
22. Si a inceput Noe lucrul si precum ii poruncise Domnul Dumnezeu asa a facut. 

CAPITOLUL 7 
Potopul. 

1. Dupa aceea a zis Domnul Dumnezeu lui Noe: „Intra in corabie, tu si toata casa ta, caci in neamul acesta numai pe tine te-am vazut drept inaintea Mea. 
2. Sa iei cu tine din toate animalele curate cate sapte perechi, parte barbateasca si parte femeiasca, iar din animalele necurate cate o pereche, parte barbateasca si parte femeiasca. 
3. De asemenea si din pasarile cerului sa iei: din cele curate cate sapte perechi, parte barbateasca si parte femeiasca, iar din toate pasarile necurate cate o pereche, parte barbateasca si parte femeiasca, ca sa le pastrezi soiul pentru tot pamantul. 
4. Caci peste sapte zile Eu voi varsa ploaie pe pamant, patruzeci de zile si patruzeci de nopti si am sa pierd de pe fata pamantului toate fapturile cate am facut”. 
5. Si a facut Noe toate cate i-a poruncit Domnul Dumnezeu. 
6. Noe insa, cand a venit asupra pamantului potopul de apa, era de sase sute de ani. 
7. Si a intrat Noe in corabie si impreuna cu el au intrat fiii lui, femeia lui si femeile fiilor lui, ca sa scape de apele potopului. 
8. Din pasarile curate si din pasarile necurate, din animalele curate si din animalele necurate, din fiare si din toate cele ce se misca pe pamant 
9. Au intrat la Noe in corabie perechi, perechi, parte barbateasca si parte femeiasca, cum poruncise Dumnezeu lui Noe. 
10. Iar dupa sapte zile au venit asupra pamantului apele potopului. 
11. In anul sase sute al vietii lui Noe, in luna a doua, in ziua a douazeci si saptea a lunii acesteia, chiar in acea zi, s-au desfacut toate izvoarele adancului celui mare si s-au deschis jgheaburile cerului; 
12. Si a plouat pe pamant patruzeci de zile si patruzeci de nopti. 
13. In ziua aceasta a intrat Noe in corabie si impreuna cu dansul au intrat Sem, Ham si Iafet, fiii lui Noe, femeia lui Noe si cele trei femei ale fiilor lui. 
14. Din toate soiurile de fiare de pe pamant, din toate soiurile de animale, din toate soiurile de vietati ce misunau pe pamant, din toate soiurile de zburatoare, din toate pasarile, din toate inaripatele 
15. Si din tot trupul, in care se afla duh de viata, au intrat cu Noe in corabie, perechi, perechi, parte barbateasca si parte femeiasca. 
16. Si cele ce au intrat cu Noe in corabie din tot trupul au intrat parte barbateasca si parte femeiasca, precum poruncise Dumnezeu lui Noe. $i a inchis Domnul Dumnezeu corabia pe din afara. 
17. Potopul a tinut pe pamant patruzeci de zile si patruzeci de nopti si s-a inmultit apa si a ridicat corabia si aceasta s-a inaltat deasupra pamantului. 
18. Si a crescut apa mereu si s-a inmultit foarte tare pe pamant si corabia se purta pe deasupra apei. 
19. Si a sporit apa pe pamant atat de mult, incat a acoperit toti muntii cei inalti, care erau sub cer. 
20. Si a acoperit apa toti muntii cei inalti, ridicandu-se cu cincisprezece coti mai sus de ei. 
21. Si a murit tot trupul ce se misca pe pamant: pasarile, animalele, fiarele, toate vietatile ce misunau pe pamant si toti oamenii. 
22. Toate cele de pe uscat, cate aveau suflare de viata in narile lor, au murit. 
23. Si asa s-a stins toata fiinta care se afla pe fata a tot pamantul, de la om pana la dobitoc si pana la taratoare si pana la pasarile cerului, toate s-au stins de pe pamant, si a ramas numai Noe si ce era cu el in corabie. 
24. Iar apa a crescut mereu pe pamant, o suta cincizeci de zile. 

CAPITOLUL 8 
Incetarea potopului 

l. Dar si-a adus aminte Dumnezeu de Noe, de toate fiarele, de toate animalele, de toate pasarile si de toate vietatile ce se misca, cate erau cu dansul in corabie; si a adus Dumnezeu vant pe pamant si a incetat apa de a mai creste. 
2. Atunci s-au incuiat izvoarele adancului si jgheaburile cerului si a incetat ploaia din cer. 
3. Dupa o suta cincizeci de zile, a inceput a se scurge apa de pe pamant si a se imputina. 
4. Iar in luna a saptea, in ziua a douazeci si saptea a lunii acesteia, s-a oprit corabia pe Muntii Ararat. 
5. Apa a scazut mereu pana in luna a zecea; iar in ziua intai a lunii a zecea s-au aratat varfurile muntilor. 
6. Dupa patruzeci de zile, a deschis Noe fereastra, pe care o facuse la corabie, 
7. Si a dat drumul corbului, ca sa vada de a scazut apa pe pamant. Acesta, zburand, nu s-a mai intors pana ce a secat apa de pe pamant. 
8. Apoi, dupa el a trimis porumbelul, ca sa vada de s-a scurs apa de pe pamant. 
9. Porumbelul insa, negasind loc de odihna pentru picioarele sale, s-a intors la el, in corabie; caci era inca apa pe toata fata pamantului. Si a intins Noe mana si l-a apucat si l-a bagat la sine, in corabie. 
10. Si asteptand inca alte sapte zile, a dat iarasi drumul porumbelului din corabie, 
11. Si porumbelul s-a intors la el, spre seara, si iata avea in ciocul sau o ramura verde de maslin. Atunci a cunoscut Noe ca s-a scurs apa de pe fata pamantului. 
12. Mai zabovind inca alte sapte zile, iarasi a dat drumul porumbelului si el nu s-a mai intors. 
13. Iar in anul sase sute unu al vietii lui Noe, in ziua intai a lunii intai, secand apa de pe pamant, a ridicat Noe acoperisul corabiei si a privit, si iata se zbicise fata pamantului. 
14. Iar in luna a doua, la douazeci si sapte ale lunii acesteia, pamantul era uscat. 
15. Atunci a grait Domnul Dumnezeu lui Noe si a zis: 
16. „Iesi din corabie tu si impreuna cu tine femeia ta, fiii tai si femeile fiilor tai. 
17. Scoate de asemenea impreuna cu tine toate vietatile, care sunt cu tine, si tot trupul, de la pasari si pana la animale, si toate vietatile ce se misca pe pamant, ca sa se imprastie pe pamant, sa se praseasca si sa se inmulteasca pe pamant”. 
18. Atunci a iesit Noe din corabie; si impreuna cu el au iesit fiii lui, femeia lui si femeile fiilor lui; 
19. Toate fiarele, toate animalele, toate pasarile si toate cate se misca pe pamant, dupa felul lor, au iesit din corabie. 
20. Apoi a facut Noe un jertfelnic Domnului; si a luat din animalele cele curate si din toate pasarile cele curate si le-a adus ardere de tot pe jertfelnic. 
21. Iar Domnul Dumnezeu a mirosit mireasma buna si a zis Domnul Dumnezeu in inima Sa: „Am socotit sa nu mai blestem pamantul pentru faptele omului, pentru ca cugetul inimii omului se pleaca la rau din tineretile lui si nu voi mai pierde toate vietatile, cum am facut. 
22. De acum, cat va trai pamantul, semanatul si seceratul, frigul si caldura, vara si iarna, ziua si noaptea nu vor mai inceta!” 

CAPITOLUL 9 
Legamantul cu Noe. Curcubeul, semnul legamantului. 

1. Si a binecuvantat Dumnezeu pe Noe si pe fiii lui si le-a zis: „Nasteti si va inmultiti si umpleti pamantul si-l stapaniti! 
2. Groaza si frica de voi sa aiba toate fiarele pamantului; toate pasarile cerului, tot ce se misca pe pamant si toti pestii marii; caci toate acestea vi le-am dat la indemana. 
3. Tot ce se misca si ce traieste sa va fie de mancare; toate vi le-am dat, ca si iarba verde. 
4. Numai carne cu sangele ei, in care e viata ei, sa nu mancati. 
5. Caci Eu si sangele vostru, in care e viata voastra, il voi cere de la orice fiara; si voi cere viata omului si din mana omului, din mana fratelui sau. 
6. De va varsa cineva sange omenesc, sangele aceluia de mana de om se va varsa, caci Dumnezeu a facut omul dupa chipul Sau. 
7. Voi insa nasteti si va inmultiti si va raspanditi pe pamant si-l stapaniti! ” 
8. Si a mai grait Dumnezeu cu Noe si cu fiii lui, care erau cu el, si a zis: 
9. „Iata Eu inchei legamantul Meu cu voi, cu urmasii vostri. 
10. Si cu tot sufletul viu, care este cu voi: cu pasarile, cu animalele si cu toate fiarele pamantului, care sunt cu voi, cu toate vietatile pamantului cate au iesit din corabie; 
11. Si inchei acest legamant cu voi, ca nu voi mai pierde tot trupul cu apele potopului si nu va mai fi potop, ca sa pustiiasca pamantul”. 
12. Apoi a mai zis iarasi Domnul Dumnezeu catre Noe: „Iata, ca semn al legamantului, pe care-l inchei cu voi si eu tot sufletul viu ce este cu voi din neam in neam si de-a pururi, 
13. Pun curcubeul Meu in nori, ca sa fie semn al legamantului dintre Mine si pamant. 
14. Cand voi aduce nori deasupra pamantului, se va arata curcubeul Meu in nori, 
15. Si-Mi voi aduce aminte de legamantul Meu, pe care l-am incheiat cu voi si cu tot sufletul viu si cu tot trupul, si nu va mai fi apa potop, spre pierzarea a toata faptura. 
16. Va fi deci curcubeul Meu in nori si-l voi vedea, si-Mi voi aduce aminte de legamantul vesnic dintre Mine si pamant si tot sufletul viu din tot trupul ce este pe pamant!” 
17. Si iarasi a zis Dumnezeu catre Noe: „Acesta este semnul legamantului, pe care Eu l-am incheiat intre Mine si tot trupul care este pe pamant”. 
18. Iar fiii lui Noe; care au iesit din corabie, erau: Sem, Ham si Iafet. Iar Ham era tatal lui Canaan. 
19. Acestia sunt cei trei fii ai lui Noe si din acestia s-au inmultit oamenii pe pamant. 
20. Atunci a inceput Noe sa fie lucrator de pamant si a sadit vie. 
21. A baut vin si, imbatandu-se, s-a dezvelit in cortul sau. 
22. Iar Ham, tatal lui Canaan, a vazut goliciunea tatalui sau si, iesind afara, a spus celor doi frati ai sai. 
23. Dar Sem si Iafet au luat o haina si, punand-o pe amandoi umerii lor, au intrat cu spatele inainte si au acoperit goliciunea tatalui lor; si fetele lor fiind intoarse inapoi, n-au vazut goliciunea tatalui lor. 
24. Trezindu-se Noe din ameteala de vin si afland ce i-a facut feciorul sau cel mai tanar, 
25. A zis: „Blestemat sa fie Canaan! Robul robilor sa fie la fratii sai!” 
26. Apoi a zis: „Binecuvantat sa fie Domnul Dumnezeul lui Sem; iar Canaan sa-i fie rob! 
27. Sa inmulteasca Dumnezeu pe Iafet si sa se salasluiasca acesta in corturile lui Sem, iar Canaan sa-i fie sluga”. 
28. Si a mai trait Noe dupa potop trei sute cincizeci de ani. 
29. Iar de toate, zilele lui Noe au fost noua sute cincizeci de ani si apoi a murit. 

CAPITOLUL 10 
Semintia si urmasii lui Noe. 

1. Iata spita neamului fiilor lui Noe: Sem, Ham si Iafet, carora li s-au nascut fii dupa potop. 
2. Fiii lui Iafet au fost: Gomer, Magog, Madai, Iavan, Tubal, Meseh si Tiras. 
3. Fiii lui Gomer au fost: Aschenaz, Rifat si Togarma. 
4. Fiii lui Iavan au fost: Elisa, Tarsis, Chitim si Dodanim. 
5. Din acestia s-au format multime de popoare, care s-au asezat in diferite tari, fiecare dupa limba sa, dupa neamul sau si dupa natia sa. 
6. Iar fiii lui Ham au fost: Cus, Mitraim, Put si Canaan. 
7. Fiii lui Cus au fost: Seba, Havila, Savta, Rama si Sabteca. Fiii lui Rama au fost: Seba si Dedan. 
8. Cus a mai nascut de asemenea pe Nimrod; acesta a fost cel dintai viteaz pe pamant. 
9. El a fost vanator vestit inaintea Domnului Dumnezeu; de aceea se si zice: „Vanator vestit ca Nimrod inaintea Domnului Dumnezeu”. 
10. Imparatia lui, la inceput, o alcatuia: Babilonul, apoi Ereh, Acad si Calne din tinutul Senaar. 
11. Din pamantul acela, el trecu in Asur, unde a zidit Ninive, cetatea Rehobot, Calah 
12. Si Resen, intre Ninive si Calah. Aceasta e cetate mare. 
13. Din Mitraim s-au nascut: Ludim, Anamim, Lehabim, Naftuhim, 
14. Patrusim, Casluhim – de unde au iesit Filistenii – si Caftorim. 
15. Din Canaan s-au nascut: Sidon, intaiul-nascut al sau, apoi Het, 
16. Iebuseu, Amoreu, Ghergheseu, 
17, Heveu, Archeu, Sineu, 
18. Arvadeu, Temareu si Hamateu. Mai pe urma neamurile canaaneiene s-au raspandit. 
19. Si tinuturile lor se intindeau de la Sidon, spre Gherara pana la Gaza, iar de aici spre Sodoma, Gomora, Adma si Teboim pana spre Lasa. 
20. Acestia sunt fiii lui Ham, dupa familii, limba, tari si dupa natii. 
21. De asemenea i s-au nascut fii si lui Sem, tatal tuturor fiilor lui Eber si fratele mai mare al lui Iafet. 
22. Fiii lui Sem au fost: Elam, Asur, Arfaxad, Lud si Aram. 
23. Iar fiii lui Aram au fost: Ut, Hul, Gheter si Mas. 
24. Lui Arfaxad i s-a nascut Cainan; lui Cainan i s-a nascut Selah; lui Selah i s-a nascut Eber; 
25. Iar lui Eber i s-au nascut doi fii: numele unuia era Peleg, pentru ca in zilele lui s-a impartit pamantul, si numele fratelui sau era Ioctan. 
26. Lui Ioctan i s-au nascut Almodad, Salef, Hatarmavet si Ierah; 
27. Hadoram, Uzal si Dicla; 
28. Obal, Abimael si Seba; 
29. Ofir, Havila si Iobab. Toti acestia au fost fiii lui Ioctan. 
30. Salasurile lor se intindeau de la Mesa spre Sefar, pana la Muntele Rasaritului. 
31. Acestia sunt fiii lui Sem dupa familii, dupa limba, dupa tari si dupa natii. 
32. Acestea sunt neamurile, care se trag din fiii lui Noe, dupa familii si dupa natii, si dintr-insii s-au raspandit popoarele pe pamant dupa potop. 

CAPITOLUL 11 
Turnul Babel. Amestecarea limbilor. Semintia lui Sem. 

1. In vremea aceea era in tot pamantul o singura limba si un singur grai la toti. 
2. Purcezand de la rasarit, oamenii au gasit in tara Senaar un ses si au descalecat acolo. 
3. Apoi au zis unul catre altul: „Haidem sa facem caramizi si sa le ardem cu foc!” Si au folosit caramida in loc de piatra, iar smoala in loc de var. 
4. Si au zis iarasi: „Haidem sa ne facem un oras si un turn al carui varf sa ajunga la cer si sa ne facem faima inainte de a ne imprastia pe fata a tot pamantul!” 
5. Atunci S-a pogorat Domnul sa vada cetatea si turnul pe care-l zideau fiii oamenilor. 
6. Si a zis Domnul: „Iata, toti sunt de un neam si o limba au si iata ce s-au apucat sa faca si nu se vor opri de la ceea ce si-au pus in gand sa faca. 
7. Haidem, dar, sa Ne pogoram si sa amestecam limbile lor, ca sa nu se mai inteleaga unul cu altul”. 
8. Si i-a imprastiat Domnul de acolo in tot pamantul si au incetat de a mai zidi cetatea si turnul. 
9. De aceea s-a numit cetatea aceea Babilon, pentru ca acolo a amestecat Domnul limbile a tot pamantul si de acolo i-a imprastiat Domnul pe toata fata pamantului. 
10. Iata acum istoria vietii neamului lui Sem: Sem era de o suta de ani, cand i s-a nascut Arfaxad, la doi ani dupa potop. 
11. Dupa nasterea lui Arfaxad, Sem a mai trait cinci sute de ani si a nascut fii si fiice si apoi a murit. 
12. Arfaxad a trait o suta treizeci si cinci de ani si atunci i s-a nascut Cainan. Dupa nasterea lui Cainan, Arfaxad a mai trait trei sute treizeci de ani si a nascut fii si fiice si apoi a murit. 
13. Cainan a trait o suta treizeci de ani si atunci i s-a nascut Selah. Dupa nasterea lui Selah, Cainan a mai trait trei sute treizeci de ani si a nascut fii si fiice si apoi a murit. 
14. Selah a trait o suta treizeci de ani si atunci i s-a nascut Eber. 
15. Iar dupa nasterea lui Eber, Selah a mai trait trei sute treizeci de ani, si a nascut fii si fiice si apoi a murit. 
16. Eber a trait o suta treizeci si patru de ani si atunci i s-a nascut Peleg. 
17. Iar dupa nasterea lui Peleg, Eber a mai trait trei sute saptezeci de ani si a nascut fii si fiice si apoi a murit. 
18. Peleg a trait o suta treizeci de ani si atunci i s-a nascut Ragav. 
19. Iar dupa nasterea lui Ragav, Peleg a mai trait doua sute noua ani, si a nascut fii si fiice si apoi a murit. 
20. Ragav a trait o suta treizeci si doi de ani si atunci i s-a nascut Serug. 
21. Iar dupa nasterea lui Serug, Ragav a mai trait doua sute sapte ani si a nascut fii si fiice si apoi a murit. 
22. Serug a trait o suta treizeci de ani si atunci i s-a nascut Nahor. 
23. Iar dupa nasterea lui Nahor, Serug a mai trait doua sute de ani si a nascut fii si fiice si apoi a murit. 
24. Nahor a trait saptezeci si noua de ani si atunci i s-a nascut Terah. 
25. Iar dupa nasterea lui Terah, Nahor a mai trait o suta doua zeci si cinci de ani si a nascut fii si fiice si apoi a murit. 
26. Terah a trait saptezeci de ani si atunci i s-au nascut Avram, Nahor si Haran. 
27. Iar spita neamului lui Terah este aceasta: lui Terah i s-au nascut Avram, Nahor si Haran; lui Haran i s-a nascut Lot. 
28. Si a murit Haran inainte de Terah, tatal sau, in pamantul de nastere, in Urul Caldeii. 
29. Iar Avram si Nahor si-au luat femei; numele femeii lui Avram era Sarai, iar numele femeii lui Nahor era Milca, fata lui Haran, tatal Milcai si al Iscai. 
30. Sarai insa era stearpa si nu nastea copii. 
31. Si a luat Terah pe Avram, fiul sau, si pe Lot, fiul lui Haran si nepotul sau, si pe Sarai, nora sa, si femeia lui Avram, fiul sau, si a plecat cu ei din Urul Caldeii, ca sa mearga pana in tara Canaanului; dar au mers pana la Haran si s-au asezat acolo. 
32. De toate, zilele vietii lui Terah in pamantul Haran au fost doua sute cinci ani. Si a murit Terah in Haran. 

CAPITOLUL 12 
Chemarea lui Avram. 

1. Dupa aceea a zis Domnul catre Avram: „Iesi din pamantul tau, din neamul tau si din casa tatalui tau si vino in pamantul pe care ti-l voi arata Eu. 
2. Si Eu voi ridica din tine un popor mare, te voi binecuvanta, voi mari numele tau si vei fi izvor de binecuvantare. 
3. Binecuvanta-voi pe cei ce te vor binecuvanta, iar pe cei ce te vor blestema ii voi blestema; si se vor binecuvanta intru tine toate neamurile pamantului”. 
4. Deci a plecat Avram, cum ii zisese Domnul, si s-a dus si Lot cu el. Avram insa era de saptezeci si cinci de ani, cand a iesit din Haran. 
S. Si a luat Avram pe Sarai, femeia sa, pe Lot, fiul fratelui sau, si toate averile ce agonisisera ei si toii oamenii, pe care-i aveau in Haran, si au iesit, ca sa mearga in tara Canaanului si au ajuns in Canaan. 
6. Apoi a strabatut Avram tara aceasta de-a lungul pana la locul numit Sichem, pana la stejarul Mamvri. Pe atunci traiau in tara aceasta Canaaneii. 
7. Acolo S-a aratat Domnul lui Avram si i-a zis: „tara aceasta o voi da urmasilor tai”. Si a zidit Avram acolo un jertfelnic Domnului, Celui ce Se aratase. 
8. De acolo a pornit el spre muntele care e la rasarit de Betel, si si-a intins acolo cortul asa, incat Betelul era la apus, iar Hai, la rasarit. A zidit acolo un jertfelnic Domnului si s-a inchinat Domnului, Celui ce i Se aratase. 
9. Apoi s-a ridicat Avram si de acolo si s-a indreptat spre miazazi. 
10. Pe atunci s-a facut foamete in tinutul acela si s-a coborat Avram in Egipt, ca sa locuiasca acolo, pentru ca se intetise foametea in tinutul acela. 
11. Cand insa s-a apropiat Avram sa intre in Egipt, a zis catre Sarai, femeia sa: „Stiu ca esti femeie frumoasa la chip. 
12. De aceea, cand te vor vedea Egiptenii, vor zice: „Aceasta-i femeia lui! Si ma vor ucide pe mine, iar pe tine te vor lasa cu viata. 
13. Zi deci ca-mi esti sora, ca sa-mi fie si mie bine pentru trecerea ta si pentru trecerea ta sa traiesc si eu!” 
14. Iar dupa ce a sosit Avram in Egipt, au vazut Egiptenii ca femeia lui e foarte frumoasa. 
15. Si au vazut-o si dregatorii lui Faraon si au laudat-o inaintea lui Faraon si au dus-o in casa lui Faraon; 
16. Si pentru ea i-au facut bine lui Avram si avea el oi, vite mari si asini, slugi si slujnice, catari si camile. 
17. Domnul insa a lovit cu batai mari si grele pe Faraon si casa lui, pentru Sarai, femeia lui Avram. 
18. Si chemand Faraon pe Avram, i-a zis: „Ce mi-ai facut? De ce nu mi-ai spus ca aceasta e sotia ta? 
19. Pentru ce ai zis: Mi-e sora? Si eu am luat-o de femeie: Acum dar iata-ti femeia! Ia-ti-o si te du!” 
20. Si a dat Faraon porunca oamenilor sai pentru Avram, ca sa-l petreaca pe el si pe femeia lui si toate cate avea si pe Lot, care il insotea. 

CAPITOLUL 13 
Avram se desparte de Lot. 

l. Din Egipt, Avram cu femeia sa, cu Lot si cu toate cate avea, a pornit in partile de miazazi ale Canaanului. 
2. Avram insa era foarte bogat in vite, in argint si in aur. 
3. Si a, inaintat Avram pe unde venise, de la miazazi spre Betel, pana la locul unde fusese mai inainte cortul sau, intre Betel si Hai, 
4. Adica pana la locul unde era jertfelnicul pe care-l ridicase el mai inainte, si acolo a chemat Avram numele Domnului. 
S. Si Lot, care umbla cu Avram, inca avea oi si vite mari si corturi. 
6. Insa pamantul acela nu-i incapea sa stea impreuna, caci averile lor erau multe si nu-i incapea locul sa traiasca impreuna. 
7. De aceea se intamplau certuri intre pazitorii vitelor lui Avram si pazitorii vitelor lui Lot. Pe atunci locuiau in pamantul acela Canaaneii si Ferezeii. 
8. Atunci a zis Avram catre Lot: „Sa nu fie sfada intre mine si tine, intre pastorii mei si pastorii tai, caci suntem frati. 
9. Iata, nu e oare tot pamantul inaintea ta? Desparte-te dar de mine! Si de vei apuca tu la stanga, eu voi apuca la dreapta; iar de vei apuca tu la dreapta, eu voi apuca la stanga”. 
10. Si ridicandu-si Lot ochii, a privit toata campia Iordanului, care, inainte de a strica Domnul Sodoma si Gomora, toata pana la Toar era udata de apa, ca raiul Domnului, ca pamantul Egiptului. 
11. Deci si-a ales Lot tot tinutul din preajma Iordanului si a apucat Lot spre rasarit; si asa s-au despartit ei unul de altul. 
12. Avram a ramas sa locuiasca in pamantul Canaan, iar Lot s-a salasluit in cetatile din tinutul Iordanului si si-a intins corturile pana la Sodoma. 
13. Iar oamenii Sodomei erau rai si tare pacatosi inaintea Domnului. 
14. Deci a zis Domnul catre Avram, dupa ce s-a despartit Lot de dansul: „Ridica-ti ochii si, din locul in care esti acum, cauta spre miazanoapte, spre miazazi si rasarit si spre mare, 
15. Ca tot pamantul, cat il vezi, ti-l voi da tie si urmasilor tai pentru vecie. 
16. Voi face pe urmasii tai multi ca pulberea pamantului; de va putea cineva numara pulberea pamantului, va numara si pe urmasii tai. 
17. Scoala si cutreiera pamantul acesta in lung si in lat, ca ti-l voi da tie si urmasilor tai pentru vecie”. 
18. Si ridicandu-si Avram corturile, a venit si s-a asezat la stejarul Mamvri, care este in Hebron; si a zidit acolo un jertfelnic Domnului. 

CAPITOLUL 14 
Robirea lui Lot. Avram il scapa pe Lot si este binecuvantat de Melhisedec. 

l. Iar in zilele lui Amrafel, regele Senaarului, ale lui Arioc, regele Elasarului, ale lui Kedarlaomer, regele Elamului si ale lui Tidal, regele din Gutim, 
2. S-a intamplat sa faca acestia razboi cu Bera, regele Sodomei, cu Birsa, regele Gomorei, cu Sinab, regele Admei, cu Semeber, regele Teboimului, si cu regele din Bela sau Toar. 
3. Toti acestia din urma s-au adunat in valea Sidim, unde e acum Marea cea Sarata. 
4. Doisprezece ani statusera ei in robia lui Kedarlaomer, iar in anul al treisprezecelea s-au razvratit. 
5. Si in al patrusprezecelea an au venit Kedarlaomer si regii, care tineau cu el, si au batut pe Refaimi la Asterot-Carnaim, pe Zuzimi la Ham, si pe Emimi la Save-Chiriataim; 
6. Iar pe Horei i-a batut la muntele lor Seir si pana la El-Faran, care e langa pustiu. 
7. Apoi, intorcandu-se de acolo, au venit la Ain-Mispat sau Cades si au batut toata tara Amalecitilor si pe toti Amoreii, care locuiau in Hataton-Tamar. 
8. Atunci au iesit regele Sodomei, regele Gomorei, regele Admei, regele Teboimului si regele Belei sau Toarului si s-au batut in valea Sidim 
9. Cu Kedarlaomer, regele Elamului, cu Tidal, regele din Gutim, cu Amrafel, regele Senaarului si cu Arioc, regele Elasarului: patru regi impotriva a cinci. 
10. Valea Sidimului insa era plina de fantani de smoala; si, fugind, regele Sodomei si regele Gomorei au cazut in ele, iar ceilalti au fugit in munti. 
11. Atunci biruitorii au luat toate averile Sodomei si Gomorei si toate bucatele lor si s-au dus. 
12. Cand s-au dus, au luat de asemenea si pe Lot, nepotul lui Avram, care traia in Sodoma, si toata averea lui. 
13. Dar venind unii din cei scapati, au vestit pe Avram Evreul, care traia pe atunci la stejarul lui Mamvri, pe Amoreul, fratele lui Escol si pe fratele lui Aner, care erau uniti cu Avram. 
14. Auzind Avram ca Lot, rudenia sa, a fost luat in robie, a adunat oamenii sai de casa, trei sute optsprezece, si a urmarit pe vrajmasi pana la Dan. 
15. Si navalind asupra lor noaptea, el si oamenii sai i-au batut si i-au alungat pana la Hoba, care este in stanga Damascului. 
16. Si au intors toata prada luata din Sodoma, au intors si pe Lot, rudenia sa, averea lui, femeile si oamenii. 
17. Si cand se intorcea Avram, dupa infrangerea lui Kedarlaomer si a regilor uniti cu acela, i-a iesit inainte regele Sodomei in valea Save, care astazi se cheama Valea Regilor. 
18. Iar Melhisedec, regele Salemului, i-a adus paine si vin. Melhisedec acesta era preotul Dumnezeului celui Preainalt. 
19. Si a binecuvantat Melhisedec pe Avram si a zis: „Binecuvantat sa fie Avram de Dumnezeu cel Preainalt, Ziditorul cerului si al pamantului. 
20. Si binecuvantat sa fie Dumnezeul cel Preainalt, Care a dat pe vrajmasii tai in mainile tale!” Si Avram i-a dat lui Melhisedec zeciuiala din toate. 
21. Iar regele Sodomei a zis catre Avram: „Da-mi oamenii, iar averile ia-le pentru tine!” 
22. Avram insa a raspuns regelui Sodomei: „Iata, imi ridic mana spre Domnul Dumnezeul cel Preainalt, Ziditorul cerului si al pamantului, 
23. Ca nici o ata sau curea de incaltaminte nu voi lua din toate cate sunt ale tale, ca sa nu zici: „Eu am imbogatit pe Avram”, 
24. Fara numai cele ce au mancat tinerii si ceea ce se cuvine a se imparti aliatilor mei, care au mers cu mine: Aner, Escol si Mamvri. Aceia sa-Si ia partea lor!” 

CAPITOLUL 15 
Credinta si dreptatea lui Avram 

1. Dupa acestea, fost-a cuvantul Domnului catre Avram, noaptea, in vis, si a zis: „Nu te teme, Avrame, ca Eu sunt scutul tau si rasplata ta va fi foarte mare!” 
2. Iar Avram a raspuns: „Stapane Doamne, ce ai sa-mi dai? Ca iata eu am sa mor fara copii si carmuitor in casa mea este Eliezer din Damasc”. 
3. Apoi Avram a adaugat: „De vreme ce nu mi-ai dat fii, iata sluga mea va fi mostenitor dupa mine!” 
4. Si indata s-a facut cuvantul Domnului catre el si a zis: „Nu te va mosteni acela, ci cel ce va rasari din coapsele tale, acela te va mosteni!” 
5. Apoi l-a scos afara si i-a zis: „Priveste la cer si numara stelele, de le poti numara!” Si a adaugat: „Atat de multi vor fi urmasii tai!” 
6. Si a crezut Avram pe Domnul si i s-a socotit aceasta ca dreptate. 
7. Si i-a zis iarasi: „Eu sunt Domnul, Care te-a scos din Urul Caldeii, ca sa-ti dau pamantul acesta de mostenire”. 
8. Si a zis Avram: „Stapane Doamne pe ce voi cunoaste ca-l voi mosteni?” 
9. Iar Domnul i-a zis: „Gateste-Mi o juninca de trei ani, o capra de trei ani, un berbec de trei ani, o turturica si un pui de porumbel!” 
10. Si a luat Avram toate aceste animale, le-a taiat in doua si a pus bucatile una in fata alteia; iar pasarile nu le-a taiat. 
11. Si navaleau pasarile rapitoare asupra trupurilor, iar Avram le alunga. 
12. La asfintitul soarelui, a cazut peste Avram somn greu si iata l-a cuprins intuneric si frica mare. 
13. Atunci a zis Domnul catre Avram: „Sa stii bine ca urmasii tai vor pribegi in pamant strain, unde vor fi robiti si apasati patru sute de ani; 
14. Dar pe neamul acela, caruia ei vor fi robi, il voi judeca Eu si dupa aceea ei vor iesi sa vina aici, cu avere multa. 
15. Iar tu vei trece la parintii tai in pace si vei fi ingropat la batraneti fericite. 
16. Ei insa se vor intoarce aici, in al patrulea veac de oameni, caci nu s-a umplut inca masura nelegiuirilor Amoreilor”. 
17. Iar dupa ce a asfintit soarele si s-a facut intuneric, iata un fum ca dintr-un cuptor si para de foc au trecut printre bucatile acelea. 
18. In ziua aceea a incheiat Domnul legamant cu Avram, zicand: „Urmasilor tai voi da pamantul acesta de la raul Egiptului pana la raul cel mare al Eufratului; 
19. Voi da pe Chenei, pe Chenezei, pe Chedmonei, 
20. Pe Hetei, pe Ferezei, pe Refaimi, 
21. Pe Amorei, pe Canaanei, pe Hevei, pe Gherghesei si pe Iebusei”. 

CAPITOLUL 16 
Ismael. 

1. Sarai insa, femeia lui Avram, nu-i nastea. Dar avea ea o slujnica egipteanca, al carei nume era Agar. 
2. Atunci a zis Sarai catre Avram: „Iata m-a inchis Domnul, ca sa nu nasc. Intra dar la slujnica mea; poate vei dobandi copii de la ea!” Si a ascultat Avram vorba Saraii. 
3. A luat deci Sarai, femeia lui Avram, pe Agar egipteanca, slujnica sa, la zece ani dupa venirea lui Avram in pamantul Canaan, si a dat-o de femeie lui Avram, barbatul sau. 
4. Si a intrat acesta la Agar si ea a zamislit; si vazand ca a zamislit, ea a inceput a dispretui pe stapana sa. 
5. Atunci a zis Sarai catre Avram: „Nedreptate mi se face de catre tine. Eu ti-am dat pe slujnica mea la san, iar ea, vazand ca a zamislit, a inceput sa ma dispretuiasca. Dumnezeu sa judece intre mine si intre tine!” 
6. Iar Avram a zis catre Sarai: „Iata, slujnica ta e in mainile tale, fa cu ea ce-ti place!” si Sarai a necajit-o si ea a fugit de la fata ei. 
7. Si a gasit-o ingerul Domnului la un izvor de apa in pustiu, la izvorul de langa calea ce duce spre Sur. 
8. si i-a zis ingerul Domnului: „Agar, slujnica Saraii, de unde vii si unde te duci?” Iar ea a raspuns: „Fug de la fata Saraii, stapana mea”. 
9. Si ingerul Domnului i-a zis iarasi: „Intoarce-te la stapana ta si te supune sub mana ei!” 
10. Apoi i-a mai zis ingerul Domnului: „Voi inmulti pe urmasii tai foarte tare, incat nu se vor putea numara din pricina multimii. 
11. Iata, tu ai ramas grea – ii zise ingerul Domnului – si vei naste un fiu si-i vei pune numele Ismael, pentru ca a auzit Domnul suferinta ta. 
12. Acela va fi ca un asin salbatic intre oameni; mainile lui vor fi asupra tuturor si mainile tuturor asupra lui, dar el va sta darz in fata tuturor fratilor lui”. 
13. Si a numit Agar pe Domnul, Cel ce-i graise, cu numele acesta: Ata-El-Roi (care se talcuieste: Tu esti Dumnezeu atotvazator), caci zicea ea: „N-am vazut eu, oare, in fata pe Cel ce m-a vazut?” 
14. De aceea se numeste fantana aceasta: Beer-Lahai-Roi (care se talcuieste: Izvorul Celui viu, Care m-a vazut), si se afla intre Cades si Bared. 
15. Dupa aceea a nascut Agar lui Avram un fiu si Avram a pus fiului sau, pe care i-l nascuse Agar, numele Ismael. 
16. Avram insa era de optzeci si sase de ani cand i-a nascut Agar pe Ismael. 

CAPITOLUL 17 
Taierea imprejur. 

l. Iar cand era Avram de nouazeci si noua de ani, i S-a aratat Domnul si i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic; fa ce-i placut inaintea Mea si fii fara prihana; 
2. Si voi incheia legamant cu tine si te voi inmulti foarte, foarte tare”. 
3. Atunci a cazut Avram cu fata la pamant, iar Dumnezeu a mai grait si a zis: 
4. „Eu sunt si iata care-i legamantul Meu cu tine: vei fi tata a multime de popoare, 
5. Si nu te vei mai numi Avram, ci Avraam va fi numele tau, caci am sa te fac tata a multime de popoare. 
6. Am sa te inmultesc foarte, foarte tare, si am sa ridic din tine popoare, si regi se vor ridica din tine. 
7. Voi pune legamantul Meu intre Mine si intre tine si urmasii tai, din neam in neam, sa fie legamant vesnic, asa ca Eu voi fi Dumnezeul tau si al urmasilor tai de dupa tine. 
8. Si-ti voi da tie si urmasilor tai pamantul in carte pribegesti acum ca strain, tot pamantul Canaanului, ca mostenire vesnica, si va voi fi Dumnezeu”. 
9. Apoi a mai zis Dumnezeu lui Avraam: „Iar tu si urmasii tai din neam in neam sa paziti legamantul Meu. 
10. Iar legamantul dintre Mine si tine si urmasii tai din neam in neam, pe care trebuie sa-l paziti, este acesta: toti cei de parte barbateasca ai vostri sa se taie imprejur. 
11. Sa va taiati imprejur si acesta va fi semnul legamantului dintre Mine si voi. 
12. In neamul vostru, tot pruncul de parte barbateasca, nascut la voi in casa sau cumparat cu bani de la alt neam, care nu-i din semintia voastra, sa se taie imprejur in ziua a opta. 
13. Numaidecat sa fie taiat imprejur cel nascut in casa ta sau cel cumparat cu argintul tau si legamantul Meu va fi insemnat pe trupul vostru, ca legamant vesnic. 
14. Iar cel de parte barbateasca netaiat imprejur, care nu se va taia imprejur, in ziua a opta, sufletul acela se va starpi din poporul sau, caci a calcat legamantul Meu”. 
15. Dupa aceea a zis iarasi Dumnezeu catre Avraam: „Pe Sarai, femeia ta, sa nu o mai numesti Sarai, ci Sarra sa-i fie numele. 
16. Si o voi binecuvanta si-ti voi da din ea un fiu; o voi binecuvanta si va fi mama de popoare si regi peste popoare se vor ridica dintr-insa”. 
17. Avraam a cazut atunci cu fata la pamant si a ras, zicand in sine: „E cu putinta oare sa mai aiba fiu cel de o suta de ani? Si Sarra cea de nouazeci de ani e cu putinta oare sa mai nasca?” 
18. Apoi a mai zis Avraam catre Domnul: „O, Doamne, macar Ismael sa traiasca inaintea Ta!” 
19. Iar Dumnezeu a raspuns lui Avraam: „Adevarat, insasi Sarra, femeia ta, iti va naste un fiu si-i vei pune numele Isaac si Eu voi incheia cu el legamantul Meu, legamant vesnic: sa-i fiu Dumnezeu lui si urmasilor lui. 
20. Iata, te-am ascultat si pentru Ismael, si iata il voi binecuvanta, il voi creste si-l voi inmulti foarte, foarte tare; doisprezece voievozi se vor naste din el si voi face din el popor mare. 
21. Dar legamantul Meu il voi incheia cu Isaac, pe care-l va naste Sarra la anul pe vremea aceasta!” 
22. Incetand apoi Dumnezeu de a mai vorbi cu Avraam, S-a inaltat de la el. 
23. Atunci a luat Avraam pe Ismael, fiul sau, pe toii cei nascuti in casa sa, pe toti cei cumparati cu argintul sau si pe toti oamenii de parte barbateasca din casa lui Avraam si i-a taiat imprejur, chiar in ziua aceea, cum ii poruncise Dumnezeu. 
24. Si era Avraam de nouazeci si noua de ani, cand s-a taiat imprejur. 
25. Iar Ismael, fiul sau, era de treisprezece ani, cand s-a taiat imprejur. 
26. Avraam si Ismael, fiul sau, au fost taiati imprejur in aceeasi zi. 
27. Si cu ei au fost taiati imprejur toti cei de parte barbateasca din casa lui Avraam, nascuti in casa lui sau cumparati cu argint de la cei de alt neam. 

CAPITOLUL 18 
Avraam primeste pe Sfanta Treime la stejarul Mamvri: 

1. Apoi Domnul S-a aratat iarasi lui Avraam la stejarul Mamvri, intr-o zi pe la amiaza, cand sedea el in usa cortului sau. 
2. Atunci ridicandu-si ochii sai, a privit si iata trei Oameni stateau inaintea lui; si cum l-a vazut, a alergat din pragul cortului sau in intampinarea Lor si s-a inchinat pana la pamant. 
3. Apoi a zis: „Doamne, de am aflat har inaintea Ta, nu ocoli pe robul Tau! 
4. Se va aduce apa sa Va spalati picioarele si sa Va odihniti sub acest copac. 
5. Si voi aduce paine si veti manca, apoi Va veti duce in drumul Vostru, intrucat treceti pe la robul Vostru!” Zis-au Aceia: „Fa, precum ai zis!” 
6. Dupa aceea a alergat Avraam in cort la Sarra si i-a zis: „Framanta degraba trei masuri de faina buna si fa azime!” 
7. Apoi Avraam a dat fuga la cireada, a luat un vitel tanar si gras si l-a dat slugii, care l-a gatit degraba. 
8. Si a luat Avraam unt, lapte si vitelul cel gatit si le-a pus inaintea Lor si pe cand Ei mancau a stat si el alaturi de Ei sub copac. 
9. Si l-au intrebat Oamenii aceia: -Unde este Sarra, femeia ta?” Iar el, raspunzand, a zis: „Iata, in cort!” 
10. Zis-a Unul: „Iata, la anul pe vremea asta am sa vin iar pe la tine si Sarra, femeia ta, va avea un fiu”. Iar Sarra a auzit din usa cortului, de la spatele lui. 
11. Avraam si Sarra insa erau batrani, inaintati in varsta, si Sarra nu mai era in stare sa zamisleasca. 
12. Si a ras Sarra in sine si si-a zis: „Sa mai am eu oare aceasta mangaiere acum, cand am imbatranit si cand e batran si stapanul meu?” 
13. Atunci a zis Domnul catre Avraam: „Pentru ce a ras Sarra in sine si a zis: „Oare cu adevarat voi naste, batrana cum sunt?” 
14. Este oare ceva cu neputinta la Dumnezeu? La anul pe vremea aceasta am sa vin pe la tine si Sarra va avea un fiu!” 
15. Iar Sarra a tagaduit, zicand: „N-am ras”, caci se inspaimantase. Acela insa i-a zis: „Ba, ai ras!” 
16. Apoi S-au sculat Oamenii aceia de acolo si S-au indreptat spre Sodoma si Gomora si s-a dus si Avraam cu Ei, ca sa-I petreaca. 
17. Domnul insa a zis: „Tainui-voi Eu oare de Avraam, sluga Mea, ceea ce voiesc sa fac? 
18. Din Avraam cu adevarat se va ridica un popor mare si tare si printr-insul se vor binecuvanta toate neamurile pamantului, 
19. Ca l-am ales, ca sa invete pe fiii si casa sa dupa sine sa umble in calea Domnului si sa faca judecata si dreptate; pentru ca sa aduca Domnul asupra lui Avraam toate cate i-a fagaduit”. 
20. Zis-a deci Domnul: „Strigarea Sodomei si a Gomorei e mare si pacatul lor cumplit de greu. 
21. Pogori-Ma-voi deci sa vad daca faptele lor sunt cu adevarat asa cum s-a suit pana la Mine strigarea impotriva lor, iar de nu, sa stiu”. 
22. De acolo doi din Oamenii aceia, plecand, S-au indreptat spre Sodoma, in vreme ce Avraam statea inca inaintea Domnului. 
23. Si apropiindu-se Avraam, a zis: „Pierde-vei, oare, pe cel drept ca si pe cel pacatos, incat sa se intample celui drept ce se intampla celui nelegiuit? 
24. Poate in cetatea aceea sa fie cincizeci de drepti: pierde-i-vei, oare, si nu vei cruta tot locul acela pentru cei cincizeci de drepti, de se vor afla in cetate? 
25. Nu se poate ca Tu sa faci una ca asta si sa pierzi pe cel drept ca si pe cel fara de lege si sa se intample celui drept ce se intampla celui necredincios! Departe de Tine una ca asta! Judecatorul a tot pamantul va face, oare, nedreptate?” 
26. Zis-a Domnul: „De se vor gasi in cetatea Sodomei cincizeci de drepti, voi cruta pentru ei toata cetatea si tot locul acela”. 
27. Si raspunzand Avraam, a zis: „Iata, cutez sa vorbesc Stapanului meu, eu, care sunt pulbere si cenusa! 
28. Poate ca lipsesc cinci din cincizeci de drepti; poate sa fie numai patruzeci si cinci; pentru lipsa a cinci pierde-vei, oare, toata cetatea?” Zis-a Domnul: „Nu o voi pierde de voi gasi acolo patruzeci si cinci de drepti”. 
29. Si a adaugat Avraam sa graiasca Domnului si a zis: „Dar de se vor gasi acolo numai patruzeci de drepti?” Si Domnul a zis: „Nu o voi pierde pentru cei patruzeci!” 
30. Si a zis iarasi Avraam: „Sa nu Se manie Stapanul meu de voi mai grai: Dar de se vor gasi acolo numai treizeci de drepti?” Zis-a Domnul: „Nu o voi pierde de voi gasi acolo treizeci”. 
31. Si a zis Avraam: „Iata, mai cutez sa vorbesc Stapanului meu! Poate ca se vor gasi acolo numai douazeci de drepti”. Raspuns-a Domnul: „Nu o voi pierde pentru cei douazeci”. 
32. Si a mai zis Avraam: „Sa nu se manie Stapanul meu de voi mai grai inca o data: Dar de se vor gasi acolo numai zece drepti?” Iar Domnul i-a zis: „Pentru cei zece nu o voi pierde”. 
33. Si terminand Domnul de a mai grai cu Avraam; S-a dus, iar Avraam s-a intors la locul sau. 

CAPITOLUL 19 
Pieirea Sodomei. 

l. Cei doi Ingeri au ajuns la Sodoma seara, iar Lot sedea la poarta Sodomei. Si vazandu-I, Lot s-a sculat inaintea Lor si s-a plecat cu fata pana la pamant 
2. Si a zis: „Stapanii mei, abateti-va pe la casa slugii Voastre, ca sa ramaneti acolo; spalati-Va picioarele, iar dimineata, sculandu-Va, Va veti duce in drumul Vostru”. Ei insa au zis: „Nu, ci vom ramane in ulita”. 
3. Iar el I-a rugat staruitor si S-au abatut la el si au intrat in casa lui. Atunci el Le-a gatit mancare, Le-a copt azime si au mancat. 
4. Dar mai inainte de a Se culca Ei, sodomenii, locuitorii cetatii Sodoma, tot poporul din toate marginile; de la tanar pana la batran, au inconjurat casa, 
5. Si au chemat afara pe Lot si au zis catre el: „Unde sunt Oamenii, Care au intrat sa maie la tine? Scoate-I ca sa-I cunoastem!” 
6. Si a iesit Lot la ei dinaintea usii si, inchizand usa dupa dansul, 
7. A zis catre ei: „Nu, fratii mei, sa nu faceti nici un rau. 
8. Am eu doua fete, care n-au cunoscut inca barbat; mai degraba vi le scot pe acelea, sa faceti cu ele ce veti vrea, numai Oamenilor acelora sa nu le faceti nimic, de vreme ce au intrat Ei sub acoperisul casei mele!” 
9. Iar ei au zis catre el: „Pleaca de aici! Esti un venetic si acum faci pe judecatorul? Mai rau decat Acelora iti vom face!” Si repezindu-se spre Lot, se apropiara sa sparga usa. 
10. Atunci Oamenii aceia, care gazduiau in casa lui Lot, intinzandu-Si mainile, au tras pe Lot in casa la Ei si au incuiat usa; 
11. Iar pe oamenii, care erau la usa casei, i-au lovit cu orbire de la mic pana la mare, incat in zadar se chinuiau sa gaseasca usa. 
12. Apoi au zis cei doi Oameni catre Lot: „Ai tu pe cineva din ai tai aici? De ai fii, sau fiice, sau gineri, sau pe oricine altul in cetate, scoate-i din locul acesta, 
13. Ca Noi avem sa pierdem locul acesta, pentru ca strigarea impotriva lor s-a suit inaintea Domnului si Domnul Ne-a trimis sa-l pierdem”. 
14. Atunci a iesit Lot si a grait cu ginerii sai, care luasera pe fetele lui, si le-a zis: „Sculati-va si iesiti din locul acesta, ca va sa piarda Domnul cetatea”. Ginerilor insa li s-a parut ca el glumeste. 
15. Iar in revarsatul zorilor grabeau ingerii pe Lot, zicand: „Scoala, ia-ti femeia si pe cele doua fete ale tale, pe care le ai, si iesi, ca sa nu pieri si tu pentru nedreptatile cetatii!” 
16. Dar fiindca el zabovea, ingerii, din mila Domnului catre el, l-au apucat de mana pe el si pe femeia lui si pe cele doua fete ale lui 
17. Si, scotandu-l afara, unul din Ei a zis: „Mantuieste-ti sufletul tau! Sa nu te uiti inapoi, nici sa te opresti in camp, ci fugi in munte, ca sa nu pieri cu ei! 
18. Iar Lot a zis catre Dansii: „Nu, Stapane! 
19. Iata sluga Ta a aflat bunavointa inaintea Ta si Tu ai facut mila mare cu mine, mantuindu-mi viata; dar nu voi putea sa fug pana in munte, ca sa nu ma ajunga primejdia si sa nu mor. 
20. Iata cetatea aceasta este mai aproape; sa fug acolo si sa ma izbavesc. Ea e mica si-mi voi scapa acolo viata prin Tine!” 
21. Si i-a zis ingerul: „Iata, iti cinstesc fata si-ti implinesc acest cuvant, sa nu pierd cetatea despre care graiesti. 
22. Grabeste dar si fugi acolo; ca nu pot sa fac nimic pana nu vei ajunge tu acolo!” De aceea s-a si numit cetatea aceea Toar. 
23. Cand s-a ridicat soarele deasupra pamantului, a intrat Lot in Toar. 
24. Atunci Domnul a slobozit peste Sodoma si Gomora ploaie de pucioasa si foc din cer de la Domnul 
25. Si a stricat cetatile acestea, toate imprejurimile lor, pe toti locuitorii cetatilor si toate plantele tinutului aceluia. 
26. Femeia lui Lot insa s-a uitat inapoi si s-a prefacut in stalp de sare. 
27. Iar Avraam s-a sculat dis-de-dimineata si s-a dus la locul unde statuse inaintea Domnului 
28. Si, cautand spre Sodoma si Gomora si spre toate imprejurimile lor, a vazut ridicandu-se de la pamant fumegare, ca fumul dintr-un cuptor. 
29. Dar, cand a stricat Dumnezeu toate cetatile din partile acelea, si-a adus aminte Dumnezeu de Avraam si a scos pe Lot afara din prapadul cu care a stricat Dumnezeu cetatile, unde traia Lot. 
30. Apoi a iesit Lot din Toar si sa asezat in munte, impreuna cu cele doua fete ale sale, caci se temea sa locuiasca in Toar, si a locuit intr-o pestera, impreuna cu cele doua fete ale sale. 
31. Atunci a zis fata cea mai mare catre cea mai mica: „Tatal nostru e batran si nu-i nimeni in tinutul acesta, care sa intre la noi, cum e obiceiul pamantului. 
32. Haidem dar sa imbatam pe tatal nostru cu vin si sa ne culcam cu el si sa ne ridicam urmasi dintr-insul!” 
33. Si au imbatat pe tatal lor cu vin in noaptea aceea; si in noaptea aceea, intrand fata cea mai in varsta, a dormit cu tatal ei si acesta n-a simtit cand s-a culcat si cand s-a sculat ea. 
34. Iar a doua zi a zis cea mai in varsta catre cea mai tanara: „Iata, eu am dormit asta-noapte cu tatal meu; sa-l imbatam cu vin si in noaptea aceasta si sa intri si tu sa dormi cu el ca sa ne ridicam urmasi din tatal nostru!” 
35. Si l-au imbatat cu vin si in noaptea aceasta si a intrat si cea mai mica si a dormit cu el; si el n-a stiut cand s-a culcat ea, nici cand s-a sculat ea. 
36. Si au ramas amandoua fetele lui Lot grele de la tatal lor. 
37. Si a nascut cea mai mare un fiu, si i-a pus numele Moab, zicand: „Este din tatal meu”. Acesta e tatal Moabitilor, care sunt si astazi. 
38. Si a nascut si cea mai mica un fiu si i-a pus numele Ben-Ammi, zicand: „Acesta-i fiul neamului meu”. Acesta e tatal Amonitilor, care sunt si astazi. 

CAPITOLUL 20 
Avraam in Gherara. 

l. Apoi a plecat Avraam de acolo spre miazazi si s-a asezat intre Cades si Sur si a trait o vreme in Gherara. 
2. Si a zis Avraam despre Sarra, femeia sa: „Mi-e sora”, caci se temea sa spuna: „E femeia mea”, ca nu cumva sa-l ucida locuitorii cetatii aceleia din pricina ei. Iar Abimelec, regele Gherarei, a trimis si a luat pe Sarra. 
3. Dar noaptea in vis a venit Dumnezeu la Abimelec si i-a zis: „Iata, tu ai sa mori pentru femeia, pe care ai luat-o, caci ea are barbat”. 
4. Abimelec insa nu se atinsese de ea si a zis: „Doamne, ucide-vei oare chiar si un om drept? 
5. Oare n-a zis el singur: „Mi-e sora?” Ba si ea mia zis: „Mi-e frate!” Eu cu inima nevinovata si cu maini curate am facut aceasta”. 
6. Iar Dumnezeu i-a zis in vis: „Si Eu stiu ca cu inima nevinovata ai facut aceasta si te-am ferit de a pacatui impotriva Mea; de aceea nu ti-am ingaduit sa te atingi de ea. 
7. Acum insa da inapoi femeia omului aceluia, ca e prooroc, si se va ruga pentru tine si vei fi viu; iar de nu o vei da inapoi, sa stii bine ca ai sa mori si tu si toti ai tai!” 
8. Si, sculandu-se Abimelec, a doua zi de dimineata, a chemat pe toti slujitorii sai si le-a povestit toate acestea in auz, si s-au spaimantat toti oamenii aceia foarte tare. 
9. Apoi a chemat Abimelec pe Avraam si i-a zis: „Ce mi-ai facut tu? Cu ce ti-am gresit eu, de ai adus asupra mea si asupra tarii mele asa pacat mare? Tu mi-ai facut un lucru, care nu se cuvine a-l face!” 
10. Si a mai zis Abimelec catre Avraam: „Ce ai socotit tu, de ai facut una ca asta?” 
11. Raspuns-a Avraam: „Am socotit ca prin tinutul acesta lipseste frica de Dumnezeu si voi fi omorat din pricina femeii mele. 
12. Cu adevarat ea mi-e sora dupa tata, dar nu stiu dupa mama, iar acum mi-e sotie. 
13. Iar cand m-a scos Dumnezeu din casa tatalui meu, ca sa pribegesc, am zis catre ea: „Sa-mi faci acest bine, si, in orice loc vom merge, sa zici de mine: „Mi-e frate!” 
14. Atunci a luat Abimelec o mie de sicli de argint, vite mari si mici, robi si roabe si a dat lui Avraam; si i-a dat inapoi si pe Sarra, femeia sa. 
15. Si a zis Abimelec catre Avraam: „Iata, tinutul meu iti este la indemana: locuieste unde iti place!” 
16. Iar catre Sarra a zis: „Iata, dau fratelui tau o mie de sicli de argint, care vor fi ca un val pe ochi pentru cei ce sunt imprejurul tau si pentru lumea toata. Si iata ca acum esti socotita dreapta!” 
17. Si s-a rugat Avraam lui Dumnezeu si Dumnezeu a vindecat pe Abimelec, pe femeia lui si pe roabele lui, si acestea au inceput a naste. 
18. Caci Domnul lovise cu starpiciune toata casa lui Abimelec, pentru Sarra, femeia lui Avraam. 

CAPITOLUL 21 
Nasterea lui Isaac. Izgonirea lui Ismael. 

1. Apoi a cautai Domnul spre Sarra, cum ii spusese, si i-a facut Domnul Sarrei, cum ii fagaduise. 
2. Si a zamislit Sarra si a nascut lui Avraam un fiu la batranete, la vremea aratata de Dumnezeu. 
3. Si a pus Avraam fiului sau, pe care i-l nascuse Sarra, numele Isaac. 
4. Si Avraam a taiat imprejur pe Isaac, fiul sau, in ziua a opta, cum ii poruncise Dumnezeu. 
5. Avraam insa era de o suta de ani, cand i s-a nascut Isaac, fiul sau, 
6. Iar Sarra a zis: „Ras mi-a pricinuit mie Dumnezeu; ca oricine va auzi aceasta, va rade!” 
7. Si apoi a adaugat: „Cine ar fi putut spune lui Avraam ca Sarra va hrani prunci la sanul sau? Si totusi i-am nascut fiu la batranetile  sale!” 
8. Si crescand copilul, a fost intarcat. Iar Avraam a facut ospat mare in ziua in care a fost intarcat Isaac, fiul sau. 
9. Vazand insa Sarra ca fiul egiptencii Agar, pe care aceasta il nascuse lui Avraam, rade de Isaac, fiul ei, 
10. A zis catre Avraam: „Izgoneste pe roaba aceasta si pe fiul ei, caci fiul roabei acesteia nu va fi mostenitor cu fiul meu, Isaac!” 
11. Si s-au parut cuvintele acestea lui Avraam foarte grele pentru fiul sau Ismael. 
12. Dumnezeu insa a zis catre Avraam: „Sa nu ti se para grele cuvintele cele pentru prunc si pentru roaba; toate cate-ti va zice Sarra, asculta glasul ei; pentru ca numai cei din Isaac se vor chema urmasii tai. 
13. Dar si pe fiul roabei acesteia il voi face neam mare, pentru ca si el este din samanta ta”. 
14. Atunci s-a sculat Avraam dis-de-dimineata; a luat paine si un burduf cu apa si le-a dat Agarei; apoi, punandu-i pe umeri copilul, a slobozit-o; si, plecand ea, a ratacit prin pustiul Beer-Seba. 
15. Cand insa s-a sfarsit apa din burduf, a lepadat ea copilul sub un maracine. 
16. Si ducandu-se, a sezut in preajma lui, ca la o bataie de arc, caci isi zicea: „Nu voiesc sa vad moartea copilului meu!” Si, sezand ea acolo de o parte, si-a ridicat glasul si a plans. 
17. Si a auzit Dumnezeu glasul copilului din locul unde era si ingerul lui Dumnezeu a strigat din cer catre Agar si a zis: „Ce e, Agar? Nu te teme, ca a auzit Dumnezeu glasul copilului din locul unde este! 
18. Scoala, ridica copilul si-l tine de mana, caci am sa fac din el un popor mare!” 
19. Atunci i-a deschis Dumnezeu ochii si a vazut o fantana cu apa si, mergand, si-a umplut burduful cu apa si a dat copilului sa bea. 
20. Si era Dumnezeu cu copilul si a crescut acesta, a locuit in pustiu, si s-a facut vanator. 
21. A locuit deci Ismael in pustiul Faran si mama sa i-a luat femeie din tara Egiptului. 
22. In vremea aceea, Abimelec si Ahuzat, care luase pe nora lui, si Ficol, capetenia ostirii lui, au zis catre Avraam: „Dumnezeu e cu tine in toate cate faci. 
23. Jura-mi, deci, aici pe Dumnezeu ca nu-mi vei face strambatate nici mie, nici fiului meu, nici neamului meu; ci, cum ti-am facut eu bine tie, asa sa-mi faci si tu mie si tarii in care esti oaspete!” 
24. Raspuns-a Avraam: „Jur!” 
25. Dar a mustrat Avraam pe Abimelec pentru fantanile de apa, pe care i le rapisera slugile lui Abimelec. 
26. Iar Abimelec i-a zis: „Nu stiu cine ti-a facut lucrul acesta; nici tu nu mi-ai spus nimic, nici eu n-am auzit decat astazi”. 
27. Si a luat Avraam oi si vite si a dat lui Abimelec si au incheiat amandoi legamant. 
28. Apoi Avraam a pus de o parte sapte mielusele. 
29. Iar Abimelec a zis catre Avraam: „Ce sunt aceste sapte mielusele, pe care le-ai osebit?” 
30. Raspuns-a Avraam: „Aceste sapte mielusele sa le iei de la mine, ca sa-mi fie marturie, ca eu am sapat fantana aceasta!” 
31. De aceea s-a si numit locul acela Beer-Seba, pentru ca acolo au jurat ei amandoi. 
32. Si dupa ce au facut ei legamant la Beer-Seba, s-a sculat Abimelec si Ahuzat, care luase pe nora lui, si Ficol, capetenia ostirii lui, si s-au intors in tara Filistenilor. 
33. Iar Avraam a sadit o dumbrava la Beer-Seba si a chemat acolo numele Domnului Dumnezeului celui vesnic. 
34. Si a mai trait Avraam in tara Filistenilor zile multe, ca strain. 

CAPITOLUL 22 
Isaac adus spre jertfa. 

l. Dupa acestea, Dumnezeu a incercat pe Avraam si i-a zis: „Avraame, Avraame!” Iar el a raspuns: „Iata-ma!” 
2. Si Dumnezeu i-a zis: „Ia pe fiul tau, pe Isaac, pe singurul tau fiu, pe care-l iubesti, si du-te in pamantul Moria si adu-l acolo ardere de tot pe un munte, pe care ti-l voi arata Eu!” 
3. Sculandu-se deci Avraam dis-de-dimineata, a pus samarul pe asinul sau si a luat cu sine doua slugi si pe Isaac, fiul sau; si taind lemne pentru jertfa, s-a ridicat si a plecat la locul despre care-i graise Dumnezeu. 
4. Iar a treia zi, ridicandu-si Avraam ochii, a vazut in departare locul acela. 
5. Atunci a zis Avraam slugilor sale: „Ramaneti aici cu asinul, iar eu si copilul ne ducem pana acolo si, inchinandu-ne, ne vom intoarce la voi”. 
6. Luand deci Avraam lemnele cele pentru jertfa, le-a pus pe umerii lui Isaac, fiul sau; iar el a luat in maini focul si cutitul si s-au dus amandoi impreuna. 
7. Atunci a grait Isaac lui Avraam, tatal sau, si a zis: „Tata!” Iar acesta a raspuns: „Ce este, fiul meu?” Zis-a Isaac: „Iata, foc si lemne avem; dar unde este oaia pentru jertfa?” 
8. Avraam insa a raspuns: „Fiul meu, va ingriji Dumnezeu de oaia jertfei Sale!” Si s-au dus mai departe amandoi impreuna. 
9. Iar daca au ajuns la locul, de care-i graise Dumnezeu, a ridicat Avraam acolo jertfelnic, a asezat lemnele pe el si, legand pe Isaac, fiul sau, l-a pus pe jertfelnic, deasupra lemnelor. 
10. Apoi si-a intins Avraam mana si a luat cutitul, ca sa junghie pe fiul sau. 
11. Atunci ingerul Domnului a strigat catre el din cer si a zis: „Avraame, Avraame!” Raspuns-a acesta: „Iata-ma!” 
12. Iar ingerul a zis: „Sa nu-ti ridici mana asupra copilului, nici sa-i faci vreun rau, caci acum cunosc ca te temi de Dumnezeu si pentru mine n-ai crutat nici pe singurul fiu al tau”. 
13. Si ridicandu-si Avraam ochii, a privit, si iata la spate un berbec incurcat cu coarnele intr-un tufis. Si ducandu-se, Avraam a luat berbecul si l-a adus jertfa in locul lui Isaac, fiul sau. 
14. Avraam a numit locul acela Iahve-ire, adica, Dumnezeu poarta de grija si de aceea se zice astazi: „In munte Domnul Se arata”. 
15. Si a strigat a doua oara ingerul Domnului din cer catre Avraam si a zis: 
16. „Juratu-M-am pe Mine insumi, zice Domnul, ca de vreme ce ai facut aceasta si n-ai crutat nici pe singurul tau fiu, pentru Mine, 
17. De aceea te voi binecuvanta cu binecuvantarea Mea si voi inmulti foarte neamul tau, ca sa fie ca stelele cerului si ca nisipul de pe tarmul marii si va stapani neamul tau cetatile dusmanilor sai; 
18. Si se vor binecuvanta prin neamul tau toate popoarele pamantului, pentru ca ai ascultat glasul Meu”. 
19. Intorcandu-se apoi Avraam la slugile sale, s-au sculat impreuna si s-au dus la Beer-Seba si a locuit Avraam acolo in Beer-Seba. 
20. Iar dupa ce s-au petrecut acestea, i s-a vestit lui Avraam, spunandu-i-se: „Iata Milca a nascut si ea fii lui Nahor, fratele tau: 
21. Pe Ut, intaiul sau nascut, pe Buz, fratele acestuia si pe Chemuel, tatal lui Aram; 
22. Pe Chesed, pe Hazo, pe Pildas, pe Idlaf si pe Batuel. 
23. Iar lui Batuel i s-a nascut Rebeca”. Pe acesti opt fii i-a nascut Milca lui Nahor, fratele lui Avraam. 
24. Iar o tiitoare a lui, anume Reuma, i-a nascut si ea pe Tebah, pe Gaham, pe Tahas si pe Maaca. 

CAPITOLUL 23 
Moartea si mormantul Sarrei. 

l. Sarra a trait o suta douazeci si sapte de ani. Acestia sunt anii vietii Sarrei. 
2. Sarra a murit la Chiriat-Arba care e in vale, adica in Hebronul de astazi, in tara Canaanului. Si a venit Avraam sa planga si sa jeleasca pe Sarra. 
3. Apoi s-a dus Avraam de la moarta sa, a grait cu fiii lui Het si a zis: 
4. „Eu sunt intre voi strain si pribeag; dati-mi dar in stapanire un loc de mormant la voi, ca sa ingrop pe moarta mea”. 
S. Iar fiii lui Het au raspuns si au zis catre Avraam: 
6. „Nu, domnul meu, ci asculta-ne: Tu aici la noi esti u: voievod al lui Dumnezeu. Deci, ingroapa-ti moarta in cel mai bun dintre locurile noastre de ingropare, ca nici unul dintre noi nu te va opri sa-ti ingropi moarta acolo”. 
7. Atunci s-a sculat Avraam si s-a inchinat poporului jarii aceleia, adica fiilor lui Het. 
8. Si a grait catre dansii Avraam si a zis: „Daca voiti din suflet sa-mi ingrop pe moarta mea de la ochii mei, atunci ascultati-ma si rugati pentru mine pe Efron, fiul lui Tohar, 
9. Ca sa-mi dea pestera Macpela pe care o are in capatul tarinei lui, dar sa mi-o dea pe bani gata, ca sa o am aici la voi in stapanire de veci pentru ingropare. 
10. Efron insa sedea atunci in mijlocul fiilor lui Het. Si a raspuns Efron Heteeanul lui Avraam, in auzul fiilor lui Het si al tuturor celor ce venisera la portile cetatii lui, si a zis: 
11. „Nu, domnul meu, asculta-ma pe mine: Eu iti dau tarina si pestera cea dintr-insa si ti-o dau in fala fiilor poporului; ti-o dau insa in dar. Ingroapa-ti pe moarta ta”. 
12. Avraam insa s-a inchinat inaintea poporului tarii 
13. Si a grait catre Efron in auzul a tot poporul tinutului aceluia si a zis: „De binevoiesti, asculta-ma si ia de la mine pretul tarinei si voi ingropa acolo pe moarta mea”. 
14. Raspuns-a Efron lui Avraam si i-a zis: 
15. „Asculta, domnul meu, tarina pretuieste patru sute sicli de argint. Ce este aceasta pentru mine si pentru tine? Ingroapa-ti dar pe moarta ta!” 
16. Atunci, ascultand pe Efron, Avraam a cantarit lui Efron atata argint, cat a spus el in auzul fiilor lui Het: patru sute sicli de argint, dupa pretul negustoresc. 
17. Si asa tarina lui Efron, care e langa Macpela, in fata stejarului Mamvri, tarina si pestera din ea si toti pomii din tarina si tot ce era in hotarele ei de jur imprejur 
18. S-au dat lui Avraam mosie de veci, inaintea fiilor lui Het  si a tuturor celor ce se stransesera la poarta cetatii lui. 
19. Dupa aceasta Avraam a ingropat pe Sarra, femeia sa, in pestera din tarina Macpela, care e in fata lui Mamvri sau a Hebronului, in Canaan. 
20. Astfel a trecut de la fiii lui Het la Avraam tarina si pestera cea din ea, ca loc de ingropare. 

CAPITOLUL 24 
Casatoria lui Isaac 

l. Avraam era acum batran si vechi de zile si Domnul binecuvantase pe Avraam cu de toate. 
2. Atunci a zis Avraam catre sluga cea mai batrana din casa sa, care carmuia toate cate avea: „Pune mana ta sub coapsa mea 
3. Si jura-mi pe Domnul Dumnezeul cerului si pe Dumnezeul pamantului ca fiului meu Isaac nu-i vei lua femeie din fetele Canaaneilor, in mijlocul carora locuiesc eu, 
4. Ci vei merge in tara mea, unde m-am nascut eu, la rudele mele, si vei lua de acolo femeie lui Isaac, fiul meu”. 
5. Iar sluga a zis catre el: „Dar poate nu va vrea femeia sa vina cu mine in pamantul acesta; intoarce-voi, oare, pe fiul tau in pamantul de unde ai iesit?” 
6. Avraam insa a zis catre el: „Ia seama sa nu intorci pe fiul meu acolo! 
7. Domnul Dumnezeul cerului si Dumnezeul pamantului, Cel ce m-a luat din casa tatalui meu si din pamantul in care m-am nascut, Care mi-a grait si Care mi S-a jurat, zicand: tie-ti voi da pamantul acesta si urmasilor tai, Acela va trimite pe ingerul Sau inaintea ta si vei lua femeie feciorului meu de acolo. 
8. Iar de nu va voi femeia aceea sa vina cu tine in pamantul acesta, vei fi slobod de juramantul meu, dar pe fiul meu sa nu-l intorci acolo!” 
9. Si punandu-si sluga mana sub coapsa lui Avraam, stapanul sau, i s-a jurat pentru toate acestea. 
10. Apoi a luat sluga cu sine zece camile din camilele stapanului sau si tot felul de lucruri scumpe de ale stapanului sau si, sculandu-se, s-a dus in Mesopotamia, in cetatea lui Nahor. 
11. Si, intr-o zi, spre seara, cand ies femeile sa scoata apa, a poposit cu camilele la o fantana, afara din cetate. 
12. Si a zis: „Doamne Dumnezeul stapanului meu Avraam, scoate-mi-o in cale astazi si fa mila cu stapanul meu Avraam! 
13. Iata, eu stau la fantana aceasta si fetele locuitorilor cetatii au sa iasa sa scoata apa. 
14. Deci fata careia ii voi zice: Pleaca urciorul tau sa beau si care-mi va raspunde: „Bea! Ba si  camilele toate le voi adapa pana se vor satura”, aceea sa fie pe care Tu ai randuit-o robului Tau Isaac si prin aceasta voi cunoaste ca faci mila cu stapanul meu Avraam. 
15. Dar nu sfarsise el inca a cugeta acestea in mintea sa, cand iata ca iesi cu urciorul pe umar Rebeca, fecioara care se nascuse lui Batuel, fiul Milcai, femeia lui Nahor, fratele lui Avraam. 
16. Aceasta era foarte frumoasa la chip, fecioara, pe care nu o cunoscuse inca un barbat. Si venind ea la fantana, si-a umplut urciorul si a pornit inapoi. 
17. Atunci sluga lui Avraam a alergat inaintea ei si i-a zis: „Da-mi sa beau putina apa din urciorul tau!” 
18. Iar ea a zis: „Bea, domnul meu!” Si indata si-a lasat urciorul pe brate si i-a dat sa bea apa pana a incetat de a mai bea. 
19. Apoi a zis: „Si camilelor tale am sa le scot apa pana vor bea toate”. 
20. Si indata si-a desertat urciorul in adapatoare si a alergat iar la fantana sa scoata apa si a adapat toate camilele. 
21. Iar omul acela se uita la ea cu mirare si tacea, dorind sa stie de i-a binecuvantat Domnul calatoria sau nu. 
22. Si daca au incetat toate camilele de a mai bea, a luat omul acela si i-a dat un inel de aur, in greutate de o jumatate siclu, si doua bratari la mainile ei, in greutate de zece sicli de aur. 
23. Apoi a intrebat-o si a zis: „A cui fata esti tu? Spune-mi, te rog, daca se afla in casa tatalui tau loc, ca sa ramanem?” 
24. Iar ea i-a zis: „Sunt fata lui Batuel al Milcai, pe care ea l-a nascut lui Nahor”. 
25. Apoi i-a mai zis: „Avem si paie si fan mult si la noi este si loc, ca sa ramaneti”. 
26. Atunci s-a plecat omul acela si s-a inchinat Domnului si a zis: 
27. „Binecuvantat sa fie Domnul Dumnezeul stapanului meu Avraam, Care n-a parasit pe stapanul meu cu mila si bunavointa Sa, de vreme ce m-a adus Domnul drept la casa fratelui stapanului meu”. 
28. Iar fata a alergat acasa la mama sa si a povestit toate acestea. 
29. Rebeca insa avea un frate, anume Laban. Si a alergat Laban afara, la fantana, la omul acela, 
30. Caci el vazuse inelul de aur si bratarile la mainile surorii sale Rebeca, si auzise vorbele Rebecai, sora sa, care spusese: „Asa si asa mi-a vorbit omul acela!” Si ajungand la el, l-a gasit stand cu camilele la fantana. 
31. Si i-a zis: „Intra, binecuvantatul Domnului! Pentru ce stai afara? Eu ti-am gatit casa si salas pentru camilele tale!” 
32. Si a intrat omul acela in casa. Iar Laban a luat povara de pe camile si le-a dat paie si fan, iar lui si oamenilor, care erau cu el, le-a dat apa, ca sa-si spele picioarele. 
33. Apoi le-a adus de mancare. Eliezer insa a zis: „Nu voi manca pana nu voi spune la ce am venit”. Zis-a Laban: „Spune!” 
34. Atunci Eliezer a zis: „Eu sunt sluga lui Avraam. 
35. Domnul a binecuvantat foarte pe stapanul meu si l-a marit si i-a dat oi si boi, argint si aur, robi si roabe, camile si asini. 
36. Iar Sarra, femeia stapanului meu, fiind acum batrana, a nascut stapanului meu un fiu, caruia el i-a dat toate cate are. 
37. Si m-a jurat stapanul meu, zicand: „Sa nu iei femeie feciorului meu din fetele Canaaneilor, in pamantul carora traiesc, 
38. Ci sa mergi la casa tatalui meu, la rudele mele si sa iei de acolo femeie pentru feciorul meu!” 
39. Iar eu am zis catre stapanul meu: „Dar de nu va vrea femeia sa vina cu mine?” 
40. El insa mi-a raspuns: „Domnul Dumnezeu, inaintea Caruia umblu, va trimite cu tine pe ingerul Sau, va binecuvanta calea ta si vei lua femeie pentru feciorul meu din rudele mele si din casa tatalui meu. 
41. Atunci vei fi slobod de juramantul meu, cand te vei duce la rudele mele si de nu ti-o vor da, vei fi dezlegat de juramantul meu. 
42. Deci, ajungand eu astazi la fantana, am zis: „Doamne, Dumnezeul stapanului meu Avraam, de este sa ma faci sa izbutesc in calea ce fac, 
43. Iata, eu stau la fantana; si fata careia eu ii voi zice cand va veni sa scoata apa: „Da-mi sa beau putina apa din urciorul tau!” 
44. Iar ea imi va zice: „Bea si tu, si camilele tale le voi adapa”, aceea sa fie femeia, pe care Domnul a randuit-o pentru Isaac, robul Sau si fiul stapanului meu, si prin aceasta voi cunoaste ca Te milostivesti spre stapanul meu Avraam. 
45. Dar nu ispravisem eu inca a grai acestea in mintea mea, cand iata a iesit Rebeca, cu urciorul pe umar; se pogori la fantana si scoase apa, si eu i-am zis: „Da-mi sa beau!” 
46. Si ea si-a lasat indata urciorul de pe umar, zicand: „Bea tu si camilele tale le voi adapa”. Si am baut si mi-a adapat si camilele. 
47. Apoi am intrebat-o si am zis: „A cui fata esti tu? Spune-mi te rog!” Si ea a zis: „Sunt fata lui Batuel, fiul lui Nahor, pe care i l-a nascut Milca”. Atunci i-am dat un inel si bratari la maini. 
48. Dupa aceea m-am plecat si m-am inchinat Domnului si am binecuvantat pe Domnul Dumnezeul stapanului meu Avraam, Care m-a povatuit de-a dreptul, ca sa iau pe fata fratelui stapanului meu pentru fiul lui. 
49. Acum deci spuneti-mi de vreti sa aratati mila si bunavointa stapanului meu; iar de nu, sa caut alta in dreapta si in stanga”. 
50. Si raspunzand Laban si Batuel au zis: „De la Domnul vine lucrul acesta si noi nu-ti putem spune nimic nici de bine, nici de rau. 
51. Iata, Rebeca este inaintea ta, ia-o si du-te si sa fie sotia fiului stapanului tau, cum a grait Domnul!” 
52. Si auzind cuvintele lor, sluga lui Avraam s-a inchinat Domnului pana la pamant. 
53. Apoi a scos sluga lucruri de argint si lucruri de aur si haine si le-a dat Rebecai. Dat-a de asemenea daruri si fratelui si mamei ei. 
54. Dupa aceea au mancat si au baut, el si oamenii cei ce erau cu dansul si au ramas acolo. Iar daca s-a sculat dimineata, a zis: „Lasati-ma sa ma duc la stapanul meu!” 
55. Iar fratele si mama Rebecai au zis: „Sa mai ramana fata cu noi macar vreo zece zile si apoi te vei duce!” 
56. El insa le-a zis: „Nu ma zaboviti! Caci Domnul m-a facut sa izbutesc in calea mea; lasati-ma sa ma duc la stapanul meu!” 
57. Raspuns-au ei: „Sa chemam copila si s-o intrebam ce ganduri are ea”. 
58. Si au chemat pe Rebeca si i-au zis: „Vrei sa te duci oare cu omul acesta?” Si ea a zis: „Ma duc!” 
59. Atunci a lasat Laban sa plece Rebeca, sora sa, si doica ei, si sluga lui Avraam si cei ce erau cu el. 
60. Si au binecuvantat pe Rebeca si i-au zis: „Sora noastra, sa se nasca din tine mii si zeci de mii si sa stapaneasca urmasii tai portile vrajmasilor lor!” 
61. Atunci, sculandu-se Rebeca si slujnicele ei si suindu-se pe camile, s-au dus cu omul acela, si sluga lui Avraam, luand pe Rebeca, a plecat. 
62. Isaac insa venise din Beer-Lahai-Roi, caci el locuia in partile de miazazi. 
63. Iar spre seara a iesit Isaac la camp sa se plimbe si, ridicandu-si ochii, a vazut camilele venind. 
64. Rebeca insa, cautand, a vazut pe Isaac si s-a dat jos de pe camila 
65. Si a zis catre sluga: „Cine este omul acela care vine pe camp in intampinarea noastra?” Iar sluga i-a zis: „Acesta-i stapanul meu!” Atunci ea si-a luat valul si s-a acoperit. 
66. Si sluga povesti lui Isaac toate cate facuse. 
67. Si a dus-o Isaac in cortul mamei sale Sarra si a luat pe Rebeca si aceasta s-a facut femeia lui si a iubit-o. Si s-a mangaiat Isaac de pierderea mamei sale, Sarra. 

CAPITOLUL 25 
Casatoria a doua a lui Avraam. Moartea lui Avraam. 

1. Avraam insa si-a mai luat o femeie cu numele Chetura. 
2. Ea i-a nascut pe Zimran, Iocsan, Madan, Madian, Isbac si pe Suah. 
3. Lui Iocsan i s-au nascut Seba, Teman si Dedan. Iar fiii lui Dedan au fost: Raguil, Navdeel, Asurim, Letusim si Leumim. 
4. Iar fiii lui Madian au fost: Efa, Efer, Enoh, Abida si Eldaa. Acestia toti au fost fiii Cheturei. 
5. Insa Avraam a dat toate averile sale fiului sau Isaac. 
6. Iar fiilor tiitoarelor sale, Avraam le-a facut daruri si, inca fiind el in viata, i-a trimis departe de la Isaac, fiul sau, spre rasarit, in pamantul Rasaritului. 
7. Zilele vietii lui Avraam, cate le-a trait, au fost o suta saptezeci si cinci de ani. 
8. Apoi, slabind, Avraam a murit la batraneti adanci, satul de zile si s-a adaugat la poporul sau. 
9. Si l-au ingropat feciorii lui, Isaac si Ismael, in pestera Macpela, din tarina lui Efron, fiul lui Tohar Heteeanul, in fata stejarului Mamvri; 
10. Deci in tarina si in pestera pe care Avraam a cumparat-o de la fiii lui Het, acolo sunt ingropati Avraam si Sarra, femeia lui. 
11. Iar dupa moartea lui Avraam, a binecuvantat Dumnezeu pe Isaac, fiul lui. Si locuia Isaac la Beer-Lahai-Roi. 
12. Iata acum si viata lui Ismael, fiul lui Avraam, pe care l-a nascut lui Avraam egipteanca Agar, slujnica Sarrei; 
13. Si iata numele fiilor lui Ismael, dupa sirul nasterii lor: intaiul nascut al lui Ismael a fost Nebaiot; dupa el urmeaza Chedar, Adbeel si Mibsam, 
14. Misma, Duma si Masa, 
15. Hadad, Tema, Etur, Nafis si Chedma. 
16. Acestia sunt fiii lui Ismael si acestea sunt numele lor, dupa asezarile lor si dupa taberele lor. Acestia sunt cei doisprezece voievozi ai semintiilor lor. 
17. Iar anii vietii lui Ismael au fost o suta treizeci si sapte si, imbatranind, a murit si a trecut la parintii sai; 
18. Iar urmasii sai s-au intins de la Havila pana la Sur, care este in fata Egiptului, pe drumul ce duce spre Asiria; si s-au salasluit ei inaintea tuturor fratilor lor. 
19. Iar spita neamului lui Isaac, fiul lui Avraam, este aceasta: lui Avraam i s-a nascut Isaac. 
20. Isaac insa era de patruzeci de ani, cand si-a luat de femeie pe Rebeca, fata lui Batuel Arameul din Mesopotamia si sora lui Laban Arameul. 
21. Si s-a rugat Isaac Domnului pentru Rebeca, femeia sa, ca era stearpa; si l-a auzit Domnul si femeia lui Rebeca a zamislit. 
22. Dar copiii au inceput a se zbate in pantecele ei si ea a zis: „Daca asa au sa fie, atunci la ce mai am aceasta sarcina?” Si s-a dus sa intrebe pe Domnul. 
23. Domnul insa i-a zis: „In pantecele tau sunt doua neamuri si doua popoare se vor ridica din pantecele tau; un popor va ajunge mai puternic decat celalalt si cel mai mare va sluji celui mai mic!” 
24. Si i-a venit Rebecai vremea sa nasca si iata erau in pantecele ei doi gemeni. 
25. Si cel dintai care a iesit era rosu si peste tot paros, ca o pielicica, si i-a pus numele Isav. 
26. Dupa aceea a iesit fratele acestuia, tinandu-se cu mana de calcaiul lui Isav; si i s-a pus numele Iacov. Isaac insa era de saizeci de ani, cand i s-au nascut acestia din Rebeca. 
27. Copiii acestia au crescut si a ajuns Isav om iscusit la vanatoare, traind pe campii; iar Iacov era om linistit, traind in corturi. 
28. Isaac iubea pe Isav, pentru ca ii placea vanatul acestuia; iar Rebeca iubea pe Iacov. 
29. O data insa a fiert Iacov linte, iar Isav a venit ostenit de la camp. 
30. Si a zis Isav catre Iacov: „Da-mi sa mananc din aceasta fiertura rosie, ca sunt flamand!” De aceea Isav s-a mai numit si Edom. 
31. Iacov insa i-a raspuns lui Isav: „Vinde-mi mai intai dreptul tau de intai-nascut!” 
32. Si Isav a raspuns: „Iata eu mor. La ce mi-e bun dreptul de intai-nascut?” 
33. Zisu-i-a Iacov: „Jura-mi-te acum!” Si i s-a jurat Isav si a vandut lui Iacov dreptul sau de intai-nascut. 
34. Atunci Iacov a dat lui Isav paine si fiertura de linte si acesta a mancat si a baut, apoi s-a sculat si s-a dus. Si astfel a nesocotit Isav dreptul sau de intai-nascut. 

CAPITOLUL 26 
Isaac in tara Filistenilor. Legamantul cu Abimelec. 

1. Si a fost o foamete in tara, afara de foametea cea dintai, care se intamplase in zilele lui Avraam. Atunci s-a dus Isaac in Gherara, la Abimelec, regele Filistenilor. 
2. Atunci Domnul i S-a aratat si i-a zis: „Sa nu te duci in Egipt, ci sa locuiesti in tara, unde-ti voi zice Eu. 
3. Locuieste in tara aceasta si Eu voi fi cu tine si te voi binecuvanta, ca tie si urmasilor tai voi da toate tinuturile acestea si-Mi voi implini juramantul cu care M-am jurat lui Avraam, tatal tau. 
4. Voi inmulti pe urmasii tai ca stelele cerului si voi da urmasilor tai toate tinuturile acestea; si se vor binecuvanta intru urmasii tai toate popoarele pamantului, 
5. Pentru ca Avraam, tatal tau, a ascultat cuvantul Meu si a pazit poruncile Mele, povetele Mele, indreptarile Mele si legile Mele!” ` 
6. De aceea s-a asezat Isaac in Gherara. 
7. Iar locuitorii tinutului aceluia l-au intrebat despre Rebeca, femeia sa, cine e si el a zis: „Aceasta este sora mea!”, caci s-a temut sa zica: „E femeia mea!”, ca nu cumva sa-l omoare oamenii locului aceluia din pricina Rebecai, pentru ca era frumoasa la chip. 
8. Dar dupa ce a trait el acolo multa vreme, s-a intamplat ca Abimelec, regele Filistenilor, sa se uite pe fereastra si sa vada pe Isaac jucandu-se cu Rebeca, femeia sa. 
9. Atunci a chemat Abimelec pe Isaac si i-a zis: „Adevarat e ca-i femeia ta? De ce dar ai zis: „Aceasta-i sora mea?” Si Isaac a raspuns: „Pentru ca ma temeam sa nu fiu omorat din pricina ei”. 
10. Zisu-i-a Abimelec: „Pentru ce ne-ai facut aceasta? Putin a lipsit ca cineva din neamul meu sa se fi culcat cu femeia ta si ne-ai fi facut sa savarsim pacat”. 
11. Apoi a dat Abimelec porunca la tot poporul sau, zicand: „Tot cel ce se va atinge de omul acesta si de femeia lui va fi vinovat mortii”. 
12. Si a semanat Isaac in pamantul acela si a cules anul acela rod insutit. Domnul l-a binecuvantat, 
13. Si omul acela a ajuns bogat si a sporit tot mai mult, pana ce a ajuns bogat foarte. 
14. Avea turme de oi, cirezi de vite si ogoare multe, incat il pizmuiau Filistenii. 
15. Toate fantanile, pe care le sapasera robii tatalui sau, in zilele lui Avraam, tatal sau, Filistenii le-au stricat si le-au umplut cu pamant. 
16. Atunci a zis Abimelec catre Isaac: „Du-te de la noi, ca te-ai facut mult mai tare decat noi!” 
17. Si s-a dus Isaac de acolo si, tabarand in valea Gherara, a locuit acolo. 
18. Apoi a sapat Isaac din nou fantanile de apa, pe care le sapasera robii lui Avraam, tatal sau, si pe care le astupasera Filistenii dupa moartea lui Avraam, tatal sau, si le-a numit cu aceleasi nume, cu care le numise Avraam, tatal sau. 
19. Dupa aceea au mai sapat slugile lui Isaac si in valea Gherara si au aflat acolo izvor de apa buna de baut. 
20. Dar se certau ciobanii din Gherara cu ciobanii lui Isaac, zicand: „Apa este a noastra!” De aceea Isaac a pus fantanii aceleia numele Esec, din pricina ca se sfadisera pentru ea. 
21. Ducandu-se apoi de acolo, Isaac a sapat alta fantana si se certau si de la aceasta. De aceea Isaac i-a pus numele Sitna. 
22. Apoi s-a mutat si de aici si a sapat alta fantana, pentru care nu s-au mai certat, si i-a pus numele Rehobot, caci isi zicea: „Datu-ne-a astazi Domnul loc larg si vom spori pe pamant”. 
23. De aici Isaac s-a urcat catre Beer-Seba. 
24. In noaptea aceea i S-a aratat Domnul si i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, tatal tau! Nu te teme, ca Eu sunt cu tine si te voi binecuvanta si voi inmulti pe urmasii tai, pentru Avraam, sluga Mea”. 
25. Acolo a facut Isaac jertfelnic si a chemat numele Domnului si isi intinse acolo cortul sau. Si au sapat acolo slugile lui Isaac o fantana, in valea Gherarei. 
26. Atunci au venit din Gherara la el: Abimelec si Ahuzat, care luase pe nora lui, si Ficol, capetenia ostirii lui. 
27. Iar Isaac le-a zis: „La ce ati venit la mine, voi care ma urati si n-ati alungat de la voi?” 
28. Iar ei au zis: „Am vazut bine ca Domnul este cu tine si am zis sa facem cu tine juramant si sa incheiem legamant cu tine, 
29. Ca tu sa nu ne faci nici un rau, cum nici noi nu ne-am atins de tine, ci ti-am facut bine si te-am scos de la noi cu pace; si acum esti binecuvantat de Domnul”. 
30. Atunci Isaac le-a facut ospat si ei au mancat si au baut. 
31. Sculandu-se apoi a doua zi de dimineata, au jurat unul altuia. Si le-a dat drumul Isaac si ei s-au dus de la dansul cu pace. 
32. Tot in ziua aceea venind slugile lui Isaac, l-au vestit de fantana ce o sapasera si au zis: „Am gasit apa!” 
33. Si a numit Isaac fantana aceea Sibea, adica juramant. De aceea se si numeste cetatea aceea Beer-Seba, adica fantana juramantului, pana in ziua de astazi. 
34. Iar Isav, fiind acum de patruzeci de ani, si-a luat doua femei: pe Iudit, fata lui Beeri Heteul, si pe Basemata, fata lui Elon Heteul. 
35. Dar ele amarau pe Isaac si pe Rebeca. 

CAPITOLUL 27 
Isaac binecuvinteaza pe Iacov. 

l. Iar dupa ce a imbatranit Isaac si au slabit vederile ochilor sai, a chemat pe Isav, pe fiul sau cel mai mare, si i-a zis: „Fiul meu!” Zis-a acela: „Iata-ma!” 
2. Si Isaac a zis: „Iata, eu am imbatranit si nu stiu ziua mortii mele. 
3. Ia-ti dara uneltele tale, tolba si arcul, si iesi la camp si adu-mi ceva vanat; 
4. Sa-mi faci mancare, cum imi place mie, si adu-mi sa mananc, ca sa te binecuvanteze sufletul meu pana nu mor!” 
5. Rebeca insa a auzit ce a zis Isaac catre fiul sau Isav. S-a dus deci Isav la camp sa vaneze ceva pentru tatal sau; 
6. Iar Rebeca a zis catre Iacov, fiul cel mai mic: „Iata, eu am auzit pe tatal tau graind cu Isav, fratele tau, si zicand: 
7. „Adu vanat si fa-mi o mancare sa mananc si sa te binecuvantez inaintea Domnului, pana a nu muri”. 
8. Acum dar, fiul meu, asculta ce am sa-ti poruncesc: 
9. Du-te la turma, adu-mi de acolo doi iezi tineri si buni si voi face din ei mancare, cum ii place tatalui tau; 
10. Iar tu o vei duce tatalui tau sa manance, ca sa te binecuvanteze tatal tau inainte de a muri”. 
11. Iacov insa a zis catre Rebeca, mama sa: „Isav, fratele meu, e om paros, iar eu n-am par. 
12. Nu cumva tatal meu sa ma pipaie si voi fi in ochii lui ca un inselator si in loc de binecuvantare, voi atrage asupra-mi blestem”. 
13. Zis-a mama sa: „Fiul meu, asupra mea sa fie blestemul acela; asculta numai povata mea si du-te si adu-mi iezii!” 
14. Atunci, ducandu-se Iacov, a luat si a adus mamei sale iezii, iar mama sa a gatit mancare, cum ii placea tatalui lui. 
15. Apoi a luat Rebeca haina cea mai frumoasa a lui Isav, fiul ei cel mai mare, care era la ea in casa, si a imbracat pe Iacov, fiul ei cel mai mic; 
16. Iar cu pieile iezilor a infasurat bratele si partile goale ale gatului lui. 
17. Si a dat mancarea si painea ce gatise in mainile lui Iacov, fiul sau, 
18. Si acesta a intrat la tatal sau si a zis: „Tata!” Iar acela a raspuns: „Iata-ma! Cine esti tu, copilul meu?” 
19. Zis-a Iacov catre tatal sau: „Eu sunt Isav, intaiul tau nascut. Am facut precum mi-ai poruncit; scoala si sezi de mananca din vanatul meu, ca sa ma binecuvanteze sufletul tau!” 
20. Zis-a Isaac catre fiul sau: „Cum l-ai gasit asa curand, fiul meu?” Si acesta a zis: „Domnul Dumnezeul tau mi l-a scos inainte”. 
21. Zis-a Isaac iarasi catre Iacov: „Apropie-te sa te pipai, fiul meu, de esti tu fiul meu Isav sau nu”. 
22. Si s-a apropiat Iacov de Isaac, tatal sau, iar acesta l-a pipait si a zis: „Glasul este glasul lui Iacov, iar mainile sunt mainile lui Isav”. 
23. Dar nu l-a cunoscut, pentru ca mainile lui erau paroase, ca mainile fratelui sau Isav; si l-a binecuvantat. 
24. Si a mai zis: „Tu oare esti fiul meu Isav?” Si Iacov a raspuns: „Eu”. 
25. Zis-a Isaac: „Adu-mi si voi manca din vanatul fiului meu,  ca sa te binecuvanteze sufletul meu!” Si i-a adus si a mancat; apoi i-a adus si vin si a baut. 
26. Dupa aceea Isaac, tatal sau, i-a zis: „Apropie-te, fiule, si ma saruta!” a 
27. Atunci s-a apropiat Iacov si l-a sarutat. Si a simtit Isaac mirosul hainei lui si l-a binecuvantat si a zis: „Iata, mirosul fiului meu e ca mirosul unui camp bogat, pe care l-a binecuvantat Domnul. 
28. Sa-ti dea tie Dumnezeu din roua cerului si din belsugul pamantului, paine multa si vin. 
29. Sa-ti slujeasca popoarele si capeteniile sa se inchine inaintea ta; sa fii stapan peste fratii tai si feciorii mamei tale sa ti se inchine tie; cel ce te va blestema sa fie blestemat si binecuvantat sa fie cel ce te va binecuvanta!” 
30. Indata ce a ispravit Isaac de binecuvantat pe Iacov, fiul sau, si cum a iesit Iacov de la fata tatalui sau Isaac, a venit si Isav cu vanatul lui. 
31. A facut si el bucate si le-a adus tatalui sau si  a zis catre  tatal sau: „Scoala, tata, si mananca din vanatul fiului tau, ca sa ma binecuvanteze sufletul tau!” 
32. Iar Isaac, tatal sau, i-a zis: „Cine esti tu?” Iar el a zis: „Eu sunt Isav, fiul tau cel intai-nascut!” 
33. Atunci s-a cutremurat Isaac cu cutremur mare foarte si a zis: „Dar cine-i acela, care a cautat si mi-a adus vanat si am mancat de la el inainte de a veni tu si l-am binecuvantat si binecuvantat va fi?” 
34. Iar Isav, auzind cuvintele tatalui sau Isaac, a strigat cu glas mare si foarte dureros si a zis catre tatal sau: „Binecuvanteaza-ma si pe mine, tata!” 
35. Zis-a Isaac catre el: „A venit fratele tau cu inselaciune si a luat binecuvantarea ta”. 
36. Iar Isav a zis: „Din pricina oare ca-l cheama Iacov, de aceea m-a inselat de doua ori? Deunazi mi-a rapit dreptul de intai-nascut, iar acum mi-a rapit binecuvantarea mea”. Apoi a zis Isav catre tatal sau: „Nu mi-ai pastrat si mie binecuvantare, tata?” 
37. Raspuns-a Isaac si a zis lui Isav: „Iata, stapan l-am facut peste tine si pe toti fratii lui i-am facut lui robi; cu paine si cu vin l-am daruit. Dar cu tine ce sa fac, fiul meu?” 
38. Si a zis Isav catre tatal sau: „Tata, oare numai o binecuvantare ai tu? Binecuvanteaza-ma si pe mine, tata:” Si cum Isaac tacea, Isav si-a ridicat glasul si a inceput a plange. 
39. Atunci, raspunzand Isaac, tatal lui, a zis catre el: „Iata, locuinta ta va fi un pamant manos si cerul iti va trimite roua sa; 
40. Cu sabia ta vei trai si vei fi supus fratelui tau; va veni insa vremea cand te vei ridica si vei sfarama jugul lui de pe grumazul tau”. 
41. De aceea ura Isav pe Iacov pentru binecuvantarea cu care-l binecuvantase tatal sau. Si a zis Isav in cugetul sau: „Se apropie zilele de jelire pentru tatal meu; atunci am sa ucid pe Iacov, fratele meu!” 
42. Dar i s-a spus Rebecai cuvintele lui Isav, fiul cel mai mare, si ea a trimis de a chemat pe Iacov, fiul ei cel mai mic, si i-a zis: „Iata Isav, fratele tau, vrea sa se razbune pe tine, omorandu-te. 
43. Acum dar, fiul meu, asculta povata mea si, sculandu-te, fugi la Haran, in Mesopotamia, la fratele meu Laban, 
44. Si stai la el catva timp, pana se va potoli mania fratelui tau 
45. Si pana va mai uita el ce i-ai facut. Atunci voi trimite si te voi lua de acolo. Pentru ce sa raman eu intr-o singura zi fara de voi amandoi?” 
46. Apoi Rebeca a zis catre Isaac: „Sunt scarbita de viata mea, din pricina fetelor Heteilor. Daca-si ia si Iacov femeie ca acestea, din fetele pamantului acestuia, atunci la ce-mi mai e buna viata?” 

CAPITOLUL 28 
Iacov in Mesopotamia. 

l. Atunci a chemat Isaac pe Iacov si l-a binecuvantat si i-a poruncit, zicand: „Sa nu-ti iei femeie din fetele Canaaneilor; 
2. Ci scoala si mergi in Mesopotamia in casa lui Batuel, tatal mamei tale, si-ti ia femeie de acolo, din fetele lui Laban, fratele mamei tale, 
3. Si Dumnezeul cel Atotputernic sa te binecuvanteze, sa te creasca si sa te inmulteasca si sa lasara din tine popoare multe; 
4. Sa-ti dea binecuvantarea lui Avraam, tatal meu, tie si urmasilor tai ca sa stapanesti pamantul ce-l locuiesti acum si pe care l-a dat Dumnezeu lui Avraam, 
5. Si asa Isaac i-a dat drumul lui Iacov, iar acesta s-a dus in Mesopotamia, la Laban, fiul lui Batuel Arameul si fratele Rebecai, mama lui Iacov si a lui Isav. 
6. Vazand insa Isav ca Isaac a binecuvantat pe Iacov si l-a trimis in Mesopotamia, sa-si ia femeie de acolo, pentru care l-a binecuvantat si i-a poruncit, zicand: „Sa nu-ti iei femeie din fetele Canaaneilor”, 
7. Si ca Iacov a ascultat pe tatal sau si pe mama sa si s-a dus in Mesopotamia, 
8. Si intelegand Isav ca lui Isaac, tatal sau; nu-i plac fetele Canaaneilor, 
9. S-a dus la Ismael si, pe langa cele doua femei ale sale, si-a mai luat si pe Mahalat, fata lui Ismael, fiul lui Avraam, si sora lui Nebaiot. 
10. Iar Iacov iesind din Beer-Seba, s-a dus in Haran. 
11. Ajungand insa la un loc, a ramas sa doarma acolo, caci asfintise soarele. Si luand una din pietrele locului aceluia si punandu-si-o capatai, s-a culcat in locul acela. 
12. Si a visat ca era o scara, sprijinita pe pamant, iar cu varful atingea cerul; iar ingerii lui Dumnezeu se suiau si se pogorau pe ea. 
13. Apoi S-a aratat Domnul in capul scarii si i-a zis: „Eu sunt Domnul, Dumnezeul lui Avraam, tatal tau, si Dumnezeul lui Isaac. Nu te teme! Pamantul pe care dormi ti-l voi da tie si urmasilor tai. 
14. Urmasii tai vor fi multi ca pulberea pamantului si tu te vei intinde la apus si la rasarit, la miazanoapte si la miazazi, si se vor binecuvanta intru tine si intru urmasii tai toate neamurile pamantului. 
15. Iata, Eu sunt cu tine si te voi pazi in orice cale vei merge; te voi intoarce in pamantul acesta si nu te voi lasa pana nu voi implini toate cate ti-am spus”. 
16. Iar cand s-a desteptat din somnul sau, Iacov a zis: „Domnul este cu adevarat in locul acesta si eu n-am stiut!” 
17. Si, spaimantandu-se Iacov, a zis: „Cat de infricosator este locul acesta! Aceasta nu e alta fara numai casa lui Dumnezeu, aceasta e poarta cerului!” 
18. Apoi s-a sculat Iacov dis-de-dimineata, a luat piatra ce si-o pusese capatai, a pus-o stalp si a turnat pe varful ei untdelemn. 
19. Iacov a pus locului aceluia numele Betel (casa lui Dumnezeu), caci mai inainte cetatea aceea se numea Luz. 
20. Si a facut Iacov fagaduinta, zicand: „De va fi Domnul Dumnezeu cu mine si ma va povatui in calea aceasta, in care merg eu astazi, de-mi va da paine sa mananc si haine sa ma imbrac; 
21. Si de ma voi intoarce sanatos la casa tatalui meu, atunci Domnul va fi Dumnezeul meu. 
22. Iar piatra aceasta, pe care am pus-o stalp, va fi pentru mine casa lui Dumnezeu si din toate cate-mi vei da Tu mie, a zecea parte o voi da Tie”. 

CAPITOLUL 29 
Iacov la Laban. 

1. Sculandu-se apoi, Iacov s-a dus in pamantul fiilor Rasaritului, la Laban, fiul lui Batuel Arameul si fratele Rebecai, mama lui Iacov si a lui Isav. 
2. Si cautand el o data, iata in camp o fantana, iar langa ea trei turme de oi culcate; caci din fantana aceea se adapau turmele si pe gura fantanii era o piatra mare. 
3. Cand se adunau acolo toate turmele, ciobanii pravaleau piatra de pe gura fantanii si adapau oile, apoi iar puneau piatra la locul ei pe gura fantanii. 
4. Deci a zis Iacov catre pastori: „Fratilor, de unde sunteti voi?” Iar ei au zis: „Noi suntem din Haran”. 
5. Si el le-a zis: „Cunoasteti voi pe Laban, feciorul lui Nahor?” Raspuns-au aceia: „Il cunoastem”. 
6. Zis-a iarasi Iacov: „E sanatos?” Si ei au zis: „Sanatos. Iata Rahila, fata lui, vine cu oile”. 
7. Zis-a Iacov catre ei: „Mai e inca mult din zi si nu e inca vremea sa se adune turmele; adapati oile si duceti-va de le pasteti”. 
8. Iar ei au zis: „Pana nu se aduna toti pastorii, nu putem sa pravalim piatra de pe gura fantanii, ca sa adapam oile!” 
9. Inca graind el cu ei, iata a venit Rahila, fiica lui Laban, cu oile tatalui sau, caci ea pastea oile tatalui sau. 
10. Vazand Iacov pe Rahila, fiica lui Laban, fratele mamei sale, si oile lui Laban, fratele mamei sale, s-a apropiat Iacov si a pravalit piatra de pe gura fantanii si a adapat oile lui Laban, fratele mamei sale. 
11. Si a sarutat Iacov pe Rahila si si-a ridicat glasul si a plans. 
12. Apoi a spus Rahilei ca-i ruda cu tatal ei si ca-i fiul Rebecai. Iar ea a alergat si a spus tatalui sau toate acestea. 
13. Auzind Laban de sosirea lui Iacov, fiul surorii sale, a alergat in intampinarea lui si, imbratisandu-l, l-a sarutat si l-a adus in casa sa si el a povestit lui Laban toate. 
14. Iar Laban i-a zis: „Tu esti din oasele mele si din carnea mea”. Si a stat Iacov la el o luna de zile. 
15. Atunci Laban a zis catre Iacov: „Au doara imi vei sluji in dar, pentru ca imi esti ruda? Spune-mi, care-ti va fi simbria?” 
16. Laban insa avea doua fete: pe cea mai mare o chema Lia si pe cea mai mica o chema Rahila. 
17. Lia era bolnava de ochi, iar Rahila era chipesa la statura si tare frumoasa la fata. 
18. Lui Iacov insa ii era draga Rahila si a zis: „Iti voi sluji sapte ani pentru Rahila, fata ta cea mai mica”. 
19. Zisu-i-a Laban: „Mai bine s-o dau dupa tine decat s-o dau dupa alt barbat. Ramai la mine!” 
20. Si a slujit Iacov pentru Rahila sapte ani si i s-a parut numai cateva zile, pentru ca o iubea. 
21. Apoi a zis Iacov catre Laban: „Da-mi femeia, ca mi s-au implinit zilele sa intru la ea”. 
22. Atunci a chemat Laban pe toti oamenii locului aceluia si a facut ospat. 
23. Iar seara a luat Laban pe fiica sa Lia si a bagat-o inauntru si a intrat Iacov la ea. 
24. Si Laban a dat pe roaba sa Zilpa, roaba fiicei sale Lia. 
25. Dar cand s-a facut ziua, iata era Lia. Si a zis Iacov catre Laban: „Pentru ce mi-ai facut aceasta? Nu Ii-am slujit eu oare pentru Rahila? Pentru ce m-ai inselat?” 
26. Raspuns-a Laban: „Aici la noi nu se pomeneste sa se marite fata cea mai mica inaintea celei mai mari. 
27. Implineste aceasta saptamana de nunta si-ti voi da-o si pe aceea, pentru slujba ce-mi vei mai face alti sapte ani!” 
28. Si a facut Iacov asa: a implinit saptamana de nunta si i-a dat Laban si pe Rahila, fiica sa, de femeie. 
29. Atunci a dat Laban pe roaba sa Bilha, roaba fiicei sale Rahila. 
30. A intrat deci Iacov si la Rahila si iubea el pe Rahila mai mult decat pe Lia. Apoi a mai slujit Iacov lui Laban alti sapte ani. 
31. Vazand insa Domnul Dumnezeu ca Lia era dispretuita, a deschis pantecele ei, iar Rahila fu stearpa. 
32. A zamislit deci Lia si a nascut lui Iacov un fiu, caruia i-a pus numele Ruben, zicand: „A cautat Domnul la smerenia mea si mi-a dat fiu; de acum ma va iubi barbatul meu”. 
33. Apoi a zamislit Lia iarasi si a nascut lui Iacov al doilea fiu si a zis: „Auzit-a Domnul ca nu sunt iubita si mi-a dat si pe acesta”. Si i-a pus numele Simeon. 
34. Si iarasi a zamislit ea si a mai nascut un fiu si a zis: „De acum se va lipi de mine barbatul meu, caci i-am nascut trei fii”. De aceea i-a pus acestuia numele Levi. 
35. Si iarasi a zamislit si a mai nascut un fiu si a zis: „Acum voi lauda pe Domnul!” De aceea i-a pus numele Iuda. Apoi a incetat Lia de a mai naste. 

CAPITOLUL 30 
Fiii lui Iacov 

1. Iar Rahila, vazand ca ea n-a nascut lui Iacov nici un fiu, a prins pizma pe sora sa si a zis lui Iacov: „Da-mi copii, iar de nu, voi muri”. 
2. Maniindu-se insa Iacov pe Rahila, i-a zis: „Au doara eu sunt Dumnezeu, Care a starpit rodul pantecelui tau?” 
3. Atunci Rahila a zis catre Iacov: „Iata roaba mea Bilha; intra la ea si ea va naste pe genunchii mei si voi avea si eu copii printr-insa”. 
4. Si i-a dat pe Bilha, roaba sa, de femeie si a intrat Iacov la ea; 
5. Iar Bilha, roaba Rahilei, a zamislit si a nascut lui Iacov un fiu. 
6. Atunci Rahila a zis: „Dumnezeu mi-a facut dreptate, a auzit glasul meu si mi-a dat fiu”. De aceea i-a pus numele Dan. 
7. Si a zamislit iarasi Bilha, roaba Rahilei, si a mai nascut un fiu lui Iacov; 
8. Iar Rahila a zis: „Lupta dumnezeiasca m-am luptat cu sora mea, am biruit si am ajuns deopotriva cu sora mea!” De aceea i-a pus numele Neftali. 
9. Lia insa, vazand ca a incetat de a mai naste, a luat pe roaba sa Zilpa si a dat-o lui Iacov de femeie si el a intrat la ea; 
10. Zilpa, roaba Liei, a nascut lui Iacov un fiu. 
11. Atunci a zis Lia: „Noroc” Si i-a pus numele Gad. 
12. Apoi iarasi a zamislit Zilpa, roaba Liei, si a nascut lui Iacov alt fiu. 
13. Si a zis Lia: „Spre fericirea mea s-a nascut, ca ma vor ferici femeile!” Si i-a pus numele Aser. 
14. Iar pe vremea seceratului graului s-a dus Ruben si, gasind in tarina mandragore, le-a adus la mama sa Lia. Rahila insa a zis catre Lia, sora sa: „Da-mi si mie din mandragorele fiului tau!” 
15. Iar Lia a zis: „Nu-ti ajunge ca mi-ai luat barbatul? Vrei sa iei si mandragorele fiului meu?” Si Rahila a zis: „Nu asa, ci pentru mandragorele fiului tau, sa se culce Iacov noaptea aceasta cu tine!” 
16. Venind Iacov seara de la camp, i-a iesit Lia inainte si i-a zis: „Sa intri la mine astazi, ca te-am cumparat cu mandragorele fiului meu!” Si in noaptea aceea s-a culcat Iacov cu ea. 
17. Si a auzit Dumnezeu pe Lia si ea a zamislit si a nascut lui Iacov al cincilea fiu. 
18. Atunci a zis Lia: „Mi-a dat rasplata Dumnezeu pentru ca am dat barbatului meu pe roaba mea”. Si a pus copilului numele Isahar, adica rasplata. 
19. Apoi a mai zamislit Lia inca o data si a nascut lui Iacov al saselea fiu. 
20. Si a zis Lia: „Dar minunat mi-a daruit Dumnezeu in timpul de acum! De acum barbatul meu va sedea la mine, ca i-am nascut sase feciori”. Si a pus copilului numele Zabulon. 
21. Dupa aceea Lia a mai nascut o fata si i-a pus numele Dina. 
22. Dar si-a adus aminte Dumnezeu si de Rahila si a auzit-o Dumnezeu si i-a deschis pantecele. 
23. Si zamislind, ea a nascut lui Iacov un fiu; si a zis Rahila: „Ridicat-a Dumnezeu ocara de la mine!” 
24. Si a pus copilului numele Iosif, zicand: „Domnul imi va mai da si alt fiu!” 
25. Iar dupa ce a nascut Rahila pe Iosif, Iacov a zis catre Laban: „Lasa-ma sa plec, sa ma duc la mine, in pamantul meu. 
26. Da-mi femeile mele si copiii mei, pentru care ti-am slujit, ca sa ma duc, caci tu stii ce slujba ti-am facut”. 
27. Laban insa i-a zis: „De am aflat har inaintea ta, mai ramai la mine! Caci vad bine ca Dumnezeu m-a binecuvantat prin venirea ta”. 
28. Apoi a adaugat: „Spune simbria ce voiesti si-ti voi da-o!” 
29. Iacov insa i-a raspuns: „Tu stii cum ti-am slujit si cum sunt vitele tale, de cand am venit eu la tine; 
30. Caci erau putine cand am venit eu, iar de atunci s-au inmultit si te-a binecuvantat Dumnezeu prin venirea mea. Cand insa am sa lucrez eu si pentru casa mea?” 
31. Raspunsu-i-a Laban: „Ce sa-ti dau?” Si Iacov a zis: „Sa nu-mi dai nimic. Dar de faci ce-ti voi spune eu, voi mai paste si voi mai pazi oile tale. 
32. Sa treaca astazi toate oile tale pe dinaintea noastra si sa despartim din ele orice oaie pestrita sau tarcata sau neagra, iar dintre capre cele pestrite sau tarcate: aceea sa fie simbria mea. 
33. Credinciosia mea va raspunde pentru mine inaintea ta maine, cand vei veni sa-mi statornicesti simbria: tot ce nu va fi baltat sau tarcat intre caprele mele si tot ce nu va fi tarcat sau negru intre oile mele se va socoti ca furat de mine”. 
34. Zis-a Laban catre el: „Bine, sa fie cum zici tu!” 
35. Si a ales Iacov in ziua aceea tapii cei vargati sau pestriti si toate caprele baltate sau tarcate, toate cate erau cu cit de putin alb, si toate oile tarcate sau negre si le-a dat in seama fiilor sai. 
36. Iar Laban a hotarat ca departarea intre dansul si oile lui Iacov sa fie cale de trei zile. Si a ramas Iacov sa pasca celelalte oi ale lui Laban. 
37. Dupa aceea si-a luat Iacov nuiele verzi de plop, de migdal si de paltin, si a crestat pe ele dungi albe, luand de pe nuiele fasii de coaja pana la albeata nuielelor. 
38. Apoi punea nuielele crestate in jgheaburile de adapat, ca, venind sa bea, oile sa zamisleasca inaintea nuielelor din adapatori. 
39. Si zamisleau oile cum erau nuielele si fatau oile miei pestriti, tarcati si negri. 
40. Iar mieii acestia ii alegea Iacov si punea inaintea oilor lui Laban numai tot ce era pestrit si tot ce era negru; dar turmele sale le tinea despartite si nu le amesteca cu oile lui Laban. 
41. Afara de aceasta Iacov, cand zamisleau oile cele bune, punea nuiele pestrite in adapatori inaintea lor, ca sa zamisleasca ele cum erau nuielele; 
42. Iar cand zamisleau cele rele, nu le punea nuielele si asa cele ce se cuveneau lui Laban erau slabe, iar cele ce se cuveneau lui Iacov erau voinice. 
43. De aceea s-a imbogatit omul acesta foarte, foarte tare, si avea multime de vite marunte si vite mari, roabe si robi, camile si asini. 

CAPITOLUL 31 
Iacov pleaca in Canaan. 

1. A auzit insa Iacov vorbele feciorilor lui Laban, care ziceau: „Iacov a luat toate cate avea tatal nostru si din ale tatalui nostru si-a facut toata bogatia aceasta”. 
2. Si cautand Iacov la fata lui Laban, iata nu mai era fata de el ca mai inainte. 
3. Atunci Domnul a zis catre Iacov: „Intoarce-te in tara parintilor tai, in patria ta, si Eu voi fi cu tine!” 
4. Trimitand, deci, Iacov a chemat pe Rahila si pe Lia la camp, unde erau turmele, 
5. Si le-a zis: „Vad eu ca fata tatalui vostru nu mai e fata de mine, ca mai inainte; dar Dumnezeul tatalui meu este cu mine. 
6. Voi insiva stiti ca am slujit pe tatal vostru cu toata inima; 
7. Iar tatal vostru m-a inselat si de zeci de ori mi-a schimbat simbria, Dumnezeu insa nu i-a ingaduit sa-mi faca rau. 
8. Cand zicea el: Cele pestrite sa fie simbria ta, toate oile fatau miei pestriti; iar cand zicea el: Cele negre sa-ti fie de simbrie, atunci toate oile fatau miei negri. 
9. Si asa a luat Dumnezeu toate vitele de la tatal vostru si mi le-a dat mie. 
10. Iata o data, pe vremea cand intrau in calduri oile, mi-am ridicat ochii si am vazut in vis; si iata ca tapii si berbecii, care sareau pe capre si pe oi, erau albi, vargati si baltati. 
11. Iar ingerul Domnului mi-a zis in vis: „Iacove!” Si eu am raspuns: „Ce este?” 
12. Zis-a el: „Ridica-ti ochii si priveste: toti tapii si berbecii, care sar pe capre si pe oi, sunt vargati, pestriti si baltati, caci am vazut toate cate ti-a facut Laban. 
13. Eu sunt Dumnezeul, Cel ce ti S-a aratat in Betel, unde Mi-ai turnat untdelemn pe stalp si unde Mi-ai facut fagaduinta. Scoala deci acum, iesi din pamantul acesta si mergi in pamantul tau de nastere si Eu voi fi cu tine”. 
14. Atunci Lia si Rahila i-au raspuns si au zis: „Mai avem noi oare parte si mostenire in casa tatalui nostru? 
15. Oare n-am fost noi socotite de el ca niste straine, fiindca el ne-a vandut si a mancat banii nostri? 
16. De aceea, toata averea pe care Dumnezeu a luat-o de la tatal nostru este a noastra si a copiilor nostri. Fa dar acum toate cate ti-a zis Domnul!” 
17. Atunci s-a sculat Iacov si a urcat copiii si femeile sale pe camile, 
18. A strans toate turmele sale si toata bogatia sa, pe care o agonisise in Mesopotamia, si toate ale sale, ca sa mearga la Isaac, tatal sau, in tara Canaanului. 
19. Iar Laban, ducandu-se sa-si tunda oile, Rahila a furat idolii tatalui sau. 
20. Deci Iacov a inselat pe Laban Arameul, caci nu l-a vestit ca pleaca, 
21. Ci a fugit cu toate cate avea si, trecand Eufratul, s-a indreptat spre Muntele Galaadului. 
22. Iar a treia zi i s-a dat de stire lui Laban Arameul, ca Iacov a fugit. 
23. Atunci, luand Laban cu sine pe feciorii si pe rudele sale, a alergat dupa el cale de sapte zile si l-a ajuns la Muntele Galaadului. 
24. Dar Dumnezeu a venit la Laban Arameul noaptea in vis si i-a zis: „Fereste-te, nu cumva sa vorbesti lui Iacov nici de bine, nici de rau”. 
25. Si a ajuns Laban pe Iacov. Iacov insa isi asezase cortul sau pe munte; si tot pe Muntele Galaad si l-a asezat si Laban cu rudele sale. 
26. Atunci a zis Laban catre Iacov: „Ce ai facut? Pentru ce mi-ai furat inima si mi-ai luat fetele, ca si cum le-ai fi robit cu sabia? 
27. Pentru ce ai fugit pe ascuns si m-ai inselat, in loc sa ma instiintezi pe mine, care ti-as fi dat drumul cu veselie si cu cantari din timpane si din harfa? 
28. Ba nu mi-ai ingaduit nici macar sa-mi sarut nepotii si fetele mele. Te-ai purtat, asadar, ca un om fara de minte. 
29. Si acum mana mea cea puternica ar putea sa-ti faca rau. Dar Dumnezeul tatalui tau mi-a vorbit ieri si mi-a zis: „Fereste-te, nu cumva sa vorbesti lui Iacov nici de bine, nici de rau!” 
30. Sa zicem ca ai plecat, pentru ca cu mare aprindere doreai casa tatalui tau. Dar atunci de ce mi-ai furat dumnezeii mei?” 
31. Atunci raspunzand Iacov, a zis catre Laban: „M-am temut, caci ziceam: Nu cumva sa-ti iei fetele de la mine si toate ale mele. 
32. Dar la cine vei gasi idolii tai, acela nu va mai trai. Cauta de fata cu rudele noastre si ia tot ce vei gasi al tau la mine!” Iacov insa nu stia ca Rahila, femeia sa, ii furase. 
33. A intrat atunci Laban in cortul lui Iacov, si in cortul Liei, si in cortul celor doua roabe, si a cautat si n-a gasit nimic; apoi, iesind din cortul Liei, a intrat si in cortul Rahilei. 
34. Rahila insa luase idolii si-i pusese sub samarul camilei si sedea deasupra lor; si a scotocit Laban prin tot cortul Rahilei si n-a gasit nimic. 
35. Iar ea a zis catre tatal sau: „Sa nu se manie domnul meu ca nu ma pot scula inaintea ta, pentru ca tocmai acum am necazul obisnuit al femeilor”. Si mai scotocind Laban prin tot cortul, n-a gasit idolii. 
36. Atunci s-a maniat Iacov si s-a plans impotriva lui Laban. Si  incepand a grai, Iacov a zis lui Laban: „Care-i vina mea si care-i pacatul meu, de te inversunezi impotriva mea? 
37. Daca ai rascolit toate lucrurile din casa mea, gasit-ai, oare, ceva din ale casei tale? Arata aici inaintea rudeniilor tale si inaintea rudeniilor mele, ca sa ne judece ele pe amandoi! 
38. Iata, douazeci de ani am stat la tine: oile tale si caprele tale n-au lepadat; berbecii oilor tale nu ti i-am mancat, 
39. Vite sfasiate de fiare nu ti-am adus: acestea au fost paguba mea. Din mana mea ai cerut ceea ce se furase in timpul zilei si in vremea noptii. 
40. Ziua eram mistuit de caldura, iar noaptea de frig si somnul nu se lipea de ochii mei. 
41. Asa mi-au fost cei douazeci de ani in casa ta. ti-am slujit paisprezece ani pentru cele doua fete ale tale si sase ani pentru vitele tale, iar tu de zeci de ori mi-ai schimbat simbria. 
42. De n-ar fi fost cu mine Dumnezeul tatalui meu, Dumnezeul lui Avraam si frica de Isaac, tu acum m-ai fi alungat cu nimic. Necazul meu si munca mainilor mele le-a vazut Dumnezeu si de aceea a mijlocit ieri pentru mine”. 
43. Raspuns-a Laban si a zis catre Iacov: „Aceste fete sunt fetele mele, acesti copii sunt copiii mei, aceste vite sunt vitele mele, si toate cate le vezi sunt ale mele si ale fetelor mele. Cum dar as fi putut eu sa fac astazi ceva impotriva lor, sau impotriva copiilor, pe care i-au nascut ele? 
44. Haidem dar acum sa facem amandoi, eu si tu, legamant, care sa fie marturie intre mine si tine!” Iar Iacov i-a zis: „Iata, nu e nimeni cu noi; dar sa stii ca Dumnezeu este martor intre mine si tine”. 
45. Si a luat Iacov o piatra si a pus-o stalp. 
46. Apoi a zis Iacov catre fratii sai: „Adunati pietre!” Si au adunat pietre si au facut o movila; si au mancat si au baut acolo pe movila. Apoi a zis Laban catre dansul: „Movila aceasta este astazi marturie intre mine si intre tine”. 
47. Si Laban a numit-o in limba sa: Iegar-Sahaduta, adica movila marturiei, iar Iacov i-a dat acelasi nume, insa pe limba sa si i-a zis: Galaad. 
48. Apoi Laban a zis iarasi catre Iacov: „Iata, movila aceasta si semnul ce am pus astazi sunt marturia legamantului dintre mine si tine”. De aceea i s-a pus si numele Galaad, adica movila marturiei. 
49. Ba s-a mai numit ea si Mitpa, adica veghere, pentru ca Laban a zis: „Sa vegheze Domnul asupra mea si asupra ta, dupa ce ne vom desparti unul de altul. 
50. De te vei purta rau cu fetele mele, sau de-ti vei mai lua si alte femei, afara de fetele mele, nu mai e vorba de un om, care sa vada, ci ia aminte ca intre mine si intre tine e martor Dumnezeu!” 
51. Si iarasi a zis Laban catre Iacov: „Iata movila aceasta si stalpul, pe care l-am pus intre amandoi, este marturie intre mine si tine. 
52. Ca nici eu nu voi trece spre tine si nici tu nu vei trece spre mine, de la aceasta movila, cu gand rau. 
53. Dumnezeul lui Avraam si Dumnezeul lui Nahor, Dumnezeul parintilor lor sa fie judecator intre noi!” Iar Iacov a jurat pe Acela, de Care se temea Isaac, tatal sau. 
54. Apoi a junghiat Iacov ardere de tot pe munte si a chemat pe rudele sale sa manance paine. Si au mancat paine si s-au veselit in munte. 
55. Iar a doua zi s-a sculat Laban dis-de-dimineata si a sarutat pe nepotii sai si pe fetele sale si i-a binecuvantat. Apoi Laban a pornit sa se intoarca la locul sau. 

CAPITOLUL 32 
Rugaciunea lui Iacov. 

l. Dupa aceea Iacov s-a dus in calea sa. Si cautand, el a vazut ostirea lui Dumnezeu tabarata, caci l-au intampinat ingerii lui Dumnezeu. 
2. Iacov insa, cand i-a vazut, a zis: „Aceasta este tabara lui Dumnezeu!” Si a pus locului aceluia numele Mahanaim, adica doua tabere. 
3. Apoi a trimis Iacov soli inaintea sa, la fratele sau Isav, in tinutul Seir din tara Edomului, 
4. Si le-a poruncit, zicand: „Asa sa ziceti catre domnul meu Isav: Asa graieste robul tau Iacov: Am stat la Laban si am trait la el pana acum. 
5. Am boi si asini, oi, slugi si slujnice, si am trimis sa vesteasca pe domnul meu Isav, ca sa afle robul tau bunavointa inaintea ta”. 
6. Si intorcandu-se la Iacov, i-au spus solii: „Am fost la fratele tau Isav si iata el vine in intampinarea ta cu patru sute de oameni”. 
7. Iacov insa s-a spaimantat foarte si nu stia ce sa faca. Si a impartit oamenii, care erau cu el, boii, oile si camilele in doua tabere. 
8. Si a zis Iacov: „De va navali Isav asupra unei tabere si o va bate, va scapa cealalta tabara”. 
9. Apoi Iacov a zis: „Dumnezeul tatalui meu Avraam si Dumnezeul tatalui meu Isaac, Doamne, Tu, Cel ce mi-ai zis: Intoarce-te in tara ta de nastere, si Eu iti voi face bine, 
10. Nu sunt vrednic de toate indurarile Tale si de toate binefacerile ce mi-ai aratat mie, robului Tau, ca numai cu toiagul am trecut deunazi Iordanul acesta, iar acum am doua tabere; 
11. Izbaveste-ma dar din mana fratelui meu, din mana lui Isav, caci ma tem de el, ca nu cumva sa vina si sa ma omoare pe mine si pe aceste mame cu copii. 
12. Caci Tu ai zis: iti voi face bine si voi inmulti neamul tau ca nisipul marii, cat nu se va putea numara din pricina multimii”. 
13. Si a ramas acolo in noaptea aceea. Apoi a luat din cele ce avea si a trimis dar fratelui sau Isav: 
14. Doua sute de capre si douazeci de tapi, doua sute de oi si douazeci de berbeci, 
15. Treizeci de camile mulgatoare cu manjii lor, patruzeci de vaci si zece tauri, douazeci de asine si zece asini. 
16. Si a dat fiecare din aceste turme deosebi in seama slugilor sale si a zis slugilor sale: „Treceti inaintea mea si sa fie departate turmele una de alta”. 
17. Celui dintai i-a poruncit, zicand: „Cand te va intalni fratele meu Isav si te va intreba: Al cui esti tu si unde te duci, si ale cui sunt acestea, ce merg inaintea ta, 
18. Sa zici: Ale robului tau Iacov; e dar trimis lui Isav, stapanul meu. Iata vine si el dupa noi!” 
19. Asa a poruncit Iacov si slugii celei de a doua si celei de a treia si tuturor celor ce mergeau cu turmele, zicand: „Asa sa spuneti lui Isav, cand il veti intalni. 
20. Si sa-i mai spuneti: Iata si el, robul tau Iacov, vine dupa noi”. Caci isi zicea: Voi imblanzi fata lui cu darurile ce-mi merg inainte si numai dupa aceea voi vedea fata lui, si asa poate ma va primi. 
21. Si au pornit darurile inaintea lui, iar el a ramas noaptea aceea in tabara. 
22. Dar s-a sculat noaptea si luand pe cele doua femei ale sale si pe cele doua roabe si pe cei unsprezece copii ai sai, a trecut Iabocul prin vad. 
23. Iar dupa ce i-a luat si i-a trecut raul, a trecut si toate ale sale. 
24. Ramanand Iacov singur, s-a luptat Cineva cu dansul pana la revarsatul zorilor. 
25. Vazand insa ca nu-l poate rapune Acela, S-a atins de incheietura coapsei lui si i-a vatamat lui Iacov incheietura coapsei, pe cand se lupta cu el. 
26. Si i-a zis: „Lasa-Ma sa plec, ca s-au ivit zorile!” Iacov I-a raspuns: „Nu Te las pana nu ma vei binecuvanta”. 
27. Si l-a intrebat Acela: „Care iti este numele?” Si el a zis: „Iacov!” 
28. Zisu-i-a Acela: „De acum nu-ti va mai fi numele Iacov, ci Israel te vei numi, ca te-ai luptat cu Dumnezeu si cu oamenii si ai iesit biruitor!” 
29. Si a intrebat si Iacov, zicand: „Spune-mi si Tu numele Tau!” Iar Acela a zis: „Pentru ce intrebi de numele Meu? El e minunat!” Si l-a binecuvantat acolo. 
30. Si a pus Iacov locului aceluia numele Peniel, adica fata lui Dumnezeu, caci si-a zis: „Am vazut pe Dumnezeu in fata si mantuit a fost sufletul meu! ” 
31. Iar cand rasarea soarele, trecuse de Peniel, dar el schiopata din pricina soldului. 
32. De aceea fiii lui Israel pana astazi nu mananca muschiul de pe sold, pentru ca Cel ce S-a luptat a atins incheietura soldului lui Iacov, in dreptul acestui muschi. 

CAPITOLUL 33 
Impacarea lui Iacov cu Isav. 

1. Atunci, ridicandu-si ochii, Iacov a vazut pe Isav, fratele sau, venind cu cei patru sute de oameni. Si a impartit Iacov copiii Liei si ai Rahilei si ai celor doua roabe. 
2. Si a pus pe cele doua roabe cu copiii lor inainte; apoi dupa ei a pus pe Lia cu copiii ei si la urma a pus pe Rahila si pe Iosif; 
3. Iar el mergea in fruntea lor si, apropiindu-se de fratele sau, i s-a inchinat de sapte ori pana la pamant. 
4. Isav insa a alergat in intampinarea lui si l-a imbratisat si, cuprinzandu-i grumazul, l-a sarutat si au plans amandoi. 
5. Apoi, ridicandu-si ochii si vazand femeile si copiii, Isav a zis: „Cine sunt acestia?” Zis-a Iacov: „Copiii cu care a miluit Dumnezeu pe robul tau!” 
6. Deci, s-au apropiat intai roabele cu copiii lor si s-au inchinat. 
7. Apoi a venit Lia cu copiii ei si s-au inchinat, iar la urma au venit si s-au inchinat si Rahila cu Iosif. 
8. Zis-a Isav: „Ce sunt acele turme, pe care le-am intalnit?” Iar Iacov a raspuns: „Ca sa afle robul tau bunavointa inaintea domnului meu”. 
9. Atunci Isav a zis: „Am si eu multe, frate; tine-ti ale tale pentru tine!” 
10. Iacov insa a zis: „De am aflat bunavointa inaintea ta, primeste darurile din mainile mele, caci, cand am vazut fata ta, parca as fi vazut fata lui Dumnezeu, asa de binevoitor mi-ai fost. 
11. Primeste de la mine binecuvantarile mele, pe care ti le aduc, ca m-a miluit Dumnezeu si am de toate”. Si a staruit si le-a luat. 
12. Apoi a zis Isav: „Sa ne sculam si sa mergem impreuna; eu insa imi voi potrivi pasul cu tine”. 
13. Iacov insa a raspuns: „Domnul meu stie ca imi sunt gingasi copiii si ca am oi si vite de curand fatate; de le vom mana tare numai o zi, ar pieri toata turma. 
14. Sa se duca dar domnul meu, inaintea robului sau, iar eu voi urma incet, in pas cu vitele cele dinaintea mea si in pas cu copiii, pana voi ajunge la domnul meu in Seir”. 
15. Atunci Isav a zis: „Sa-ti las macar o parte din oamenii cei ce sunt cu mine”. Iar Iacov i-a raspuns: „La ce aceasta? Mi-ajunge mie bunavointa ce-am aflat inaintea domnului meu”. 
16. Si s-a intors Isav in aceeasi zi pe calea sa la Seir. 
17. Iar Iacov s-a indreptat spre Sucot si si-a facut acolo locuinta pentru sine, iar pentru vitele sale a facut suri; de aceea a pus el numele locului aceluia Sucot. 
18. Intorcandu-se Iacov din Mesopotamia si ajungand cu bine la Salem, o cetate in tinutul Sichem, din pamantul Canaan, s-a asezat in fata cetatii. 
19. Apoi si-a cumparat partea de camp, pe care era cortul sau, cu o suta de kesite, de la fiii lui Hemor, tatal lui Sichem. 
20. A inaltat acolo un jertfelnic si i-a pus numele El-Elohe-Israel. 

CAPITOLUL 34 
Dina si Sichem. 

l. Intr-o zi, Dina, fata Liei, pe care aceasta o nascuse lui Iacov, a iesit sa vada fetele tarii aceleia. 
2. Si vazand-o Sichem, feciorul lui Hemor Heveul, stapanitorul pamantului aceluia, a luat-o si, culcandu-se cu ea, a necinstit-o. 
3. Apoi s-a lipit sufletul lui de Dina, fata lui Iacov, si i-a cazut draga fata si a vorbit pe placul fetei. 
4. Si a zis Sichem catre tatal sau Hemor: „Ia-mi pe fata aceasta de femeie!” 
5. Desi Iacov a auzit ca fiul lui Hemor a necinstit pe Dina, fata sa, dar, fiindca feciorii lui erau cu vitele la camp, a tacut pana s-au intors ei. 
6. Iar Hemor, tatal lui Sichem, a iesit la Iacov, ca sa vorbeasca cu el. 
7. Feciorii lui Iacov insa, venind de la camp si afland despre aceasta, se amarara si se maniara foarte tare, pentru ca Sichem savarsise o fapta de ocara in Israel, culcandu-se cu fata lui Iacov, ceea ce nu trebuia sa se intample. 
8. Si graind cu ei, Hemor a zis: „Sichem, feciorul mea, s-a lipit cu sufletul de fata voastra; dati-o dar lui de femeie si va incuscriti cu noi: 
9. Maritati-va fetele voastre cu noi si fetele noastre luati-le pentru feciorii vostri; 
10. Sedeti la un loc cu noi: acest pamant larg va e la indemana, ca sa va asezati intr-insul, sa faceti negot si sa va agonisiti din el mosie”. 
11. Iar Sichem a zis catre tatal fetei si catre fratii ei: „Orice veti zice, voi da, numai sa aflu bunavointa la voi. 
12. Cereti de la mine un mare pret de cumparare si darurile cele mai mari si va voi da cat veti zice, numai dati-mi fata mie de femeie!” 
13. Feciorii lui Iacov insa au raspuns cu viclesug lui Sichem si lui Hemor, tatal lui; si le-au raspuns asa, pentru ca acela necinstise pe Dina, sora lor. 
14. Si au zis catre dansii Simeon si Levi, fratii Dinei si feciorii Liei: „Nu putem sa facem aceasta: sa dam pe sora noastra dupa un om netaiat imprejur, ca aceasta ar fi o rusine pentru noi. 
15. Numai asa ne invoim cu voi si ne asezam la voi, daca veti face si voi ca noi, taindu-va imprejur toti cei de parte barbateasca. 
16. Atunci vom da dupa voi fetele noastre, iar noi vom lua fetele voastre si vom locui la un loc cu voi si vom alcatui un popor. 
17. Iar de nu vreti sa ne ascultati, ca sa va taiati imprejur, noi vom lua inapoi fata si ne vom duce”. 
18. Vorbele acestea au placut lui Hemor si lui Sichem, feciorul lui Hemor. 
19. De aceea, n-a zabovit tanarul sa faca aceasta, caci era indragostit de fata lui Iacov si era si cel mai cu trecere in casa tatalui sau. 
20. Si au venit Hemor si Sichem, feciorul lui, la poarta cetatii lor, si au inceput a grai locuitorilor cetatii, zicand: 
21. „Oamenii acestia sunt pasnici; sa se aseze dar in tara noastra si sa faca negot in ea. Iata ca loc este din destul si intr-o parte si intr-alta; fetele lor sa ni le luam de femei si fetele noastre sa le dam dupa ei. 
22. Dar oamenii acestia numai asa se invoiesc sa traiasca cu noi si sa fie un popor cu noi, daca si la noi se vor taia imprejur toti cei de parte barbateasca, cum sunt ei taiati imprejur. 
23. Turmele lor, vitele lor si toate averile lor nu sunt, oare, ale noastre? Sa le plinim voia lor, iar ei sa se aseze printre noi!” 
24. Si au ascultat pe Hemor si pe Sichem, feciorul lui, toti cei ce ieseau pe poarta cetatii lor si au fost taiati imprejur toti cei de parte barbateasca, cati ieseau pe poarta cetatii lor. 
25. Iar a treia zi, cand erau ei inca in dureri, cei doi fiii ai lui Iacov, Simeon si Levi, fratii Dinei, si-au luat fiecare sabia si au intrat fara teama in cetate si au ucis pe toti cei de parte barbateasca. 
26. Au trecut prin ascutisul sabiei si pe Hemor si pe fiul sau Sichem si au luat pe Dina din casa lui Sichem si au plecat. 
27. Apoi fiii lui Iacov se napustira asupra celor morti si jefuira cetatea in care fusese necinstita Dina, sora lor. 
28. Au luat toate oile lor, toti boii lor, toti asinii lor, tot ce era in cetate si tot ce era pe camp; 
29. Toate bogatiile lor, toti copiii si femeile le-au dus in robie; si au jefuit tot ce era in cetate si tot ce era prin case. 
30. Atunci Iacov a zis catre Simeon si catre Levi: „Mare tulburare mi-ati adus, facandu-ma urat inaintea tuturor locuitorilor tarii acesteia, inaintea Canaaneilor si a Ferezeilor. Eu am oameni putini la numar; se vor ridica asupra mea si ma vor ucide si voi pieri si eu si casa mea”. 
31. Iar ei au zis: „Dar se putea, oare, ca ei sa se poarte cu sora noastra ca si cu o femeie pierduta?” 

CAPITOLUL 35 
Iacov la Betel. Moartea Rahilei. 

1. Atunci a zis Dumnezeu lui Iacov: „Scoala si du-te la Betel si locuieste acolo; fa acolo jertfelnic Dumnezeului Celui ce ti S-a aratat, cand fugeai tu de la fata lui Isav, fratele tau!” 
2. Iar Iacov a zis casei sale si tuturor celor ce erau cu dansul: „Lepadati dumnezeii cei straini, care se afla la voi, curatiti-va si va primeniti hainele voastre. 
3. Sa ne sculam si sa mergem la Betel, ca acolo am sa fac jertfelnic lui Dumnezeu, Celui ce m-a auzit in ziua necazului meu si Care a fost cu mine si m-a pazit in calatoria in care am umblat!” 
4. Iar ei au dat lui Iacov toti dumnezeii cei straini, care erau in mainile lor, si cerceii ce-i aveau in urechile lor; si Iacov i-a ingropat sub stejarul de langa Sichem si i-a lasat necunoscuti pana in ziua de astazi. 
5. Astfel au plecat ei de la Sichem; si frica lui Dumnezeu era peste orasele dimprejur si n-au urmarit pe fiii lui Iacov. 
6. Sosind Iacov cu toti oamenii cei ce erau cu el la Luz, adica la Betel, in tara Canaanului, 
7. A zidit acolo un jertfelnic si a numit locul acela El-Bet-El, pentru ca acolo i Se aratase Dumnezeu, cand fugea el de Isav, fratele sau. 
8. Atunci a murit Debora, doica Rebecai, si a fost ingropata mai jos de Betel, sub un stejar, pe care Iacov l-a numit „Stejarul Plangerii”. 
9. Aici, in Luz, Se mai arata Dumnezeu lui Iacov, dupa intoarcerea lui din Mesopotamia, si il binecuvanta Dumnezeu, 
10. Si-i zise: „De acum nu te vei mai chema Iacov, ci Israel va fi numele tau”. Si-i puse numele Israel. 
11. Apoi Dumnezeu ii mai zise: „Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic! Sporeste si te inmulteste! Popoare si multime de neamuri se vor naste din tine si regi vor rasari din coapsele tale. 
12. Tara, pe care am dat-o lui Avraam si lui Isaac, o voi da tie; iar dupa tine, voi da pamantul acesta urmasilor tai”. 
13. Apoi S-a inaltat Dumnezeu de la el, din locul in care ii graise. 
14. Si a asezat Iacov un stalp pe locul unde-i graise Dumnezeu, un stalp de piatra, si a savarsit turnare peste el si a turnat peste el untdelemn. 
15. Si a pus Iacov locului unde-i graise Dumnezeu, numele Betel. 
16. Dupa aceea au plecat din Betel. Si si-a intins cortul sau dincolo de turnul Gader. Dar cand se apropiase de Havrata, inainte de a intra in Efrata, Rahila a nascut si nasterea aceasta a fost iar tare grea. 
17. Si pe cand se chinuia Rahila in durerile nasterii, moasa i-a zis: „Nu te teme, ca si acesta va fi baiat!” 
18. Iar cand Rahila isi dadea sufletul, caci a murit, a pus copilului numele Ben-Oni, adica fiul durerii mele, iar tatal lui l-a numit Veniamin. 
19. Iar daca a murit, Rahila a fost ingropata langa calea ce duce la Efrata, adica la Betleem; 
20. Iacov a ridicat un stalp de piatra pe mormantul ei si acest stalp, de pe mormantul Rahilei, este pana in ziua de astazi. 
21. Apoi plecand Iacov de aici si-a intins cortul dincolo de turnul Migdal-Eder. Iar pe vremea cand locuia Israel in tara aceasta, a intrat Ruben si a dormit cu Bilha, tiitoarea tatalui sau Iacov, si a auzit Israel si i s-a parut aceasta un rau. 
22. Fiii lui Iacov au fost doisprezece si anume: 
23. Fiii Liei: Ruben, intai-nascutul lui Iacov; dupa el veneau: Simeon, Levi, Iuda, Isahar si Zabulon. 
24. Fiii Rahilei: Iosif si Veniamin. 
25. Fiii slujnicei Rahilei, Bilha: Dan si Neftali. 
26. Si fiii Zilpei, roaba Liei: Gad si Aser. Acestia sunt fiii lui Iacov, care i s-au nascut in Mesopotamia. 
27. Apoi a sosit Iacov la Isaac, tatal sau, caci acesta traia inca la Mamvri, in Chiriat-Arba, adica la Hebron in pamantul Canaanului, unde locuisera vremelnic Avraam si Isaac. 
28. Iar zilele, pe care le-a trait Isaac, au fost o suta optzeci de ani. 
29. Slabind apoi, Isaac a murit si a trecut la parintii sai, fiind batran si incarcat de zile, si l-au ingropat feciorii lui, Isav si Iacov. 

CAPITOLUL 36 
Neamul lui Isav. 

l. Iar spita neamului lui Isav, care se mai numeste si Edom, este aceasta: 
2. Isav si-a luat femei din fetele Canaaneilor: pe Ada, fata lui Elon Heteul, si pe Olibama, fata lui Ana, fiul lui Tibon Heveul, 
3. Si pe Basemata, fata lui Ismael si sora lui Nebaiot. 
4. Ada a nascut lui Isav pe Elifaz; Basemata i-a nascut pe Raguel; 
5. Iar Olibama i-a nascut pe Ieus, pe Ialam si pe Core. Acestia sunt fiii lui Isav, care i s-au nascut in tara Canaanului. 
6. Dupa aceea si-a luat Isav femeile sale, fiii sai, fetele sale, toti oamenii casei sale, toate averile sale, toate vitele sale si toate cate avea si toate cate agonisise in tara Canaanului, si a plecat Isav din Canaan din pricina lui Iacov, fratele sau, 
7. Pentru ca averile lor erau multe si nu mai puteau sa locuiasca la un loc, si pamantul unde erau nu-i mai putea incapea din pricina multimii turmelor lor. 
8. Astfel Isav, care se mai numeste si Edom, s-a mutat in muntele Seir. 
9. Iata acum si urmasii ce i s-au nascut lui Isav, parintele Edomitilor, dupa mutarea sa in muntele Seir. 
10. Numele fiilor lui Isav sunt acestea: Elifaz, fiul Adei, solia lui Isav si Raguel, fiul Basematei, sotia lui Isav. 
11. Elifaz, a avut cinci feciori: Teman, Omar, Tefo, Gatam si Chenaz; 
12. Iar Timna, o tiitoare a lui Elifaz, fiul lui Isav, i-a nascut lui Elifaz pe Amalec. Acestia sunt urmasii din Ada, femeia lui Isav. 
13. Iar feciorii lui Raguel sunt acestia: Nahat si Zerah, Sama si Miza. Acestia sunt urmasii din Basemata, femeia lui Isav. 
14. Iar feciorii Olibamei, femeia lui Isav si fiica lui Ana a lui Tibon, sunt acestia: ea a nascut lui Isav pe Ieus, pe Ialam si pe Core. 
15. Iata si capeteniile fiilor lui Isav: feciorii lui Elifaz, intai-nascutul lui Isav, sunt: capetenia Teman, capetenia Omar, capetenia Tefo, capetenia Chenaz, 
16. Capetenia Core, capetenia Gatam si capetenia Amalec. Acestea sunt capeteniile din Elifaz in tara Edomului; acestia sunt urmasii din Ada. 
17. Iar fiii lui Raguel, fiul lui Isav, sunt: capetenia Nahat, capetenia Zerah, capetenia Sama si capetenia Miza. Acestea sunt capeteniile din Raguel in tara Edomului; acestia sunt urmasii din Basemata, femeia lui Isav. 
18. Iata si fiii Olibamei, femeia lui Isav: capetenia Ieus, capetenia Ialam si capetenia Core. Acestea sunt capeteniile din Olibama, fata lui Ana si femeia lui Isav. 
19. Acestia sunt fiii lui Isav si acestea sunt capeteniile lor. Acesta este Edom. 
20. Iar feciorii lui Seir Horeeanul, care locuiau inainte pamantul acela, sunt: Lotan, Sobal, Tibon si Ana; 
21. Dison, Eter si Disan. Acestea sunt capeteniile Horeilor, feciorii lui Seir, in pamantul Edomului. 
22. Fiii lui Lotan sunt: Hori si Heman, iar sora lui Lotan a fost Timna. 
23. Fiii lui Sobal sunt: Alvan, Manahat, Ebal, Sefo si Onam. 
24. Fiii lui Tibon sunt: Aia si Ana. Acesta este acel Ana, care a gasit izvoarele de apa calda in pustie, cand pastea asinii tatalui sau Tibon. 
25. Copiii lui Ana sunt: Dison si Olibama, fata lui Ana. 
26. Copiii lui Dison sunt: Hemdan, Esban, Itran si Cheran. 
27. Fiii lui Eter sunt: Bilhan, Zaavan si Acan. 
28. Fiii lui Disan sunt: Ut si Aran. 
29. Deci capeteniile Horeilor sunt acestea: capetenia Lotan, capetenia Sobal, capetenia Tibon, capetenia Ana, 
30. Capetenia Dison, capetenia Eter, capetenia Disan. Acestea sunt capeteniile Horeilor din tara lui Seir, dupa familiile lor. 
31. Iata si regii, care au domnit in pamantul Edomului inainte de a domni vreun rege peste fiii lui Israel: 
32. In Edom a domnit mai intai Bela, fiul lui Beor si cetatea lui se numea Dinhaba. 
33. Dupa ce a murit Bela, s-a facut rege Iobab, fiul lui Zerah din Botra. 
34. Dupa ce a murit Iobab, s-a facut rege Husam, din tara Temanitilor. 
35. Dupa ce a murit Husam, s-a facut rege Hadad, feciorul lui Bedad; care a batut pe Madianiti in campul Moab; numele cetatii lui era Avit. 
36. Iar dupa ce a murit Hadad, s-a facut rege Samla, din Masreca. 
37. Iar dupa ce a murit Samla, s-a facut rege, in locul lui, Saul, din Rehobotul de pe rau. 
38. Iar dupa ce a murit Saul, s-a facut rege Baal-Hanan, fiul lui Acbor. 
39. Iar dupa ce a murit Baal-Hanan, feciorul lui Acbor, s-a facut rege Hadar, fiul lui Varad, si numele cetatii lui era Pau si al femeii lui Mehetabel, fiica lui Matred, feciorul lui Mezahab. 
40. Iar numele capeteniilor din Isav, dupa triburile lor, dupa tarile lor, dupa numirile si natiile lor sunt: capetenia Timna, capetenia Alvan, capetenia Ietet, 
41. Capetenia Olibama, capetenia Ela, capetenia Pinon, 
42. Capetenia Chenaz, capetenia Teman, capetenia Mibtar, 
43. Capetenia Magdiel, capetenia Iram. Acestea sunt capeteniile lui Edom, dupa asezarile lor in tara stapanita de ei. Acesta-i Isav, parintele Edomitilor. 

CAPITOLUL 37 
Iosif vandut de fratii sai 

1. Iacov a locuit in tara Canaan, unde locuise si Isaac, tatal sau. 
2. Iata acum si istoria urmasilor lui Iacov: Iosif, fiind de saptesprezece ani, pastea oile tatalui sau impreuna cu fratii sai. Petrecandu-si copilaria cu feciorii Bilhai si cu feciorii Zilpei, femeile tatalui sau, Iosif aducea lui Israel, tatal sau, vesti despre purtarile lor rele. 
3. Si iubea Israel pe Iosif mai mult decat pe toti ceilalti fii ai sai, pentru ca el era copilul batranetilor lui, si-i facuse haina lunga si aleasa. 
4. Fratii lui, vazand ca tatal lor il iubea mai mult decat pe toti fiii sai, il urau si nu puteau vorbi cu el prietenos. 
5. Visand insa Iosif un vis, l-a spus fratilor sai, 
6. Zicandu-le: „Ascultati visul ce am visat: 
7. Parca legam snopi in tarina si snopul meu parca s-a sculat si statea drept, iar snopii vostri s-au strans roata si s-au inchinat snopului meu”. 
8. Iar fratii lui au zis catre el: „Nu cumva ai sa domnesti peste noi? Sau poate ai sa ne stapanesti?” Si l-au urat inca si mai mult pentru visul lui si pentru spusele lui. 
9. Si a mai visat el alt vis si l-a spus tatalui sau si fratilor sai, zicand: „Iata am mai visat alt vis: soarele si luna si unsprezece stele mi se inchinau mie”. 
10. Si-l povesti tatalui sau si fratilor sai, iar tatal sau l-a certat si i-a zis: „Ce inseamna visul acesta pe care l-ai visat? Au doara eu si mama ta si fratii tai vom veni si ne vom inchina tie pana la pamant?” 
11. De aceea il pizmuiau fratii lui, iar tatal sau pastra cuvintele acestea in inima lui. 
12. S-au dus dupa aceea fratii lui sa pasca oile tatalui lor la Sichem. 
13. Si Israel a zis catre Iosif: „Fratii tai pasc oile la Sichem. Vino, dar, sa te trimit la ei”. Iar el a zis: „Ma duc, tata!” 
14. Apoi Israel a zis catre Iosif: „Du-te si vezi de sunt sanatosi fratii tai si oile si sa-mi aduci raspuns!” L-a trimis astfel din valea Hebronului si Iosif s-a dus la Sichem. 
15. Dupa aceea l-a gasit un om ratacind pe camp si l-a intrebat omul acela si i-a zis: „Ce cauti?” 
16. Iar el a zis: „Caut pe fratii mei. Spune-mi, unde pasc ei oile?” 
17. Zisu-i-a omul acela: „S-au dus de aici, caci i-am auzit zicand: Haidem la Dotain!” Si s-a dus Iosif dupa fratii sai si i-a gasit la Dotain. 
18. Iar ei, vazandu-l de departe, pana a nu se apropia de ei, au inceput a unelti asupra lui sa-l omoare; 
19. Si au zis unii catre altii: „Iata visatorul acela de vise vine! 
20. Haidem sa-l omoram, sa-l aruncam intr-un put si sa zicem ca l-a mancat o fiara salbatica si vom vedea ce se va alege de visele lui!” 
21. Auzind insa aceasta, Ruben a voit sa-l scape din mainile lor, zicand: „Sa nu-i ridicam viata!” 
22. Apoi Ruben a adaugat: „Sa nu varsati sange! Aruncati-l in putul acela din pustie, dar mainile sa nu vi le puneti pe el!” Iar aceasta o zicea el cu gandul de a-l scapa din mainile lor si a-l trimite acasa la tatal sau. 
23. Cand insa a sosit Iosif la fratii sai, ei au dezbracat pe Iosif de haina cea lunga si aleasa, cu care era imbracat, 
24. Si l-au luat si l-au aruncat in put; dar putul era gol si nu avea apa. 
25. Dupa aceea sezand sa manance paine si cautand cu ochii lor, ei au vazut venind dinspre Galaad o caravana de Ismaeliti, ale caror camile erau incarcate cu tamaie, eu balsam si cu smirna, pe care le duceau in Egipt. 
26. Atunci a zis Iuda catre fratii sai: „Ce vom folosi de vom ucide pe fratele nostru si vom ascunde sangele lui? 
27. Haidem sa-l vindem Ismaelitilor acestora, neridicandu-ne mainile asupra lui, pentru ca e fratele nostru si trupul nostru”. Si au ascultat fratii lui. 
28. Iar cand au trecut negustorii Madianiti pe acolo, fratii au tras si au scos pe Iosif din put si l-au vandut pe el Ismaelitilor cu douazeci de arginti. Si acestia au dus pe Iosif in Egipt. 
29. Cand insa s-a intors Ruben la put si n-a vazut pe Iosif in put, el si-a rupt hainele, 
30. Si intorcandu-se la fratii sai, a zis: „Baiatul nu este! Incotro sa apuc eu acum?” 
31. Atunci ei au luat haina lui Iosif si, junghiind un ied, au muiat haina in sange; 
32. Apoi au trimis dupa haina cea lunga si aleasa si au adus-o la tatal lor, spunand. „Am gasit aceasta; vezi de este haina fiului tau sau nu!” 
33. Si a cunoscut-o Iacov si a zis: „Este haina fiului meu! L-a mancat o fiara salbatica; o fiara l-a sfasiat pe Iosif!” 
34. Atunci si-a rupt Iacov hainele sale si-a acoperit cu sac coapsele si a plans pe fiul sau zile multe. 
35. Dupa aceea s-au adunat toti feciorii lui si toate fetele lui si au venit sa-l mangaie; dar el nu voia sa se mangaie, ci zicea: „Plangand, ma voi pogori in locuinta mortilor la fiul meu!” Si-l plangea astfel tatal sau. 
36. Iar Madianitii au vandut pe Iosif in Egipt lui Putifar, dregator si comandant al garzii la curtea lui Faraon. 

CAPITOLUL 38 
Iuda si Tamara. 

1. In vremea aceea s-a intamplat ca Iuda s-a pogorat de la fratii sai si s-a asezat langa un adulamitean, cu numele Hira. 
2. Vazand Iuda acolo pe fata unui canaaneu, care se numea Sua, el a luat-o de sotie si a intrat la ea. 
3. Si ea, zamislind, a nascut un baiat, si Iuda i-a pus numele Ir. 
4. Zamislind iarasi, a nascut alt baiat si i-a pus numele Onan. 
5. Si a mai nascut un baiat si i-a pus numele Sela. Si cand a nascut ea acest fiu, Iuda era la Kezib. 
6. Apoi Iuda a luat pentru Ir, intaiul nascut al sau, o femeie, cu numele Tamara. 
7. Dar Ir, intaiul nascut al lui Iuda, a fost rau inaintea Domnului si de aceea l-a omorat Domnul. 
8. Atunci a zis Iuda catre Onan: „Intra la femeia fratelui tau, insoara-te cu ea, in puterea leviratului, si ridica urmasi fratelui tau!” 
9. Stiind insa Onan ca nu vor fi urmasii ai lui, de aceea, cand intra la femeia fratelui sau, el varsa samanta jos, ca sa nu ridice urmasi fratelui sau. 
10. Ceea ce facea el era rau inaintea lui Dumnezeu si l-a omorat si pe acesta. 
11. Atunci a zis Iuda catre Tamara, nora sa, dupa moartea celor doi fii ai sai: „Stai vaduva in casa tatalui tau, pana se va face mare Sela, fiul meu!” Caci isi zicea: „Nu cumva sa moara si acesta, ca si fratii lui!” Si s-a dus Tamara si a trait in casa tatalui ei. 
12. Trecand insa vreme multa, a murit fata lui Sua, sotia lui Iuda. Iar Iuda, dupa ce au trecut zilele de jelire, s-a dus in Timna, la cei ce tundeau oile lui, impreuna cu prietenul sau Hira adulamiteanul. 
13. Atunci i s-a vestit Tamarei, nora sa, zicandu-i-se: „Iata socrul tau merge la Timna sa-si tunda oile”. 
14. Iar ea, dezbracand de pe sine hainele sale de vaduvie, s-a infasurat cu un val si, gatindu-se, a iesit si a sezut la poarta Enaim, care este in drumul spre Timna, caci vedea ca Sela crescuse mare si ea nu-i fusese data lui de sotie. 
15. Si, vazand-o Iuda, a socotit ca este o femeie naravita, caci n-a cunoscut-o, pentru ca isi avea fata acoperita. 
16. Si abatandu-se din cale pe la ea, i-a zis: „Lasa-ma sa intru la tine!” Caci nu stia ca este nora sa. Iar ea a zis: „Ce ai sa-mi dai, daca vei intra la mine?” 
17. Iar el i-a raspuns: „Iti voi trimite un ied din turma mea”. Si ea a zis: „Bine, dar sa-mi dai ceva zalog pana mi-l vei trimite”. 
18. Raspuns-a Iuda: „Ce zalog sa-ti dau?” Si ea a zis: „Inelul tau, cingatoarea ta si toiagul ce-l ai in mana”. Si el i le-a dat si a intrat la ea si ea a ramas grea. 
19. Apoi, sculandu-se, ea s-a dus si-a scos valul sau si s-a imbracat iar cu hainele sale de vaduvie. 
20. Iar Iuda a trimis iedul pe adulamitean, prietenul sau, ca sa ia zalogul din mainile femeii. Dar n-a mai gasit-o. 
21. Si a intrebat pe oamenii locului aceluia: „Unde este femeia cea naravita, care sedea la Enaim, la drum?” Iar aceia i-au raspuns: „N-a fost aici nici o femeie naravita!” 
22. S-a intors deci acela la Iuda si a zis: „N-am gasit-o si oamenii de acolo mi-au spus ca n-a fost acolo nici o femeie naravita!” 
23. Atunci Iuda a zis: „Sa si le tie! Numai de nu ne-ar face de batjocura. Iata, eu i-am trimis iedul, dar tu n-ai gasit-o”. 
24. Dar, cam dupa vreo trei luni, i s-a spus lui Iuda: „Tamara, nora ta, a cazut in desfranare si iata a ramas insarcinata din desfranare”. Iar Iuda a zis: „Scoateti-o si sa fie arsa”. 
25. Dar cand o duceau, ea a trimis la socrul sau, zicand: „Eu sunt ingreunata de acela ale caruia sunt lucrurile acestea”. Apoi a adaugat: „Afla al cui e inelul acesta, cingatoarea aceasta si toiagul acesta!” 
26. Si le-a cunoscut Iuda si a zis: „Tamara e mai dreapta decat mine, pentru ca nu am dat-o lui Sela, fiul meu”. Si n-a mai cunoscut-o pe ea. 
27. Iar cand era sa nasca, s-a aflat ca are in pantece doi gemeni. 
28. In vremea nasterii s-a ivit mana unuia, iar moasa a luat si i-a legat la mana un fir de ata rosie, zicand: „Acesta a iesit intai”. 
29. Dar acesta si-a tras mana inapoi si indata a iesit fratele lui. Si ea a zis: „Cum ai rupt tu piedica? Ruptura sa fie asupra ta!” Si i-a pus numele Fares. 
30. Dupa aceea a iesit si fratele lui, cu firul de ata rosie la mana, si i s-a pus numele Zara. 

CAPITOLUL 39 
Iosif in Egipt. 

l. Deci Iosif a fost dus in Egipt si din mana Ismaelitilor, care l-au dus acolo, l-a cumparat egipteanul Putifar, o capetenie de la curtea lui Faraon si comandantul garzii lui. 
2. Domnul insa era cu Iosif si el era om indemanatic si traia in casa egipteanului, stapanul sau. 
3. Stapanul sau vedea ca Domnul era cu dansul si ca toate cate facea el, Domnul le sporea in mana lui. 
4. De aceea a aflat Iosif trecere inaintea stapanului sau si i-a placut si l-a pus peste casa sa si toate cate avea le-a dat pe mana lui Iosif. 
5. Iar dupa ce l-a pus peste casa sa si peste toate cate avea, a binecuvantat Domnul casa egipteanului pentru Iosif si era binecuvantarea Domnului peste tot ce avea el in casa si in tarina sa. 
6. Si a lasat Putifar pe mana lui Iosif tot ce avea si, de cand il avea pe el, nu purta grija de nimic din cate avea, fara numai de painea ce manca. Iosif insa era chipes la statura si foarte frumos la fata. 
7. Asa fiind, femeia stapanului sau si-a pus ochii pe Iosif si i-a zis: „Culca-te cu mine!” 
8. Iar el n-a voit, ci a zis catre femeia stapanului sau: „De cand sunt aici, stapanul meu nu poarta grija de nimic in casa sa, ci toate cate are le-a dat pe mana mea. 
9. In casa aceasta nu-i nimeni mai mare decat mine si de la nimic nu sunt oprit decat numai de la tine, pentru ca tu esti femeia lui. Cum dar sa fac eu acest mare rau si sa pacatuiesc inaintea lui Dumnezeu?” 
10. Dar, desi ea zicea asa lui Iosif in toate zilele, el n-o asculta sa se culce cu ea, nici sa fie cu ea. 
11. Se intampla intr-o zi sa intre Iosif in casa dupa treburile sale si, nefiind in casa vreunul din casnici, 
12. Ea l-a apucat de haina si i-a zis: „Culca-te cu mine!” El insa, lasand haina in mainile ei, a fugit si a iesit afara. 
13. Iar ea, cand a vazut ca el, lasandu-si haina in mainile ei, a fugit si a iesit afara, 
14. A strigat pe casnicii sai si le-a zis asa: „Priviti, ne-a adus aici sluga un evreu, ca sa-si bata joc de noi. Caci a intrat la mine si mi-a zis: „Culca-te cu mine!” Eu insa am strigat tare. 
15. Auzind el ca am ridicat glasul si am strigat, lasandu-si haina la mine, a fugit si a iesit afara”. 
16. Si a tinut ea haina la sine pana a venit stapanul lui acasa. 
17. Atunci i-a spus si lui aceleasi vorbe, zicand: „Acel rob evreu, pe care l-ai adus la noi, a venit la mine sa ma batjocoreasca si mi-a zis: „Culca-te cu mine!” 
18. Dar cand a auzit ca am ridicat glasul si am inceput sa strig, s-a temut si, lasandu-si haina la mine, a fugit si a iesit afara”. 
19. Auzind stapanul lui cuvintele femeii sale, cate ii spusese despre el, zicand: „Asa si asa s-a purtat cu mine sluga ta!” s-a aprins de manie 
20. Si luand stapanul pe Iosif, l-a bagat in temnita, unde erau inchisi cei ce greseau regelui. Si a ramas el acolo in temnita. 
21. Dar Domnul era cu Iosif, a revarsat mila asupra lui si i-a daruit trecere inaintea mai-marelui temnitei, 
22. Incat mai-marele temnitei a dat pe mana lui Iosif temnita si pe toti osanditii, care erau in temnita, si orice era de facut acolo, el facea. 
23. Iar mai-marele temnitei nu avea nici o frica de nimic, ca toate erau pe mana lui Iosif, pentru ca Domnul era cu el si toate cate facea, Domnul le sporea in mainile lui. 

CAPITOLUL 40 
Iosif talcuieste visele in temnita. 

1. S-a intamplat insa dupa aceasta ca marele paharnic al regelui Egiptului si marele pitar sa greseasca inaintea regelui Egiptului, stapanul lor. 
2. Atunci s-a maniat Faraon pe cei doi dregatori ai sai: pe mai-marele paharnic si pe mai-marele pitar 
3. Si i-a pus sub paza in temnita, in casa capeteniei garzii, unde era inchis Iosif. 
4. Iar capetenia temnitei a randuit la ei pe Iosif sa le slujeasca; si au ramas ei cateva zile in temnita. 
5. Intr-o noapte insa mai-marele pitar si mai-marele paharnic ai regelui Egiptului, care erau inchisi in temnita, au visat amandoi vise; dar fiecare visul sau si fiecare vis cu intelesul lui. 
6. Iar dimineata, cand a intrat Iosif la ei, iata erau tulburati. 
7. Si a intrebat Iosif pe dregatorii lui Faraon, care erau cu el la stapanul sau sub paza, si le-a zis: „De ce sunt astazi triste fetele voastre?” 
8. Iar ei au raspuns: „Am visat niste vise si nu are cine ni le talcui”. Zis-a lor Iosif: „Oare talcuirile nu sunt ele de la Dumnezeu? Spuneti-mi dar visele voastre!” 
9. Atunci a spus marele paharnic visul sau lui Iosif si a zis: „Eu am vazut in vis ca era inaintea mea o coarda de vie; 
10. Si coarda aceea avea trei vite; apoi a infrunzit, a inflorit si au crescut struguri si s-au copt. 
11. Si paharul lui Faraon era in mana mea; si parea ca am luat un strugure si l-am stors in paharul lui Faraon si am dat paharul in mana lui Faraon”. 
12. Acestuia Iosif i-a zis: „Iata talcuirea visului tau: cele trei vite inseamna trei zile. 
13. Dupa trei zile isi va aduce aminte Faraon de dregatoria ta si te va pune iarasi in slujba ta; si vei da lui Faraon paharul in mana, cum faceai mai inainte, cand erai paharnic la el. 
14. Deci, cand vei fi la bine, adu-ti aminte si de mine si fa-mi bine de pune pentru mine cuvant la Faraon si ma scoate din inchisoarea aceasta; 
15. Caci eu sunt furat din pamantul Evreilor; si nici aici n-am facut nimic, ca sa fiu aruncat in temnita aceasta”. 
16. Vazand mai-marele pitar ca a talcuit bine, a zis catre Iosif: „Si eu am visat un vis: si iata ca aveam pe cap trei panere cu paine. 
17. Iar in panerul cel mai de deasupra se aflau toate felurile de aluaturi coapte, din care mananca Faraon, si pasarile cerului le ciuguleau din panerul cel de pe capul meu”. 
18. Raspunzand acestuia, Iosif i-a zis: „Iata si talcuirea visului tau: cele trei panere inseamna trei zile. 
19. Dupa trei zile Faraon iti va lua capul si te va spanzura pe un lemn si pasarile cerului iti vor ciuguli carnea”. 
20. Iar a treia zi, fiind ziua nasterii lui Faraon, a facut acesta ospat pentru toti dregatorii sai si in mijlocul dregatorilor sai si-a adus aminte de paharnic si de mai-marele pitar; 
21. Si a pus iarasi pe mai-marele paharnic in dregatoria lui, si dadea el paharul lui Faraon in mana; 
22. Iar pe mai-marele pitar l-a spanzurat, dupa talcuirea pe care o facuse Iosif. 
23. Dar mai-marele paharnic nu si-a mai adus aminte de Iosif, ci l-a uitat. 

CAPITOLUL 41 
Iosif talcuieste visele lui Faraon 

l. La doi ani dupa aceea, a visat si Faraon un vis. Se facea ca statea langa rau; 
2. Si iata ca au iesit din rau sapte vaci, frumoase la infatisare si grase la trup, si pasteau pe mal. 
3. Iar dupa ele au iesit alte sapte vaci, urate la chip si slabe la trup, si au stat pe malul raului linga celelalte vaci; 
4. Si vacile cele urate si slabe la trup au mancat pe cele sapte vaci frumoase la chip si grase la trup; si s-a trezit Faraon. 
5. Apoi iar a adormit si a mai visat un vis: iata se ridicau dintr-o tulpina de grau sapte spice frumoase si pline; 
6. Si dupa ele au iesit alte sapte spice subtiri, seci si palite de vantul de rasarit; 
7. Si cele sapte spice seci si palite au mancat pe cele sapte spice grase si pline. Si s-a trezit Faraon si a inteles ca era vis. 
8. Iar dimineata s-a tulburat duhul lui Faraon si a trimis sa cheme pe toti magii Egiptului si pe toti inteleptii lui; si le-a povestit Faraon visul sau, dar nu s-a gasit cine sa-l talcuiasca lui Faraon. 
9. Atunci a inceput mai-marele paharnic sa graiasca lui Faraon si a zis: „Imi aduc aminte astazi de pacatele mele: 
10. S-a maniat odata Faraon pe dregatorii sai si ne-a pus, pe mine si pe mai-marele pitar, sub paza in casa capeteniei garzii. 
11. Atunci amandoi, si eu si el, am visat intr-o noapte cate un vis, dar fiecare am visat vis deosebit si cu insemnare deosebita. 
12. Acolo cu noi era si un tanar evreu, un rob al capeteniei garzii, si spunandu-i noi visele noastre, ni le-a talcuit, fiecaruia cu intelesul lui. 
13. Si cum ne-a talcuit el, asa s-a si intamplat: eu sa fiu pus iar in dregatoria mea, iar acela sa fie spanzurat”. 
14. Atunci a trimis Faraon sa cheme pe Iosif. Si scotandu-l indata din temnita, l-au tuns, i-au primenit hainele si a venit la Faraon. 
15. Iar Faraon a zis catre Iosif: „Am visat un vis si n-are cine mi-l talcui. Am auzit insa zicandu-se despre tine ca, de auzi un vis, il talcuiesti”. 
16. Iosif insa raspunzand, a zis catre Faraon: „Nu eu, ci Dumnezeu va da raspuns pentru linistirea lui Faraon”. 
17. A grait apoi Faraon lui Iosif si a zis: „Am visat ca parca stateam pe malul raului 
18. Si iata au iesit din rau sapte vaci grase la trup si frumoase la chip si pasteau pe mal. 
19. Si dupa ele au iesit alte sapte vaci rele si urate la chip si slabe la trup, cum eu n-am vazut asemenea in toata tara Egiptului; 
20. Si vacile urate si slabe au mancat pe cele sapte vaci grase si frumoase. 
21. Si au intrat cele grase in pantecele lor si nu se cunostea ca au intrat ele in pantecele acestora, caci acestea erau tot urate la chip, ca si mai inainte. Apoi, desteptandu-ma, am adormit iar. 
22. Si am visat iar un vis ca dintr-o tulpina au iesit sapte spice pline si frumoase. 
23. Si dupa ele au iesit alte sapte spice slabe, seci si palite de vantul de rasarit; 
24. Si cele sapte spice seci si palite au mancat pe cele sapte spice frumoase si pline. Am povestit acestea magilor, dar nimeni nu mi le-a talcuit”. 
25. Atunci a zis Iosif catre Faraon: „Visul lui Faraon este unul: Dumnezeu a vestit lui Faraon cele ce voieste sa faca. 
26. Cele sapte vaci frumoase inseamna sapte ani; cele sapte spice frumoase inseamna sapte ani; visul lui Faraon este unul. 
27. Cele sapte vaci urate si slabe, care au iesit dupa ele, inseamna sapte ani; de asemenea si cele sapte spice, seci si palite de vantul de rasarit, inseamna sapte ani. Vor fi sapte ani de foamete. 
28. Iata pentru ce am spus eu lui Faraon ca Dumnezeu a aratat lui cele ce voieste sa faca. 
29. Iata, vin sapte ani de belsug mare in tot pamantul Egiptului. 
30. Dupa ei vor veni sapte ani de foamete si se va uita tot belsugul acela in pamantul Egiptului si foametea va secatui toata tara. 
31. Si belsugul de altadata nu se va mai simti in tara, dupa foametea care va urma, ca va fi foarte grea. 
32. Iar ca visul s-a aratat de doua ori lui Faraon, aceasta inseamna ca lucrul este hotarat de Dumnezeu si ca El se grabeste sa-l plineasca. 
33. Si acum sa aleaga Faraon un barbat priceput si intelept si sa-l puna peste pamantul Egiptului. 
34. Sa porunceasca dar Faraon sa se puna supraveghetori peste tara, ca sa adune in cei sapte ani de belsug a cincea parte din toate roadele pamantului Egiptului. 
35. Sa stranga aceia toata painea de prisos in acesti ani buni ce vin si s-o adune in cetatile painii, sub mana lui Faraon, si sa o pastreze spre hrana; 
36. Hrana aceasta va fi de rezerva in tara pentru cei sapte ani de foamete, care vor urma in tara Egiptului, ca sa nu piara tara de foame”. 
37. Aceasta a placut lui Faraon si tuturor dregatorilor lui. 
38. Si a zis Faraon catre toti dregatorii sai: „Am mai putea gasi, oare, un om, ca el, in care sa fie duhul lui Dumnezeu?” 
39. Apoi a zis Faraon catre Iosif: „De vreme ce Dumnezeu ti-a descoperit toate acestea, nu se afla om mai intelept si mai priceput decat tine. 
40. Sa fii dar tu peste casa mea. De cuvantul tau se va povatui tot poporul meu si numai prin tronul meu voi fi mai mare decat tine!” 
41. Apoi Faraon a zis lui Iosif: „Iata, eu te pun astazi peste tot pamantul Egiptului!” 
42. Si si-a scos Faraon inelul din degetul sau si l-a pus in degetul lui Iosif, l-a imbracat cu haina de vison si i-a pus lant de aur imprejurul gatului lui. 
43. Apoi a poruncit sa fie purtat in a doua trasura a sa si sa strige inaintea lui: „Cadeti in genunchi!” Si asa a fost Iosif pus peste tot pamantul Egiptului. 
44. Si a zis iarasi Faraon catre Iosif: „Eu sunt Faraon! Dar fara stirea ta, nimeni nu are sa-si miste nici mana sa, nici piciorul sau, in tot pamantul Egiptului!” 
45. Si a pus Faraon lui Iosif numele Tafnat-Paneah si i-a dat de sotie pe Asineta, fiica lui Poti-Fera, marele preot din Iliopolis. 
46. Iosif era de treizeci de ani cand s-a infatisat inaintea lui Faraon, regele Egiptului. Iesind dupa aceea de la fata lui Faraon, Iosif s-a dus sa vada toata tara Egiptului. 
47. Si a rodit pamantul in cei sapte ani de belsug cate un pumn dintr-un graunte. 
48. Si a adunat Iosif in cei sapte ani, care au fost cu belsug in tara Egiptului, toata painea de prisos si a pus painea prin cetati; in fiecare cetate a strans painea din tinuturile dimprejurul ei. 
49. Astfel a strans Iosif grau mult foarte, ca nisipul marii, incat nici seama nu se mai tinea, caci nu se mai putea socoti. 
50. Dar inainte de a sosi anii de foamete, lui Iosif i s-au nascut doi fii, pe care i-a nascut Asineta, fata lui Poti-Fera, preotul din Iliopolis. 
51. Celui intai-nascut, Iosif i-a pus numele Manase, pentru ca si-a zis: „M-a invrednicit Dumnezeu sa uit toate necazurile mele si toate ale casei tatalui meu”; 
52. Iar celuilalt i-a pus numele Efraim, pentru ca si-a zis: „Dumnezeu m-a facut roditor in pamantul suferintei mele”. 
53. Iar dupa ce au trecut cei sapte ani de belsug, care au fost in tara Egiptului, 
54. Au venit cei sapte ani de foamete, dupa cum spusese Iosif. Atunci s-a facut foamete in tot pamantul, dar in toata tara Egiptului era paine. 
55. Cand insa a inceput sa sufere de foame si toata tara Egiptului, atunci poporul a inceput a cere paine la Faraon, iar Faraon a zis catre toti Egiptenii: „Duceti-va la Iosif si faceti cum va va zice el!” 
56. Asadar, fiind foamete pe toata fata pamantului, a deschis Iosif toate jitnitele si a inceput a vinde paine tuturor Egiptenilor. 
57. Si veneau din toate tarile in Egipt, sa cumpere paine de la Iosif, caci foametea se intinsese peste tot pamantul. 

CAPITOLUL 42 
Fratii lui Iosif in Egipt. 

1. Afland Iacov ca este grau in Egipt, a zis catre fiii sai: „Ce va uitati unul la altul? 
2. Iata, am auzit ca este grau in Egipt. Duceti-va acolo si cumparati putine bucate, ca sa traim si sa nu murim!” 
3. Atunci cei zece din fratii lui Iosif s-au dus sa cumpere grau din Egipt, 
4. Iar pe Veniamin, fratele lui Iosif, nu l-a trimis Iacov cu fratii lui, caci zicea: „Nu cumva sa i se intample vreun rau!” 
5. Au venit deci fiii lui Israel impreuna cu altii, care se pogorau sa cumpere grau, caci era foamete si in pamantul Canaanului. 
6. Iar Iosif era capetenie peste tara Egiptului si tot el vindea la tot poporul tarii. Si sosind fratii lui Iosif, i s-au inchinat lui pana la pamant. 
7. Cand a vazut Iosif pe fratii sai, i-a cunoscut, dar s-a prefacut ca este strain de ei, le-a grait aspru si le-a zis: „De unde ati venit?” Iar ei au zis: „Din pamantul Canaanului, sa cumparam bucate!” 
8. Iosif insa a cunoscut pe fratii sai, iar ei nu l-au cunoscut. 
9. Atunci si-a adus aminte Iosif de visele sale, pe care le visase despre ei, si le-a zis: „Spioni sunteti si ati venit sa iscoditi locurile slabe ale tarii!” 
10. Zis-au ei: „Ba nu, domnul nostru! Robii tai au venit sa cumpere bucate. 
11. Toti suntem feciorii unui om si suntem oameni cinstiti. Robii tai nu sunt spioni!” 
12. Iar el le-a zis: „Ba nu! Ci ati venit sa spionati partile slabe ale tarii”. 
13. Ei insa au raspuns: „Noi, robii tai, suntem doisprezece frati din pamantul Canaan: cel mai mic e astazi cu tatal nostru, iar unul nu mai traieste”. 
14. Iosif insa le-a zis: „E tocmai cum v-am spus eu, cand am zis ca sunteti spioni. 
15. Iata cu ce veti dovedi: pe viata lui Faraon, nu veti iesi de aici, pana nu va veni aci fratele vostru cel mai mic. 
16. Trimiteti dar pe unul din voi sa aduca pe fratele vostru; iar ceilalti veti fi inchisi pana se vor dovedi spusele voastre de sunt adevarate sau nu; iar de nu, pe viata lui Faraon, sunteti cu adevarat spioni”. 
17. Si i-a pus sub paza vreme de trei zile. 
18. Iar a treia zi a zis Iosif catre ei: „Faceti aceasta ca sa fiti vii! Eu sunt om cu frica lui Dumnezeu. 
19. De sunteti oameni cinstiti, sa ramana inchis un frate al vostru; iar ceilalti duceti-va si duceti graul ce ati cumparat, ca sa nu sufere de foame familiile voastre. 
20. Dar sa aduceti la mine pe fratele vostru cel mai mic, ca sa se adevereasca cuvintele voastre, si nu veti muri”. Si ei au facut asa. 
21. Ziceau insa unii catre altii: „Cu adevarat suntem pedepsiti pentru pacatul ce am savarsit impotriva fratelui nostru, caci am vazut zbuciumul sufletului lui cand se ruga, si nu ne-a fost mila de el si nu l-am ascultat, si de aceea a venit peste noi urgia aceasta!” 
22. Atunci raspunzand Ruben, le-a zis: „Nu v-am spus eu sa nu faceti nedreptate baiatului? Voi insa nu m-ati ascultat si iata acum sangele lui cere razbunare”. 
23. Asa graiau ei intre ei si nu stiau ca Iosif intelege, pentru ca el graise cu ei prin talmaci. 
24. Iar Iosif s-a departat de la ei si a plans. Apoi intorcandu-se iarasi si vorbind cu dansii, a luat dintre ei pe Simeon si l-a legat inaintea ochilor lor. 
25. Dupa aceea a poruncit Iosif sa le umple sacii cu grau si argintul lor sa-l puna fiecaruia in sacul lui si sa le dea si de ale mancarii pe cale. Si li s-a facut asa. 
26. Si punandu-si ei graul pe asini, s-au dus de acolo. 
27. Dar cand au poposit noaptea la gazda, dezlegandu-si unul sacul, ca sa dea de mancare asinului sau, a vazut argintul sau in gura sacului 
28. Si a zis catre fratii sai: „Argintul meu mi s-a dat inapoi si iata-l in sacul meu”. Atunci s-a tulburat inima lor si cu spaima zicea unul catre altul: „Ce a facut, oare, Dumnezeu cu noi?” 
29. Iar daca au venit la Iacov, tatal lor, in tara Canaan, i-au povestit toate cate li se intamplase, zicand: 
30. „Stapanul tarii aceleia a grait cu noi aspru si ne-a pus sub paza, ca pe niste spioni ai tarii aceleia. 
31. Noi insa i-am spus ca suntem oameni cinstiti; ca nu suntem spioni; 
32. Ca suntem doisprezece frati, fii ai aceluiasi tata; ca unul din noi nu mai traieste, iar cel mai mic e cu tatal nostru in pamantul Canaan. 
33. Insa omul, stapanul tarii aceleia, ne-a zis: „Iata cum am sa aflu eu de sunteti oameni cinstiti: lasati aici la mine pe un frate, iar graul ce ari cumparat luati-l si va duceti la casele voastre; 
34. Sa aduceri insa la mine pe fratele vostru cel mai mic si atunci voi sti ca nu sunteti spioni, ci oameni de pace, si va voi da pe fratele vostru si veti putea face cumparaturi in tara aceasta”. 
35. Dar desertand ei sacii lor, iata, legatura cu argintul fiecaruia era in sacul sau; si vazandu-si ei legaturile cu argintul lor, s-au spaimantat si ei si tatal lor. 
36. Atunci, Iacov, tatal lor, a zis catre ei: „M-ati lasat fara copii! Iosif nu mai este! Simeon nu mai este! Si acum sa-mi luati si pe Veniamin? Toate au venit pe capul meu!” 
37. Raspunzand insa Ruben a zis catre tatal sau: „Da-l in seama mea si ti-l voi aduce; raspund eu de el; iar de nu ti-l voi aduce, sa omori pe cei doi feciori ai mei!” 
38. Dar el a zis: „Fiul meu nu se va pogori cu voi in Egipt, pentru ca fratele lui a murit si numai el mi-a mai ramas. Si de i s-ar intampla vreun rau in calea in care aveti a merge, ati pogori caruntetile mele cu intristare in locuinta mortilor!” 

CAPITOLUL 43 
A doua calatorie a fratilor lui Iosif in Egipt. 

1. Dar intarindu-se foametea pe pamant, 
2. Si ispravind de mancat graul ce-l adusesera din Egipt, a zis tatal lor catre ei: „Duceti-va iar de mai cumparati bucate!” 
3. Raspunsu-i-a Iuda si a zis: „Omul acela, stapanul tarii, ne-a grait cu juramant si ne-a zis: De nu va veni cu voi fratele vostru cel mai mic, nu veti mai vedea fata mea. 
4. Deci, daca trimiti pe fratele nostru cu noi, ne ducem sa-ti cumparam bucate; 
5. Iar de nu trimiti pe fratele nostru cu noi, nu ne ducem, caci omul acela a zis: Nu veti mai vedea fata mea, de nu va veni cu voi fratele vostru!” 
6. Zis-a Israel: „De ce mi-ati facut raul acesta, spunand omului aceluia ca mai aveti un frate?” 
7. Iar ei au raspuns: „Omul acela a intrebat despre noi si despre neamul nostru, zicand: Mai traieste oare tatal vostru si mai aveti voi vreun frate? Si noi i-am raspuns la aceste intrebari. N-am stiut ca ne va zice: Aduceti pe fratele vostru!” 
8. Iuda insa a zis catre Israel, tatal sau: „Trimite baiatul cu mine si sa ne sculam sa mergem, ca sa traim si sa nu murim nici noi, nici tu, nici copiii nostri. 
9. Raspund eu de el. Din mana mea sa-l ceri. De nu ti-l voi aduce si de nu ti-l voi infatisa, sa raman vinovat fata de tine in toate zilele vietii mele. 
10. De n-am fi zabovit atat, ne-am fi intors acum a doua oara”. 
11. Zis-a Israel, tatal lor, catre ei: „Daca este asa, iata ce sa faceti: luati in sacii vostri din roadele pamantului acestuia si duceti ca dar omului aceluia: putin balsam si putina miere, tamaie si smirna, migdale si fistic. 
12. Luati si alt argint cu voi, iar argintul care v-a fost pus inapoi in sacii vostri intoarceti-l cu mainile voastre; poate ca a fost pus din greseala. 
13. Luati si pe fratele vostru si, sculandu-va, mergeti iar la omul acela. 
14. Iar Dumnezeul cel Atotputernic sa va dea trecere la omul acela, ca sa va dea si pe celalalt frate al vostru, si pe Veniamin. Cat despre mine, apoi de-mi va fi dat sa raman fara copii, atunci sa raman!” 
15. Si au luat ei darurile acestea; luat-au si argint, de doua ori mai mult, si pe Veniamin si, sculandu-se, au plecat in Egipt si s-au infatisat inaintea lui Iosif. 
16. Iar Iosif, vazand printre ei si pe Veniamin, fratele sau cel de o mama cu el, a zis catre ispravnicul casei sale: „Baga pe oamenii aceia in casa si junghie din vite si gateste, pentru ca la amiaza oamenii aceia au sa manance la masa cu mine!” 
17. A facut deci omul acela cum ii poruncise Iosif: a bagat pe oamenii aceia in casa lui Iosif. 
18. Iar oamenii aceia, vazand ca i-au bagat in casa lui Iosif, au zis: „Pentru argintul, care ni s-a inapoiat deunazi in sacii nostri, ne baga inauntru, ca sa se lege de noi si sa ne napastuiasca si sa ne ia robi pe noi si asinii nostri”. 
19. Atunci apropiindu-se ei de ispravnicul casei lui Iosif, au grait cu dansul, la usa casei, si au zis: 
20. „0, domnul nostru! Noi am mai venit o data sa cumparam bucate, 
21. Dar s-a intamplat ca, ajungand la popasul de noapte si dezlegand sacii nostri, iata argintul fiecaruia era in sacul lui; si acum tot argintul nostru, dupa greutatea lui, il inapoiem cu mainile noastre; 
22. Iar pentru cumparat bucate, acum am adus alt argint, si nu stim cine a pus argintul in sacii nostri”. 
23. Iar acela le-a zis: „Fiti linistiti si nu va temeti; Dumnezeul vostru s i Dumnezeul tatalui vostru v-a dat comoara in sacii vostri, caci eu am primit tot argintul cuvenit de la voi”. Si le-a adus pe Simeon. 
24. Apoi omul acela a bagat pe oamenii aceia in casa lui Iosif si le-a dat apa de si-au spalat picioarele; si a dat si nutret pentru asinii lor. 
25. Iar ei si-au pregatit darurile pana la amiaza, cand avea sa vina Iosif, caci auzisera ca vor pranzi acolo. 
26. Dupa ce a venit Iosif acasa, i-au adus in casa darurile ce aveau cu ei si i s-au inchinat cu fetele pana la pamant. 
27. El insa i-a intrebat: „Cum va aflati?” Apoi a zis: „E sanatos batranul vostru tata, de care mi-ati vorbit deunazi? Mai traieste el oare?” 
28. Iar ei au zis: „Tatal nostru, robul tau, e sanatos si traieste!” Si Iosif a zis: „Binecuvantat de Dumnezeu este omul acela!” Iar ei s-au plecat si i s-au inchinat. 
29. Si ridicandu-si Iosif ochii si vazand pe Veniamin, fratele sau de o mama cu el, a zis: „Acesta-i fratele vostru cel mai mic, pe care mi-aii spus ca-l veti aduce la mine?” Iar ei au raspuns: „Acesta!” Si a zis Iosif catre el: „Dumnezeu sa Se milostiveasca spre tine, fiule!” 
30. Dar s-a departat Iosif repede, pentru ca inima sa ardea pentru fratele sau si cauta sa planga. Si intrand in camera sa, ta plans acolo. 
31. Apoi, spalandu-si fata, a iesit si stapanindu-se a zis: „Dati mancarea!” 
32. Si i s-a dat lui deosebi si lor iarasi deosebi, si Egiptenilor celor ce mancau cu dansii tot deosebi, caci Egiptenii nu puteau sa manance la un loc cu Evreii, pentru ca acestia sunt spurcati pentru Egipteni. 
33. Si s-au asezat ei inaintea lui, cel intai-nascut dupa varsta lui si cel mai tanar dupa varsta lui, si se mirau intre ei oamenii acestia. 
34. Apoi el a dat fiecaruia portii de dinaintea lui, iar partea lui Veniamin era de cinci ori mai mare decat a celorlalti. Si au baut si s-au veselit cu el. 

CAPITOLUL 44 
Spaima fratilor lui Iosif 

1. Dupa aceea a poruncit Iosif ispravnicului casei sale si i-a zis: „Umple sacii oamenilor acestora cu bucate, cat vor putea duce, si argintul fiecaruia sa-l pui in gura sacului lui. 
2. Iar cupa mea cea de argint sa o pui in sacul celui mai mic, cu pretul graului lui”. Si a facut acela dupa cuvantul lui Iosif, cum poruncise el. 
3. Iar dimineata, in revarsatul zorilor, le-au dat drumul oamenilor acelora si asinilor lor. 
4. Dar iesind din cetate, ei nu s-au dus departe si iata ca Iosif zise ispravnicului casei sale: „Scoala si alearga dupa oamenii aceia si, daca-i vei ajunge, sa le zici: „De ce mi-ati rasplatit cu rau pentru bine? 
5. De ce mi-ati furat cupa cea de argint? Au nu este aceasta cupa din care bea stapanul meu si in care ghiceste? Ceea ce ati facut ati facut rau!” 
6. Si ajungandu-i, le-a zis cuvintele acestea. 
7. Iar ei au raspuns: „De ce graieste domnul vorbele acestea? Noi, robii tai, n-am facut asa fapta. 
8. Daca noi si argintul ce l-am gasit in sacii nostri ti l-am adus inapoi din tara Canaan, cum dar sa furam din casa stapanului tau argint sau aur? 
9. Acela dintre robii tai, la care se va gasi cupa, sa moara, iar noi sa fim robii domnului nostru!” 
10. Zis-a lor acela: „Bine: cum ati zis, asa sa fie! Acela, la care se va gasi cupa, sa-mi fie rob, iar voi veti fi nevinovati!” 
11. Atunci fiecare a dat repede jos sacul sau si si-a dezlegat fiecare sacul, 
12. Iar acela a cautat, incepand de la cel mai mare si ispravind cu cel mai mic; si a gasit cupa in sacul lui Veniamin. 
13. Atunci ei si-au rupt hainele si, punandu-si fiecare sacul sau pe asinul sau, s-au intors in cetate. 
14. Si a intrat Iuda si fratii sai la Iosif, ca era inca acolo, si au cazut la pamant inaintea lui; 
15. Iar Iosif le-a zis: „Pentru ce ati facut o fapta ca aceasta? Au n-ati stiut voi ca un om ca mine va ghici tainuirea?” 
16. Zis-a Iuda: „Ce sa raspundem domnului nostru, sau ce sa zicem, sau cu ce sa ne dezvinovatim? Dumnezeu a descoperit nedreptatea robilor tai. Iata acum suntem robii domnului nostru si noi si acela la care s-a gasit cupa! ” 
17. Iosif insa le-a zis: „Ba nu! Eu aceasta nu voi face-o. Ci rob imi va fi acela la care s-a gasit cupa, iar voi duceti-va cu pace la tatal vostru”. 
18. Atunci, apropiindu-se de el, Iuda a zis: „Stapanul meu, ingaduie robului tau sa spuna o vorba inaintea ta si sa nu te manii pe robul tau, caci tu esti ca si Faraon. 
19. Domnul meu a intrebat pe robii tai si a zis: „Aveti voi tata sau frate?” 
20. Si noi am spus domnului nostru: Avem tata batran si un fiu mai mic, copilul batranetilor sale, al carui frate a murit si a ramas numai el singur de la mama lui si tatal sau il iubeste. 
21. Iar tu ai zis catre robii tai: Aduceti-l pe acela la mine, ca sa-l vad. 
22. Atunci noi am spus domnului nostru: Baiatul nu poate parasi pe tatal lui, caci, de ar parasi el pe tatal lui, acesta ar muri. 
23. Tu insa ai zis catre robii tai: De nu va veni cu voi fratele vostru cel mai mic, sa nu va mai aratati inaintea mea. 
24. Si daca ne-am intors noi la tatal nostru si al tau rob, i-am povestit lui vorbele domnului nostru; 
25. Iar cand tatal nostru ne-a zis: „Duceti-va iar, de mai cumparati putine bucate”, 
26. Noi atunci, i-am raspuns: „Nu ne mai putem duce; iar de va fi cu noi fratele nostru cel mai mic, ne ducem, pentru ca nu putem sa mai vedem fata omului aceluia, de nu va veni cu noi si fratele nostru cel mai mic”. 
27. Atunci tatal nostru si al tau rob ne-a zis: „Voi stiti ca femeia mea mi-a nascut doi fii: 
28. Unul s-a dus de la mine si eu am zis: De buna seama a fost sfasiat si pana acum nu l-am mai vazut. 
29. De-mi veti lua si pe acesta de la ochii mei si i se va intampla pe cale vreun rau, veti pogori caruntetile mele amarate in mormant”. 
30. Deci, de ma voi intoarce acum la tatal nostru si al tau rob, si nu va fi cu noi baiatul, de al carui suflet este legat sufletul sau, si de va vedea el ca nu este baiatul, va muri; 
31. Si asa robii tai vor pogori caruntetile tatalui lor si ale robului tau cu amaraciune in mormant. 
32. Si apoi eu, robul tau, m-am prins chezas la tatal meu pentru baiat si am zis: De nu ti-l voi aduce si nu ti-l voi infatisa, sa raman eu vinovat inaintea tatalui meu in toate zilele vietii mele. 
33. Deci, sa raman eu, robul tau, rob la domnul meu in locul baiatului, iar baiatul sa se intoarca cu fratii sai. 
34. Caci cum ma voi duce eu la tatal meu, de nu va fi baiatul cu mine? Nu vreau sa vad durerea ce ar ajunge pe tatal meu!” 

CAPITOLUL 45 
Iosif se face cunoscut fratilor sai. 

1. Atunci Iosif, nemaiputandu-se stapani inaintea tuturor celor ce erau de fata, a strigat: „Dati afara de aici pe toti!” Si nemairamanand nimeni cu el, Iosif s-a descoperit fratilor sai, 
2. Plangand tare, si au auzit toti Egiptenii si s-a auzit si in casa lui Faraon. 
3. Si a zis Iosif catre fratii sai: „Eu sunt Iosif. Mai traieste oare tatal meu?” Fratii lui insa nu i-au putut raspunde, ca erau cuprinsi de frica. 
4. Apoi Iosif a zis catre fratii sai: „Apropiati-va de mine!” Si ei s-au apropiat. Iar el a zis: „Eu sunt Iosif, fratele vostru, pe care voi l-ati vandut in Egipt. 
5. Acum insa sa nu va intristati, nici sa va para rau ca m-ati vandut aici, ca Dumnezeu m-a trimis inaintea voastra pentru pastrarea vietii voastre. 
6. Ca iata, doi ani sunt de cand foametea bantuie in aceasta tara si mai sunt inca cinci ani, in care nu va fi nici aratura, nici seceris. 
7. Caci Dumnezeu m-a trimis inaintea voastra, ca sa pastrez o ramasita in tara voastra si sa va gatesc mijloc de trai in tara aceasta si sa crute viata voastra printr-o slavita izbavire. 
8. Deci nu voi m-ati trimis aici, ci Dumnezeu, Care m-a facut ca un tata lui Faraon, domn peste toata casa lui si stapan peste tot pamantul Egiptului. 
9. Grabiti-va de va duceti la tatal meu si-i spuneti: „Asa zice fiul tau Iosif: Dumnezeu m-a facut stapan peste tot Egiptul; vino dar la mine si nu zabovi; 
10. Vei locui in pamantul Gosen si vei fi aproape de mine, tu, feciorii tai si feciorii feciorilor tai, oile tale, vitele tale si toate cate sunt ale tale; 
11. Si te voi hrani acolo, ca foametea va mai tine inca cinci ani, ca sa nu pieri tu, nici feciorii tai, nici toate ale tale. 
12. Iata, ochii vostri si ochii fratelui meu Veniamin vad ca gura mea graieste cu voi. 
13. Spuneti dar tatalui meu toata slava mea cea din Egipt si cate ati vazut si va grabiti sa aduceti pe tatal meu aici!” 
14. Apoi, cazand el pe grumajii lui Veniamin, fratele sau, a plans, si Veniamin a plans si el pe grumazul lui. 
15. Dupa aceea a sarutat pe toti fratii sai si a plans cu ei. Dupa aceasta i-au grait si fratii lui. 
16. A mers deci vestea la casa lui Faraon, spunandu-se: „Au venit fratii lui Iosif”. Si s-a bucurat Faraon si slujitorii lui. 
17. Si a zis Faraon catre Iosif: „Spune fratilor tai: Iata ce sa faceti: Incarcati dobitoacele voastre cu paine si va duceti in pamantul Canaan; 
18. Si luand pe tatal vostru si familiile voastre, veniti la mine si va voi da cel mai bun loc din tara Egiptului si veti manca din belsugul pamantului”. 
19. Si-ti mai poruncesc sa le zici: „Iata ce sa mai faceti: luati-va carute din tara Egiptului pentru copiii vostri si pentru femeile voastre si, luand pe tatal vostru, veniti. 
20. Sa nu va para rau dupa locurile voastre, ca va voi da cel mai bun pamant din toata tara Egiptului”. 
21. Si fiii lui Israel au facut asa. Iar Iosif le-a dat carute dupa porunca lui Faraon; datu-le-a si merinde de drum. 
22. Apoi fiecaruia din ei i-a mai dat schimburi de haine, iar lui Veniamin i-a dat si trei sute de arginti, precum si cinci randuri de haine. 
23. De asemenea a trimis si tatalui sau, afara de acestea, zece asini incarcati cu cele mai bune lucruri din Egipt si zece asine incarcate cu grau, cu paine si cu merinde, ca sa aiba pe cale. 
24. Asa a dat drumul fratilor sai si ei au plecat; iar la plecare le-a zis: „Sa nu va sfaditi pe cale!” 
25. Si plecand din Egipt, ei au venit in tara Canaan, la Iacov, tatal lor, 
26. Si l-au vestit, zicand: „Iosif, fiul tau, traieste si el domneste astazi peste toata tara Egiptului”. Inima lui Iacov insa ramase rece si nu-i credea pe ei. 
27. Iar daca i-au spus ei toate cuvintele lui Iosif, pe care acesta le zisese lor, si daca a vazut carutele, pe care le trimisese Iosif, ca sa-l aduca, atunci s-a inviorat duhul lui Iacov, tatal lor, 
28. Si a zis Israel: „Destul! Iosif  fiul meu, traieste inca! Voi merge sa-l vad inainte de a muri!” 

CAPITOLUL 46 
Stramutarea lui Iacov si a fiilor sai in Egipt. 

1. Sculandu-se deci Israel cu toate cate avea, a mers la Beer-Seba si a adus jertfa Dumnezeului tatalui sau Isaac. 
2. Atunci a zis Dumnezeu catre Israel noaptea in vis: „Iacove, Iacove!” Iar el a raspuns: „Iata-ma!” 
3. Si Dumnezeu a zis: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tatalui tau, nu te teme a te duce in Egipt, caci acolo am sa te fac neam mare. 
4. Am sa merg cu tine in Egipt Eu Insumi si tot Eu am sa te scot de acolo, iar Iosif iti va inchide ochii cu mana sa!” 
5. Dupa aceasta s-a ridicat Iacov de la Beer-Seba, iar fiii lui Israel au luat pe Iacov, tatal lor, si pe copiii lor si pe femeile lor in carutele pe care le trimisese Iosif, ca sa-l aduca. 
6. Luand deci Iacov averile sale si toate vitele ce agonisise in pamantul Canaan, el a mers in Egipt impreuna cu tot neamul lui. 
7. Si a adus el impreuna cu sine in Egipt pe fiii si nepotii sai, pe fiicele, nepoatele sale si tot neamul sau. 
8. Iar numele fiilor lui Israel, care au intrat in Egipt, sunt acestea: Iacov si fiii lui: Ruben, intaiul-nascut al lui Iacov. 
9. Fiii lui Ruben: Enoh, Falu, Hetron si Carmi. 
10. Fiii lui Simeon: Iemuel si Iamin, Ohad si Iachin, Tohar si Saul, fiii canaaneencii. 
11. Fiii lui Levi: Gherson, Cahat si Merari. 
12. Fiii lui Iuda: Ir, Onan, Sela, Fares si Zara. Insa Ir si Onan au murit in tara Canaanului. Iar fiii lui Fares erau Hesron si Hamul. 
13. Fiii lui Isahar erau Tola si Fua, Iasub si Simron. 
14. Fiii lui Zabulon erau: Sered, Elon si Iahleel. 
15. Acestia sunt feciorii si nepotii Liei, pe care i-a nascut ea lui Iacov in Mesopotamia, ca si pe Dina, fata lui: de toti treizeci si trei de suflete, baieti si fete. 
16. Fiii lui Gad erau: Tifion, Haghi, Suni, Etbon, Eri, Arodi si Areli. 
17. Fiii lui Aser erau: Imna si Isva, Isvi, Bria si Serah, sora lor. Iar Bria a avut pe Heber si Malkiel. 
18. Acestia sunt feciorii si nepotii Zilpei, pe care Laban a dat-o Liei, fiica sa. Ea a nascut lui Iacov saisprezece suflete. 
19. Fiii Rahilei, sotia lui Iacov, erau: Iosif si Veniamin. 
20. Lui Iosif i s-au nascut in tara Egiptului Manase si Efraim, pe care i-a nascut Asineta, fiica lui Poti-Fera, preotul cel mare din Iliopolis. Fiul lui Manase, pe care i l-a nascut tiitoarea sa Sira este Machir; iar lui Machir i s-a nascut Galaad; iar fiii lui Efraim, fratele lui Manase, au fost: Sutalaam si Taam; Sutalaam a avut de fiu pe Edom. 
21. Fiii lui Veniamin au fost: Bela, Becher si Asbel; fiii lui Bela au fost: Ghera si Naaman, Ehi, Ros, Mupim, Hupim si Ard. 
22. Acestia sunt fiii si nepotii Rahilei, care i s-au nascut lui Iacov: de toti paisprezece suflete. 
23. Fiul lui Dan a fost: Husim. 
24. Fiii lui Neftali au fost: Iahteel, Guni, Ieter si Silem. 
25. Acestia sunt feciorii si nepotii Bilhai, pe care Laban a dat-o roaba fiicei sale Rahila. Ea a nascut lui Iacov de toate sapte suflete. 
26. Iar sufletele, care au intrat cu Iacov in Egipt si care au iesit din coapsele lui, au fost de toate saizeci si sase afara de femeile fiilor lui Iacov. 
27. Fiii lui Iosif, nascuti in Egipt, erau de toti noua suflete. Deci, de toate, sufletele casei lui Iacov, care au venit in Egipt cu el, au fost saptezeci si cinci. 
28. Atunci a trimis Iacov pe Iuda inaintea sa, la Iosif, ca sa-l intampine la Ieroonpolis, in tinutul Gosen. 
29. Iar Iosif, inhamandu-si caii la caruta sa, a iesit in intampinarea lui Israel, tatal sau, la Ieroonpolis si, vazandu-l, a cazut pe grumazul lui si a plans mult pe grumazul lui. 
30. Israel insa a zis catre Iosif: „De acum pot sa mor, ca am vazut fata ta si ca traiesti inca”. 
31. Iar Iosif a zis catre fratii sai si catre casa tatalui sau: „Ma duc sa vestesc pe Faraon si sa-i zic: Fratii mei si casa tatalui meu, care erau in pamantul Canaan, au venit la mine. 
32. Acesti oameni sunt pastori de oi, caci traiesc din cresterea vitelor, si au adus cu ei oile si vitele lor si toate cate au. 
33. Si daca va va chema Faraon si va va zice: „Cu ce va indeletniciti?” 
34. Sa-i raspundeti: „Robii tai am fost crescatori de vite din tineretile noastre pana acum, si noi si parintii nostri”, ca astfel sa va aseze in pamantul Gosen. Caci pentru Egipteni este spurcat tot pastorul de oi. 

CAPITOLUL 47 
Iacov inaintea lui Faraon. 

l. Mergand deci Iosif a vestit pe Faraon, zicand: „Tatal meu si fratii mei, cu vitele lor marunte si mari si cu toate cate au, au venit din pamantul Canaan si iata sunt in tinutul Gosen!” 
2. Luand apoi pe cinci dintre fratii sai, i-a infatisat lui Faraon. 
3. Iar Faraon a zis catre fratii lui Iosif: „Cu ce va indeletniciti voi?” Si ei au raspuns lui Faraon: „Robii tai sunt un neam de pastori de oi, din tata in fiu”. 
4. Apoi au zis iarasi catre Faraon: „Am venit sa locuim in pamantul acesta, caci nu se gaseste pasune pentru vitele robilor tai, pentru ca in tara Canaan e foamete mare. ingaduie dar robilor tai sa se aseze in tinutul Gosen!” 
5. Iar Faraon a zis catre Iosif: „Tatal tau si fratii tai au venit la tine. 
6, Iata, pamantul Egiptului iti sta inainte; asaza pe tatal tau si pe fratii tai in cel mai bun loc din tara. Sa locuiasca ei in pamantul Gosen, si de cunosti printre ei oameni priceputi, pune-i supraveghetori peste vitele mele!” 
7. Apoi a adus Iosif inauntru pe Iacov, tatal sau, si l-a infatisat inaintea lui Faraon si a binecuvantat Iacov pe Faraon; 
8. Iar Faraon a zis catre Iacov: „Cati sunt anii vietii tale?” 
9. Raspuns-a Iacov lui Faraon: „Zilele pribegiei mele sunt o suta treizeci de ani. Putine si grele au fost zilele vietii mele si n-am ajuns zilele anilor vietii parintilor mei, cat au pribegit ei in zilele lor”. 
10. Si iarasi a binecuvantat Iacov pe Faraon si a iesit de la Faraon. 
11. Deci a asezat Iosif pe tatal sau si pe fratii sai si le-a dat mosie in tara Egiptului, in cea mai buna parte a tarii, in pamantul Ramses (Gosen), cum ii poruncise Faraon. 
12. Si dadea Iosif tatalui sau si fratilor sai si la toata casa tatalui sau paine dupa trebuinta familiei fiecaruia. 
13. In vremea aceea nu era paine in tot pamantul, pentru ca se intetise foametea foarte tare, incat tara Egiptului si pamantul Canaan se istovisera de foamete. 
14. Si a adunat Iosif tot argintul, ce era in tara Egiptului si in tara Canaanului, pe graul ce se cumpara; de la el. Si a adus Iosif argintul tot in casa lui Faraon. 
15. Cand s-a sfarsit tot argintul in tara Egiptului si in tara Canaanului, au venit atunci toti Egiptenii la Iosif si au zis: „Da-ne paine! De ce sa murim sub ochii tai? Ca s-a sfarsit argintul”. 
16. Iar Iosif le-a zis: „Aduceti vitele voastre si va voi da paine pe vitele voastre, daca vi s-a terminat argintul”. 
17. Si au adus ei la Iosif vitele lor si le-a dat Iosif paine pe cai si pe oi, pe boi si pe asini; si anul acela i-a hranit cu paine pentru toate vitele lor. 
18. Iar daca a trecut anul acela, au venit in anul urmator si i-au zis: „Nu vom ascunde de domnul nostru, ca argintul nostru s-a sfarsit si vitele noastre sunt la domnul nostru si nimic nu ne-a mai ramas sa-i dam decat trupurile si pamanturile noastre. 
19. De ce sa pierim sub ochii tai si noi si pamanturile noastre? Cumpara-ne pe paine, pe noi cu pamanturile noastre, si vom fi robi lui Faraon, noi si pamanturile noastre, iar tu sa ne dai samanta ca sa traim si sa nu murim si ca ogoarele sa nu ramana paragina”. 
20. Si a cumparat Iosif pentru Faraon tot pamantul Egiptului, pentru ca Egiptenii si-au vandut fiecare pamantul sau lui Faraon, ca-i istovise foametea; si a ajuns tot pamantul al lui Faraon. 
21. De asemenea si pe popor l-a facut rob lui, de la un capat al Egiptului pana la celalalt. 
22. Numai pamanturile preotilor nu le-a cumparat Iosif, caci preotilor le era randuita de la Faraon portie si se hraneau din portia lor, pe care le-o da Faraon; de aceea nu si-au vandut ei pamantul. 
23. Atunci a zis Iosif catre popor: „Iata, eu v-am cumparat astazi pentru Faraon si pe voi si pamantul vostru. Luati-va samanta si semanati pamantul. 
24. Si la seceris sa dati a cincea parte lui Faraon, iar patru parti sa va ramana voua pentru semanatul ogoarelor, pentru hrana voastra si a celor ce sunt in casele voastre si pentru hrana copiilor vostri”. 
25. Iar ei au zis: „Tu ne-ai salvat viata! Sa aflam mila in ochii domnului nostru si sa fim robi lui Faraon!” 
26. Si le-a pus Iosif lege, care-i pana astazi in tara Egiptului, ca a cincea parte sa se dea lui Faraon, scutit fiind numai pamantul preotilor, care nu era al lui Faraon. 
27. Astfel s-a asezat Israel in tara Egiptului, in tinutul Gosen, si l-a mostenit si a crescut si s-a inmultit foarte tare. 
28. Iacov a mai trait in tara Egiptului saptesprezece ani. Zilele vietii lui Iacov au fost deci o suta patruzeci si sapte de ani. 
29. Apoi venindu-i lui vremea sa moara, Israel a chemat pe fiul sau Iosif, si i-a zis: „De am aflat har in ochii tai, pune-ti mana pe coapsa mea si jura ca vei face mila si dreptate cu mine, sa nu ma ingropi in Egipt! 
30. Cand voi adormi ca parintii mei, ma vei scoate din Egipt si ma vei ingropa in mormantul lor”. Iar Iosif a zis: „Voi face dupa cuvantul tau!” 
31. Iacov insa a zis: „Jura-mi!” Si i s-a jurat Iosif. Atunci Israel s-a inchinat la varful toiagului sau. 

CAPITOLUL 48 
Iacov binecuvanteaza pe fiii lui Iosif. 

l. Dupa aceea i s-a spus lui Iosif: „Tatal tau e bolnav”. Atunci a luat el cu sine pe cei doi fii ai sai, pe Manase si pe Efraim, si a venit la Iacov. 
2. Si i s-a dat de veste lui Iacov, spunandu-i-se: „Iata Iosif, fiul tau, vine sa te vada”. Si Israel, adunandu-si puterile sale, s-a ridicat in pat. 
3. Si a zis Iacov catre Iosif: „Dumnezeu Atotputernicul mi S-a aratat in Luz, in pamantul Canaan si m-a binecuvantat. 
4. Si mi-a zis: „Iata, te voi creste si te voi inmulti, si voi ridica din tine multime de popoare, si pamantul acesta il voi da urmasilor tai, ca mostenire vesnica”. 
5. Acum deci cei doi fii ai tai, care ti s-au nascut in pamantul Egiptului, inainte de a veni eu la tine in Egipt, sa fie ai mei; Efraim si Manase sa fie ai mei, ca Ruben si Simeon. 
6. Iar copiii, ce se vor naste de acum din tine, sa fie ai tai si se vor numi ei cu numele fratilor lor, in triburile acelora. 
7. Cand veneam eu din Mesopotamia, mi-a murit Rahila, mama ta, pe drum, in pamantul Canaan, putin inainte de a ajunge la Efrata, si am ingropat-o acolo, langa drumul spre Efrata sau Betleem”. 
8. Vazand apoi pe fiii lui Iosif, Israel a zis: „Cine sunt acestia?” 
9. Raspuns-a Iosif tatalui sau: „Acestia sunt fiii mei, pe care mi i-a dat Dumnezeu aici!” Iar Iacov a zis: „Apropie-i de mine ca sa-i binecuvantez!” 
10. Ochii lui Israel insa erau intunecati de batranete si nu mai puteau sa vada. Si a apropiat Iosif pe fiii sai de el, iar el i-a imbratisat si i-a sarutat. 
11. Apoi a zis iarasi Israel catre Iosif: „Nu nadajduiam sa mai vad fata ta si iata Dumnezeu mi-a aratat si pe urmasii tai”. 
12. Si departandu-i de genunchii tatalui sau, Iosif i s-a inchinat lui Israel pana la pamant. 
13. Dupa aceea luand Iosif pe cei doi fii ai sai, pe Efraim cu dreapta sa in fata stangei lui Israel, iar pe Manase cu stanga sa in fala dreptei lui Israel, i-a apropiat de el. 
14. Israel insa si-a intins mana sa cea dreapta si a pus-o pe capul lui Efraim, desi acesta era mai mic, iar stanga si-a pus-o pe capul lui Manase. Inadins si-a incrucisat mainile, desi Manase era intaiul nascut. 
15. Si i-a binecuvantat, zicand: „Dumnezeul, inaintea Caruia au umblat parintii mei: Avraam si Isaac, Dumnezeul Cel ce m-a calauzit de cand sunt si pana in ziua aceasta; 
16. Ingerul ce m-a izbavit pe mine de tot raul sa binecuvanteze pruncii acestia, sa poarte ei numele meu si numele parintilor mei: Avraam si Isaac, si sa creasca din ei multime mare pe pamant!” 
17. Si Iosif, vazand ca tatal sau si-a pus mana sa cea dreapta pe capul lui Efraim, i-a parut rau si, luand mana tatalui sau ca sa o mute de pe capul lui Efraim pe capul lui Manase, 
18. A zis catre tatal sau: „Nu asa, tata, ca cestalalt este intaiul nascut. Pune dar pe capul lui mana ta cea dreapta!” 
19. Tatal sau insa n-a voit, ci a zis: „Stiu, fiul meu, stiu! Si din el va iesi un popor si el va fi mare; dar fratele lui cel mai mic va fi mai mare decat el si din samanta lui vor iesi popoare nenumarate”. 
20. Si i-a binecuvantat pe ei in ziua aceea, zicand: „Cu voi se va binecuvanta in Israel si se va zice: Dumnezeu sa te faca asa ca pe Efraim si ca pe Manase!” Si asa a pus mana pe Efraim inaintea lui Manase. 
21. Apoi a zis Israel catre Iosif: „Iata, eu mor; dar Dumnezeu va fi cu voi si va va intoarce in tara parintilor vostri. 
22. Deci eu iti dau tie, peste ceea ce au fratii tai, Sichemul, pe care l-am luat eu cu sabia mea si cu arcul meu din mainile Amoreilor”. 

CAPITOLUL 49 
Proorocia si moartea lui Iacov. 

1. Apoi a chemat Iacov pe fiii sai si le-a zis: „Adunati-va, ca sa va spun ce are sa fie cu voi in zilele cele de apoi. 
2. Adunati-va si ascultati-ma, fiii lui Iacov, ascultati pe Israel, ascultati pe tatal vostru! 
3. Ruben, intai-nascutul meu, taria mea si incepatura puterii mele, culmea vredniciei si culmea destoiniciei; 
4. Tu ai clocotit ca apa si nu vei avea intaietatea, pentru ca te-ai suit in patul tatalui tau si mi-ai pangarit asternutul pe care te-ai suit. 
5. Fratii Simeon si Levi… Unelte ale cruzimii sunt sabiile lor. 
6. In sfatul lor sa nu intre sufletul meu si in adunarea lor sa nu fie partasa slava mea, caci ei, in mania lor, au ucis oameni si, la supararea lor, au ologit tauri! 
7. Blestemata sa fie mania lor, caci ea a fost silnica, si aprinderea lor, caci a fost cruda; ii voi imparti pe ei in Iacov si ii voi risipi in Israel. 
8. Iudo, pe tine te vor lauda fratii tai. Mainile tale sa fie in ceafa vrajmasilor tai. Inchina-se-vor tie feciorii tatalui tau. 
9. Pui de leu esti, Iudo, fiul meu! De la jaf te-ai intors… El a indoit genunchii si s-a culcat ca un leu, ca o leoaica… Cine-l va destepta? 
10. Nu va lipsi sceptru din Iuda, nici toiag de carmuitor din coapsele sale, pana ce va veni impaciuitorul, Caruia se vor supune popoarele. 
11. Acela isi va lega de vita asinul Sau, de coarda manzul asinei Sale. Spala-va in vin haina Sa si in sange de strugure vesmantul Sau! 
12. Ochii Lui vor scanteia ca vinul si dintii Sai vor fi albi ca laptele. 
13. Zabulon va locui langa mare, va da liman corabiilor si marginea hotarului lui va fi pana la Sidon. 
14. Isahar este ca asinul voinic, care odihneste intre staule. 
15. Vazand ca odihna e buna si tinutul sau gras, isi pleaca umerii sub povara si se face barbat platitor de bir. 
16. Dan va judeca pe poporul sau, ca pe una din semintiile lui Israel. 
17. Dan va fi sarpe la drum, vipera la poteca, inveninand piciorul calului, ca sa cada calaretul. 
18. In ajutorul Tau nadajduiesc, o, Doamne! 
19. Gad, stramtorat va fi de cete inarmate, dar le va stramtora si el pas cu pas. 
20. Din Aser va veni painea cea grasa si regilor le va da mancaruri alese. 
21. Neftali, cerboaica sloboda: el rosteste graiuri minunate. 
22. Iosif, ramura de pom roditor, ramura de pom roditor langa izvor, ramurile lui se revarsa peste ziduri. 
23. Il vor amari si il vor dusmani; inspre el arunca-vor sageti si il vor sili la lupta. 
24. Dar arcul lui va ramane tare si muschii bratului lui intariti, multumita Dumnezeului celui puternic al lui Iacov, Cel ce este pastorul si taria lui Israel. 
25. De la Dumnezeul tatalui tau, si El te va ajuta; si de la cel Atotputernic – El te va binecuvanta; de la El sa vina binecuvantarile, de sus din ceruri, si binecuvantarile adancului de jos, binecuvantarile sanilor si ale pantecelui. 
26. Binecuvantarile tatalui tau intrec binecuvantarile muntilor celor din veac si frumusetea dealurilor celor vesnice. Aceste binecuvantari sa fie pe capul lui Iosif, pe crestetul celui mai ales intre fratii lui. 
27. Veniamin, lup rapitor, dimineata va manca vanat si prada va imparti seara”. 
28. Iata toate cele douasprezece semintii ale lui Israel si iata ce le-a spus tatal lor, cand le-a binecuvantat si a dat fiecareia binecuvantarea cuvenita. 
29. Apoi le-a poruncit: „Eu am sa trec la poporul meu. Sa ma ingropati langa parintii mei, in pestera din tarina lui Efron Heteul. 
30. In pestera din tarina Macpela, in fata lui Mamvri, in pamantul Canaan, pe care a cumparat-o Avraam de la Efron Heteul, impreuna cu tarina, ca mosie de inmormantare. 
31. Acolo au fost ingropati Avraam si Sarra, femeia sa, acolo au fost ingropati Isaac si Rebeca, femeia lui, si tot acolo am ingropat si eu pe Lia. 
32. Aceasta tarina si pestera din ea au fost cumparate de la feciorii Heteilor”. 
33. Sfarsind Iacov poruncile sale, pe care le-a dat feciorilor sai, si intinzandu-si picioarele sale in pat, si-a dat sfarsitul si s-a adaugat la poporul sau. 

CAPITOLUL 50 
Inmormantarea lui Iacov. Moartea lui Iosif. 

1. Atunci Iosif, cazand pe fata tatalui sau, l-a plans si l-a sarutat. 
2. Apoi a poruncit Iosif doctorilor, slujitori ai sai, sa imbalsameze pe tatal sau si doctorii au imbalsamat pe Israel. 
3. Dupa ce s-au implinit patruzeci de zile, ca atatea zile trebuie pentru imbalsamare, l-au plans Egiptenii saptezeci de zile. 
4. Iar daca au trecut zilele plangerii lui, a zis Iosif curtenilor lui Faraon: „De am aflat bunavointa in ochii vostri, ziceti lui Faraon asa: 
5. Tatal meu m-a jurat si a zis: Iata, eu am sa mor; tu insa sa ma ingropi in mormantul meu, pe care mi l-am sapat eu in pamantul Canaan. Si acum as vrea sa ma duc ca sa ingrop pe tatal meu si sa ma intorc”. si i s-au spus lui Faraon cuvintele lui Iosif, 
6. Iar Faraon a raspuns: „Du-te si ingroapa pe tatal tau, cum te-a jurat el!” 
7. Deci, s-a dus Iosif sa ingroape pe tatal sau si au mers impreuna cu el toti slujitorii lui Faraon, batranii casei lui si toti batranii din tara Egiptului 
8. Si toata casa lui Iosif si fratii lui si toata casa tatalui sau si neamul lui. Numai copiii lor si oile si vitele lor le-au lasat in tara Gosen. 
9. Au plecat de asemenea cu el carute si calareti si s-a facut tabara mare foarte. 
10. Si ajungand ei la aria lui Atad de langa Iordan, au plans acolo plangere mare si tare foarte si a jelit Iosif pe tatal sau sapte zile. 
11. Vazand Canaaneii, locuitorii tinutului aceluia, plangerea de la aria Atad, au zis: „Mare e plangerea aceasta la Egipteni”. De aceea s-a dat locului aceluia numele Abel-Mitraim, adica plangerea Egiptenilor, care loc e dincolo de Iordan. 
12. Asa au facut fiii lui Iacov cu Iacov, cum le poruncise el: 
13. L-au dus fiii lui in pamantul Canaan si l-au ingropat in pestera din tarina Macpela, cea de langa Mamvri, pe care o cumparase Avraam cu tarina cu tot de la Efron Heteul, ca mosie de ingropare. 
14. Apoi Iosif, dupa ingroparea tatalui sau, s-a intors in Egipt, si el, si fratii lui, si toti cei ce mersesera cu el la ingroparea tatalui sau. 
15. Vazand insa fratii lui Iosif ca a murit tatal lor, au zis ei: „Ce vom face, daca Iosif ne va uri si va vrea sa se razbune pentru raul ce i-am facut? 
16. Atunci au trimis ei la Iosif sa i se spuna: „Tatal tau inainte de moarte te-a jurat si a zis: 
17. „Asa sa spuneti lui Iosif: Iarta fratilor tai greseala si pacatul lor si raul ce ti-au facut. Iarta deci vina robilor Dumnezeului tatalui tau!” Si a plans Iosif cand i s-au spus acestea. 
18. Apoi au venit si fratii lui si, cazand inaintea lui, au zis: „Iata, noi suntem robii tai”. 
19. Iar Iosif le-a zis: „Nu va temeti! Sunt eu, oare, in locul lui Dumnezeu? 
20. Iata, voi ati uneltit asupra mea rele, dar Dumnezeu le-a intors in bine, ca sa faca cele ce sunt acum si sa pastreze viata unui popor numeros. 
21. Deci nu va mai temeti! Eu va voi hrani pe voi si pe copiii vostri”. Si i-a mangaiat si le-a vorbit de la inima. 
22. Apoi a locuit Iosif in Egipt, el si fratii lui si toata casa tatalui sau. Si a trait Iosif o suta zece ani. 
23. Si a vazut Iosif pe urmasii lui Efraim pana la al treilea neam. De asemenea si copiii lui Machir, fiul lui Manase, s-au nascut pe genunchii lui Iosif. 
24. In cele din urma a zis Iosif catre fratii sai: „Iata, am sa mor. Dar Dumnezeu va va cerceta, va va scoate din pamantul acesta si va va duce in pamantul pentru care Dumnezeul parintilor nostri S-a jurat lui Avraam si lui Isaac si lui Iacov”. 
25. La urma a jurat Iosif pe fiii lui Israel, zicand: „Dumnezeu are sa va cerceteze, dar voi sa scoateti oasele mele de aici!” 
26. Si a murit Iosif de o suta zece ani. L-au imbalsamat si l-au pus intr-un sicriu, in pamantul Egiptului. 
 

IESIREA – A DOUA CARTE A LUI MOISE

CAPITOLUL 1 
Asuprirea fiilor lui Israel in Egipt. 

l. Numele fiilor lui Israel, care au intrat in Egipt impreuna cu Iacov, tatal lor, aducand fiecare toata casa sa, sunt acestea: 
2. Ruben, Simeon, Levi si Iuda; 
3. Isahar, Zabulon si Veniamin; 
4. Dan, Neftali, Gad si Aser. 
5. Sufletele insa iesite din Iacov erau de toate saptezeci si cinci, iar Iosif era de mai inainte in Egipt. 
6. Dar au murit si Iosif si toti fratii lui si toti cei de pe vremea lor. 
7. Iar fiii lui Israel s-au nascut in numar mare si s-au inmultit, au crescut si s-au intarit foarte, foarte tare, si s-a umplut tara de ei. 
8. Dar s-a ridicat alt rege peste Egipt, care nu cunoscuse pe Iosif. 
9. Acesta a zis catre poporul sau: „Iata, neamul fiilor lui Israel e multime mare si e mai tare decat noi. 
10. Veniti dar sa-i impilam, ca sa nu se mai inmulteasca si ca nu cumva la vreme de razboi sa se uneasca cu vrajmasii nostri si, batandu-ne, sa iasa din tara noastra!” 
11. De aceea au pus peste ei supraveghetori de lucrari, ca sa-i impileze cu munci grele. Atunci a zidit Israel cetati tari lui Faraon: Pitom si Ramses, care serveau lui Faraon ca hambare, si cetatea On sau Iliopolis. 
12. Insa cu cat ii impilau mai mult, cu atat mai mult se inmulteau si se intareau foarte, foarte tare, asa ca Egiptenii se ingrozeau de fiii lui Israel. 
13. De aceea Egiptenii sileau inca si mai strasnic la munca pe fiii lui Israel 
14. Si le faceau viata amara prin munci grele, la lut, la caramida si la tot felul de lucru de camp si prin alte felurite munci, la care-i sileau cu strasnicie. 
15. Ba, regele Egiptului a poruncit moaselor evreiesti, care se numeau: una Sifra si alta Pua, 
16. Si le-a zis: „Cand mositi la evreice, sa luati seama cand nasc: de va fi baiat, sa-l omorati, iar de va fi fata, sa o crutati!” 
17. Moasele insa s-au temut de Dumnezeu si n-au facut cum le poruncise regele Egiptului, ci au lasat si pe baieti sa traiasca. 
18. Atunci a chemat regele Egiptului pe moase si le-a zis: „pentru ce ati facut asa si ati lasat sa traiasca si copiii de parte barbateasca?” 
19. Iar moasele au raspuns lui Faraon: „Femeile evreice nu sunt ca egiptencele, ci ele sunt voinice si nasc pana nu vin moasele la ele”. 
20. De aceea Dumnezeu a facut bine moaselor, iar poporul lui Israel se inmultea si se intarea mereu. 
21. Si fiindca moasele se temeau de Dumnezeu, de aceea El le-a intarit neamul. 
22. Atunci Faraon a poruncit la tot poporul sau si a zis: „Tot copilul de parte barbateasca, ce se va naste Evreilor, sa-l aruncati in Nil, iar fetele sa le lasati sa traiasca toate!” 

CAPITOLUL 2 
Moise. 

l. Un om oarecare, din semintia lui Levi, si-a luat femeie din fetele lui Levi. 
2. Femeia aceea a luat in pantece si a nascut un baiat si, vazand ca e frumos, l-a ascuns vreme de trei luni. 
3. Dar, fiindca nu putea sa-l mai doseasca, a luat mama lui un cos de papura si l-a uns cu catran si cu smoala si punand copilul in el l-a asezat in papuris, la marginea raului. 
4. Iar sora copilului pandea de departe ca sa vada ce are sa i se intample. 
5. Atunci s-a pogorat fata lui Faraon la rau sa se scalde, si roabele ei o insorira pe malul raului. Si vazand cosul in papuris, ea a trimis pe una din roabele sale sa-l aduca. 
6. Si, deschizandu-l, a vazut copilul: era un baiat care plangea. Atunci i s-a facut mila de el fetei lui Faraon si a zis: „Acesta este dintre copiii Evreilor”. 
7. Iar sora copilului a zis catre fata lui Faraon: „Voiesti sa ma duc sa-ti chem o doica dintre evreice, ca sa alapteze copilul?” 
8. Fata lui Faraon i-a zis: „Du-te!” Si s-a dus copila si a chemat pe mama pruncului. 
9. Atunci fata lui Faraon i-a zis: „Ia-mi copilul acesta si mi-l alapteaza, ca eu am sa-ti platesc! ” si a luat femeia copilul si l-a alaptat. 
10. Dupa ce a crescut copilul, doica l-a dus la fata lui Faraon si i-a fost ca fiu si i-a pus numele Moise, pentru ca isi zicea: „Din apa l-am scos!” 
11. Iar dupa multa vreme, cand se facuse mare, Moise a iesit la fiii lui Israel, fratii sai, si a vazut muncile lor cele grele. Cu prilejul acesta a vazut el pe un egiptean ca batea pe un evreu dintre fiii lui Israel, fratii sai; 
12. Si cautand incoace si incolo si nevazand pe nimeni, el a ucis pe egiptean si l-a ascuns in nisip. 
13. Apoi iesind iarasi a doua zi, a vazut doi evrei certandu-se si a zis asupritorului: „pentru ce bati pe aproapele tau?” 
14. Acela insa i-a raspuns: „Cine te-a pus capetenie si judecator peste noi? Nu cumva vrei sa ma omori si pe mine, cum ai omorat ieri pe egipteanul acela?” Si s-a spaimantat Moise si a zis: „Cu adevarat s-a vadit fapta aceasta!” 
15. Iar daca a aflat Faraon de fapta aceasta, el a voit sa ucida pe Moise. Moise insa a fugit de la fata lui Faraon si s-a dus in tara Madian; si sosind in tara Madian, s-a oprit la o fantana. 
16. Preotul din Madian insa avea sapte fete, care pasteau oile tatalui lor. Si venind acestea au scos apa si au umplut adapatorile, ca sa adape oile tatalui lor. 
17. Dar pastorii venind, le-au alungat. Atunci s-a sculat Moise si le-a aparat, le-a scos apa si le-a adapat oile. 
18. Mergand ele la tatal lor Raguel, acesta le-a zis: „Cum de ati venit astazi asa de curand?” 
19. Iar ele au zis: „Un egiptean oarecare ne-a aparat de pastori, ne-a scos apa si ne-a adapat oile noastre!” 
20. Zis-a acela catre fiicele sale: „Dar unde este acela? De ce l-ati lasat? Chemati-l si dati-i sa manance paine!” 
21. Si a ramas Moise la omul acela si i-a dat pe fiica sa Sefora de sotie. 
22. Aceasta, luand in pantece, a nascut un fiu si i-a pus Moise numele Gherson, zicand: „Am ajuns pribeag in tara straina”. Si luand iarasi in pantece, femeia a nascut alt fiu si i-a pus numele Eliezer, pentru ca si-a zis: „Dumnezeul tatalui meu mi-a fost ajutor si m-a scapat din mana lui Faraon”. 
23. Apoi, dupa trecere de vreme multa, a murit regele Egiptului, de care fugise Moise. Fiii lui Israel insa gemeau sub povara muncilor si strigau si strigarea lor din munca s-a suit pana la Dumnezeu. 
24. Auzind suspinele lor, Dumnezeu Si-a adus aminte de legamantul Sau pe care il facuse cu Avraam, cu Isaac si cu Iacov. 
25. De aceea a cautat Dumnezeu spre fiii lui Israel si S-a gandit la ei. 

CAPITOLUL 3 
Chemarea lui Moise. 

1. In vremea aceea, Moise pastea oile lui Ietro, preotul din Madian, socrul sau. Si departandu-se odata cu turma in pustie, a ajuns pana la muntele lui Dumnezeu, la Horeb; 
2. Iar acolo i S-a aratat ingerul Domnului intr-o para de foc, ce iesea dintr-un rug; si a vazut ca rugul ardea, dar nu se mistuia. 
3. Atunci Moise si-a zis: „Ma duc sa vad aceasta aratare minunata: ca rugul nu se mistuieste”. 
4. Iar daca a vazut Domnul ca se apropie sa priveasca, a strigat la el Domnul din rug si a zis: „Moise! Moise!”. Si el a raspuns: „Iata-ma, Doamne!” 
5. Si Domnul a zis: „Nu te apropia aici! Ci scoate-ti incaltamintea din picioarele tale, ca locul pe care calci este pamant sfant!” 
6. Apoi i-a zis iarasi: „Eu sunt Dumnezeul tatalui tau, Dumnezeul lui Avraam si Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov!” Si si-a acoperit Moise fata sa, ca se temea sa priveasca pe Dumnezeu. 
7. Zis-a Domnul catre Moise: „Am vazut necazul poporului Meu in Egipt si strigarea lui de sub apasatori am auzit si durerea lui o stiu. 
8. M-am pogorat dar sa-l izbavesc din mana Egiptenilor, sa-l scot din tara aceasta si sa-l duc intr-un pamant roditor si larg, in tara unde curge miere si lapte, in tinutul Canaaneilor, al Heteilor, al Amoreilor, al Ferezeilor, al Ghergheseilor, al Heveilor si al Iebuseilor. 
9. Iata dar ca strigarea fiilor lui Israel a ajuns acum pana la Mine si am vazut chinurile lor, cu care-i pedepsesc Egiptenii. 
10. Vino dar sa te trimit la Faraon, regele Egiptului, ca sa scoti pe fiii lui Israel, poporul Meu, din tara Egiptului!” 
11. Atunci a zis Moise catre Dumnezeu: „Cine sunt eu, ca sa ma duc la Faraon, regele Egiptului, si sa scot pe fiii lui Israel din tara Egiptului?” 
12. Iar Dumnezeu i-a zis: „Eu voi fi cu tine si acesta iti va fi semnul ca te trimit Eu: cand vei scoate pe poporul Meu din tara Egiptului, va veti inchina lui Dumnezeu in muntele acesta!” 
13. Zis-a iarasi Moise catre Dumnezeu: „Iata, eu ma voi duce la fiii lui Israel si le voi zice: Dumnezeul parintilor vostri m-a trimis la voi… Dar de-mi vor zice: Cum Il cheama, ce sa le spun?” 
14. Atunci Dumnezeu a raspuns lui Moise: „Eu sunt Cel ce sunt”. Apoi i-a zis: „Asa sa spui fiilor lui Israel: Cel ce este m-a trimis la voi!” 
15. Apoi a zis Dumnezeu iarasi catre Moise: „Asa sa spui fiilor lui Israel: „Domnul Dumnezeul parintilor nostri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov m-a trimis la voi. Acesta este numele Meu pe veci; aceasta este pomenirea Mea din neam in neam!” 
16. Mergand dar, aduna pe batranii fiilor lui Israel si le spune: „Domnul Dumnezeul parintilor nostri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov mi S-a aratat si a zis: V-am cercetat de aproape si am vazut cate vi se intampla in Egipt!” 
17. Si mi-a mai zis: „Va voi scoate din impilarea Egiptului si va voi duce in pamantul Canaaneilor, al Heteilor, al Amoreilor, al Ferezeilor, al Ghergheseilor, al Heveilor si al Iebuseilor, in pamantul unde curge miere si lapte”. 
18. Iar ei vor asculta glasul tau. Atunci vei intra tu si batranii lui Israel la Faraon, regele Egiptului, si-i veti zice: „Domnul Dumnezeul Evreilor ne-a chemat. Lasa-ne dar sa mergem in pustie, cale de trei zile, ca sa aducem jertfa Dumnezeului nostru”. 
19. Eu insa stiu ca Faraon, regele Egiptului, nu are sa va lase sa plecati, pana nu il voi sili Eu cu mana tare. 
20. Voi intinde deci mana Mea si voi lovi Egiptul cu toate minunile, pe care le voi face in mijlocul lui, si dupa aceea va va lasa. 
21. Voi da poporului acestuia trecere inaintea Egiptenilor si cand veti iesi, nu veti iesi cu mainile goale, 
22. Ci fiecare femeie va cere la vecina sa si de la cea care sta cu ea in casa vase de argint, lucruri de aur si haine si veti impodobi cu ele pe fiii vostri si pe fetele voastre si veti prada pe Egipteni”. 

CAPITOLUL 4 
Minunile lui Moise 

1. Si raspunzand, Moise a zis: „Dar de nu ma vor crede si nu vor asculta de glasul meu, ci vor zice: „Nu ti S-a aratat Domnul!”, ce sa le spun?” 
2. Zis-a Domnul catre el: „Ce ai in mana?” Si el a raspuns: „Un toiag!” 
3. „Arunca-l jos!” ii zise Domnul. Si a aruncat Moise toiagul jos si s-a facut toiagul sarpe si a fugit Moise de el. 
4. Si a zis Domnul catre Moise: „Intinde mana si-l apuca de coada!” Si si-a intins Moise mana si l-a apucat de coada si s-a facut toiag in mana lui. 
5. Apoi a zis Domnul: „Asa sa faci inaintea lor, ca sa te creada ca ti S-a aratat Dumnezeul parintilor lor, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov!” 
6. Zis-a Domnul iarasi: „Baga-ti mana in san!” Si cand a scos-o din san, iata mana lui era alba ca zapada de lepra. 
7. Si i-a zis din nou Domnul: „Baga-ti iarasi mina in san!” Si si-a bagat Moise mana in san; si cand a scos-o din san, iata, era iar curata, ca tot trupul sau. 
8. „Daca nu te vor crede si nu vor asculta glasul semnului intai, te vor crede la savarsirea semnului al doilea. 
9. Iar de nu te vor crede nici dupa amandoua semnele si nu vor asculta glasul tau, atunci sa iei apa din fluviu si s-o versi pe uscat; apa luata din rau se va face pe usca: sange”. 
10. Atunci Moise a zis catre Domnul: „O, Doamne, eu nu sunt om indemanatic la vorba, ci graiesc cu anevoie si sunt gangav; si aceasta nu de ieri de alaltaieri, nici de cand ai inceput Tu a grai cu robul Tau; gura mea si limba mea sunt anevoioase”. 
11. Dumnezeu insa a zis catre Moise: „Cine a dat omului gura si cine face pe om mut, sau surd, sau cu vedere, sau orb? Oare nu Eu, Domnul Dumnezeu? 
12. Mergi dar: Eu voi deschide gura ta si te voi invata ce sa graiesti”. 
13. Zis-a Moise: „Rogu-ma, Doamne, trimite pe altul, pe care vei vrea sa-l trimiti!” 
14. Atunci, aprinzandu-se mania Domnului asupra lui Moise, a zis: „Nu ai tu, oare, pe fratele tau Aaron levitul? Stiu ca el poate sa vorbeasca in locul tau. Iata el te va intampina si, cand te va vedea, se va bucura in inima sa. 
15. Tu-i vei grai lui si ii vei pune in gura cuvintele Mele, iar Eu voi deschide gura ta si gura lui si va voi invata ce sa faceti. 
16. Va grai el poporului, in locul tau, vorbind pentru tine, iar tu ii vei fi graitor din partea lui Dumnezeu. 
17. Toiagul acesta, care a fost prefacut in sarpe, ia-l in mana ta, caci cu el ai sa faci minuni”. 
18. Deci, a plecat Moise de acolo si s-a intors la Ietro, socrul sau, si a zis catre el: „Ma duc inapoi la fratii mei, care sunt in Egipt, ca sa vad de mai traiesc”. Iar Ietro i-a zis: „Mergi in pace!” 
19. Dupa atat de multe zile a murit regele Egiptului care prigonise pe Moise, si Domnul a grait aceasta lui Moise in pamantul Madian: „Scoala si intoarce-te in Egipt, ca au murit toti cei ce cautau sufletul tau!” 
20. Luand atunci femeia si copiii, Moise i-a pus pe asini si s-a intors in Egipt. Si a luat Moise in mana sa si toiagul cel de la Dumnezeu. 
21. Si a zis Domnul catre Moise: „Cand vei merge si vei ajunge in tara Egiptului, cauta sa faci inaintea lui Faraon toate minunile ce ti-am poruncit. Eu insa voi invartosa inima lui si nu va da drumul poporului. 
22. Dar tu sa zici lui Faraon: Asa zice Domnul Dumnezeul Evreilor: Israel este fiul Meu, intai-nascutul Meu. 
23. Iti zic dar: Lasa pe fiul Meu sa Mi se inchine; iar de nu-l vei lasa, iata, iti voi ucide pe fiul tau cel intai-nascut”. 
24. Insa, la un popas de noapte, pe cale, l-a intampinat ingerul Domnului si a incercat sa-l omoare. 
25. Dar Sefora, luand un cutit de piatra, a taiat imprejur pe fiul sau si atingand picioarele lui Moise a zis; „Tu-mi esti un sot crud!” 
26. Si S-a dus Domnul de la el; iar ea, din pricina acestei taieri imprejur, i-a zis lui Moise: „Sot crud!” 
27. Atunci a zis Domnul catre Aaron: „Mergi in intampinarea lui Moise in pustie!” Si s-a dus acesta si s-a intalnit cu el in muntele lui Dumnezeu si s-au sarutat amandoi. 
28. Atunci a spus Moise lui Aaron toate cuvintele Domnului, pe care i le poruncise, si toate semnele ce-i incredintase sa faca. 
29. Dupa aceea s-au dus Moise si Aaron si au adunat pe toti batranii fiilor lui Israel 
30. Si le-a spus Aaron toate cuvintele pe care le graise Domnul lui Moise, si a facut Moise semne inaintea poporului; 
31. Si poporul a crezut si s-a bucurat ca a cercetat Domnul pe fiii lui Israel si a vazut necazurile lor si, plecandu-se, s-au inchinat. 

CAPITOLUL 5 
Moise la Faraon. 

1. Dupa aceea Moise si Aaron au intrat la Faraon si au zis catre dansul: „Asa graieste Domnul Dumnezeul lui Israel: Lasa pe poporul Meu, ca sa-Mi faca sarbatoare in pustie!” 
2. Faraon insa a zis: „Cine este acela Domnul, ca sa-I ascult glasul si sa dau drumul fiilor lui Israel? Nu-L cunosc pe Domnul si nu voi da drumul lui Israel!” 
3. Zis-au ei catre dansul: „Dumnezeul Evreilor ne-a chemat; lasa-ne sa mergem in pustie cale de trei zile, ca sa aducem jertfa Domnului Dumnezeului nostru, ca sa nu pierim de ciuma sau de sabie!”  
4. Iar regele Egiptului le-a zis: „Moise si Aaron, pentru ce-mi stingheriti poporul de la lucru? Duceti-va fiecare din voi la treburile voastre!” 
5. Apoi Faraon a zis iar: „Iata acum s-a inmultit poporul acesta in tara si voi il intrerupeti de la lucru”. 
6. Si chiar in ziua aceea a poruncit Faraon capeteniilor si slujbasilor poporului si le-a zis: 
7. „De acum inainte sa nu mai dati poporului paie pentru facerea caramizii, ca ieri si ca alaltaieri, ci sa se duca ei sa-si adune paie. 
8. Dar caramizi sa faca tot atatea cate faceau in fiecare zi; sa-i siliti si sa nu le imputinati munca; fiindca sunt fara treaba si de aceea striga si zic: Haidem sa aducem jertfa Dumnezeului nostru! 
9. Sa fie dar impovarati de lucru oamenii acestia si sa se indeletniceasca cu acestea, iar nu sa se indeletniceasca cu vorbe mincinoase!” 
10. Si au iesit capeteniile lor si slujbasii poporului si au zis catre popor: „Asa zice Faraon: Nu va mai dau paie. 
11. Mergeti voi insiva si va adunati paie de unde veti gasi, dar din lucrul vostru nu vi se va scadea nimic!” 
12. Atunci s-a risipit poporul in tot Egiptul, ca sa stranga trestie in loc de paie. 
13. Iar slujbasii ii sileau, zicand: „Impliniti-va lucrul dat pentru fiecare zi, ca atunci cand vi se dadea paie”. 
14. Iar pe slujbasii pusi peste ei de capeteniile lui Faraon ii bateau, zicand: „Pentru ce n-ati facut si astazi numarul vostru de caramizi, ca ieri si ca alaltaieri?” 
15. Atunci s-au dus slujbasii fiilor lui Israel si au strigat catre Faraon, zicand: „Pentru ce faci asa cu robii tai? 
16. Paie nu se dau robilor tai, dar ne zic: Faceti caramida. Si robii tai sunt batuti si poporul tau e mereu vinovat”. 
17. Iar el le-a zis: „Sunteti lenesi si de aceea ziceti: Haidem sa aducem jertfa Dumnezeului nostru. 
18. Acum duceti-va dar si munciti! Paie nu vi se vor da, dar numarul de caramizi randuit sa-l faceti!” 
19. Deci au vazut slujbasii fiilor lui Israel pacostea cazuta peste ei, cand le spunea: „Numarul de caramizi lucrate pentru fiecare zi nu vi se va imputina”. 
20. Si, iesind de la Faraon, s-au intalnit ei cu Moise si cu Aaron, care veneau inaintea lor 
21. Si au zis catre ei: „Sa va vada si sa va judece Dumnezeu, ca ne-ati facut urati inaintea lui Faraon si a slujitorilor lui si le-ati dat sabie la mana, ca sa ne omoare”. 
22. Atunci Moise s-a intors la Domnul si a zis: „Doamne, pentru ce ai adus necazul acesta asupra acestui popor si la ce m-ai trimis pe mine? 
23. Caci de cand am mers eu la Faraon si i-am grait in numele Tau, el a inceput sa necajeasca si mai rau pe poporul acesta, iar de izbavit Tu nu l-ai izbavit pe poporul Tau”. 

CAPITOLUL 6 
Moise trimis din nou la Faraon. Neamul sau. 

l. Atunci a zis Domnul catre Moise: „Acum ai sa vezi ce am sa fac lui Faraon, ca sub lucrarea mainii Mele celei tari el ii va lasa si sub lucrarea bratului Meu celui puternic el ii va alunga din pamantul sau”. 
2. Apoi a grait Domnul cu Moise si a zis catre el: „Eu sunt Domnul 
3. Si M-am aratat lui Avraam, lui Isaac si lui Iacov ca Dumnezeu Atotputernic, iar cu numele Meu de Domnul nu M-am facut cunoscut lor. 
4. Mai mult: am facut legamant cu ei, ca sa le dau pamantul Canaan, pamantul pribegiei lor, in care rataceau ei. 
5. Si, in sfarsit, am auzit suspinul fiilor lui Israel, pe care ii tin Egiptenii in robie, si Mi-am adus aminte de legamantul Meu cu voi. 
6. Mergi dar de vorbeste fiilor lui Israel si le spune: Eu sunt Domnul si am sa va scot de la munca cea grea a Egiptenilor si am sa va izbavesc din robia lor; am sa va izbavesc cu brat inalt si cu pedepse mari; 
7. Am sa va primesc sa-Mi fiti popor, iar Eu sa va fiu Dumnezeu si voi veti cunoaste ca Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, Care v-a scos din pamantul Egiptului si de sub munca apasatoare a Egiptenilor. 
8. Apoi am sa va duc in pamantul acela pentru care Mi-am ridicat mana sa-l dau lui Avraam, lui Isaac si lui Iacov, si pe care am sa-l dau voua in stapanire, caci Eu sunt Domnul!” 
9. Si a grait Moise asa fiilor lui Israel; dar ei n-au ascultat pe Moise din pricina deznadejdii si a greutatii muncilor lor. 
10. Si iarasi a grait Domnul cu Moise si i-a zis: 
11. „Intra si spune lui Faraon, regele Egiptului, ca sa lase pe fiii lui Israel sa iasa din tara lui!” 
12. Dar Moise a grait inaintea Domnului si a zis: „Iata, fiii lui Israel nu ma asculta. Cum, dar, ma va asculta Faraon? Si apoi eu sunt si gangav”. 
13. Domnul insa a grait lui Moise si Aaron si le-a poruncit sa spuna lui Faraon, regele Egiptului, sa dea drumul fiilor lui Israel din tara Egiptului. 
14. Iata acum incepatorii familiilor stramosesti: Fiii lui Ruben, intai-nascutul lui Israel: Enoh si Falu, Hetron si Carmi. Acestea sunt familiile lui Ruben. 
15. Fiii lui Simeon: Iemuel si Iamin, Ohad si Iachin, Tohar si Saul, fiii canaaneencii. Acestea sunt familiile lui Simeon. 
16. Iar numele fiilor lui Levi, insirati cum s-au nascut, sunt acestea: Gherson, Cahat si Merari. Iar anii vietii lui Levi au fost o suta treizeci si sapte. 
17. Fiii lui Gherson: Libni si Simei, cu familiile lor. 
18. Fiii lui Cahat: Amram, Ithar, Hebron si Uziel. Iar anii vietii lui Cahat au fost o suta treizeci si trei de ani. 
19. Fiii lui Merari: Mahli si Musi. Acesta este neamul lui Levi, dupa familiile lui. 
20. Amram insa a luat de femeie pe Iochebed, fata unchiului sau, si aceasta i-a nascut pe Aaron si pe Moise, precum si pe Mariam, sora lor. Iar anii vietii lui Amram au fost o suta treizeci si sapte de ani. 
21. Fiii lui Ithar: Core, Nefeg si Zicri. 
22. Fiii lui Uziel: Misael, Eltafan si Sitri. 
23. Iar Aaron si-a luat de sotie pe Elisaveta, fata lui Aminadab si sora lui Naason; aceasta i-a nascut pe Nadab si pe Abiud, pe Eleazar si pe Itamar. 
24. Fiii lui Core: Asir, Elcana si Abiasaf. Acestea sunt familiile lui Core. 
25. Eleazar, fiul lui Aaron, si-a luat de femeie pe una din fiicele lui Putiel si aceasta i-a nascut pe Finees. Acestia sunt incepatorii familiilor stramosesti ale levitilor. 
26. Acesta este acel Aaron si acel Moise, carora Dumnezeu le-a zis: „Scoateti pe fiii lui Israel din pamantul Egiptului cu ostirea lor!” 
27. Si acestia au spus lui Faraon, regele Egiptului, sa dea drumul fiilor lui Israel din pamantul Egiptului. Acesta este acel Aaron si acesta este acel Moise 
28. Din timpul cand a grait Domnul cu Moise in tara Egiptului 
29. Si i-a zis lui: „Eu sunt Domnul!” Spune lui Faraon, regele Egiptului, cate-ii vorbesc Eu 
30. Iar Moise a raspuns Domnului: „Iata eu sunt greoi la vorba. Cum dar ma va asculta Faraon?” 

CAPITOLUL 7 
Plagile Egiptului. 

1. Raspuns-a Domnul lui Moise si i-a zis: „Iata, Eu fac din tine un dumnezeu pentru Faraon, iar Aaron, fratele tau, iti va fi prooroc. 
2. Tu dar vei grai lui Aaron toate cate iti voi porunci, iar Aaron, fratele tau, va spune lui Faraon, ca sa lase pe fiii lui Israel sa iasa din pamantul lui. 
3. Eu insa voi invartosa inima lui Faraon si voi arata multimea semnelor Mele si a minunilor Mele in pamantul Egiptului. 
4. Faraon nu va va asculta, dar Eu imi voi pune mana asupra Egiptului si voi scoate ostirile Mele, pe poporul Meu, pe fiii lui Israel din pamantul Egiptului, cu mare izbanda. 
5. Cand voi intinde mana Mea asupra Egiptului si voi scoate pe fiii lui Israel din mijlocul lui, atunci vor cunoaste toti Egiptenii ca Eu sunt Domnul”. 
6. Moise si Aaron s-au supus; cum le-a poruncit Domnul, asa au facut. 
7. Cand au inceput a grai lui Faraon, Moise era de optzeci de ani, iar Aaron, fratele lui, de optzeci si trei de ani. 
8. Si a grait Domnul cu Moise si cu Aaron si a zis: 
9. „Daca Faraon va va zice: Da-ne vreun semn sau vreo minune, atunci tu sa zici fratelui tau Aaron: Ia toiagul si-l arunca jos inaintea lui Faraon si inaintea slujitorilor lui, si se va face sarpe”. 
10. S-au dus deci Moise si Aaron la Faraon si la slujitorii lui si au facut cum le poruncise Domnul: a aruncat Aaron toiagul sau inaintea lui Faraon si inaintea slujitorilor lui si s-a facut sarpe. 
11. Atunci a chemat si Faraon pe inteleptii Egiptului si pe vrajitori si au facut si vrajitorii Egiptenilor asemenea lucru cu vrajile lor: 
12. Fiecare din ei si-a aruncat toiagul si s-a facut sarpe. Dar toiagul lui Aaron a inghitit toiegele lor. 
13. De aceea s-a invartosat inima lui Faraon si nu i-a ascultat, dupa cum spusese Domnul. 
14. Zis-a Domnul catre Moise: „Inima lui Faraon se indaratniceste si nu lasa poporul. 
15. Du-te dar la Faraon dimineata; iata el are sa iasa la apa, iar tu sa stai in calea lui, pe malul raului, si toiagul acesta, care s-a prefacut in sarpe, sa-l iei in mana ta; 
16. Si sa zici lui Faraon: Domnul, Dumnezeul Evreilor m-a trimis la tine sa-ii spun: Lasa pe poporul Meu sa-Mi faca slujba in pustie; si iata pana acum nu M-ai ascultat. 
17. Asa zice Domnul: Din aceasta vei cunoaste ca Eu sunt Domnul: iata, cu acest toiag, care e in mana mea, voi lovi apa din rau si se va preface in sange; 
18. Pestele din rau va muri, raul se va imputi si Egiptenii nu vor putea bea apa din rau”. 
19. Si a mai zis Domnul catre Moise: „Sa zici lui Aaron, fratele tau: Ia toiagul in mana si intinde-ti mana asupra apelor Egiptului: asupra raurilor lui, asupra lacurilor lui si asupra oricarei adunari de apa; si se vor preface in sange si va fi sange in toata tara Egiptului, in vasele de lemn si in cele de piatra!” 
20. Si au facut Moise si Aaron cum le-a poruncit Domnul: a ridicat Aaron toiagul sau si a lovit apa raului, inaintea ochilor lui Faraon si inaintea ochilor slujitorilor lui, si toata apa din rau s-a prefacut in sange. 
21. Atunci pestele din rau a murit, raul s-a imputit si Egiptenii nu puteau sa bea apa din rau; si era sange in toata tara Egiptului. 
22. Si au facut asa si magii Egipteni cu vrajile lor. De aceea s-a invartosat inima lui Faraon si nu i-a ascultat, precum le spusese Domnul. 
23. Intorcandu-se, Faraon a intrat in casa sa si nu a pus la inima aceasta. 
24. Atunci au sapat toti Egiptenii in preajma raului, ca sa gaseasca sa bea apa, caci din rau nu puteau sa bea apa. 
25. Se implinisera sapte zile de cand lovise Domnul apa. 

CAPITOLUL 8 
Alte trei plagi asupra Egiptului: broaste, tantari si tauni. 

l. Atunci a zis Domnul catre Moise: „Intra la Faraon si-i zi: Asa graieste Domnul: Lasa pe poporul Meu, ca sa-Mi slujeasca. 
2. Iar de nu vei vrea sa-l lasi, iata Eu voi lovi toate tinuturile tale cu broaste. 
3. Raul va misuna de broaste si, iesind, acestea se vor sui in casele tale, in dormitoarele tale, pe paturile tale, in casele slujitorilor tai si ale poporului tau, in cuptoarele tale si in aluaturile tale; 
4. Pe tine, pe poporul tau si pe toate slugile tale se vor sui broaste”. 
5. Si a mai zis Domnul catre Moise: „Spune lui Aaron, fratele tau: intinde toiagul cu mana ta spre rauri, spre lacuri si spre balti si fa sa iasa broaste in pamantul Egiptului!” 
6. Si si-a intins Aaron mana sa asupra apelor Egiptului si ele au scos broaste; si au iesit broaste si au acoperit pamantul Egiptului. 
7. Dar au facut asemenea si vrajitorii Egiptenilor cu vrajile lor si au scos broaste in pamantul Egiptului. 
8. Atunci a chemat Faraon pe Moise si pe Aaron si a zis: „Rugati-va pentru mine Domnului sa departeze broastele de la mine si de la poporul meu si voi lasa poporul lui Israel sa jertfeasca Domnului!” 
9. Moise insa a zis catre Faraon: „Soroceste-mi insuti cand sa ma rog pentru tine, pentru slugile tale si pentru poporul tau, ca sa piara broastele de la tine, de la poporul tau si din casele voastre si sa ramana numai in rau”, 
10. Iar el a zis: „Maine”. Zis-a Moise: „Va fi cum ai zis, ca sa stii ca nu este altul ca Domnul Dumnezeul nostru. 
11. Se vor departa broastele de la tine, din casele tale, din tarine, de la slugile tale si de la poporul tau si numai in rau vor ramane”. 
12. Iesind deci Moise si Aaron de la Faraon, a strigat Moise catre Domnul ca sa piara broastele pe care le trimisese impotriva lui Faraon. 
13. Si a facut Domnul dupa cuvantul lui Moise si au murit broastele de prin case, de prin curti si ds prin tarini; 
14. Si le-au adunat gramezi, gramezi, si s-a imputit pamantul. 
15. Vazand insa ca s-a facut usurare, Faraon si-a invartosat inima si nu i-a ascultat, dupa cum spusese Domnul. 
16. Atunci a zis Domnul catre Moise: „Spune lui Aaron: Intinde-ti toiagul tau cu mana si loveste tarana pamantului si vor fi tantari pe oameni, pe vite, pe Faraon si in casa lui si pe slugile lui; toata tarana pamantului se va face tantari in tot pamantul Egiptului”. 
17. Si au facut ei asa: Aaron si-a intins toiagul cu mana sa si a lovit tarana pamantului si s-au ivit tantari pe oameni si pe vite. Toata tarana pamantului s-a facut tantari in tot pamantul Egiptului. 
18. Au incercat atunci si magii cu vrajile lor sa faca tantari, dar n-au putut. Si au ramas tantari pe oameni si pe vite. 
19. Si au zis magii catre Faraon: „Acesta e degetul lui Dumnezeu!” Dar inima lui Faraon s-a invartosat si nu i-a ascultat, dupa cum spusese Domnul. 
20. Zis-a Domnul catre Moise: „Scoala maine de dimineata si iesi inaintea lui Faraon in vremea cand el are sa iasa la apa, iar tu sa-i zici: Asa graieste Domnul: Lasa pe poporul Meu ca sa-Mi slujeasca in pustie! 
21. Daca insa nu vei lasa pe poporul Meu, iata Eu voi trimite asupra ta, asupra slujitorilor tai, asupra poporului tau si asupra caselor voastre tauni si se vor umple casele Egiptenilor de tauni si pamantul pe care traiesc ei. 
22. Si voi osebi in ziua aceea pamantul Gosen in care locuieste poporul Meu, ca acolo nu vor fi tauni ca sa stii ca Eu sunt Domnul, in mijlocul acestei tari. 
23. Voi face deosebire intre poporul Meu si poporul tau si chiar maine va fi semnul acesta pe pamant”. 
24. Si a facut Domnul asa si a venit multime de tauni in casa lui Faraon, in casele slujitorilor lui si in tot pamantul Egiptului, incat s-a pustiit tara de tauni. 
25. Atunci a chemat Faraon pe Moise si pe Aaron si a zis: „Mergeti si aduceti jertfa Domnului Dumnezeului vostru in tara!” 
26. Moise insa a zis: „Nu este cu putinta sa se faca asa, pentru ca cele ce aducem noi jertfa Domnului Dumnezeului nostru sunt uraciune inaintea Egiptenilor. Si de vom jertfi noi inaintea Egiptenilor cele ce sunt uraciune pentru ei, nu ne vor ucide, oare, cu pietre? 
27. De aceea ne vom duce in pustie cale de trei zile si vom aduce acolo jertfa Domnului Dumnezeului nostru, dupa cum ne va zice Domnul”. 
28. Zis-a Faraon: „Eu va voi lasa sa aduceti jertfa Domnului Dumnezeului vostru, in pustie, dar sa nu va duceti departe. Rugati-va dar Domnului pentru mine!” 
29. Iar Moise a zis: „Iata, cum voi iesi de la tine, ma voi ruga Domnului Dumnezeu si maine se vor indeparta taunii de la Faraon, de la slujitorii lui si de la poporul lui, dar Faraon sa inceteze a mai insela, nedand drumul poporului sa aduca jertfa Domnului!” 
30. Si iesind Moise de la Faraon, s-a rugat lui Dumnezeu. 
31. Si a facut Domnul dupa cum zisese Moise: a indepartat taunii de la Faraon, de la slujitorii lui si de la poporul lui si n-a mai ramas nici unul. 
32. Dar Faraon si-a invartosat inima si de data aceasta si n-a lasat poporul sa se duca. 

CAPITOLUL 9 
Alte trei plagi asupra Egiptului: moarte mare in vite, bube pe Egipteni si grindina. 

1. Atunci a zis Domnul catre Moise: „Intra la Faraon si-i spune: Acestea zice Domnul Dumnezeul Evreilor: Lasa pe poporul Meu sa-Mi slujeasca! 
2. Iar de nu vei vrea sa lasi pe poporul Meu, ci-l vei mai tine, 
3. Iata, mana Domnului va fi peste vitele tale cele de la camp: peste cai, peste asini, peste camile, peste boi si oi si va fi moarte foarte mare. 
4. Dar va face Domnul osebire in ziua aceea intre vitele Israelitilor si vitele Egiptenilor: din toate vitele fiilor lui Israel nu va muri nici una”. 
5. Si a pus Domnul soroc si a zis: „Maine va face Domnul aceasta in tara aceasta!” 
6. Si a doua zi a facut Domnul aceasta si au murit toate vitele Egiptenilor, iar din vitele fiilor lui Israel n-a murit nici una. 
7. Atunci a trimis Faraon sa afle si iata din toate vitele fiilor lui Israel nu murise nici una. Dar inima lui Faraon s-a invartosat si nu a lasat poporul sa se duca. 
8. Iarasi a grait Domnul cu Moise si cu Aaron si a zis: „Luati-va cate o mana plina de cenusa din cuptor si s-o arunce Moise spre cer inaintea lui Faraon si a slujitorilor lui. 
9. Si se va starni pulbere in tot pamantul Egiptului si vor fi pe oameni si pe vite rani si basici usturatoare in toata tara Egiptului”. 
10. Deci, au luat ei cenusa din cuptor, au mers inaintea lui Faraon, a aruncat-o Moise spre cer si s-au facut bube cu puroi pe oameni si pe vite; 
11. Si magii n-au putut sta impotriva lui Moise din pricina ranilor, pentru ca erau bube pe ei si in tot Egiptul. 
12. Dar Domnul a invartosat inima lui Faraon si nu i-a ascultat, cum zisese Domnul lui Moise. 
13. Zis-a Domnul catre Moise: „Sa te scoli maine de dimineata, sa te infatisezi lui Faraon si sa-i zici: Asa graieste Domnul Dumnezeul Evreilor: Lasa pe poporul Meu ca sa-Mi slujeasca, 
14. Fiindca de data aceasta voi trimite toate pedepsele Mele impotriva ta, a slugilor tale si a poporului tau, ca sa vezi ca nu este altul asemenea Mie in tot pamantul. 
15. De Mi-as fi intins mana si te-as fi lovit pe tine si pe poporul tau cu ciuma, tu ai fi fost sters de pe fata pamantului; 
16. Dar te-am crutat, ca sa-Mi arat puterea Mea si ca sa se vesteasca numele Meu in tot pamantul, 
17. Si tu tot te mai impotrivesti poporului Meu si nu-l lasi. 
18. Iata, Eu voi ploua maine, pe vremea asta, grindina foarte multa, cum n-a mai fost in Egipt de la intemeierea lui si pana in ziua aceasta. 
19. Trimite dar acum sa adune turmele tale si toate cate ai la camp, ca asupra tuturor oamenilor si vitelor, care vor fi in tarina si nu vor intra in casa, va cadea grindina si vor muri”. 
20. Acei dintre robii lui Faraon, care s-au temut de Domnul, au adunat in graba pe oamenii si turmele lor acasa, 
21. Iar cei ce n-au luat aminte la cuvantul Domnului, aceia si-au lasat slugile si vitele lor in camp. 
22. Si a zis Domnul catre Moise: „Intinde mana ta spre cer si va cadea grindina peste tot pamantul Egiptului: peste oameni, peste turme si peste toata iarba campului din pamantul Egiptului!” 
23. Atunci si-a intins Moise mana spre cer si a slobozit Domnul tunete, grindina si foc pe pamant; si a plouat Domnul grindina in pamantul Egiptului. 
24. Aceasta a fost o grindina foarte mare si printre grindina ardea foc, cum nu mai fusese in tot pamantul Egiptului, de cand se asezasera oamenii pe el. 
25. Grindina aceasta a batut in tot pamantul Egiptului, tot ce era pe camp, oameni si dobitoace; toata iarba campului a batut-o grindina si toti pomii de pe camp i-a rupt grindina. 
26. Numai in tinutul Gosen, unde traiau fiii lui Israel, n-a fost grindina. 
27. Atunci trimitand, Faraon a chemat pe Moise si pe Aaron si a zis catre ei: „Acum vad ca am pacatuit! Domnul este drept, iar eu si poporul meu suntem vinovati. 
28. Rugati-va Domnului pentru mine, sa inceteze tunetele, grindina si focul pe pamant si va voi lasa si, mai mult, nu va voi impiedica!” 
29. Iar Moise i-a zis: „Indata ce voi iesi din oras, voi intinde mana mea spre cer, catre Domnul, si vor inceta tunetele; nu va mai fi nici grindina, nici ploaie, ca sa cunosti ca al Domnului este pamantul. 
30. Dar stiu ca tu si slujitorii tai nu va temeti inca de Domnul Dumnezeu”. 
31. Atunci inul si orzul s-au stricat, pentru ca orzul era inspicat si inul in floare. 
32. Iar graul si ovazul nu s-au stricat, pentru ca acestea erau mai tarzii. 
33. Iesind deci Moise de la Faraon si din cetate si intinzandu-si mainile catre Domnul, au incetat tunetele si grindina si s-a oprit ploaia. 
34. Vazand insa ca au incetat ploaia, grindina si tunetele, pacatuit-a Faraon inainte si si-a invartosat inima si el si slugile sale. 
35. Si invartosata fiind inima lui Faraon si a slugilor lui, el n-a lasat pe fiii lui Israel sa plece cum poruncise Dumnezeu prin mana lui Moise. 

CAPITOLUL 10 
Lacuste si intuneric in pamantul Egiptului. 

1. Atunci a grait iarasi Domnul cu Moise si a zis: „Intra la Faraon, ca i-am invartosat inima lui si a slugilor lui, ca sa arat intre ei pe rand aceste semne ale Mele; 
2. Ca sa istorisiti in auzul fiilor vostri si al fiilor fiilor vostri cate am facut in Egipt si semnele Mele, pe care le-am aratat intr-insul, si ca sa cunoasteti ca Eu sunt Domnul!” 
3. Si a intrat Moise si Aaron la Faraon si i-au zis: „Asa graieste Domnul Dumnezeul Evreilor: Pana cand nu vei vrea sa te smeresti inaintea Mea? Lasa pe poporul Meu, ca sa-Mi slujeasca! 
4. Iar de nu vei lasa pe poporul Meu, iata maine, pe vremea asta, voi aduce lacuste multe in toate hotarele tale; 
5. Si vor acoperi ele fata pamantului, incat pamantul nu se va putea vedea, si vor manca tot ce a mai ramas la voi, pe pamant, nestricat de grindina; toti pomii ce cresc prin campiile voastre; 
6. Vor umplea casele tale, casele tuturor slugilor tale si toate casele in tot pamantul Egiptenilor, cum n-au vazut parintii tai, nici parintii parintilor tai de cand traiesc ei pe pamant si pana in ziua de astazi”. Apoi s-a intors Moise si a iesit de la Faraon. 
7. Atunci dregatorii lui Faraon au zis catre acesta: „Oare mult are sa ne chinuiasca omul acesta? Da drumul oamenilor acestora, ca sa faca slujba Dumnezeului lor! Sau vrei sa vezi Egiptul pierind?” 
8. Si ei au intors pe Moise si pe Aaron la Faraon; iar Faraon a zis catre ei: „Duceti-va si faceti slujba Domnului Dumnezeului vostru! Dar cine sunt cei care trebuie sa mearga?” 
9. Raspuns-a Moise: „Vom merge cu cei tineri si cu cei batrani ai nostri, cu fiii nostri, cu fiicele noastre, cu oile noastre si cu boii nostri, caci e sarbatoarea Domnului Dumnezeului nostru”. 
10. Faraon insa le-a zis: „Fie asa! Dumnezeu cu voi! Eu sunt gata sa va dau drumul. Dar la ce sa va duceti cu copiii? Se vede ca aveti gand rau. 
11. Nu! Duceti-va numai barbatii si faceti slujba Domnului, cum ati cerut!” Si au fost dati afara de la Faraon. 
12. Atunci a zis Domnul catre Moise: „Intinde-ti mana ta asupra pamantului Egiptului si vor navali lacustele asupra pamantului Egiptului si vor manca toata iarba pamantului, toate roadele pomilor si tot ce a ramas nestricat de grindina”. 
13. Deci si-a ridicat Moise toiagul sau asupra pamantului Egiptului si a adus Domnul asupra pamantului acestuia vant de la rasarit toata ziua aceea si toata noaptea si, cand s-a facut ziua, vantul de la rasarit a adus lacuste. 
14. Si au navalit ele in tot pamantul Egiptului, s-au asezat in toate tinuturile Egiptului multime multa; asemenea lacuste n-au mai fost si nu vor mai fi. 
15. Si au acoperit ele toata tara, cat nu se mai vedea pamantul; si au mancat toata iarba pamantului si toate roadele pomilor, care nu fusesera stricate de grindina; si n-a ramas nici un fir de verdeata, nici in arbori, nici in iarba campului in tot pamantul Egiptului. 
16. Atunci Faraon a chemat in graba pe Moise si pe Aaron si le-a zis: „Gresit-am inaintea Domnului Dumnezeului vostru si inaintea voastra! 
17. Iertati-mi acum inca o data greseala mea si va rugati Domnului Dumnezeului vostru sa abata in orice chip de la mine prapadul acesta!” 
18. Si iesind de la Faraon, Moise s-a rugat lui Dumnezeu, 
19. Si Domnul a starnit vant puternic de la apus si acesta a dus lacustele si le-a aruncat in Marea Rosie si n-a ramas nici o lacusta in tot pamantul Egiptului. 
20. Dar Domnul a invartosat inima lui Faraon si acesta n-a dat drumul fiilor lui Israel. 
21. Atunci a zis Domnul catre Moise: „Intinde mana ta spre cer si se va face intuneric in pamantul Egiptului, incat sa-l pipai cu mana”. 
22. Si si-a intins Moise mana sa spre cer si s-a facut intuneric bezna trei zile in tot pamantul Egiptului, 
23. De nu se vedea om cu om, si nimeni nu s-a urnit de la locul sau trei zile. Iar la fiii lui Israel a fost lumina peste tot in locuintele lor. 
24. Atunci a chemat Faraon pe Moise si pe Aaron si le-a zis: „Duceti-va si faceti slujba Domnului Dumnezeului vostru, dar sa ramana aici vitele voastre marunte si mari, iar copiii sa mearga cu voi”. 
25. Moise insa a zis: „Ba nu, ci da-ne vite pentru jertfele si arderile de tot ce avem sa aducem Domnului Dumnezeului nostru. 
26. Deci, sa mearga cu noi si turmele noastre si sa nu ramana nici un picior, caci din ele avem sa luam ca sa aducem jertfa Domnului Dumnezeului nostru; dar, pana nu vom ajunge acolo, nu stim ce avem sa aducem jertfa Domnului Dumnezeului nostru”. 
27. Domnul a invartosat inima lui Faraon si el n-a vrut sa le dea drumul, 
28. Ci a zis Faraon catre Moise: „Du-te de aici! Dar baga de seama sa nu te mai arati in fata mea, caci in ziua cand vei vedea fata mea, vei muri”. 
29. Raspuns-a Moise: „Cum ai zis, asa va fi. Mai mult nu voi mai vedea fata ta!” 

CAPITOLUL 11 
Vestirea plagii a zecea. 

1. Dupa aceea a zis Domnul catre Moise: „Inca o plaga voi mai aduce asupra lui Faraon si asupra Egiptului si dupa aceea va vor da drumul de aici. Dar cand va vor da drumul, cu grabire va vor alunga de aici. 
2. Spune dar poporului in taina, ca fiecare barbat de la vecinul sau si fiecare femeie de la vecina ei sa ceara imprumut vase de argint si vase de aur si haine”. 
3. Si a dat Domnul poporului Sau trecere inaintea Egiptenilor si acestia le-au imprumutat cele cerute. Dar si Moise ajunsese mare foarte in pamantul Egiptului, inaintea lui Faraon si a slujitorilor lui Faraon si a tot poporul. 
4. Si a zis Moise: „Asa graieste Domnul: La miezul noptii voi trece prin Egipt 
5. Si va muri tot intaiul nascut in pamantul Egiptului, de la intaiul nascut al lui Faraon, care urmeaza sa sada pe tronul sau, pana la intaiul nascut al roabei de la rasnita si pana la intaiul nascut al dobitoacelor. 
6. Si va fi plangere mare in tot pamantul Egiptului, cum n-a mai fost si cum nu va mai fi. 
7. Iar la toti fiii lui Israel nici caine nu va latra, nici la om, nici la dobitoc, ca sa cunoasteti ce deosebire face Domnul intre Egipteni si Israeliti. 
8. Si se vor pogori toti acesti slujitori ai tai la mine si, inchinandu-se mie, vor zice: Iesi impreuna cu tot poporul tau, pe care-l povatuiesti tu. Si dupa aceea voi si iesi”. Si a iesit Moise de la Faraon infierbantat de manie. 
9. Apoi a zis Domnul catre Moise: „Nu va va asculta nici acum Faraon, ca sa se inmulteasca semnele Mele si minunile Mele in pamantul Egiptului!” 
10. A facut deci Moise si Aaron toate semnele si minunile acestea inaintea lui Faraon. Dar Domnul a invartosat inima lui Faraon si el n-a ascultat sa lase pe Israel sa iasa din pamantul sau. 

CAPITOLUL 12 
Mielul pascal si moartea intailor nascuti ai Egiptenilor. 

l. Apoi a grait Domnul cu Moise si Aaron in pamantul Egiptului si le-a zis: 
2. „Luna aceasta sa va fie inceputul lunilor, sa va fie intaia intre lunile anului. 
3. Vorbeste deci la toata obstea fiilor lui Israel si le spune: In ziua a zecea a lunii acesteia sa-si ia fiecare din capii de familie un miel; cate un miel de familie sa luati fiecare. 
4. Iar daca vor fi putini in familie, incat sa nu fie deajuns ca sa poata manca mielul, sa ia cu sine de la vecinul cel mai aproape de dansul un numar de suflete: numarati-va la un miel atatia cat pot sa-l manance. 
5. Mielul sa va fie de un an, parte barbateasca si fara meteahna, si sa luati sau un miel, sau un ied, 
6. Sa-l tineti pana in ziua a paisprezecea a lunii acesteia si atunci toata adunarea obstii fiilor lui Israel sa-l junghie catre seara. 
7. Sa ia din sangele lui si sa unga amandoi usorii si pragul cel de sus al usii casei unde au sa-l manance. 
8. Si sa manance in noaptea aceea carnea lui fripta la foc; dar s-o manance cu azima si cu ierburi amare. 
9. Dar sa nu-l mancati nefript deajuns sau fiert in apa, ci sa mancati totul fript bine pe foc, si capul cu picioarele si maruntaiele. 
10. Sa nu lasati din el pe a doua zi si oasele lui sa nu le zdrobiti. Ceea ce va ramane pe a doua zi sa ardeti in foc. 
11. Sa-l mancati insa asa: sa aveti coapsele incinse, incaltamintea in picioare si toiegele in mainile voastre; si sa-l mancati cu graba, caci este Pastile Domnului. 
12. In noaptea aceea voi trece peste pamantul Egiptului si voi lovi pe tot intaiul nascut in pamantul Egiptului, al oamenilor si al dobitoacelor, si voi face judecata asupra tuturor dumnezeilor in pamantul Egiptului, caci Eu sunt Domnul. 
13. Iar la voi sangele va fi semn pe casele in care va veti afla: voi vedea sangele si va voi ocoli si nu va fi intre voi rana omoratoare, cand voi lovi pamantul Egiptului. 
14. Ziua aceea sa fie spre pomenire si sa praznuiti intr-insa sarbatoarea Domnului, din neam in neam; ca asezare vesnica s-o praznuiti. 
15. Sapte zile sa mancati azime; din ziua intai sa departati din casele voastre dospitura, caci cine va manca dospit din ziua intai pana in ziua a saptea, sufletul aceluia se va starpi din Israel. 
16. In ziua intai sa aveti adunare sfanta, in ziua a saptea iar adunare sfanta; si in acele zile sa nu faceti nici un fel de lucru decat numai cele ce trebuie fiecaruia de mancat, numai acelea sa vi le faceti. 
17. Paziti sarbatoarea azimilor, ca in ziua aceea am scos taberele voastre din pamantul Egiptului; paziti ziua aceasta in neamul vostru ca asezamant vesnic. 
18. Incepand din seara zilei a paisprezecea a lunii intai si pana in seara zilei a douazeci si una a aceleiasi luni, sa mancati paine nedospita. 
19. Sapte zile sa nu se afle dospitura in casele voastre; tot cel care va manca dospit, sufletul acela se va starpi din obstea lui Israel, fie strain sau bastinas al pamantului aceluia. 
20. Tot ce e dospit sa nu mancati, ci in toate asezarile voastre sa mancati azima”. 
21. Apoi a chemat Moise pe toti batranii fiilor lui Israel si le-a zis: „Mergeri si va luati miei dupa familiile voastre si junghiati Pastile. 
22. Dupa aceea sa luati un manunchi de isop si, muindu-l in sangele strans de la miel intr-un vas, sa ungeti pragul de sus si amandoi usorii  usii cu sangele cel din vas, iar voi sa nu iesiti nici unul din casa pana dimineata; 
23. Caci are sa treaca Domnul sa loveasca Egiptul; si vazand sangele de pe pragul de sus si de pe cei doi usori, Domnul va trece pe langa usa si nu va ingadui pierzatorului sa intre in casele voastre, ca sa va loveasca. 
24. Paziti acestea ca un asezamant vesnic pentru voi si pentru copiii vostri. 
25. Iar dupa ce veti intra in pamantul pe care Domnul il va da voua, cum a zis, sa paziti randuiala aceasta. 
26. Si cand va vor zice copiii vostri: Ce inseamna randuiala aceasta? 
27. Sa le spuneti: Aceasta este jertfa ce o aducem de Pasti Domnului, Care in Egipt a trecut pe langa casele fiilor lui Israel, cand a lovit Egiptul, iar casele noastre le-a izbavit”. Si s-a plecat poporul si s-a inchinat. 
28. Au mers deci fiii lui Israel si au facut toate cum poruncise Domnul lui Moise si Aaron; asa au facut. 
29. Iar la miezul noptii a lovit Domnul pe toti intai-nascutii in pamantul Egiptului, de la intai-nascutul lui Faraon, care sedea pe tron, pana la intai-nascutul robului, care sta in inchisoare, si pe toti intai-nascutii dobitoacelor. 
30. Si s-a sculat noaptea Faraon insusi, toate slugile lui si toti Egiptenii, si s-a facut bocet mare in toata tara Egiptului, caci nu era casa unde sa nu fie mort. 
31. In aceeasi noapte a chemat Faraon pe Moise si pe Aaron si le-a zis: „Sculati-va si iesiti din pamantul poporului meu! Si voi si fiii lui Israel! Si duceti-va de faceti slujba Domnului Dumnezeului vostru, precum ati zis. 
32. Luati cu voi si oile si boii vostri, cum ati cerut, si va duceti si ma binecuvantati si pe mine!” 
33. Si sileau Egiptenii pe poporul evreu sa iasa degraba din tara aceea, caci ziceau: „Pierim cu totii!” 
34. Atunci poporul a luat pe umeri aluatul sau pana a nu se dospi, cu covetile invelite in hainele lor. 
35. Si facand fiii lui Israel cum le poruncise Moise, ei au cerut de la Egipteni vase de argint si de aur si haine; 
36. Iar Domnul a dat poporului Sau trecere inaintea Egiptenilor, ca sa-i dea tot ce a cerut. Si astfel au fost pradati Egiptenii. 
37. Fiii lui Israel au plecat din Ramses spre Sucot, ca fa sase sute de mii de barbati pedestri, afara de copii. 
38. Si a mai iesit impreuna cu ei multime de oameni de felurite neamuri, si oi, si boi, si turme foarte mari. 
39. Iar din aluatul ce l-au scos din Egipt au copt azime, ca nu se dospise inca, pentru ca i-au scos Egiptenii si nu putusera zabovi nici macar sa-si faca de mancare pentru drum. 
40. Timpul insa, cat fiii lui Israel si parintii lor au trait in Egipt si in tara Canaan, a fost de patru sute treizeci de ani. 
41. Iar dupa trecerea celor patru sute treizeci de ani a iesit toata ostirea Domnului din pamantul Egiptului, noaptea. 
42. Aceasta a fost noaptea de priveghere a Domnului pentru scoaterea lor din tara Egiptului si pe aceasta noapte de priveghere pentru Domnul o vor pazi toti fiii lui Israel din neam in neam. 
43. Dupa aceea a zis Domnul catre Moise si Aaron: „Randuiala Pastelui este aceasta: Nimeni din cei de alt neam sa nu manance din el. 
44. Dar tot robul cumparat cu bani si taiat imprejur sa manance din el. 
45. Strainul si simbriasul asijderea sa nu manance din el. 
46. Sa se manance in aceeasi casa; sa nu lasati pe a doua zi; carnea sa nu o scoateti afara din casa si oasele sa nu le zdrobiti. 
47. Sa-l praznuiasca toata obstea fiilor lui Israel. 
48. Iar de va veni la voi vreun strain sa faca Pastile Domnului, sa tai imprejur pe toti cei de parte barbateasca ai lui si numai atunci sa-l savarseasca si va fi ca si locuitorul de bastina al tarii; dar tot cel netaiat imprejur sa nu manance din el. 
49. O lege sa fie si pentru bastinas si pentru strainul ce se va aseza la voi!” 
50. Si au facut fiii lui Israel cum poruncise Domnul lui Moise si Aaron; asa au facut. 
51. Deci, in ziua aceea a scos Domnul pe fiii lui Israel din tara Egiptului, cu ostirea lor. 

CAPITOLUL 13 
Sfintirea celor intai-nascuti. 

1. In vremea aceea a vorbit Domnul cu Moise si i-a zis: 
2. „Sa-Mi sfintesti pe tot intaiul nascut, pe tot cel ce se naste intai la fiii lui Israel, de la om pana la dobitoc, ca este al Meu!” 
3. Iar Moise a zis catre popor: „Sa va aduceti aminte de ziua aceasta, in care ati iesit din pamantul Egiptului, din casa robiei, caci cu mana tare v-a scos Domnul de acolo si sa nu mancati dospit; 
4. Ca astazi iesiti voi, in luna Aviv. 
5. Iar cand te va duce Domnul Dumnezeul tau in tara Canaaneilor, a Heteilor, a Amoreilor, a Heveilor, a Iebuseilor, a Ghergheseilor si a Ferezeilor, pentru care S-a jurat El parintilor tai sa-ti dea tara unde curge miere si lapte, sa faci slujba aceasta in aceasta luna. 
6. Sapte zile sa mananci azime, iar in ziua a saptea este sarbatoarea Domnului: 
7. Azime sa mancati sapte zile si sa nu se gaseasca la tine paine dospita, nici aluat dospit in toate hotarele tale. 
8. In ziua aceea sa spui fiului tau si sa zici: Acestea sunt pentru cele ce a facut Domnul cu mine, cand am iesit din Egipt. 
9. Sa fie acestea ca un semn pe mana ta si aducere aminte inaintea ochilor tai, pentru ca legea Domnului sa fie in gura ta, caci cu mana tare te-a scos Domnul Dumnezeu din Egipt. 
10. Sa paziti dar legea aceasta din an in an, la vremea hotarata. 
11. Si cand te va duce Domnul Dumnezeul tau in tara Canaanului, cum S-a jurat tie si parintilor tai, si ti-o va da tie, 
12. Atunci sa osebesti Domnului pe tot cel de parte barbateasca de la oameni, care se naste intai; si pe tot cel de parte barbateasca, care se va naste intai din turmele sau de la vitele ce vei avea, sa-l inchini Domnului. 
13. Pe tot intai-nascutul de la asina sa-l rascumperi cu un miel; iar de nu-l vei rascumpara, ii vei frange gatul; sa rascumperi si pe tot intai-nascutul din oameni in neamul tau. 
14. Cand insa te va intreba dupa aceea fiul tau si va zice: Ce inseamna aceasta?, sa-i spui: Cu mana puternica ne-a scos Domnul din pamantul Egiptului, din casa robiei. 
15. Ca atunci cand se indaratnicea Faraon sa ne dea drumul, Domnul a omorat pe toti intai-nascutii in pamantul Egiptului, de la intai-nascutul oamenilor pana la intai-nascutul dobitoacelor. De aceea jertfesc eu Domnului pe tot intai-nascutul de parte barbateasca si pe tot intai-nascutul din fiii mei il rascumpar. 
16. Sa fie dar aceasta ca un semn la mana ta si ca o tablita deasupra ochilor tai, caci cu mana tare ne-a scos Domnul din Egipt!” 
17. Iar dupa ce Faraon a dat drumul poporului, Dumnezeu nu l-a dus pe calea cea catre pamantul Filistenilor, care era mai scurta; caci a zis Dumnezeu: „Nu cumva poporul, vazand razboi, sa-i para rau si sa se intoarca in Egipt”. 
18. Ci a dus Dumnezeu poporul imprejur, pe calea pustiului, catre Marea Rosie. Si fiii lui Israel au iesit in buna randuiala din pamantul Egiptului. 
19. Atunci a luat Moise cu sine oasele lui Iosif; caci Iosif legase pe fiii lui Israel cu juramant, zicand: „Are sa va cerceteze Dumnezeu si atunci sa luati cu voi si oasele mele de aici!” 
20. Fiii lui Israel au pornit apoi din Sucot si si-au asezat tabara la Etam, la capatul pustiului. 
21. Iar Domnul mergea inaintea lor: ziua in stalp de nor, aratandu-le calea, iar noaptea in stalp de foc,  luminandu-le, ca sa poata merge si ziua si noaptea. 
22. Si n-a lipsit stalpul de nor ziua, nici stalpul de foc noaptea dinaintea poporului. 

CAPITOLUL 14 
Trecerea prin Marea Rosie. 

l. Atunci a grait Domnul cu Moise si a zis: 
2. „Spune fiilor lui Israel sa se intoarca si sa-si aseze tabara in fata Pi-Hahirotului, intre Migdal si mare, in preajma lui Baal-Tefon. Acolo, in preajma lui, langa mare, sa tabarati. 
3. Ca Faraon va zice catre poporul sau: Fiii acestia ai lui Israel s-au ratacit in pamantul acesta si i-a inchis pustiul. 
4. Iar Eu voi invartosa inima lui Faraon si va alerga dupa ei. Si-Mi voi arata slava Mea asupra lui Faraon si asupra a toata ostirea lui; si vor cunoaste toti Egiptenii ca Eu sunt Domnul!” Si au facut asa. 
5. Atunci s-a dat de stire regelui Egiptului ca poporul evreu a fugit. si s-a intors inima lui Faraon si a slujitorilor lui asupra poporului acestuia si ei au zis: „Ce am facut noi? Cum de am lasat pe fiii lui Israel sa se duca si sa nu ne mai robeasca noua?” 
6. A inhamat deci Faraon carele sale de razboi si a luat poporul sau cu sine: 
7. A luat cu sine sase sute de carute alese si toata calarimea Egiptului si capeteniile lor. 
8. Iar Domnul a invartosat inima lui Faraon, regele Egiptului, si a slujitorilor lui, si a alergat acesta dupa fiii lui Israel; dar fiii lui Israel iesisera sub mana inalta. 
9. Si au alergat dupa ei Egiptenii cu toii caii si carele lui Faraon, cu calaretii si cu toata ostirea lui si i-au ajuns cand poposisera ei la mare, langa Pi-Hahirot, in fata lui Baal-Tefon. 
10. Dar cand s-a apropiat Faraon si cand s-au uitat fiii lui Israel inapoi si au vazut ca Egiptenii vin dupa ei, s-au spaimantat foarte tare fiii lui Israel si au strigat catre Domnul; 
11. Si au zis catre Moise: „Oare nu erau morminte in tara Egiptului, de ce ne-ai adus sa murim in pustie? Ce ai facut tu cu noi, scotandu-ne din Egipt? 
12. Nu ti-am spus noi, oare, de aceasta in Egipt, cand ti-am zis: Lasa-ne sa robim Egiptenilor, ca e mai bine sa fim robi Egiptenilor decat sa murim in pustia aceasta?” 
13. Moise insa a zis catre popor: „Nu va temeti! Stati si veti vedea minunea cea de la Domnul, pe care va va face-o El astazi, caci pe Egiptenii pe care ii vedeti astazi nu-i veti mai vedea niciodata. 
14. Domnul are sa Se lupte pentru voi, iar voi fiti linistiti!” 
15. Atunci a zis Domnul catre Moise: „Ce strigi catre Mine? Spune fiilor lui Israel sa porneasca, 
16. Iar tu ridica-n toiagul si-ti intinde mana asupra marii si o desparte si vor trece fiii lui Israel prin mijlocul marii, ca pe uscat. 
17. Iata, Eu voi invartosa inima lui Faraon si a tuturor Egiptenilor, ca sa mearga pe urmele lor. Si-Mi voi arata slava Mea asupra lui Faraon si asupra a toata ostirea lui, asupra carelor lui si asupra calaretilor lui. 
18. Si vor cunoaste toti Egiptenii ca Eu sunt Domnul, cand Imi voi arata slava Mea asupra lui Faraon, asupra carelor lui si asupra calaretilor lui”. 
19. Atunci s-a ridicat ingerul Domnului, care mergea inaintea taberei fiilor lui Israel, si s-a mutat in urma lor; si s-a ridicat stalpul cel de nor dinaintea lor si a stat in urma lor. 
20. Astfel a trecut el si a stat intre tabara Egiptenilor si tabara fiilor lui Israel; si era negura si intuneric pentru unii, iar pentru ceilalti lumina, noaptea, si toata noaptea nu s-au apropiat unii de altii. 
21. Iar Moise si-a intins mana sa asupra marii si a alungat Domnul marea toata noaptea cu vant puternic de la rasarit si s-a facut marea uscat, ca s-au despartit apele. 
22. Si au intrat fiii lui Israel prin mijlocul marii, mergand ca pe uscat, iar apele le erau perete, la dreapta si la stanga lor. 
23. Iar Egiptenii urmarindu-i, au intrat dupa ei in mijlocul marii toii caii lui Faraon, carele si calaretii lui. 
24. Dar in straja diminetii a cautat Domnul din stalpul cel de foc si din nor spre tabara Egiptenilor si a umplut tabara Egiptenilor de spaima. 
25. Si a facut sa sara rotile de la carele lor, incat cu anevoie mergeau carele. Atunci au zis Egiptenii: „Sa fugim de la fata lui Israel, ca Domnul se lupta pentru ei cu Egiptenii!” 
26. Iar Domnul a zis catre Moise: „Intindeti mana asupra marii, ca sa se intoarca apele asupra Egiptenilor, asupra carelor lor si asupra calaretilor lor”. 
27. Si si-a intins Moise mana asupra marii si spre ziua s-a intors apa la locul ei, iar Egiptenii fugeau impotriva apei. Si asa a inecat Dumnezeu pe Egipteni in mijlocul marii. 
28. Iar apele s-au tras la loc si au acoperit carele si calaretii intregii ostiri a lui Faraon, care intrase dupa Israeliti in mare, si nu a ramas nici unul dintre ei. 
29. Fiii lui Israel insa au trecut prin mare ca pe uscat si apa le-a fost perete la dreapta si stanga lor. 
30. Asa a izbavit Domnul in ziua aceea pe Israeliti din mainile Egiptenilor; si au vazut fiii lui Israel pe Egipteni morti pe malurile marii. 
31. Vazut-a Israel mana cea tare pe care a intins-o Domnul asupra Egiptenilor, si s-a temut poporul de Domnul si a crezut in Domnul si in Moise, sluga Lui. 

CAPITOLUL 15 
Cantarea lui Moise. 

l. Atunci Moise si fiii lui Israel au cantat Domnului cantarea aceasta si au zis: „Sa cantam Domnului, caci cu slava S-a preaslavit! Pe cal si pe calaret in mare i-a aruncat! 
2. Taria mea si marirea mea este Domnul, caci El m-a izbavit. Acesta este Dumnezeul meu si-L voi preaslavi, Dumnezeul parintelui meu si-L voi preainalta! 
3. Domnul este viteaz in lupta; Domnul este numele Lui. 
4. Carele lui Faraon si ostirea lui in mare le-a aruncat; Pe capeteniile cele de seama ale lui, Marea Rosie le-a inghitit, 
5. Adancul le-a acoperit, In fundul marii ca o piatra s-au pogorat. 
6. Dreapta Ta, Doamne, si-a aratat taria. Mana Ta cea dreapta, Doamne, pe vrajmasi i-a sfaramat. 
7. Cu multimea slavei Tale ai surpat pe cei potrivnici. Trimis-ai mania Ta Si i-a mistuit ca pe niste paie. 8. La suflarea narilor Tale s-a despartit apa, Stransu-s-au la un loc apele ca un perete Si s-au inchegat valurile in inima marii. 
9. Vrajmasul zicea: „Alerga-voi dupa ei si-i voi ajunge; Prada voi imparti si-mi voi satura sufletul de razbunare; Voi scoate sabia si mana mea ii va starpi”. 
10. Dar ai trimis Tu duhul Tau Si marea i-a inghitit; Afundatu-s-au ca plumbul In apele cele mari. 
11. Doamne, cine este asemenea tie intre dumnezei? Cine este asemenea tie preaslavit in sfintenie, Minunat intru slava Si facator de minuni? 
12. Intins-ai dreapta Ta Si i-a inghitit pamantul! 
13. Calauzit-ai cu mila Ta acest popor si l-ai izbavit; Tu il povatuiesti cu puterea Ta, Spre locasul sfinteniei Tale. 
14. Auzit-au neamurile si s-au cutremurat, Frica a cuprins pe cei din Filisteia. 
15. Atunci s-au spaimantat capeteniile Edomului, Pe conducatorii Moabului cutremur i-a cuprins; Si toti cati traiesc in Canaan si-au pierdut cumpatul. 
16. Frica si groaza va cadea peste ei. Si de maretia bratului Tau, Ca pietrele vor incremeni, Pana va trece poporul Tau, Doamne, Pana va trece poporul Tau acesta, pe care l-ai castigat Tu. 
17. Tu il vei duce si-l vei sadi in muntele mostenirii Tale, In locul ce ti l-ai facut salasluire, Doamne, In locasul sfant cel zidit de mainile Tale, Doamne! 
18. Imparati-va Domnul in veac si in veacul veacului. 
19. Caci caii lui Faraon cu carele si calaretii lui au intrat in mare. Intors-a Domnul asupra lor apele marii, Iar fiii lui Israel au trecut prin mare, ca pe uscat!” 
20. Atunci a luat Mariam proorocita, sora lui Aaron, timpanul in mana sa, si au iesit dupa dansa toate femeile cu timpane si dantuind. 
21. Si raspundea Mariam inaintea lor: „Sa cantam Domnului, caci cu slava S-a preaslavit! Pe cal si pe calaret in mare i-a aruncat!” 
22. Apoi a ridicat Moise pe fiii lui Israel de la Marea Rosie si i-a dus in pustia Sur si au mers trei zile prin pustie si n-au gasit apa. 
23. Au ajuns apoi la Mara, dar n-au putut sa bea apa nici din Mara, ca era amara, pentru care s-a si numit locul acela Mara. 
24. De aceea cartea poporul impotriva lui Moise si zicea: „Ce sa bem?” 
25. Atunci Moise a strigat catre Domnul si Domnul i-a aratat un lemn; si l-a aruncat in apa si s-a indulcit apa. Acolo a pus Domnul poporului Sau randuieli si porunci si acolo l-a incercat si i-a zis: 
26. „De vei asculta cu luare-aminte glasul Domnului Dumnezeului tau si vei face lucruri drepte inaintea Lui si de vei lua aminte la poruncile Lui si vei pazi legile Lui, nu voi aduce asupra ta nici una din bolile pe care le-am adus asupra Egiptenilor, ca Eu sunt Domnul Dumnezeul tau Care te vindeca”. 
27. Apoi au venit in Elim. Si erau acolo douasprezece izvoare de apa si saptezeci de pomi de finic. Si au tabarat acolo langa apa. 

CAPITOLUL 16 
Mana. 

1. Plecand apoi din Elim, a venit toata obstea fiilor lui Israel in pustia Sin, care este intre Elim si intre Sinai, in ziua a cincisprezecea a lunii a doua, dupa iesirea din Egipt. 
2. In pustia aceasta toata obstea fiilor lui Israel a cartit impotriva lui Moise si Aaron. 
3. Si au zis catre ei fiii lui Israel: „Mai bine muream batuti de Domnul in pamantul Egiptului, cand sedeam imprejurul caldarilor cu carne si mancam paine de ne saturam! Dar voi ne-ati adus in pustia aceasta, ca toata obstea aceasta sa moara de foame”. 
4. Domnul insa a zis catre Moise: „Iata Eu le voi ploua paine din cer. Sa iasa dar poporul si sa adune in fiecare zi cat trebuie pentru o zi, ca sa-l incerc daca va umbla sau nu dupa legea Mea. 
5. Iar in ziua a sasea sa adune de doua ori mai mult decat adunau in celelalte zile, pentru o zi”. 
6. Atunci au zis Moise si Aaron catre toata adunarea fiilor lui Israel: „Diseara veti cunoaste ca Domnul v-a scos din pamantul Egiptului. 
7. Si dimineata veti vedea slava Domnului, ca El a auzit cartirea voastra impotriva lui Dumnezeu; iar noi ce suntem de cartiti impotriva noastra?” 
8. Si a mai zis Moise: „Cand Domnul va va da diseara carne sa mancati si dimineata paine sa va saturati, din aceea veri afla ca a auzit Domnul cartirea ce ati ridicat asupra Lui. Caci noi ce suntem? Cartirea voastra nu este impotriva noastra, ci impotriva lui Dumnezeu”. 
9. Apoi a zis Moise catre Aaron: „Spune la toata adunarea fiilor lui Israel: Apropiati-va inaintea lui Dumnezeu, ca a auzit cartirea voastra!” 
10. Iar cand vorbea Aaron catre toata adunarea fiilor lui Israel, au cautat ei spre pustie si iata slava Domnului s-a aratat in nor. 
11. Si a grait Domnul cu Moise si a zis: 
12. „Am auzit cartirea fiilor lui Israel. Spune-le dar: Diseara carne veti manca, iar dimineata va veti satura de paine si veti cunoaste ca Eu, Domnul, sunt Dumnezeul vostru”. 
13. Iar, daca s-a facut seara, au venit prepelite si au acoperit tabara, iar dimineata, dupa ce s-a luat roua dimprejurul taberei, 
14. Iata, se afla pe fata pustiei ceva marunt, ca niste graunte, si albicios, ca grindina pe pamant. 
15. Si vazand fiii lui Israel, au zis unii catre altii: „Ce e asta?” Ca nu stiau ce e. Iar Moise le-a zis: „Aceasta e painea pe care v-o da Dumnezeu sa o mancati. 
16. Iata ce a poruncit Domnul: Adunati fiecare cat sa va ajunga de mancat; cate un omer de om, dupa numarul sufletelor voastre; fiecare cati are in cort, atatea omere sa adune!” 
17. Si au facut asa fiii lui Israel; au adunat unii mai mult, altii mai putin; 
18. Dar masurand cu omerul, nici celui ce adunase mult n-a prisosit, nici celui ce adunase putin n-a lipsit, ci fiecare, cat era deajuns la cei ce erau cu sine, atat a adunat. 
19. Zis-a iarasi Moise catre ei: „Nimeni sa nu lase din aceasta pe a doua zi”. 
20. Dar ei n-au ascultat pe Moise, ci unii au lasat din aceasta pe a doua zi; dar a facut viermi si s-a stricat. Si s-a maniat pe ei Moise. 
21. Fiecare aduna mana dimineata cat ii trebuia pentru mancat in ziua aceea, caci, daca se infierbanta soarele, ceea ce ramanea se topea. 
22. Iar in ziua a sasea adunara de doua ori mai multa: cate doua omere de fiecare. Si au venit toate capeteniile adunarii sa-l instiinteze pe Moise. 
23. Iar Moise le-a zis: „Iata ce a zis Domnul: Maine e odihna, odihna cea sfanta in cinstea Domnului; ce trebuie copt coaceti, ce trebuie fiert, fierbeti astazi, si ce va ramane, pastrati pe a doua zi!”  
24. Si au lasat din acestea pana dimineata, dupa cum le poruncise Moise, si nu s-au stricat nici n-au facut viermi. 
25. Apoi a zis Moise: „Mancati aceasta astazi, ca astazi este odihna in cinstea Domnului si nu veti gasi de aceasta astazi pe camp. 
26. Sase zile sa adunati, iar ziua a saptea este zi de odihna si nu veti afla din ea in aceasta zi”. 
27. Dar unii din popor au iesit sa adune si in ziua a saptea si n-au gasit. 
28. Atunci Domnul a zis catre Moise: „Pana cand nu veti voi sa ascultati de poruncile Mele si de invataturile Mele? 
29. Vedeti ca Domnul v-a dat ziua aceasta de odihna si de aceea va da El in ziua a sasea si paine pentru doua zile; ramaneti fiecare in casele voastre si nimeni sa nu iasa de la locul sau in ziua a saptea”. 
30. Si s-a odihnit poporul in ziua a saptea. 
31. Casa lui Israel i-a pus numele mana si aceasta era alba, ca samanta de coriandru, iar la gust ca turta cu miere. 
32. Dupa aceea Moise a zis: „Iata ce porunceste Domnul: Umpleti cu mana un omer, ca sa se pastreze in viitor urmasilor vostri, ca sa vada painea cu care v-am hranit Eu in pustie, dupa ce v-am scos din tara Egiptului”. 
33. Iar catre Aaron a zis Moise: „Ia un vas de aur si toarna in el un omer plin cu mana si pune-l inaintea Domnului, ca sa se pastreze in viitor pentru urmasii vostri!” 
34. Si l-a pus Aaron inaintea chivotului marturiei, ca sa se pastreze, cum poruncise Domnul lui Moise. 
35. Iar fiii lui Israel au mancat mana patruzeci de ani, pana ce au ajuns in tara locuita; pana ce au ajuns in hotarele pamantului Canaan au mancat mana. 
36. Iar omerul este a zecea parte dintr-o efa. 

CAPITOLUL 17 
Apa din piatra. 

1. Dupa aceea a plecat la drum toata obstea fiilor lui Israel din pustia Sin, dupa porunca Domnului, si a tabarat la Rafidim, unde poporul nu avea apa de baut. 
2. Si poporul cauta cearta lui Moise, zicand: „Da-ne apa sa bem!” Iar Moise le-a zis: „De ce ma banuiti si de ce ispititi pe Domnul?” 
3. Atunci poporul, apasat de sete, cartea impotriva lui Moise si zicea: „Ce este aceasta? Ne-ai scos din Egipt ca sa ne omori cu sete pe noi, pe copiii nostri si turmele noastre?” 
4. Iar Moise a strigat catre Domnul si a zis: „Ce sa fac cu poporul acesta? Caci putin lipseste ca sa ma ucida cu pietre”. 
5. Zis-a Domnul catre Moise: „Treci pe dinaintea poporului acestuia, dar ia cu tine cativa din batranii lui Israel; ia in mana si toiagul cu care ai lovit Nilul si du-te. 
6. Iata Eu voi sta inaintea ta acolo la stanca din Horeb, iar tu vei lovi in stanca si va curge din ea apa si va bea poporul”. Si a facut Moise asa inaintea batranilor lui Israel. 
7. De aceea s-a pus locului aceluia numele: Masa si Meriba, pentru ca acolo cartisera fiii lui Israel si pentru ca ispitisera pe Domnul, zicand: „Este, oare, Domnul in mijlocul nostru sau nu?” 
8. Atunci au venit Amalecitii sa se bata cu Israelitii la Rafidim. 
9. Iar Moise a zis catre Iosua: „Alege-fi barbati voinici si du-te de te lupta cu Amalecitii! Iar eu ma voi sui maine in varful muntelui si toiagul lui Dumnezeu va fi in mana mea”. 
10. A facut deci Iosua cum ii zisese Moise si s-a dus sa bata pe Amaleciti; iar Moise cu Aaron si Or s-au suit in varful muntelui. 
11. Cand isi ridica Moise mainile, biruia Israel; iar cand isi lasa el mainile, biruiau Amalecitii. 
12. Dar obosind mainile lui Moise, au luat o piatra si au pus-o langa el si a sezut Moise pe piatra; iar Aaron si Or ii sprijineau mainile, unul de o parte si altul de alta parte. Si au stat mainile lui ridicate pana la asfintitul soarelui. 
13. Si a zdrobit Iosua pe Amalec si tot poporul lui cu ascutisul sabiei. 
14. Atunci a zis Domnul catre Moise: „Scrie acestea in carte spre pomenire si spune lui Iosua ca voi sterge cu totul pomenirea lui Amalec de sub cer!” 
15. Atunci a facut Moise un jertfelnic Domnului si i-a pus numele: „Domnul este scaparea mea!” 
16. Caci zicea: „Pentru ca mi-au fost mainile ridicate spre scaunul Domnului, de aceea va bate Domnul pe Amalec din neam in neam!” 

CAPITOLUL 18 
Ietro la Moise. 

1. Auzind insa Ietro, preotul din Madian, socrul lui Moise, de toate cate facuse Dumnezeu pentru Moise si pentru Israel, poporul Sau, cand a scos Domnul pe Israel din Egipt, 
2. A luat Ietro, socrul lui Moise, pe Sefora, femeia lui Moise, care fusese trimisa inainte de acesta acasa, 
3. Si pe cei doi fii ai ei, din care unul se chema Ghersom, pentru ca Moise isi zisese: „Ratacit sunt eu in pamant strain”, 
4. Iar pe altul il chema Eliezer, pentru ca-si zisese el: „Dumnezeul parintilor mei mi-a fost ajutor si m-a scapat de sabia lui Faraon!” 
5. Si a venit Ietro, socrul lui Moise, cu fiii acestuia si cu femeia lui, la Moise in pustie, unde-si asezase el tabara, la muntele lui Dumnezeu. 
6. Atunci el a trimis vorba lui Moise, zicand: „Iata, eu, Ietro, socrul tau, si femeia ta si cei doi fii ai ei impreuna cu ea venim la tine”. 
7. Deci a iesit Moise in intampinarea socrului sau, s-a plecat inaintea lui si l-a sarutat. Iar dupa ce s-au binecuvantat unul pe altul, au intrat in cort. 
8. Apoi a povestit Moise socrului sau toate cate a facut Domnul cu Faraon si cu toti Egiptenii pentru Israel, toate suferintele ce le-au intalnit ei in cale si cum i-a izbavit Domnul din mainile lui Faraon si din mainile Egiptenilor. 
9. Iar Ietro s-a bucurat de toate binefacerile ce a aratat Domnul lui Israel, cand l-a izbavit din mana Egiptenilor si din mana lui Faraon. 
10. si a zis Ietro: „Binecuvantat este Domnul, Care v-a izbavit din mainile Egiptenilor si din mana tui Faraon, Cel ce a izbavit pe poporul acesta din stapanirea Egiptenilor. 
11. Acum am cunoscut si eu ca Domnul este mare peste toti dumnezeii, pentru ca a smerit pe acestia”. 
12. Apoi Ietro, socrul lui Moise, a adus lui Dumnezeu ardere de tot si jertfa. si au venit Aaron si toti batranii lui Israel sa manance paine cu socrul lui Moise inaintea lui Dumnezeu. 
13. Iar a doua zi a sezut Moise sa judece poporul si a stat poporul inaintea lui Moise de dimineata pana seara. 
14. Vazand Ietro, socrul lui Moise, tot ceea ce facea el cu poporul, i-a zis: „Ce faci tu cu poporul? De ce stai tu singur si tot poporul tau sta inaintea ta de dimineata pana seara?” 
15. Iar Moise a zis catre socrul sau: „Poporul vine la mine sa ceara judecata de la Dumnezeu. 
16. Cand se ivesc intre ei neintelegeri, vin la mine si judec pe fiecare si-i invat poruncile lui Dumnezeu si legile Lui”. 
17. Iar socrul lui Moise a zis catre acesta: „Ceea ce faci, nu faci bine. 
18. Caci te vei prapadi si tu, si poporul acesta, care este cu tine. E grea pentru tine sarcina aceasta si nu o vei putea implini singur. 
19. Acum dar asculta-ma pe mine: Am sa-ti dau un sfat si Dumnezeu sa fie cu tine! Fii tu pentru popor mijlocitor inaintea lui Dumnezeu si infatiseaza la Dumnezeu nevoile lui. 
20. Invata-i poruncile si legile Lui; arata-le calea Lui, pe care trebuie sa mearga, si faptele ce trebuie sa faca. 
21. Iar mai departe alege-ti din tot poporul oameni drepti si cu frica lui Dumnezeu; oameni drepti, care urasc lacomia, si-i pune capetenii peste mii, capetenii peste sute, capetenii peste cincizeci, capetenii peste zeci. 
22. Acestia sa judece poporul in toata vremea: pricinile grele sa le aduca la tine, iar pe cele mici sa le judece ei toate. Usureaza-ti povara si ei sa o poarte impreuna cu tine! 
23. De vei face lucrul acesta si te va intari si Dumnezeu cu porunci, vei putea sa faci fata, si tot poporul acesta va ajunge cu pace la locul sau”. 
24. Si a ascultat Moise glasul socrului sau si a facut toate cate i-a zis. 
25. A ales deci Moise din tot Israelul oameni destoinici si i-a pus capetenii in popor: peste mii, peste sute, peste cincizeci, peste zeci. 
26. Si judecau acestia poporul in toata vremea; toate pricinile grele le aduceau la Moise, iar pe cele mai usoare le judecau ei toate. 
27. Dupa aceea a petrecut Moise pe socrul sau si acesta s-a dus in tara lui. 

CAPITOLUL 19 
Pregatirea pentru primirea legii. 

1. Iar in luna a treia de la iesirea fiilor lui Israel din pamantul Egiptului, chiar in ziua de luna plina, au ajuns in pustia Sinai. 
2. Plecase deci Israel de la Rafidim si ajungand in pustia Sinai, au tabarat acolo in pustie, in fata muntelui. 
3. Apoi s-a suit Moise in munte, la Dumnezeu; si l-a strigat Domnul din varful muntelui si i-a zis: „Graieste casei lui Iacov si vesteste fiilor lui Israel asa: 
4. „Ati vazut ce am facut Egiptenilor si cum v-am luat pe aripi de vultur si v-am adus la Mine. 
5. Deci, de veti asculta glasul Meu si de veti pazi legamantul Meu, dintre toate neamurile Imi veti fi popor ales ca al Meu este tot pamantul; 
6. Imi veti fi imparatie preoteasca si neam sfant!” Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune fiilor lui Israel”. 
7. Si venind, Moise a chemat pe batranii poporului si le-a spus toate cuvintele acestea pe care le poruncise Domnul. 
8. Atunci tot poporul, raspunzand intr-un glas, a zis: „Toate cate a zis Domnul vom face si vom fi ascultatori!” Si a dus Moise cuvintele poporului la Domnul. 
9. Iar Domnul a zis catre Moise: „Iata voi veni la tine in stalp de nor des, ca sa auda poporul ca Eu graiesc cu tine, si sa te creada pururea”. Iar Moise a spus Domnului cuvintele poporului. 
10. Zis-a Domnul catre Moise: „Pogoara-te de graieste poporului sa se tina curat astazi si maine, si sa-si spele hainele, 
11. Ca sa fie gata pentru poimaine, caci poimaine Se va pogori Domnul inaintea ochilor a tot poporul pe Muntele Sinai. 
12. Sa-i tragi poporului hotar imprejurul muntelui si sa-i spui: Paziti-va de a va sui in munte si de a va atinge de ceva din el, ca tot cel ce se va atinge de munte va muri. 
13. Nici cu mana sa nu se atinga de el, ca va fi ucis cu pietre sau se va sageta cu sageata; nu va ramane in viata, fie om, fie dobitoc. Iar daca se vor indeparta tunetele si trambitele si norul de pe munte, se vor putea sui in munte”. 
14. Pogorandu-se deci Moise din munte la popor, el a sfintit poporul si, spalandu-si ei hainele, 
15. Le-a zis Moise: „Sa fiti gata pentru poimaine si de femei sa nu va atingeti!” 
16. Iar a treia zi, cand s-a facut ziua, erau tunete si fulgere si nor des pe Muntele Sinai si sunet de trambite foarte puternic. Si s-a cutremurat tot poporul in tabara. 
17. Atunci a scos Moise poporul din tabara in intampinarea lui Dumnezeu si au stat la poalele muntelui. 
18. Iar Muntele Sinai fumega tot, ca Se pogorase Dumnezeu pe el in foc; si se ridica de pe el fum, ca fumul dintr-un cuptor, si tot muntele se cutremura puternic. 
19. De asemenea si sunetul trambitei se auzea din ce in ce mai tare; si Moise graia, iar Dumnezeu ii raspundea cu glas. 
20. Deci, fiind pogorat Domnul pe Muntele Sinai, pe varful muntelui, a chemat Domnul pe Moise in varful muntelui si s-a suit Moise acolo. 
21. Atunci a zis Domnul catre Moise: „Pogoara-te si opreste poporul, ca sa nu navaleasca spre Domnul, sa vada slava Lui, ca vor cadea multi dintre ei. 
22. Iar preotii, care se apropie de Domnul Dumnezeu, sa se sfinteasca, ca nu cumva sa-i loveasca Domnul”. 
23. Zis-a Moise catre Domnul: „Nu se poate ca poporul sa se suie pe Muntele Sinai, pentru ca Tu ne-ai oprit din vreme, si ai zis: Trage hotar imprejurul muntelui si-l sfinteste!” 
24. Iar Domnul i-a raspuns: „Du-te si te pogoara si apoi te vei sui impreuna cu Aaron; iar preotii si poporul sa nu indrazneasca a se sui la Domnul, ca sa nu-i loveasca Domnul”. 
25. Si s-a pogorat Moise la popor si i-a spus toate. 

CAPITOLUL 20 
Cele zece porunci. 

1. Atunci a rostit Domnul inaintea lui Moise toate cuvintele acestea si a zis: 
2. „Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, Care te-a scos din pamantul Egiptului si din casa robiei. 
3. Sa nu ai alti dumnezei afara de Mine! 
4. Sa nu-ti faci chip cioplit si nici un fel de asemanare a nici unui lucru din cate sunt in cer, sus, si din cate sunt pe pamant, jos, si din cate sunt in apele de sub pamant! 
5. Sa nu te inchini lor, nici sa le slujesti, ca Eu, Domnul Dumnezeul tau, sunt un Dumnezeu zelos, care pedepsesc pe copii pentru vina parintilor ce Ma urasc pe Mine, pana la al treilea si al patrulea neam, 
6. Si Ma milostivesc pana la al miilea neam catre cei ce Ma iubesc si pazesc poruncile Mele. 
7. Sa nu iei numele Domnului Dumnezeului tau in desert, ca nu va lasa Domnul nepedepsit pe cel ce ia in desert numele Lui. 
8. Adu-ti aminte de ziua odihnei, ca sa o sfintesti. 
9. Lucreaza sase zile si-ti fa in acelea toate treburile tale, 
10. Iar ziua a saptea este odihna Domnului Dumnezeului tau: sa nu faci in acea zi nici un lucru: nici tu, nici fiul tau, nici fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tau, nici asinul tau, nici orice dobitoc al tau, nici strainul care ramane la tine, 
21. Ca in sase zile a facut Domnul cerul si pamantul, marea si toate cele ce sunt intr-insele, iar in ziua a saptea S-a odihnit. De aceea a binecuvantat Domnul ziua a saptea si a sfintit-o. 
12. Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, ca sa-ti fie bine si sa traiesti ani multi pe pamantul pe care Domnul Dumnezeul tau ti-l va da tie. 
13. Sa nu ucizi! 
14. Sa nu fii desfranat! 
15. Sa nu furi! 
16. Sa nu marturisesti stramb impotriva aproapelui tau! 
17. Sa nu doresti casa aproapelui tau; sa nu doresti femeia aproapelui tau, nici ogorul lui, nici sluga lui, nici slujnica lui, nici boul lui, nici asinul lui si nici unul din dobitoacele lui si nimic din cate are aproapele tau!” 
18. Si tot poporul a auzit fulgerele si tunetele si sunetul trambitelor, si a vazut muntele fumegand; si vazand, tot poporul s-a dat inapoi si a stat departe, temandu-se. 
19. Apoi a zis catre Moise: „Vorbeste tu cu noi si vom asculta, dar Dumnezeu sa nu graiasca cu noi, ca sa nu murim”. 
20. Zis-a Moise catre popor: „Cutezati, ca Dumnezeu a venit la voi, sa va puna la incercare pentru ca frica Lui sa fie in voi, ca sa nu gresiti”. 
21. Si a stat tot poporul departe, iar Moise s-a apropiat de intunericul unde era Dumnezeu. 
22. Atunci Domnul a zis catre Moise: „Asa sa vorbesti casei lui Iacov si asa sa vestesti fiilor lui Israel: Ati vazut ca am grait cu voi din cer! 
23. Sa nu va faceti dumnezei de argint si nici dumnezei de aur sa nu va faceti. 
24. Sa-Mi faci jertfelnic de pamant si sa aduci pe el arderile de tot ale tale, jertfele de izbavire, oile si boii tai. In tot locul unde voi pune pomenirea numelui Meu, acolo voi veni la tine, ca sa te binecuvantez. 
25. Iar de-Mi vei face jertfelnic de piatra, sa nu-l faci de piatra cioplita; ca de vei pune dalta ta pe ea, o vei spurca. 
26. Si sa nu te sui pe trepte la jertfelnicul Meu, ca sa nu se descopere acolo goliciunea ta!” 

CAPITOLUL 21 
Randuieli pentru casnici si pentru ucideri. 

1. „Iata acum legiuirile pe care tu le vei pune in vedere lor: 
2. De vei cumpara rob evreu, el sa-ti lucreze sase ani, iar in anul al saptelea sa iasa slobod, in dar. 
3. Daca acela a venit in casa ta singur, singur sa iasa; iar de a venit cu femeie, sa iasa cu el si femeia lui. 
4. Daca insa ii va fi dat stapanul femeie si aceasta va fi nascut fii sau fiice, atunci femeia si copiii ei vor fi ai stapanului lui, iar el va iesi singur. 
5. Iar daca robul va zice: Imi iubesc stapanul, femeia si copiii si nu voi sa ma liberez, 
6. Atunci sa-l aduca stapanul lui la judecatori si, dupa ce l-a apropiat de usa sau la usori, sa-i gaureasca stapanul urechea cu o sula, si-l va robi in veci. 
7. Daca cineva isi va vinde fiica roaba, ea nu va iesi cum ies roabele. 
8. Daca ea nu va placea stapanului sau, care si-a ales-o, sa-i ingaduie a se rascumpara, dar el nu va avea voie s-o vanda la familie straina, dupa ce i-a fost necredincios. 
9. Daca a logodit-o cu fiul sau, atunci sa se poarte cu ea dupa dreptul fiicelor. 
10. Iar daca va mai lua si pe alta, atunci ea sa nu fie lipsita de hrana, de imbracaminte si de traiul cu barbatul sau. 
11. Iar daca el nu-i va face aceste trei lucruri, sa iasa de la dansul in dar, fara rascumparare. 
12. De va lovi cineva pe un om si acela va muri, sa fie dat mortii. 
13. Iar de nu-l va fi lovit cu vointa si i-a cazut sub mana din ingaduirea lui Dumnezeu, iti voi hotari un loc, unde sa fuga ucigasul. 
14. Daca insa va ucide cineva pe aproapele sau cu buna stiinta si cu viclesug si va fugi la altarul Meu, si de la altarul Meu sa-l iei si sa-l omori. 
15. Cel ce va bate pe tata sau pe mama sa fie omorat. 
16. Cel ce va fura un om din fiii lui Israel si, facandu-l rob, il va vinde, sau se va gasi in mainile lui, acela sa fie omorat. 
17. Cel ce va grai de rau pe tatal sau sau pe mama sa, acela sa fie omorat. 
18. De se vor sfadi doi oameni si unul va lovi pe celalalt cu o piatra, sau cu pumnul, si acela nu va muri, ci va cadea la pat, 
19. De se va scula si va iesi din casa cu ajutorul carjei, cel ce l-a lovit nu va fi vinovat de moarte, ci va plati numai impiedicarea aceluia de la munca si vindecarea lui. 
20. Iar de va lovi cineva pe robul sau sau pe slujnica sa cu toiagul, si ei vor muri sub mana lui, aceia trebuie sa fie razbunati; 
21. Iar de vor mai trai o zi sau doua, ei nu trebuie razbunati, ca sunt platiti cu argintul stapanului lor. 
22. De se vor bate doi oameni si vor lovi o femeie insarcinata si aceasta va lepada copilul sau fara alta vatamare, sa se supuna cel vinovat la despagubirea ce o va cere barbatul acelei femei si el va trebui sa plateasca potrivit cu hotararea judecatorilor. 
23. Iar de va fi si alta vatamare, atunci sa plateasca suflet pentru suflet, 
24. Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mana pentru mana, picior pentru picior, 
25. Arsura pentru arsura, rana pentru rana, vanataie pentru vanataie. 
26. Iar de va lovi cineva pe robul sau in ochi iar pe slujnica sa o va lovi in ochi si ea il va pierde, sa-l lase liber ca despagubire pentru ochi. 
27. Si de va pricinui caderea unui dinte al robului sau sau al roabei sale, sa le dea drumul pentru acel dinte. 
28. Daca un bou va impunge de moarte barbat sau femeie, boul sa fie ucis cu pietre si carnea lui sa nu se manance, iar stapanul boului sa fie nevinovat. 
29. Iar daca boul a fost impungator cu o zi sau cu doua sau cu trei inainte, si stapanul lui, fiind vestit despre aceasta, nu l-a inchis si boul a ucis barbat sau femeie, boul sa fie ucis cu pietre si stapanul lui sa fie dat mortii. 
30. Daca insa i se va pune stapanului pret de rascumparare, pentru sufletul sau, ce va fi pus asupra lui aceea va si plati. 
31. Tot dupa aceasta lege sa se urmeze, de va impunge boul baiat sau fata. 
32. Iar de va impunge boul rob sau roaba, sa se plateasca stapanului acestora treizeci de sicli de argint, iar boul sa fie ucis cu pietre. 
33. De va sapa cineva o fantana sau va descoperi o fantana si nu o va acoperi si va cadea in ea un bou sau un asin, 
34. Stapanul fantanii trebuie sa plateasca argint stapanului lor, iar boul sau asinul sa fie al lui. 
35. Iar daca boul cuiva va impunge boul altuia si va muri, sa se vanda boul cel viu si pretul sa-l imparta pe din doua; de asemenea si pe cel ucis sa-l imparta pe din doua. 
36. Iar de s-a stiut ca boul a fost impungator de multa vreme, dar stapanul lui, fiind instiintat despre aceasta, nu l-a pazit, atunci acesta trebuie sa plateasca bou pentru bou, iar cel ucis sa fie al lui”. 

CAPITOLUL 22 
Pedeapsa pentru furt si alte pacate. 

1. „De va fura cineva un bou sau o oaie si le va junghia, sau le va vinde, sa plateasca cinci boi pentru un bou si patru oi pentru oaie! 
2. Daca furul va fi prins spargand si va fi lovit incat sa moara, cel ce l-a lovit nu va fi vinovat de moartea lui. 
3. Iar de se va face aceasta dupa ce a rasarit soarele, va fi vinovat si pentru ucidere va fi ucis. Cel ce a furat va trebui sa plateasca tot si de nu are cu ce, sa fie vandut el pentru plata celor furate. 
4. Iar de se va prinde furul si cele furate se vor gasi la el vii, fie bou, oaie sau asin, sa plateasca indoit. 
5. De va pricinui cineva paguba intr-o tarina sau vie, lasand vitele sa pasca, stricand tarina altuia, sa plateasca din tarina sa potrivit cu stricaciunea; iar de a pascut toata tarina, sa plateasca despagubire cu ce are mai bun in tarina sa si cu ce are mai bun in via sa. 
6. De va izbucni foc si va cuprinde spini si, intinzandu-se, va arde clai, sau snopi, sau holda, sa plateasca despagubire indoit cel ce a aprins focul. 
7. De va da cineva vecinului sau argint sau lucruri sa le pastreze si acelea vor fi furate din casa acestui om, de se va gasi furul, sa le plateasca indoit; 
8. Iar de nu se va gasi furul, sa vina stapanul casei inaintea judecatorilor si sa jure ca nu si-a intins mana asupra lucrului aproapelui sau. 
9. Pentru tot lucrul care s-ar putea fura: bou sau asin, oaie sau haina, sau orice lucru pierdut, despre care va zice cineva: „Acesta este al meu!” pricina amandurora trebuie sa fie adusa inaintea judecatorilor, si cel ce va fi osandit de judecatori sa plateasca aproapelui sau indoit. 
10. De va da cineva spre paza aproapelui sau asin sau bou, sau oaie, sau alt dobitoc si va muri, sau va fi vatamat, sau luat fara sa stie cineva, 
11. Sa faca amandoi juramant inaintea Domnului, ca cel ce a luat pe seama sa nu si-a intins mana asupra lucrului aproapelui sau, si asa stapanul trebuie sa primeasca juramantul, iar celalalt nu va avea sa-l despagubeasca; 
12. Iar de se va fura de la el, sa plateasca stapanului despagubire. 
13. Daca insa va fi sfasiat de fiara, sa-i aduca ceea ce a ramas ca marturie si nu va plati despagubire pentru vita sfasiata. 
14. De va imprumuta cineva de la aproapele sau vita si aceea se va vatama sau va pieri, si stapanul ei nu va fi cu ea, sa o plateasca; 
15. Iar daca stapanul ei a fost cu ea, sa nu o plateasca. Iar daca a fost inchiriata cu bani, se va socoti pentru chiria aceea. 
16. De va amagi cineva o fata nelogodita si se va culca cu ea, sa o inzestreze si sa o ia de sotie; 
17. Iar daca tatal ei se va feri si nu va voi sa o dea lui de femeie, atunci el sa plateasca tatalui fetei bani cati se cer pentru inzestrarea fetelor. 
18. Pe vrajitori sa nu-i lasati sa traiasca! 
19. Tot cel ce se impreuna cu dobitoc sa fie omorat. 
20. Cel ce jertfeste la alti dumnezei, afara de Domnul, sa se piarda. 
21. Pe strain sa nu-l stramtorezi, nici sa-l apesi, caci si voi ati fost straini in pamantul Egiptului. 
22. La nici o vaduva si la nici un orfan sa nu le faceti rau! 
23. Iar de le veti face rau si vor striga catre Mine, voi auzi plangerea lor, 
24. Si se va aprinde mania Mea si va voi ucide cu sabia si vor fi femeile voastre vaduve si copiii vostri orfani. 
25. De vei imprumuta bani fratelui sarac din poporul Meu, sa nu-l stramtorezi si sa nu-i pui camata. 
26. De vei lua zalog haina aproapelui tau, sa i-l intorci pana la asfintitul soarelui, 
27. Caci aceasta este invelitoarea lui, aceasta este singura imbracaminte pentru goliciunea sa. fn ce va dormi el? Deci de va striga catre Mine, il voi auzi, pentru ca sunt milostiv. 
28. Pe judecatori sa nu-i graiesti de rau si pe capetenia poporului tau sa nu o hulesti! 
29. Nu intarzia a-Mi aduce parga ariei tale si a teascului tau; pe cel intai-nascut din fiii tai sa Mi-l dai Mic! 
30. Asemenea sa faci cu boul tau, cu oaia ta si cu asinul tau: sapte zile sa fie ei la mama lor, iar in ziua a opta sa Mi le dai Mie! 
31. Sa-Mi fiti popor sfant; sa nu mancati carnea dobitocului sfasiat de fiara in camp, ci s-o aruncati la caini!” 

CAPITOLUL 23 
Despre sarbatori. 

l. „Sa nu iei aminte la zvon desert; sa nu te unesti cu cel nedrept, ca sa fii martor mincinos! 
2. Sa nu te iei dupa cei mai multi, ca sa faci rau; si la judecata sa nu urmezi celor mai multi, ca sa te abati de la dreptate; 
3. Nici saracului sa nu-i fii partinitor la judecata! 
4. De vei intalni boul dusmanului tau sau asinul lui ratacit, sa-l intorci si sa I-l duci! 
5. De vei vedea asinul vrajmasului tau cazut sub povara, sa nu-l treci cu vederea, ci sa-l ridici impreuna cu el. 
6. Sa nu judeci stramb pricina saracului tau! 
7. De orice cuvant mincinos sa te feresti; sa nu ucizi pe cel nevinovat si drept, caci Eu nu voi ierta pe nelegiuit. 
8. Daruri sa nu primesti, caci darurile orbesc ochii celor ce vad si stramba pricinile cele drepte. 
9. Pe strain sa nu-l obijduiesti, nici sa nu-l stramtorezi, caci voi stiti cum e sufletul pribeagului, ca si voi ati fost pribegi in tara Egiptului. 
10. Sase ani sa semeni tarina ta si sa aduni roadele ei, 
11. Iar in al saptelea, las-o sa se odihneasca; si se vor hrani saracii poporului tau, iar ramasitele le vor manca fiarele campului. Asa sa faci si cu via ta si cu maslinii tai. 
12. In sase zile sa-ti faci treburile tale, iar in ziua a saptea sa te odihnesti, ca sa se odihneasca si boul tau si asinul tau si ca sa rasufle fiul roabei tale si strainul care e cu tine. 
13. Paziti toate cate v-am spus si numele altor dumnezei sa nu le pomeniti, nici sa se auda ele din gura voastra. 
14. De trei ori in an sa-Mi praznuiesti: 
15. Sa tii sarbatoarea azimelor. sapte zile sa mananci azime in timpul lunii lui Aviv cum ti-am poruncit, „ci in acea luna ai iesit din Egipt; sa nu te infatisezi inaintea Mea cu mana goala. 
16. Sa tii apoi sarbatoarea secerisului si a strangerii celor dintai roade ale tale, pe care le-ai semanat in tarina ta, si sarbatoarea strangerii roadelor toamna, cand aduni de pe camp munca ta. 
17. De trei ori pe an sa se infatiseze inaintea Domnului Dumnezeului tau toti cei de parte barbateasca ai tai. 
18. Cand voi alunga neamurile de la fata ta si voi largi hotarele tale, sa nu torni sangele jertfei tale pe dospit, nici grasimea de la jertfa Mea cea de la sarbatori sa nu ramana pe a doua zi. 
19. Parga. din roadele tarinii tale sa o aduci in casa Domnului Dumnezeului tau! Sa nu fierbi iedul in laptele mamei lui! 
20. Iata Eu trimit inaintea ta pe ingerul Meu, ca sa te pazeasca in cale si sa te duca la pamantul acela pe care l-am pregatit pentru tine. 
21. Ia aminte la tine insuti; sa-l asculti si sa nu-i fi necredincios, ca nu te va ierta, pentru ca numele Meu este in el. 
22. De vei asculta cu luare aminte glasul sau si vei face toate cate iti poruncesc si de vei pazi legamantul Meu, Imi veti fi popor ales dintre toate neamurile, ca al Meu este tot pamantul, iar voi Inli veti fi preotie imparateasca si neam sfant. Spune cuvintele acestea fiilor lui Israel: De veti asculta cu luare aminte glasul ingerului Meu si veti implini toate cate va voi spune, voi fi vrajmas vrajmasilor tai si potrivnicilor tai le voi fi potrivnic. 
23. Cand va merge inaintea ta ingerul Meu, povatuitorul tau, si te va duce la Amorei, la Hetei, la Ferezei, ia Canaanei, la Gherghesei, la Hevei si la Iebusei, si-i voi starpi pe acestia de la fata voastra, 
24. Atunci sa nu te inchini la dumnezeii lor, nici sa le slujesti, nici sa faci dupa faptele acelora, ci sa-i zdrobesti de tot si sa strici stalpii lor. 
25. Sa slujesti numai Domnului Dumnezeului tau si El va binecuvanta painea ta, vinul tau, apa ta si voi abate bolile de la voi. 
26. In fata ta nu va fi femeie care sa nasca inainte de vreme sau stearpa; si voi umple numarul zilelor tale. 
27. Groaza voi trimite inaintea ta si voi ingrozi de tot pe poporul asupra caruia veti merge si voi pune pe fuga pe toti vrajmasii tai. 
28. Trimite-voi inaintea ta viespi si vor alunga de la fata voastra pe Amorei, pe Hevei, pe Iebusei, pe Canaanei si pe Hetei. 
29. Dar nu-i voi alunga de la fata voastra intr-un an, ca sa nu se pustiiasca pamantul si ca sa nu se inmulteasca asupra ta fiarele salbatice; 
30. Ci-i voi alunga incetul cu incetul, pana ce va veti inmulti si veti lua in stapanire pamantul acela. 
31. Intinde-voi hotarele tale de la Marea Rosie pana la Marea Filistenilor si de la pustie pana la raul cel mare al Eufratului, caci voi da in mainile voastre pe locuitorii pamantului acestuia si-i voi alunga de la fata ta. 
32. Sa nu va amestecati si sa nu faceti legamant cu ei, nici cu dumnezeii lor. 
33. Sa nu locuiasca ei in tara voastra, ca sa nu va faca sa pacatuiti impotriva Mea; ca de veti sluji dumnezeilor lor, acestia vor fi cursa pentru voi”. 

CAPITOLUL 24 
Moise se suie a doua oara pe Muntele Sinai. 

l. Apoi a zis Dumnezeu iarasi catre Moise: „Suie-te la Domnul, tu si Aaron, Nadab, Abiud si saptezeci dintre batranii lui Israel si va inchinati Domnului de departe. 
2. Numai Moise singur sa se apropie de Domnul, iar ceilalti sa nu se apropie; poporul de asemenea sa nu se suie cu el!” 
3. A venit deci Moise si a spus poporului toate cuvintele Domnului si legile. Atunci a raspuns tot poporul intr-un glas si a zis: „Toate cuvintele pe care le-a grait Domnul le vom face si le vom asculta!” 
4. Iar Moise a scris toate cuvintele Domnului. Si el, sculandu-se dis-de-dimineata, a zidit jertfelnic sub munte si a pus doisprezece stalpi, dupa cele douasprezece semintii ale lui Israel. 
5. A trimis apoi tineri dintre fiii lui Israel, de au adus acestia arderi de tot si au jertfit vitei, ca jertfa de izbavire Domnului Dumnezeu. 
6. Atunci Moise, luand jumatate din sange, l-a turnat intr-un vas, iar cu cealalta jumatate de sange a stropit jertfelnicul. 
7. Dupa aceea, luand cartea legamantului, a citit in auzul poporului; iar ei au zis: „Toate cate a grait Domnul le vom face si le vom asculta!” 
8. Dupa aceea, luand Moise sangele, a stropit poporul, zicand: „Acesta este sangele legamantului, pe care l-a incheiat Domnul cu voi, dupa toate cuvintele acestea”. 
9. Apoi s-a suit Moise si Aaron, Nadab, Abiud si saptezeci dintre batranii lui Israel 
10. Si au vazut locul unde statea Dumnezeul lui Israel; sub picioarele Lui era ceva, ce semana cu un lucru de safir, curat si limpede ca seninul cerului. 
11. Dar El n-a intins mana Sa impotriva alesilor lui Israel, iar ei au vazut pe Dumnezeu, apoi au mancat si au baut. 
12. Si a zis Domnul catre Moise: „Suie-te la Mine in munte si fii acolo, ca am sa-ti dau table de piatra, legea si poruncile, pe care le-am scris Eu pentru invatatura lor!” 
13. Atunci, sculandu-se Moise impreuna cu Iosua, slujitorul sau, s-a suit in muntele Domnului; 
14. Iar batranilor le-a zis: „Ramaneti aici pana ne vom intoarce la voi. Iata Aaron si Or sunt cu voi; de va avea cineva pricina, sa vina la ei”. 
15. S-a suit deci Moise si Iosua in munte si un nor a acoperit muntele. 
16. Slava Domnului s-a pogorat pe Muntele Sinai si l-a acoperit norul sase zile, iar in ziua a saptea a strigat Domnul pe Moise din mijlocul norului. 
17. Chipul slavei Domnului de pe varful muntelui era in ochii fiilor lui Israel, ca un foc mistuitor. 
18. Si s-a suit Moise pe munte si a intrat in mijlocul norului; si a stat Moise pe munte patruzeci de zile si patruzeci de nopti. 

CAPITOLUL 25 
Randuieli pentru cortul adunarii. 

1. Atunci a grait Dumnezeu cu Moise si a zis: 
2. „Spune fiilor lui Israel sa-Mi aduca prinoase: de la tot omul, pe care-l lasa inima sa dea, sa primesti prinoase pentru Mine. 
3. Iar prinoasele ce vei primi de la ei sunt acestea: aur, argint si arama; 
4. Matase violeta, purpurie si stacojie, in si par de capra. 
5. Piei de berbec vopsite rosu, piei de vitel de mare si lemn de salcam; 
6. Untdelemn pentru candele, aromate pentru mirul de uns si pentru miresmele de tamaiere; 
7. Piatra de sardiu si pietre de pus la efod si la hosen. 
8. Din acestea sa-Mi faci locas sfant si voi locui in mijlocul lor. 
9. Cortul si toate vasele si obiectele lui sa le faci dupa modelul ce-ti voi arata Eu; asa sa le faci! 
10. Chivotul legii sa-l faci din lemn de salcam: lung de doi coti si jumatate, larg de un cot si jumatate si inalt de un cot si jumatate. 
11. Sa-l fereci cu aur curat, si pe dinauntru si pe din afara. Sus, imprejurul lui, sa-i faci cununa impletita de aur. 
12. Apoi sa torni pentru el patru inele de aur si sa le prinzi in cele patru colturi de jos ale lui: doua inele pe o latura si doua inele pe cealalta latura. 
13. Sa faci parghii din lemn de salcam si sa le imbraci cu aur. 
14. Si sa vari parghiile prin inelele de pe laturile chivotului, incat cu ajutorul lor sa se poarte chivotul. 
15. Parghiile sa fie necontenit in inelele chivotului. 
16. Iar in chivot sa pui legea, pe care ji-o voi da. 
17. Sa faci si capac la chivot, de aur curat, lung de doi coti si jumatate, si lat de un cot si jumatate. 
18. Apoi sa faci doi heruvimi de aur; si sa-i faci ca dintr-o bucata, ca si cum ar rasari din cele doua capete ale capacului; 
19. Sa pui un heruvim la un capat si un heruvim la celalalt capat al capacului. 
20. si heruvimii sa-i faci ca si cum ar iesi din capac. Heruvimii acestia sa fie cu aripile intinse pe deasupra capacului, acoperind cu aripile lor capacul, iar fetele sa si le aiba unul spre altul; spre capac sa fie fetele heruvimilor. 
21. Apoi sa pui acest capac deasupra la chivot, iar in chivot sa pui legea ce iti voi da. 
22. Acolo, intre cei doi heruvimi de deasupra chivotului legii, Ma voi descoperi tie si iti voi grai de toate, cate am a porunci prin tine fiilor lui Israel. 
23. Sa faci apoi masa din lemn de salcam: lunga de doi coti, lata de un cot, inalta de un cot si jumatate. 
24. S-o imbraci cu aur curat si sa-i faci imprejur cununa de aur, impletita. 
25. Sa mai faci imprejurul ei pervaz inalt de o palma si imprejurul pervazului sa faci cununa de aur. 
26. Sa mai faci patru inele de aur si sa prinzi cele patru inele sub cununa, in cele patru colturi de la picioarele mesei. 
27. Inelele sa fie in pervaz ca niste torti pentru parghii, ca sa se poarte cu ele masa. 
28. Iar parghiile sa le faci din lemn de salcam, sa le fereci cu aur curat si cu ele se va purta masa. 
29. Apoi sa faci pentru ea talere, cadelnite, pahare si cupe, ca sa torni cu ele; acestea sa le faci din aur curat. 
30. Iar pe masa sa pui painile punerii inainte, care se vor afla pururea inaintea Mea. 
31. Sa faci sfesnic din aur curat. Sfesnicul sa-l faci batut din ciocan: fusul, bratele, cupele, nodurile si florile lui sa fie dintr-o bucata. 
32. Sase brate sa iasa pe cele doua laturi ale lui: trei brate ale sfesnicului sa fie pe o latura a lui si trei brate ale sfesnicului sa fie pe cealalta latura. 
33. El va avea la un brat trei cupe in forma florii de migdal, cu nodurile si florile lor, si la alt brat va avea trei cupe in forma florii de migdal, cu nodurile si florile lor. Asa vor avea toate cele sase brate, ce ies din fusul sfesnicului. 
34. Iar pe fusul sfesnicului sa fie patru cupe in forma florii de migdal, cu nodurile si florile lor: 
35. Un nod sub doua brate, un alt nod sub alte doua brate si un al treilea nod sub cele din urma doua brate, iar in varful fusului sfesnicului sa fie inca o cupa in forma florii de migdal cu nodul si floarea ei. 
36. Nodurile si ramurile acestea sa fie dintr-o bucata cu sfesnicul. El trebuie sa fie lucrat tot cu ciocanul, dintr-o singura bucata de aur curat. 
37. Sa-i faci sapte candele si sa pui in el candelele acestea, ca sa lumineze latura din fata lui. 
38. Sa-i faci mucari si tavite de aur curat. 
39. Dintr-un talant de aur curat sa se faca toate obiectele acestea. 
40. Vezi sa faci acestea toate dupa modelul ce ti s-a aratat in munte”. 

CAPITOLUL 26 
Facerea cortului 

1. „Cortul insa sa-l faci din zece covoare de in rasucit si de matase violeta, stacojie si visinie; in tesatura lor sa faci chipuri de heruvimi alese cu iscusinta. 
2. Lungimea fiecarui covor sa fie de douazeci si opt de coti, si latimea fiecarui covor sa fie de patru coti: toate covoarele sa aiba aceeasi masura. 
3. Cinci covoare se vor uni la un loc si celelalte cinci iar se vor uni la un loc. 
4. Apoi sa faci cheotori de matase violeta, pe marginea covorului din capatul jumatatii intai de acoperis, si tot asemenea cheotori sa faci pe marginea covorului din urma de la cealalta jumatate de acoperis. 
5. Cincizeci de cheotori sa faci la un covor si pe marginea covorului ce are a se uni cu el sa faci tot cincizeci de cheotori. Cheotorile acestea sa raspunda unele cu altele. 
6. Sa faci cincizeci de copci din aur si cu copcile acestea sa unesti cele doua jumatati de acoperis, si asa va fi acoperisul cortului o singura bucata. 
7. Apoi sa faci covoare din par de capra, ca sa acoperi cortul. Unsprezece covoare de acestea sa faci. 
8. Lungimea unui covor sa fie de treizeci de coti, si latimea unui covor sa fie de patru coti; cele unsprezece covoare sa aiba toate aceeasi masura. 
9. Sa unesti intre ele cinci covoare si celelalte sase covoare iar sa le unesti intre ele. Jumatatea din al saselea covor sa o indoi in partea de dinainte a cortului. 
10. Sa faci cincizeci de cheotori pe marginea covorului din capatul unei jumatati, ca sa se poata uni cu cealalta jumatate; si alte cincizeci de cheotori sa faci la marginea celeilalte jumatati de acoperis, care trebuie unita cu cea dintai. 
11. Sa faci apoi cincizeci de copci din arama si sa vari copcile acestea in cheotori si sa unesti cele doua jumatati de acoperis, ca sa fie unul singur. 
12. Iar prisosul de acoperis, o jumatate de covor, care prisoseste de la acoperisul cortului, sa atarne in partea dindarat a cortului. 
13. Partea insa din lungimea acoperisului, care prisoseste de o parte si de alta a cortului, sa atarne peste peretii cortului, de o parte un cot si de alta un cot, ca sa-i apere. 
14. Dupa aceea sa faci cortului un acoperis de piei rosii de berbec si inca un acoperis de piei de vitel de mare pe deasupra. 
15. Sa faci apoi pentru cort scanduri din lemn de salcam, ca sa stea in picioare. 
16. Fiecare scandura sa o faci lunga de zece coti si lata de un cot si jumatate sa fie fiecare scandura. 
17. O scandura sa aiba doua cepuri la capat, unul in dreptul altuia. Asa sa faci la toate scandurile cortului. 
18. Si scanduri de acestea pentru cort sa faci douazeci, pentru latura dinspre miazazi. 
19. Sub aceste douazeci de scanduri sa faci patruzeci de postamente de argint: cate doua postamente sub o scandura, pentru cele doua cepuri ale ei si doua postamente pentru alta scandura, pentru cele doua cepuri ale ei. 
20. Douazeci de scanduri sa faci pentru cealalta latura, dinspre miazanoapte. 
21. Si pentru acestea sa faci patruzeci de postamente de argint, cate doua postamente sub o scandura si doua postamente pentru alta scandura; 
22. Iar pentru partea dindarat a cortului, care vine spre asfintit, sa faci sase scanduri. 
23. Si doua scanduri sa faci pentru unghiurile cortului din partea dindarat a lui. 
24. Acestea sa fie de doua ori mai groase si sus unite prin cate un inel. Asa trebuie sa fie amandoua la fel pentru amandoua unghiurile. 
25. Si asa vor fi opt scanduri in partea dindarat a cortului si pentru cele saisprezece postamente de argint, cate doua postamente sub fiecare scandura, pentru cele doua cepuri ale ei. 
26. Sa faci apoi parghii din lemn de salcam: cinci parghii pentru scandurile de pe o latura a cortului, 
27. Cinci parghii pentru scandurile de pe cealalta latura a cortului si cinci parghii pentru scandurile din partea de la fundul cortului, care vine spre asfintit. 
28. Iar parghia din mijloc va trece prin scanduri de la un capat la celalalt al cortului. 
29. Scandurile sa le imbraci cu aur; inelele, prin care se vara parghiile, sa le faci de aur si sa imbraci cu aur si parghiile. 
30. Si asa sa injghebezi cortul dupa modelul care ti s-a aratat in acest munte. 
31. Sa faci o perdea de in rasucit si de matase violeta, stacojie si visinie, rasucita, iar in tesatura ei sa aiba chipuri de heruvimi alese cu iscusinta; 
32. Si s-o atarni cu verigi de aur pe patru stalpi din lemn de salcam, imbracati cu aur si asezati pe patru postamente de argint. 
33. Dupa ce vei prinde perdeaua in copci, sa aduci acolo dupa perdea chivotul legii si perdeaua va va desparti astfel sfanta de sfanta sfintelor. 
34. La chivotul legii din sfanta sfintelor sa pui capacul. 
35. Iar dincoace, in afara de perdea, sa pui masa si in fata mesei sa pui sfesnicul; in partea de miazazi a cortului sa-l pui. Masa insa s-o pui in partea de miazanoapte a cortului. 
36. Apoi sa faci o perdea la usa cortului, de matase violeta, stacojie si visinie, rasucita si de in rasucit, cu flori alese in tesatura ei. 
37. Pentru perdeaua aceasta sa faci cinci stalpi din lemn de salcam si sa-i imbraci cu aur. La ei sa faci verigi de aur si sa torni pentru ei cinci postamente de arama”. 

CAPITOLUL 27 
Altarul jertfelor si imprejmuirea cortului. 

l. „Sa faci un jertfelnic din lemn de salcam, lung de cinci coti, lat de cinci coti. Jertfelnicul sa fie in patru colturi si inaltimea lui de trei coti. 
2. In cele patru colturi ale lui sa faci coarne. Coarnele sa fie ca rasarite din el si sa-l imbraci cu arama. 
3. Apoi sa-i faci caldari pentru pus cenusa, lopatele, lighene, furculite si cleste. Toate uneltele acestea sa le faci de arama. 
4. Sa faci jertfelnicului o impletitura, un fel de camasa din sarma de arama, si la impletitura aceasta sa faci, in cele patru colturi ale ei, patru inele de arama. 
5. Sa imbraci cu camasa aceasta partea de jos a jertfelnicului, ca sa fie impletitura pana la jumatatea jertfelnicului. 
6. Sa faci pentru jertfelnic parghii, din lemn de salcam, si sa le imbraci cu arama. 
7. Drugii acestia sa-i vari prin inele, pe o parte si pe alta a jertfelnicului, ca sa poata fi purtat. 
8. Iar jertfelnicul sa-l faci de scanduri, gol inauntru. Dupa cum ti s-a aratat in munte, asa sa-l faci. 
9. Cortului sa-i faci curte. Pe partea dinspre miazazi, perdelele sa fie de in rasucit, lungi de o suta de coti numai pe partea aceasta. 
10. Pentru ele sa faci douazeci de stalpi si pentru ei douazeci de postamente de arama; carligele la stalpi si verigile lor sa fie de argint. 
11. Tot asa si pe latura dinspre miazanoapte sa fie perdele de o suta de coti in lungime si la ele douazeci de stalpi, iar sub ei douazeci de postamente de arama; carligele si verigile stalpilor sa fie de argint. 
12. In latul curtii, pe partea dinspre asfintit, sa fie perdelele lungi de cincizeci de coti si la ele zece stalpi si la stalpi zece postamente. 
13. Tot de cincizeci de coti sa fie perdelele din latul curtii in partea dinainte, cea dinspre rasarit; si la ele zece stalpi si sub ei zece postamente. 
14. Din acestia, cincisprezece coti la un capat al laturii sa fie perdelele, cu trei stalpi ai lor si cu trei postamente, 
15. Si la celalalt capat cincisprezece coti sa fie perdele la fel, cu trei stalpi ai lor si cu trei postamente. 
16. Iar la mijloc, poarta curtii, larga da douazeci de coti, sa aiba perdele de lana violeta, stacojie si visinie, rasucita si de in rasucit, cu patru stalpi si patru postamente. 
17. Toti stalpii curtii imprejur sa fie ferecati cu argint si uniti cu legaturi de argint, iar postamentele lor sa fie de arama. 
18. Asadar lungimea curtii sa fie de o suta de coti, latimea peste tot de cincizeci de coti, inaltimea de cinci coti, perdelele sa fie de in rasucit, iar postamentele stalpilor de arama. 
19. Toate lucrurile, toate uneltele si toti tarusii curtii sa fie de arama. 
20. Sa poruncesti fiilor lui Israel sa-ti aduca untdelemn curat pentru luminat, stors din masline, ca sa arda sfesnicul in toata vremea, in cortul adunarii, in fata perdelei celei de dinaintea chivotului legii. 
21. Sfesnicul il va aprinde Aaron si fiii lui, de seara pana dimineata, inaintea Domnului. Aceasta e lege vesnica pentru fiii lui Israel din neam in neam”. 

CAPITOLUL 28 
Vesmintele sfintite. 

1. „Sa iei la tine pe Aaron, fratele tau, si pe fiii lui, ca dintre fiii lui Israel sa-Mi fie preoti Aaron si fiii lui Aaron: Nadab, Abiud, Eleazar si Itamar. 
2. Sa faci lui Aaron, fratele tau, vesminte sfintite, spre cinste si podoaba. 
3. Sa spui dar, la toti cei iscusiti, pe care i-am umplut de duhul intelepciunii si al priceperii, sa faca lui Aaron vesminte sfintite pentru ziua sfintirii lui, cu care sa-Mi slujeasca. 
4. Iata dar vesmintele ce trebuie sa faca: hosen, efod, meil, hiton, chidar si cingatoare. Acestea sunt vesmintele sfintite, ce trebuie sa faca ei lui Aaron, fratele tau, si fiilor lui, ca sa-Mi slujeasca ei ca preoti. 
S. Pentru acestea vor lua aur curat si matasuri violete, purpurii si stacojii si in subtire 
6. Si vor face efod lucrat cu iscusinta din fire de aur, de matase violeta, stacojie si visinie, rasucita si de in rasucit. 
7. Acesta va fi din doua bucati: una pe piept si alta pe spate, unite pe umeri cu doua incheietori. 
8. Cingatoarea efodului, care vine peste el, sa fie lucrata la fel cu el, din fire de aur curat, de matase violeta, stacojie si visinie, rasucita si de in rasucit 
9. Apoi sa iei doua pietre, amandoua pietrele sa fie de smarald, si sa sapi pe ele numele fiilor lui Israel: 
10. Sase nume pe o piatra si celelalte sase nume pe cealalta piatra, dupa randuiala in care s-au nascut ei. 
11. Cum fac sapatorii in piatra, care sapa peceti, asa sa fie sapatura pe cele doua pietre cu numele fiilor lui Israel si sa asezi pietrele in cuibulete de aur curat. 
12. Aceste doua pietre sa le pui incheietori la efod. Pietrele acestea vor fi spre pomenirea fiilor lui Israel si Aaron va purta numele fiilor lui Israel, spre pomenire inaintea Domnului, pe amandoi umerii sai. 
13. Sa faci cuibulete de aur curat. 
14. Apoi sa faci doua lantisoare tot de aur curat; acestea sa le faci, rasucite ca sfoara; si sa prinzi lantisoarele cele rasucite de cuibuletele de la incheietorile efodului, in partea de dinainte. 
15. Sa faci hosenul judecatii, lucrat cu iscusinta, la fel cu efodul: din fire de aur, de matase violeta, stacojie, visinie si de in rasucit. 
16. Acesta sa fie indoit, in patru colturi, lung de o palma si lat de o palma. 
17. Pe el sa asezi o infloritura de pietre scumpe, insirate in patru randuri. Un rand de pietre sa fie: un sardeon, un topaz si un smarald; acesta e randul intai. 
18. In randul al doilea: un rubin, un safir si un diamant; 
19. In randul al treilea: un opal, o agata si un ametist; 
20. Si in randul al patrulea: un hrisolit, un onix si un iaspis. Acestea trebuie sa fie asezate dupa randuiala lor in cuibulete de aur. 
21. Pietrele acestea trebuie sa fie in numar de douasprezece, dupa numarul numelor celor doisprezece fii ai lui Israel, insirate pe cele doua pietre de pe umeri, dupa numele lor si dupa randuiala in care s au nascut ei. Pe fiecare trebuie sa sapi, ca pe pecete, cate un nume din numarul celor douasprezece semintii. 
22. Apoi sa faci pentru hosen lantisoare de aur curat, lucrat rasucit, ca sfoara. 
23. Sa mai faci pentru hosen doua verigi de aur si aceste doua verigi de aur sa le prinzi de cele doua colturi de sus ale hosenului; 
24. Sa introduci cele doua lantisoare impletite de aur in cele doua verigi din cele doua colturi ale hosenului 
25. Si sa prinzi celelalte doua capete ale lantisoarelor de cuibuletele efodului de pe umeri, in partea de dinainte. 
26. Si sa mai faci doua verigi de aur si sa le prinzi de colturile de jos ale hosenului, care cad pe cingatoarea efodului. 
27. Apoi sa mai faci inca doua verigi de aur si sa le prinzi de cele doua margini de jos ale efodului, pe partea de dinainte, deasupra cingatorii efodului 
28. Si sa prinzi verigile hosenului de verigile efodului cu un snur de matase albastra, ca sa stea peste cingatoarea efodului si ca hosenul sa nu se miste de pe efod. 
29. Si va purta Aaron, cand va intra in cortul adunarii, numele fiilor lui Israel pe hosenul judecatii, la inima sa, spre vesnica pomenire inaintea Domnului. 
30. In hosenul judecatii sa pui Urim si Tumim; si vor fi acestea la inima lui Aaron, cand va intra el in cortul adunarii sa se infatiseze inaintea Domnului. Astfel va purta Aaron pururea la inima sa judecata fiilor lui Israel, inaintea Domnului. 
31. Sa faci apoi meilul de sub efod tot de matase visinie. 
32. Acesta va avea la mijloc, sus, o deschizatura pentru cap si deschizatura sa aiba imprejur un guler tesut ca platosa, ca sa nu se rupa. 
33. Iar pe la poale ii vei face de jur imprejur ciucuri tot de matase violeta, stacojie, visinie si de in rasucit; 
34. Si printre ciucuri vei pune clopotei de aur de jur imprejur asa: un ciucure si un clopotel de aur, un ciucure si un clopotel de aur. 
35. Si acesta va fi pe Aaron in timpul slujbei, cand va intra in cortul sfant, inaintea Domnului, si cand va iesi, ca sa se auda sunetul clopoteilor si sa nu moara. 
36. Sa faci dupa aceea o tablita slefuita, de aur curat, si sa sapi pe ea, cum se sapa pe pecete, cuvintele: „Sfintenia Domnului”, 
37. Si s-o prinzi cu snur de matase violeta de chidar, asa ca sa vina in partea de dinainte a chidarului. 
38. Aceasta va fi pe fruntea lui Aaron si Aaron va purta pe fruntea sa neajunsurile prinoaselor afierosite de fiii lui Israel si ale tuturor darurilor aduse de ei; ea va fi pururea pe fruntea lui, pentru a atrage bunavointa Domnului spre ei. 
39. Hitonul sa-l faci de in si tot de in sa faci si mitra, iar cingatoarea sa o faci brodata cu matase de felurite culori. 
40. Sa faci de asemenea si fiilor lui Aaron hitoane si cingatori; si sa le faci si turbane pentru cinste si podoaba. 
41. Sa imbraci cu acestea pe fratele tau Aaron si impreuna cu el si pe fiii lui, sa-i ungi, sa-i intaresti in slujbele lor si sa-i sfintesti, ca sa-Mi fie preoti. 
42. Sa le faci pantaloni de in, de la brau pana sub genunchi, ca sa-si acopere goliciunea trupului lor; 
43. Aaron si fiii lui sa se imbrace cand vor intra in cortul adunarii sau cand se vor apropia de jertfelnic, in sfanta, ca sa slujeasca, pentru a nu-si atrage pacat asupra lor si sa moara. Aceasta sa fie lege vesnica pentru el si pentru urmasii lui e 

CAPITOLUL 29 
Sfintirea preotilor. 

l. „Iata ce trebuie sa savarsesti asupra lor, cand ii vei sfinti sa-Mi fie preoti: sa iei un vitel din cireada, doi berbeci fara meteahna, 
2. Paini nedospite, azime framantate cu untdelemn si turte nedospite, unse cu untdelemn. Acestea sa le faci din faina de grau aleasa. 
3. Sa le pui intr-un paner si sa le aduci in paner la cortul adunarii o data cu vitelul si cu berbecii. 
4. Apoi sa aduci pe Aaron si pe fiii lui la intrarea cortului adunarii si sa-i speli cu apa. 
5. Si, luand vesmintele sfinte, sa imbraci pe Aaron, fratele tau, cu hitonul si cu meilul, cu efodul si cu hosenul, si sa-l incingi peste efod; 
6. Sa-i pui pe cap mitra, iar la mitra sa prinzi diadema sfinteniei. 
7. Apoi sa iei untdelemn de ungere si sa-i torni pe cap si sa-l ungi. 
8. Dupa aceea sa aduci si pe fiii lui si sa-i imbraci cu hitoane; 
9. Sa-i incingi cu braie si sa le pui turbanele; si-Mi vor fi preoti in veac. Asa vei sfinti tu pe Aaron si pe fiii lui. 
10. Sa aduci apoi vitelul inaintea cortului adunarii si sa-si puna Aaron si fiii lui mainile pe capul vitelului, inaintea Domnului, la usa cortului adunarii. 
11. Sa junghii vitelul inaintea Domnului, la usa cortului adunarii. 
12. Sa iei din sangele vitelului si sa pui cu degetul tau pe coarnele jertfelnicului, iar celalalt sange sa-l torni tot la temelia jertfelnicului. 
13. Apoi sa iei toata grasimea cea de pe maruntaie, seul de pe ficat, amandoi rarunchii si grasimea de pe ei si sa le arzi pe jertfelnic. 
14. Iar carnea vitelului, pielea lui si necurateniile lui sa le arzi cu foc afara din tabara. Caci e jertfa pentru pacat. 
15. Dupa aceea sa iei un berbec si sa-si puna Aaron si fiii lui mainile pe capul berbecului; 
16. Sa junghii berbecul si, luand sangele lui, sa stropesti jertfelnicul de jur imprejur. 
17. Sa tai apoi berbecul in bucati, sa speli cu apa maruntaiele si picioarele si sa le pui pe bucati langa capatana lui. 
18. Si sa arzi berbecul tot pe jertfelnic. Aceasta este ardere de tot Domnului, jertfa Domnului, mireasma placuta inaintea Lui. 
19. Sa iei si celalalt berbec, sa-si puna Aaron si fiii lui mainile pe capul berbecului si sa-l junghii; 
20. Sa iei din sangele lui si sa pui pe varful urechii drepte a lui Aaron, pe varful degetului mare al mainii drepte, pe varful degetului mare al piciorului drept si pe varful urechilor drepte ale fiilor lui si pe varful degetelor mari ale mainilor drepte ale lor si pe varful degetelor mari ale picioarelor drepte ale lor. Si sa stropesti cu sange jertfelnicul pe toate partile. 
21. Sa iei din sangele de pe jertfelnic si din untdelemnul de ungere si sa stropesti asupra lui Aaron si asupra vesmintelor lui, asupra fiilor lui si asupra vesmintelor fiilor lui, si se va sfinti el si vesmintele lui, fiii lui si vesmintele fiilor lui. Iar celalalt sange al berbecului sa-l torni langa altar imprejur. 
22. Apoi sa iei din berbec grasimea si coada lui, grasimea ce acopera maruntaiele, seul de pe ficat, amandoi rarunchii si grasimea de pe ei si soldul drept; pentru ca acesta este berbecul pentru sfintirea in preot; 
23. Sa mai iei o paine, din cele cu untdelemn, o turta cu untdelemn si o azima din panerul ce este pus inaintea Domnului; 
24. Sa le pui toate pe bratele lui Aaron si pe bratele fiilor lui, ca sa le aduca, leganandu-le, inaintea Domnului. 
25. Apoi sa iei acestea din mainile lor si sa le arzi pe jertfelnic, ardere de tot, spre buna mireasma inaintea Domnului; aceasta este jertfa Domnului. 
26. Sa iei pieptul berbecului, care este pentru sfintirea lui Aaron, si sa-l duci inaintea Domnului leganandu-l; aceasta va fi partea ta. 
27. Sa sfintesti pieptul leganat si spata leganata, care au fost ridicate inaintea Domnului, din berbecul cel pentru sfintirea lui Aaron si a fiilor lui. 
28. Si acestea sa fie prin lege vesnica pentru Aaron si fiii lui din cele ce aduc fiii lui Israel, caci acesta e dar ridicat din cele ce vor aduce fiii lui Israel ca jertfa de pace, darul ridicat Domnului. 
29. Vesmintele sfinte cele pentru Aaron sa fie, dupa el, ale fiilor sai, si sa fie unsi si sfintiti, imbracati cu ele. 
30. Marele preot dintre fiii lui, care-i va urma si care va intra in cortul adunarii, ca sa slujeasca in locul cel sfant, se va imbraca cu ele sapte zile. 
31. Sa iei apoi berbecul cel pentru sfintire si sa fierbi carnea lui in locul cel sfant; 
32. Si sa manance Aaron si fiii lui carnea berbecului acestuia si painile cele din paner, la usa cortului adunarii, 
33. Ca prin aceasta s-a facut curatirea lor pentru a fi sfintiti si pentru a li se incredinta preotia; nimeni altul sa nu manance, ca sunt sfintite. 
34. Iar de va ramane din aceasta carne de sfintire si din paini pe a doua zi, sa arzi ramasitele cu foc si sa nu se manance, ca este lucru sfintit. 
35. Deci asa sa faci cu Aaron si cu fiii lui, dupa cum ti-am poruncit: sapte zile sa tina sfintirea lor. 
36. Vitelul cel de jertfa pentru pacat sa-l aduci in fiecare zi pentru curatire; jertfa pentru pacat s-o savarsesti pe jertfelnic pentru curatirea lui si sa-l ungi pentru sfintirea lui. 
37. Sapte zile sa cureti astfel jertfelnicul si sa-l sfintesti si va fi jertfelnicul sfintenie mare; tot ce se va atinge de el se va sfinti. 
38. Iata ce vei aduce tu pe jertfelnic: doi miei de un an fara meteahna vei aduce in fiecare zi, jertfa necontenita: 
39. Un miel sa-l aduci dimineata si celalalt miel sa-l aduci seara. 
40. A zecea parte dintr-o efa de faina de grau, framantata cu a patra parte dintr-un hin de untdelemn curat, iar pentru turnare, a patra parte de hin de vin, pentru un miel. 
41. Al doilea miel sa-l aduci seara cu dar de faina, ca si pe cel de dimineata, si cu aceeasi turnare de vin; sa-l aduci jertfa Domnului intru miros cu buna mireasma. 
42. Aceasta va fi jertfa necontenita in neamul vostru, la usile cortului marturiei, unde Ma voi arata pe Mine Insumi voua ca sa graiesc cu tine. 
43. Acolo Ma voi pogori Eu Insumi la fiii lui Israel si se va sfinti locul acesta de slava Mea. 
44. Voi sfinti cortul adunarii si jertfelnicul; pe Aaron si pe fiii lui de asemenea ii voi sfinti, ca sa-Mi fie preoti. 
45. Si voi locui in mijlocul fiilor lui Israel si le voi fi Dumnezeu; 
46. Si vor cunoaste ca Eu, Domnul, sunt Dumnezeul lor, Cel ce i-am scos din pamantul Egiptului, ca sa locuiesc in mijlocul lor si sa le fiu Dumnezeu!” 

CAPITOLUL 30 
Altarul tamaierii. 

1. „Sa faci de asemenea un jertfelnic de tamaiere, din lemn de salcam. 
2. Dar sa-l faci patrat, lung de un cot si lat de un cot si inalt de doi coli; coarnele lui sa fie din el. 
3. Sa imbraci cu aur curat partea lui de sus, peretii imprejur si coarnele lui; si sa-i faci imprejur o cununa de aur impletita. 
4. Sub cununa lui impletita sa-i faci doua inele de aur curat si sa le pui la doua colturi pe doua laturi ale lui. Acestea sa fie de bagat parghiile pentru a-l purta cu ele. 
5. Parghiile sa i le faci din lemn de salcam si sa le imbraci cu aur. 
6. Jertfelnicul sa-l asezi in fata perdelei, care este dinaintea chivotului legii, unde am sa Ma arat Eu tie. 
7. Pe el Aaron va arde tamaie mirositoare in fiecare dimineata, cand pregateste candelele. 
8. Cand va aprinde Aaron seara candelele, iar va arde miresme. Aceasta tamaiere neintrerupta se va face pururea inaintea Domnului din neam in neam. 
9. Sa nu aduceti pe el nici o ardere de tamaie straina, nici ardere de tot, nici dar de paine, nici turnare sa nu turnati pe el. 
10. Aaron va savarsi jertfa de curatire peste coarnele lui o data pe an; cu sange din jertfa de curatire cea pentru pacat il va curati el o data pe an; in neamul vostru aceasta este mare sfintenie inaintea Domnului”. 
11. Apoi a grait Domnul cu Moise si a zis: 
12. „Cand vei face numaratoarea fiilor lui Israel, la cercetarea lor, sa dea fiecare Domnului rascumparare ca sa nu vina nici o nenorocire asupra lor in timpul numaratului. 
13. Cel ce intra la numaratoare sa dea jumatate de siclu, dupa siclul sfant, care are douazeci de ghere; deci darul Domnului va fi o jumatate de siclu. 
14. Tot cel ce intra la numaratoare, de la douazeci de ani in sus, sa aduca aceasta dare Domnului. 
15. Sa nu dea bogatul mai mult, nici saracul mai putin de jumatate de siclu dar Domnului, pentru rascumpararea sufletului. 
16. Sa iei argintul de rascumparare de la fiii lui Israel si sa-l dai la trebuintele cortului adunarii si va fi pentru fiii lui Israel spre pomenire inaintea Domnului, ca sa crute sufletele voastre”. 
17. Si iarasi a grait Domnul cu Moise si a zis: 
18. „Sa faci o baie de arama, cu postament de arama, pentru spalat; s-o pui intre cortul adunarii si jertfelnic si sa torni intr-insa apa. 
19. Aaron si fiii lui isi vor spala in ea mainile si picioarele lor cu apa. 
20. Cand trebuie sa intre ei in cortul marturiei, sa se spele cu apa de aceasta, ca sa nu moara; si cand trebuie sa se apropie de jertfelnic, ca sa slujeasca si ca sa aduca ardere de tot Domnului, sa-si spele mainile lor si picioarele lor cu apa, ca sa nu moara. 
21. Si va fi aceasta randuiala vesnica pentru el si pentru urmasii lui, din neam in neam”. 
22. Apoi a grait Domnul cu Moise si a zis: 
23. „Sa iei din cele mai bune mirodenii: cinci sute sicli de smirna aleasa; jumatate din aceasta, adica doua sute cincizeci sicli de scortisoara mirositoare; doua sute cincizeci sicli trestie mirositoare; 
24. Cinci sute sicli casie, dupa siclul sfant, si untdelemn de masline un hin, 
25. Si sa faci din acestea mir pentru ungerea sfanta, mir alcatuit dupa mestesugul facatorilor de aromate; acesta va fi mirul pentru sfanta ungere. 
26. Sa ungi cu el cortul adunarii, chivotul legii si toate lucrurile din cort, 
27. Masa si toate cele de pe ea, sfesnicul si toate lucrurile lui, jertfelnicul tamaierii, 
28. Jertfelnicul arderii de tot si toate lucrurile lui si baia si postamentul ei. 
29. Si sa le sfintesti pe acestea si va fi sfintenie mare; tot ce se va atinge de ele se va sfinti. 
30. Sa ungi de asemenea si pe Aaron si pe fiii lui si sa-i sfintesti, ca sa-Mi fie preoti. 
31. Iar fiilor lui Israel sa le spui: Acesta va fi pentru voi mirul sfintei ungeri, in numele Meu, in neamul vostru. 
32. Trupurile celorlalti oameni sa nu le ungi cu el si dupa chipul alcatuirii lui sa nu va faceti pentru voi mir la fel. Acesta este lucru sfant si sfant trebuie sa fie si pentru voi. 
33. Cine isi va face ceva asemanator lui, sau cine se va unge cu el din cei ce nu trebuie sa se unga, acela se va starpi din poporul sau”. 
34. Apoi a zis Domnul catre Moise: „Ia-ti mirodenii: stacte, oniha, halvan mirositor si tamaie curata, din toate aceeasi masura, 
35. Si fa din ele, cu ajutorul mestesugului facatorilor de aromate, un amestec de tamaiat, cu adaos de sare, curat si sfant; 
36. Piseaza-l marunt si-l pune inaintea chivotului legii, in cortul adunarii, unde am sa Ma arat tie. Aceasta va fi pentru voi sfintenie mare. 
37. Tamaie, alcatuita in felul acesta, sa nu va faceti pentru voi: sfintenie sa va fie ea pentru Domnul. 
38. Cine isi va face asemenea amestec, ca sa afume cu el, sufletul acela se va starpi din poporul sau”. 

CAPITOLUL 31 
Mesterii cortului. Serbarea zilei de odihna si tablele legii. 

1. Dupa aceea a grait Domnul cu Moise si a zis: 
2. „Iata, Eu am randuit anume pe Betaleel, fiul lui Uri, fiul lui Or, din semintia lui Iuda, 
3. Si l-am umplut de duh dumnezeiesc, de intelepciune, de pricepere, de stiinta si de iscusinta la tot lucrul, 
4. Ca sa faca lucruri de aur, de argint si de arama, de matase violeta, stacojie si visinie, si de in rasucit, 
5. Sa slefuiasca pietre scumpe pentru podoabe si sa sape in lemn tot felul de lucruri. 
6. Si iata, i-am dat ca ajutor pe Oholiab, fiul lui Ahisamac, din semintia lui Dan, si am pus intelepciune in mintea oricarui om iscusit, ca sa faca toate cate ti-am poruncit: 
7. Cortul adunarii, chivotul legii, capacul cel de deasupra lui si toate lucrurile cortului; 
8. Masa si toate vasele ei; sfesnicul cel de aur curat cu toate obiectele lui si jertfelnicul tamaierii; 
9. Jertfelnicul pentru arderile de tot cu toate obiectele lui; baia si postamentul ei; 
10. tesaturile pentru invelis, vesmintele sfintite pentru Aaron preotul si vesmintele de slujba pentru fiii lui; 
11. Mirul pentru ungere si aromatele mirositoare pentru locasul cel sfant; toate le vor face ei asa, cum ti-am poruncit Eu tie”. 
12. Si a mai vorbit Domnul cu Moise si a zis: 
13. „Spune fiilor lui Israel asa: Bagati de seama sa paziti zilele Mele de odihna, caci acestea sunt semn intre Mine si voi din neam in neam, ca sa stiti ca Eu sunt Domnul, Cel ce va sfinteste. 
14. Paziti deci ziua de odihna, caci ea este sfanta pentru voi. Cel ce o va intina, acela va fi omorat; tot cel ce va face intr-insa vreo lucrare, sufletul acela va fi starpit din poporul Meu; 
15. Sase zile sa lucreze, iar ziua a saptea este zi de odihna, inchinata Domnului; tot cel ce va munci in ziua odihnei va fi omorat. 
16. Sa pazeasca deci fiii lui Israel ziua odihnei, praznuind ziua odihnei din neam in neam, ca un legamant vesnic. 
17. Acesta este semn vesnic intre Mine si fiii lui Israel, pentru ca in sase zile a facut Domnul cerul si pamantul, iar in ziua a saptea a incetat si S-a odihnit”. 
18. Dupa ce a incetat Dumnezeu de a grai cu Moise, pe Muntele Sinai, i-a dat cele doua table ale legii, table de piatra, scrise cu degetul lui Dumnezeu. 

CAPITOLUL 32 
Vitelul de aur. 

1. Vazand insa poporul ca Moise intarzie a se pogori din munte, s-a adunat la Aaron si i-a zis: „Scoala si ne fa dumnezei, care sa mearga inaintea noastra, caci cu omul acesta, cu Moise, care ne-a scos din tara Egiptului, nu stim ce s-a intamplat”. 
2. Iar Aaron le-a zis: „Scoateti cerceii de aur din urechile femeilor voastre, ale feciorilor vostri si ale fetelor voastre si-i aduceti la mine”. 
3. Atunci tot poporul a scos cerceii cei de aur din urechile alor sai si i-a adus la Aaron. 
4. Luandu-i din mainile lor, i-a turnat in tipar si a facut din ei un vitel turnat si l-a cioplit cu dalta. Iar ei au zis: „Iata, Israele, dumnezeul tau, care te-a scos din tara Egiptului! 
5. Vazand aceasta, Aaron a zidit inaintea lui un jertfelnic; si a strigat Aaron si a zis: „Maine este sarbatoarea Domnului!” 
6. A doua zi s-au sculat ei de dimineata si au adus arderi de tot si jertfe de pace; apoi a sezut poporul de a mancat si a baut si pe urma s-a sculat si a jucat. 
7. Atunci a zis Domnul catre Moise: „Grabeste de te pogoara de aici, caci poporul tau, pe care l-ai scos din tara Egiptului, s-a razvratit. 
8. Curand s-au abatut de la calea pe care le-am poruncit-o, si-au facut un vitel turnat si s-au inchinat la el, aducandu-i jertfe si zicand: „Iata, Israele, dumnezeul tau, care te-a scos din tara Egiptului!” 
9. Si a mai zis Domnul catre Moise: „Eu Ma uit la poporul acesta si vad ca este popor tare de cerbice; 
10. Lasa-Ma dar acum sa se aprinda mania Mea asupra lor, sa-i pierd si sa fac din tine un popor mare!” 
11. Moise insa a rugat pe Domnul Dumnezeul sau si a zis: „Sa nu se aprinda, Doamne, mania Ta asupra poporului Tau, pe care l-ai scos din tara Egiptului cu putere mare si cu bratul Tau cel inalt, 
12. Ca nu cumva sa zica Egiptenii: I-a dus la pieire, ca sa-i ucida in munti si sa-i stearga de pe fala pamantului. Intoarce-Ti iutimea maniei Tale, milostiveste-Te si nu cauta la rautatea poporului Tau. 
13. Adu-ti aminte de Avraam, de Isaac si de Iacov, robii Tai, carora Te-ai jurat Tu pe Tine Insuti, zicand: Voi inmulti foarte tare neamul vostru, ca stelele cerului; si tot pamantul acesta, de care v-am vorbit, il voi da urmasilor vostri si-l vor stapani in veci!” 
14. Atunci a abatut Domnul pieirea ce zisese s-o aduca asupra poporului Sau. 
15. Dupa aceea Moise, intorcandu-se; s-a pogorat din munte, cu cele doua table ale legii in mana, scrise pe amandoua partile lor – pe o parte si pe alta erau scrise. 
16. Tablele acestea erau lucrul lui Dumnezeu si scrierea era scrierea lui Dumnezeu, sapata pe table. 
17. Atunci, auzind Iosua glasul poporului rasunand, a zis catre Moise: „In tabara se aud strigate de razboi”. 
18. Iar Moise a zis: „Acesta nu este glas de biruitori, nici glas de biruiti; ci eu aud glas de oameni beli”. 
19. Iar dupa ce s-a apropiat de tabara, el a vazut vitelul si jocurile si, aprinzandu-se de manie, a aruncat din mainile sale cele doua table si le-a sfaramat sub munte. 
20. Apoi luand vitelul, pe care-l facusera ei, l-a ars in foc, l-a facut pulbere si, presarandu-l in apa, a dat-o sa o bea fiii lui Israel. 
21. Dupa aceea a zis catre Aaron: „Ce ti-a facut poporul acesta, de l-ai varat intr-un pacat asa de mare?” 
22. Iar Aaron a raspuns lui Moise: „Sa nu se aprinda mania domnului meu! Tu stii pe poporul acesta ca e razvratitor. 
23. Caci ei mi-au zis: Fa-ne dumnezei, care sa mearga inaintea noastra, caci cu omul acesta, cu Moise, care ne-a scos din tara Egiptului, nu stim ce s-a intamplat. 
24. Atunci eu le-am zis: Cine are aur sa-l scoata. Si ei l-au scos si mi l-au dat mie si eu l-am aruncat in foc si a iesit acest vitel”. 
25. Moise, vazand ca poporul acesta e neinfranat, caci Aaron ingaduise sa ajunga neinfranat si de ras inaintea dusmanilor lui, 
26. A stat la intrarea taberei si a zis: „Cine este pentru Domnul sa vina la mine!” Si s-au adunat la el toti fiii lui Levi. 
27. Iar Moise le-a zis: „Asa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Sa-si incinga fiecare din voi sabia sa la sold si strabatand tabara de la o intrare pana la cealalta, inainte si inapoi, sa ucida fiecare pe fratele sau, pe prietenul sau si pe aproapele sau”. 
28. Si au facut fiii lui Levi dupa cuvantul lui Moise. In ziua aceea au cazut din popor ca la trei mii de oameni. 
29. Caci Moise le zisese fiilor lui Levi: „Afierositi-va astazi mainile voastre Domnului, fiecare prin fiul sau sau prin fratele sau, ca sa va trimita El astazi binecuvantare!” 
30. Iar a doua zi a zis Moise catre popor: „Ati facut pacat mare; ma voi sui acum la Domnul sa vad nu cumva voi sterge pacatul vostru”. 
31. Si s-a intors Moise la Domnul si a zis: „O, Doamne, poporul acesta a savarsit pacat mare, facandu-si dumnezeu de aur. 
32. Rogu-ma acum, de vrei sa le ierti pacatul acesta, iarta-i; iar de nu, sterge-ma si pe mine din cartea Ta, in care m-ai scris!” 
33. Zis-a Domnul catre Moise: „Pe acela care a gresit inaintea Mea il voi sterge din cartea Mea. 
34. Iar acum mergi si du poporul acesta la locul unde ti-am zis. Iata ingerul Meu va merge inaintea ta si in ziua cercetarii Mele voi pedepsi pacatul lor”. 
35. Astfel a lovit Domnul poporul, pentru vitelul ce isi facuse, pe care-l turnase Aaron. 

CAPITOLUL 33 
Moise se roaga pentru popor. Doreste sa vada slava Domnului. 

1. Apoi a zis Domnul catre Moise: „Du-te de aici tu si poporul tau, pe care l-ai scos din pamantul Egiptului, si suiti-va in pamantul, pentru care M-am jurat lui Avraam, lui Isaac si lui Iacov, zicand: Urmasilor vostri il voi da. 
2. Eu voi trimite inaintea ta pe ingerul Meu si va izgoni pe Canaanei, pe Amorei, pe Hetei, pe Ferezei, pe Gherghesei, pe Hevei si pe Iebusei, 
3. Si te voi duce in tara unde curge lapte si miere. Dar Eu nu voi merge in mijlocul vostru, ca sa nu va pierd pe cale, pentru ca sunteti popor indaratnic! 
4. Auzind insa acest cuvant grozav, poporul a plans cu jale si nimeni n-a mai pus pe sine podoabele sale. 
5. Caci Domnul zisese lui Moise: „Spune fiilor lui Israel: Voi sunteti popor indaratnic. De voi merge Eu in mijlocul vostru, intr-o clipeala va voi pierde. Dezbracati acum de pe voi hainele voastre cele frumoase si podoabele voastre si voi vedea ce voi face cu voi”. 
6. Atunci fiii lui Israel au dezbracat de pe ei podoabele lor si hainele cele frumoase cand au plecat de la Muntele Horeb. 
7. Iar Moise, luandu-si cortul, l-a intins afara din tabara, departe de ea, si-l numi cortul adunarii; si tot cel ce cauta pe Domnul venea la cortul adunarii, care se afla afara din tabara. 
8. Si cand se indrepta Moise spre cort, tot poporul se scula si sta fiecare la usa cortului sau si se uita dupa Moise, pana ce intra el in cort. 
9. Iar dupa ce intra Moise in cort, se pogora un stalp de nor si se oprea la intrarea cortului si Domnul graia cu Moise. 
10. Si vedea tot poporul stalpul cel de nor, care statea la usa cortului, si se scula tot poporul si se inchina fiecare din usa cortului sau. 
11. Domnul insa graia cu Moise fata catre fata, cum ar grai cineva cu prietenul sau. Dupa aceea Moise se intorcea in tabara; iar tanarul sau slujitor Iosua, fiul lui Navi, nu parasea cortul. 
12. Atunci a zis Moise catre Domnul: „Iata, Tu imi spui: Du pe poporul acesta, dar nu mi-ai descoperit pe cine ai sa trimiti cu mine, desi mi-ai spus: Te cunosc pe nume si ai aflat bunavointa inaintea ochilor Mei. 
13. Deci, de am aflat bunavointa in ochii Tai, arata-Te sa Te vad, ca sa cunosc si sa aflu bunavointa in ochii Tai si ca acest neam e poporul Tau”. 
14. Si a zis Domnul catre el: „Eu Insumi voi merge inaintea Ta si Te voi duce la odihna!” 
15. Zis-a Moise catre Domnul: „Daca nu mergi Tu Insuti cu noi, atunci sa nu ne scoti de aici; 
16. Caci prin ce se va cunoaste cu adevarat ca eu si poporul Tau am aflat bunavointa inaintea Ta? Au nu prin aceea ca Tu sa fii insotitorul nostru? Atunci eu si poporul Tau vom fi cei mai slaviti dintre toate popoarele de pe pamant”. 
17. Si a zis Domnul catre Moise: „Voi face si ceea ce zici tu, pentru ca tu ai aflat bunavointa inaintea Mea si te cunosc pe tine mai mult decat pe toti”. 
18. Si Moise a zis: „Arata-mi slava Ta! ” 
19. Zis-a Domnul catre Moise: „Eu voi trece pe dinaintea ta toata slava Mea, voi rosti numele lui Iahve inaintea ta si pe cel ce va fi de miluit il voi milui si cine va fi vrednic de indurare, de acela Ma voi indura”. 
20. Apoi a adaugat: „Fata Mea insa nu vei putea s-o vezi, ca nu poate vedea omul fata Mea si sa traiasca”. 
21. Si iarasi a zis Domnul: „Iata aici la Mine un loc: sezi pe stanca aceasta; 
22. Cand va trece slava Mea, te voi ascunde in scobitura stancii si voi pune mana Mea peste tine pana voi trece; 
23. Iar cand voi ridica mana Mea, tu vei vedea spatele Meu, iar fata Mea nu o vei vedea!” 

CAPITOLUL 34 
Alte table ale legii 

1. Zis-a Domnul catre Moise: „Ciopleste doua table de piatra, ca cele dintai, si suie-te la Mine in munte si voi scrie pe aceste table cuvintele care au fost scrise pe tablele cele dintai, pe care le-ai sfaramat. 
2. Sa fii gata dis-de-dimineata si dimineata sa te sui in Muntele Sinai si sa stai inaintea Mea acolo pe varful muntelui. 
3. Dar nimeni sa nu se suie cu tine, nici sa se arate in tot muntele: nici oi, nici vite mari sa nu pasca imprejurul acestui munte”. 
4. Deci a cioplit Moise doua table de piatra, asemenea cu cele dintai, si, sculandu-se dis-de-dimineata, a luat Moise in maini cele doua table de piatra si s-a suit in Muntele Sinai, cum ii poruncise Domnul. 
5. Atunci S-a pogorat Domnul in nor, a stat acolo si a rostit numele lui Iahve. 
6. Si Domnul, trecand pe dinaintea lui, a zis: „Iahve, Iahve, Dumnezeu, iubitor da oameni, milostiv, indelung-rabdator, plin de indurare si de dreptate, 
7. Care pazeste adevarul si arata mila la mii de neamuri; Care iarta vina si razvratirea si pacatul, dar nu lasa nepedepsit pe cel ce pacatuieste; Care pentru pacatele parintilor pedepseste pe copii si pe copiii copiilor pana la al treilea si al patrulea neam!” 
8. Atunci a cazut Moise indata la pamant si s-a inchinat lui Dumnezeu, 
9. Zicand: „De am aflat bunavointa in ochii Tai, Stapane, sa mearga Stapanul in mijlocul nostru, caci poporul acesta e indaratnic; dar, iarta nelegiuirile noastre si pacatele si ne fa mostenirea Ta!” 
10. Domnul insa a zis catre Moise: „Iata, Eu inchei legamant inaintea a tot poporul tau: Voi face lucruri slavite, cum n-au fost in tot pamantul si la toate popoarele; si tot poporul in mijlocul caruia te vei afla tu, va vedea lucrurile Domnului, caci infricosator va fi ceea ce voi face pentru tine. 
11. Pastreaza ceea ce iti poruncesc Eu acum: Iata Eu voi izgoni de la fata ta pe Amorei, pe Canaanei, pe Hetei, pe Ferezei, pe Hevei, pe Gherghesei si pe Iebusei. 
12. Fereste-te sa intri in legatura cu locuitorii tarii aceleia, in care ai sa intri, ca sa nu fie ei o cursa intre voi. 
13. Jertfelnicele lor sa le stricati, stalpii lor sa-i sfaramati; sa taiati dumbravile lor cele sfintite si dumnezeii lor cei ciopliti sa-i ardeti in foc, 
14. Caci tu nu trebuie sa te inchini la alt dumnezeu, fara numai Domnului Dumnezeu, pentru ca numele Lui este „Zelosul”; Dumnezeu este zelos. 
15. Nu cumva sa intri in legatura cu locuitorii tarii aceleia, pentru ca ei, urmand dupa dumnezeii lor si aducand jertfe dumnezeilor lor, te vor pofti si pe tine sa gusti din jertfa lor. 
16. Si vei lua fetele lor sotii pentru fiii tai si fetele tale le vei marita dupa feciorii lor; si vor merge fetele tale dupa dumnezeii lor si fiii tai vor merge dupa dumnezeii lor. 
17. Sa nu-ti faci dumnezei turnati. 
18. Sarbatoarea azimelor sa o pazesti: sapte zile, cum ti-am poruncit Eu, sa mananci azime, la vremea randuita in luna Aviv, caci in luna Aviv ai iesit tu din Egipt. 
19. Tot intaiul nascut de parte barbateasca este al Meu; asemenea si tot intaiul nascut al vacii si tot intaiul nascut al oii. 
20. Iar intaiul nascut al asinei sa-l rascumperi cu un miel, iar de nu-l vei rascumpara, sa-i frangi gatul. Toti intaii nascuti din fiii tai sa-i rascumperi si nimeni sa nu se infatiseze inaintea Mea cu mana goala. 
21. Sase zile lucreaza, iar in ziua a saptea sa te odihnesti; chiar in vremea semanatului si a secerisului sa te odihnesti. 
22. Sa tii si sarbatoarea saptamanilor, sarbatoarea pargei, la secerisul graului, si sarbatoarea strangerii roadelor, la sfarsitul toamnei. 
23. De trei ori pe an sa se infatiseze inaintea Domnului Dumnezeului lui Israel toti cei de parte barbateasca ai tai, 
24. Caci cand voi goni popoarele de la fata ta si voi largi hotarele tale, nimeni nu va pofti ogorul tau, de te vei sui sa te infatisezi inaintea Domnului Dumnezeului tau de trei ori pe an. 
25. Sa nu torni sangele jertfei Mele pe paine dospita si jertfa de la sarbatoarea Pastilor sa nu ramana pana a doua zi. 
26. Cele dintai roade ale tarinii tale sa le aduci in casa Domnului Dumnezeului tau. Sa nu fierbi iedul in laptele mamei sale”. 
27. Si a mai zis Domnul catre Moise: „Scrie-ti cuvintele acestea, caci pe cuvintele acestea inchei Eu legamant cu tine si cu Israel!” 
28. Moise a stat acolo la Domnul patruzeci de zile si patruzeci de nopti; si nici paine n-a mancat, nici apa n-a baut. Si a scris Moise pe table cuvintele legamantului: cele zece porunci. 
29. Iar cand se pogora Moise din Muntele Sinai, avand in maini cele doua table ale legii, el nu stia ca fata sa stralucea, pentru ca graise Dumnezeu cu el. 
30. Deci Aaron si toti fiii lui Israel, vazand pe Moise ca are fata stralucitoare, s-au temut sa se apropie de el. 
31. Atunci i-a chemat Moise si au venit la el Aaron si toate capeteniile obstei si Moise a grait cu ei. 
32. Dupa aceasta s-au apropiat de el toti fiii lui Israel si el le-a poruncit tot ce-i graise Domnul in Muntele Sinai. 
33. Iar dupa ce a incetat de a grai cu ei, Moise si-a acoperit fata cu un val. 
34. Cand insa intra el inaintea Domnului, ca sa vorbeasca cu El, atunci isi ridica valul pana cand iesea; iar la iesire spunea fiilor lui Israel cele ce i se poruncisera de catre Domnul. 
35. Si vedeau fiii lui Israel ca fata lui Moise stralucea si Moise isi punea iar valul peste fata sa, pana cand intra din nou sa vorbeasca cu Domnul. 

CAPITOLUL 35 
Pazirea zilei de odihna. Darea de buna voie. Chemarea mesterilor. 

1. Atunci a adunat Moise toata obstea fiilor lui Israel si le-a zis: „Iata ce a poruncit Domnul sa faceti: 
2. sase zile sa lucrati, iar ziua a saptea sa fie sfanta pentru voi, zi de odihna, odihna Domnului; tot cel ce va lucra in ziua aceea va fi omorat. 
3. In ziua odihnei sa nu faceti foc in toate locasurile voastre. Eu sunt Domnul!” 
4. Apoi a grait Moise la toata obstea fiilor lui Israel si a zis: „Iata ce a mai poruncit Domnul sa va spun: 
5. Aduceti din ale voastre, daruri Domnului; fiecare sa aduca Domnului daruri cat il lasa inima: aur, argint si arama; 
6. Matase violeta, stacojie si visinie, vison rasucit si par de capra; 
7. Piei de berbec vopsite rosu, piei de vitel de mare si lemn de salcam; 
8. Untdelemn pentru sfesnic si aromate pentru mirul de uns si pentru facut miresme de tamaie, 
9. Piatra de sardiu, pietre pentru prins la efod si la hosen. 
10. Tot cel cu minte inteleapta dintre voi sa vina si sa faca toate cate a poruncit Domnul: 
11. Cortul si acoperamintele lui, acoperisul lui cel de deasupra, verigile si scandurile lui, parghiile, stalpii si postamentele lor; 
12. Chivotul legii si parghiile lui, capacul lui si perdeaua despartitoare, pietre de smarald, tamaie si mir de ungere; 
13. Masa cu parghiile si toate uneltele ei si painile pentru punerea inainte, 
14. Sfesnicul pentru luminat cu toate obiectele lui, candelele lui si untdelemnul de ars; 
15. Jertfelnicul tamaierii si parghiile lui si miresme pentru tamaiere, 
16. Jertfelnicul pentru arderile de tot, impletitura de sarma pentru el, parghiile lui si toate cele de trebuinta pentru el; baia si postamentul ei, 
17. Perdelele curtii, stalpul ei cu postamentele lor si perdeaua de la intrarea in curte, 
18. Tarusii cortului; tarusii curtii si franghiile lor, 
19. Vesmintele sfinte pentru facut slujba in locasul sfant; vesminte sfinte pentru Aaron preotul si vesminte pentru fiii lui, pentru slujba preotiei”. 
20. Dupa aceea, plecand toata obstea fiilor lui Israel de la Moise, 
21. A adus fiecare cat l-a lasat inima sa si cat l-a indemnat cugetul sa aduca dar Domnului, pentru facerea cortului adunarii si a tuturor lucrurilor lui si pentru toate vesmintele sfinte. 
22. Si veneau barbatii cu femeile si fiecare, dupa cum il lasa inima, aducea verigi, cercei, inele, bratari si tot felul de lucruri de aur; cum voia fiecare sa aduca Domnului daruri de aur. 
23. Fiecare din cei ce aveau matase violeta, stacojie si visinie, in si par de capra, piei de berbec vopsite rosu si vanat, le aducea. 
24. Fiecare din cei ce puteau sa aduca in dar argint sau arama, aducea din acestea Domnului; si fiecare din cei ce aveau lemn de salcam, aducea pentru toate cele de trebuinta; 
25. Toate femeile cu minte iscusita torceau cu mainile lor si aduceau tort, matase violeta, stacojie si visinie si in. 
26. Toate femeile, pe care le tragea inima si stiau sa toarca, torceau par de capra; 
27. Iar capeteniile aduceau pietre de smarald si pietre scumpe de pus la efod si la hosen, 
28. Precum si miresme, untdelemn pentru candelabru, mir de ungere si miresme de tamaiere. 
29. Deci tot barbatul si femeia din fiii lui Israel, pe care i-a tras inima sa aduca pentru toate lucrurile ce poruncise Domnul prin Moise sa se faca, au adus dar de buna voie Domnului. 
30. Apoi a zis Moise catre fiii lui Israel: „Iata Domnul a chemat anume pe Betaleel, fiul lui Uri al lui Or, din semintia lui Iuda, 
31. Si l-a umplut de duhul dumnezeiesc al intelepciunii, al priceperii, al stiintei si a toata iscusinta, 
32. Ca sa lucreze tesaturi iscusite, sa faca lucruri de aur, de argint si de arama; 
33. Sa ciopleasca pietrele scumpe pentru incrustat, sa sape in lemn si sa faca tot felul de lucruri iscusite. 
34. Si priceperea de a invata pe altii a pus-o in inima lui, in a lui si a lui Oholiab, fiul lui Ahisamac, din semintia lui Dan. 
35. A umplut inima acestora de intelepciune, ca sa faca pentru locasul sfant orice lucru de sapator si de tesator iscusit, de cusator pe panza de matase violeta, stacojie si visinie si de in, si de tesator in stare de a face orice lucru si a nascoci tesaturi iscusite”. 

CAPITOLUL 36 
Alcatuirea cortului sfant. 

l. Si Betaleel, Oholiab si toti cei cu minte iscusita, carora Domnul le daduse intelepciune si pricepere, ca sa stie sa faca tot felul de lucruri trebuitoare la locasul cel sfant, vor trebui sa faca dupa cum poruncise Domnul. 
2. Iar Moise a chemat pe Betaleel, pe Oholiab si pe toti cei cu minte iscusita, carora le daduse Domnul iscusinta si pe toti cei ce-i tragea inima sa vina la lucru de buna voie, ca sa ajute la acestea. 
3. Si au luat ei de la Moise toate prinoasele, pe care le adusesera fiii lui Israel pentru toate cele trebuincioase locasului sfant, ca sa le lucreze. Atunci tot se mai aduceau inca la el daruri de buna voie in fiecare dimineata. 
4. Deci toti cei cu minte iscusita, care implineau tot felul de lucrari la locasul sfant, au venit fiecare, de la lucru cu care se indeletnicea, 
5. Si ei au spus lui Moise, zicand: „Poporul aduce mult mai mult decat trebuie pentru lucrurile ce a poruncit Domnul sa se faca”. 
6. Atunci a poruncit Moise si s-a strigat in tabara, ca nici barbat, nici femeie sa nu mai faca nimic pentru daruit la locasul sfant. Si a incetat poporul de a mai aduce. 
7. Caci material adunat era destul pentru toate lucrurile ce trebuiau facute, ba mai si prisosea. 
8. Atunci toti cei cu minte iscusita, care se indeletniceau cu facerea locasului sfant, au facut pentru cort zece covoare de in rasucit si de matase violeta, stacojie si visinie; si in tesatura lor au facut chipuri de heruvimi, alese cu iscusinta. 
9. Lungimea unui covor era de douazeci si opt de coti si latimea unui covor era de patru coti. Toate covoarele aveau aceeasi masura. 
10. Cinci covoare au fost prinse unul de altul si celelalte cinci iar au fost prinse unul de altul; si asa s-au facut doua jumatati de acoperis. 
11. Apoi au facut cheotori de matase violeta pe marginea covorului din marginea jumatatii intai de acoperis, unde trebuia unita cu jumatatea a doua; de asemenea au facut si pe marginea jumatatii a doua, unde aceasta trebuia unita cu cea dintai; 
12. Cincizeci de cheotori au facut la o jumatate de acoperamant si cincizeci de cheotori au facut la cealalta si cheotorile acestea erau unele in dreptul altora. 
13. Dupa aceea au facut cincizeci de copci de aur si cu copcile acestea au unit cele doua jumatati de acoperis una cu alta si s-a facut un acoperis intreg al cortului. 
14. Apoi au facut covoare de par de capra pentru acoperit cortul peste cele de mai sus. Unsprezece covoare de acestea au facut. 
15. Lungimea unui covor era de treizeci de coti, iar latimea de patru coti; si cele unsprezece covoare aveau toate aceeasi masura. 
16. Si au unit cinci covoare la un loc si pe celelalte sase covoare iar le-au unit la un loc. 
17. Apoi au facut cincizeci de cheotori pe marginea covorului celui din marginea unei jumatati, unde aceasta trebuia sa se uneasca cu cealalta jumatate, iar cincizeci de cheotori le-au facut pe marginea covorului din marginea celeilalte jumatati, care trebuia sa se uneasca cu cea dintai. 
18. Si au facut cincizeci de copci de arama ca sa uneasca covoarele spre a se face un singur acoperis de cort. 
19. Apoi au mai facut pentru cort un acoperis de piei de berbec vopsite in rosu si un acoperis, pe deasupra, de piei vinete. 
20. Dupa aceea au facut pentru cort scanduri din lemn de salcam de pus in picioare. 
21. Fiecare scandura era lunga de zece coti si lata de un cot si jumatate. 
22. Fiecare scandura avea doua cepuri, asezate unul in dreptul celuilalt. 
23. Asa au facut toate scandurile cortului si anume: douazeci de scanduri pentru latura de miazazi; 
24. Si sub aceste douazeci de scanduri au facut patruzeci de postamente de argint, cate doua postamente la fiecare scandura, pentru cele doua cepuri ale ei. 
25. Pentru latura a doua, dinspre miazanoapte, au facut alte douazeci de scanduri 
26. Si patruzeci de postamente de argint, cate doua postamente de fiecare scandura, pentru cele doua cepuri ale ei; 
27. Iar pentru partea dindarat a cortului, dinspre asfintit, au facut sase scanduri. 
28. Au mai facut doua scanduri pentru unghiurile de la fundul cortului. 
29. Acestea erau prinse jos si sus prin cate un inel. 
30. si asa, cu cele doua scanduri de la cele doua colturi erau la partea dindarat a cortului opt scanduri, iar postamente de argint saisprezece, cate doua postamente sub fiecare scandura. 
31. Apoi au facut cinci parghii din lemn de salcam pentru scandurile de pe o latura a cortului, 
32. Si cinci parghii pentru scandurile de pe cealalta latura; 
33. Iar parghia din mijloc au facut-o asa, ca sa treaca prin scanduri, de la un capat la celalalt al peretelui. 
34. Scandurile le-au imbracat cu aur; inelele, prin care se varau parghiile, le-au facut de aur si tot cu aur au imbracat si parghiile. 
35. Dupa aceea au facut o perdea de matase violeta, stacojie si visinie si de in rasucit si pe ea au facut chipuri de heruvimi cu iscusinta alese, ca sa o puna intre sfanta si sfanta sfintelor. 
36. Pentru ea au facut patru stalpi, din lemn de salcam, i-au imbracat cu aur, le-au facut carlige de aur si sub ei au turnat patru postamente de argint. 
37. Apoi la usa cortului au facut o perdea de matase violeta, stacojie si visinie si de in rasucit, cu alesaturi. 
38. Pentru ea au facut cinci stalpi cu carligele lor si i-au imbracat cu aur, turnand pentru ei cinci postamente de arama. 

CAPITOLUL 37 
Odoarele sfinte din cort. 

l. Dupa aceea Betaleel a facut chivotul din lemn de salcam, lung de doi coti si jumatate, larg de un cot si jumatate si inalt tot de un cot si jumatate; 
2. L-a imbracat cu aur curat pe dinauntru si pe din afara, iar imprejur i-a facut o cununa de aur. 
3. A turnat pentru el patru inele de aur, pentru cele patru colturi de jos ale lui: doua inele pe o latura si doua inele pe cealalta latura. 
4. A facut doua parghii de lemn de salcam, le-a imbracat cu aur, 
5. Si le-a varat prin inelele de pe laturile chivotului, ca sa poarte chivotul cu ele. 
6. A facut apoi capacul chivotului de aur curat: lung de doi coti si jumatate si lat de un cot si jumatate. 
7. A facut de asemenea doi heruvimi de aur, lucrati din ciocan, pentru cele doua capete ale capacului, 
8. Si i-a asezat unul la un capat si altul la celalalt capat al capacului. Heruvimii acestia erau facuti ca iesind din capac la cele doua capete ale lui. 
9. Cei doi heruvimi isi intindeau aripile unul spre altul, umbrind capacul, iar fetele lor erau indreptate una catre alta, privind spre capac. 
10. A facut apoi masa din lemn de salcam, lunga de doi coti, lata de un cot si inalta de un cot si jumatate. 
11. A imbracat-o cu aur curat si imprejur i-a facut o cununa de aur. 
12. I-a facut de asemenea un pervaz imprejur inalt de o palma, iar imprejurul pervazului a facut cununa impletita de aur. 
13. A turnat pentru ea patru inele de aur si a prins aceste inele in cele patru colturi de la cele patru picioare ale ei. 
14. Inelele erau prinse de pervaz si prin ele se petreceau doua parghii pentru purtat masa. 
15. Parghiile de purtat masa le-a facut din lemn de salcam si le-a imbracat cu aur. 
16. A facut vase trebuitoare pentru masa: talere, cadelnite, linguri si cupe pentru turnat, toate de aur curat. 
17. Dupa aceea a facut un sfesnic de aur curat si sfesnicul acesta l-a lucrat din ciocan. Fusul lui, bratele lui, cupele lui, nodurile lui si florile lui erau toate dintr-o bucata. 
18. Din laturile lui ieseau sase brate: trei brate ale sfesnicului ieseau dintr-o latura a lui si trei brate ale sfesnicului ieseau din cealalta latura a lui; 
19. Un brat avea trei cupe in forma florii de migdal, cu nodurile si florile lor; alt brat avea trei cupe tot in forma florii de migdal, cu nodurile si florile lor; asa aveau toate cele sase brate, care ieseau din laturile sfesnicului. 
20. Iar pe fusul sfesnicului erau patru cupe in forma florii de migdal, cu nodurile si florile lor. 
21. Cele sase brate, care ieseau din el, aveau: un nod sub primele doua brate, un nod sub alte doua brate si un nod sub ultimele doua brate. 
22. Nodurile si ramurile de pe ele erau una cu fusul. Sfesnicul intreg era lucrat din ciocan, dintr-o singura bucata de aur curat. 
23. Apoi i-a facut sapte candele, mucari si tavite de aur curat. 
24. Dintr-un talant de aur curat au facut sfesnicul cu toate cele necesare lui. 
25. A facut apoi jertfelnicul tamaierii, din lemn de salcam, lung de un cot, lat de un cot, adica patrat si inalt de doi coti; coarnele lui erau din el; 
26. Si l-a imbracat cu aur curat pe deasupra, pe laturile lui de jur imprejur si pe coarnele lui, iar imprejur i-a facut cununa de aur. 
27. Sub pervazul lui, la doua din colturile lui, a prins doua inele de aur, si le-a prins de o parte si de alta a lui, ca sa se petreaca prin ele parghiile de purtat. 
28. Parghiile le-au facut din lemn de salcam si le-au imbracat cu aur. 
29. A facut de asemenea mir pentru sfanta ungere si tamaie mirositoare, curate si cu iscusinta alcatuite de pregatitorii de aromate. 

CAPITOLUL 38 
Curtea cortului si lucrurile din ea. 

1. Dupa aceea a facut jertfelnicul pentru arderile de tot, din lemn de salcam, lung de cinci coti, lat de cinci coti, adica cu fata patrata si inalt de trei coti. 
2. I-a facut patru coarne, ce ieseau din el, in cele patru colturi ale lui, si l-a imbracat cu arama. 
3. A facut apoi toate lucrurile trebuitoare jertfelnicului: oale, lopatele, cupe, furculite si vase pentru carbuni; toate obiectele acestea le-a facut din arama. 
4. A mai facut pentru jertfelnic o camasa, un fel de impletitura de arama, care imbraca partea lui de jos pana la jumatatea lui. 
5. A turnat apoi patru verigi de arama pentru cele patru colturi ale impletiturii celei de arama, pentru petrecut prin ele parghiile de purtat; 
6. Iar parghiile le-au facut din lemn de salcam si le-a imbracat cu arama. 
7. Parghiile se petreceau prin inelele din laturile jertfelnicului, ca sa poata fi purtat cu ajutorul lor. Jertfelnicul l-a facut din scanduri, gol inauntru. 
8. A facut apoi baia de arama si postamentul ei tot de arama, cu chipuri iscusit lucrate care impodobeau intrarea cortului adunarii. 
9. Dupa aceea a facut curtea. Spre miazazi curtea avea perdele de in rasucit, lungi de o suta de coti, 
10. Si la ele douazeci de stalpi cu douazeci de postamente de arama sub ei si cu carligele si legatorile lor de argint; 
11. Pe latura de miazanoapte a facut perdele lungi de o suta de coti si la ele douazeci de stalpi, cu douazeci de postamente de arama sub ei, cu carligele si legatorile lor de argint. 
12. In partea dinspre asfintit a facut perdele lungi de cincizeci de coti si pentru ele zece stalpi, cu zece postamente de arama si cu carligele si legaturile lor de argint; 
13. Iar in partea de dinainte, dinspre rasarit, a facut perdele lungi de cincizeci de coti, 
14. Si anume: de o parte a portii curtii cincisprezece coti de perdele si la ele trei stalpi cu trei postamente de arama; 
15. De cealalta parte a portii curtii cincisprezece coti de perdele si la ele trei stalpi cu trei postamente de arama. 
16. Toate perdelele pe toate laturile curtii erau de in rasucit. 
17. Iar stalpii aveau postamentele de arama, carligele si legatorile lor de argint, varfurile imbracate in argint si toti erau uniti intre ei prin legatori de argint. 
18. Iar perdeaua pentru poarta curtii a facut-o din lana violeta, stacojie si visinie si din in rasucit, cu alesaturi, lunga de douazeci de coti si inalta de cinci coti, pe toata intinderea, ca si perdelele curtii. 
19. Pentru ea a facut patru stalpi cu patru postamente de arama sub ei, cu carligele si legatorile de argint s cu varfurile imbracate in argint. 
20. Toti tarusii imprejurul cortului si curtii erau de arama. 
21. Iata acum si socoteala lucrurilor ce s-au intrebuintat la cortul adunarii, care s-a facut dupa porunca lui Moise, prin leviti, sub supravegherea lui Itamar, fiul preotului Aaron. 
22. Toate insa, cate a poruncit Domnul lui Moise, s-au lucrat de Betaleel, fiul lui Uri al lui Or, din semintia lui Iuda, 
23. Ajutat de Oholiab, fiul lui Ahisamac, din semintia lui Dan, sapator in piatra si tesator iscusit si cusator pe panze de in si de matase violeta, stacojie si visinie. 
24. Tot aurul intrebuintat la cort si la toate lucrurile lui a fost douazeci si noua de talanti si sapte sute treizeci sicli de aur, ce s-au adus in dar, socotit dupa siclul sfant. 
25. Iar argintul, ce s-a adus dar de la cei numarati ai obstei, a fost o suta de talanti si o mie sapte sute saptezeci si cinci de sicli, socotit dupa siclul sfant. 
26. Argintul acesta s-a luat de la sase sute trei mii cinci sute cincizeci de oameni, in varsta de la douazeci de ani in sus, trecuti prin numaratoare, cate o jumatate de siclu de cap, socotit dupa siclul sfant. 
27. O suta de talanti de argint s-au intrebuintat la turnarea postamentelor scandurilor cortului si a postamentelor stalpilor perdelelor lui: o suta de postamente din o suta de talanti, cate un talant la postament; 
28. Iar din o mie sapte sute saptezeci si cinci de sicli au facut carligele de la stalpii curtii, au imbracat varfurile lor si au facut pentru ei legatori. 
29. Arama, adusa in dar, a fost: trei sute saptezeci de talanti si doua mii patru sute de sicli. 
30. Din ea au facut postamente pentru stalpii de la intrarea cortului adunarii, jertfelnicul cel de arama, camasa de arama a lui si toate uneltele jertfelnicului; 
31. Postamentele pentru toti stalpii curtii, postamentele pentru stalpii de la intrarea curtii, toti tarusii cortului si toti tarusii dimprejurul curtii. 

CAPITOLUL 39 
Vesmintele preotesti. 

l. Iar din matase violeta, stacojie si visinie au facut vesminte de slujba, pentru slujit in locasul sfant, si au mai facut vesminte sfinte pentru Aaron, cum poruncise Domnul  lui Moise. 
2. Au facut efodul din fire de aur, din matase violeta, stacojie si visinie si din in rasucit. 
3. Si anume: au desfacut aurul in foi si au taiat fire, pe care le-au tesut cu iscusinta  printre firele de matase violeta, stacojie si visinie si de in rasucit, lucru  iscusit. 
4. I-au facut incheietori de incheiat pe umeri si au unit amandoua partile lui. 
5. Braul efodului, care vine peste el, la fel cu el, l-au facut din fire de aur, din matase violeta, stacojie     si visinie si din in rasucit, cum poruncise Domnul lui Moise. 
6. Au lucrat apoi doua   pietre de smarald, asezandu-le in cuibulete de aur si sapand pe ele numele fiilor lui Israel, cum se sapa pe pecete, 
7. Si le-au pus la incheieturile efodului, pe umeri, intru pomenirea fiilor lui Israel, cum poruncise Domnul lui Moise. 
8. Au facut apoi hosenul, lucrare iscusita, la fel cu efodul, din fire de aur si din matase violeta, stacojie   si visinie si din in rasucit. 
9. Hosenul l-au facut dublu, in patru colturi, lung de o palma si lat de o palma. 
10. Si au pus pe el pietre scumpe, asezate in patru randuri: intr-un rand un sardeon, un topaz si un smarald – randul intai; 
11. In randul al doilea: un rubin, un safir si un diamant; 
12. In randul al treilea: un opal, o agata si un ametist; 
13. Si in randul al patrulea: un hrisolit, un onix si un iaspis. Ele erau asezate in cuibulete de aur. 
14. Pietrele acestea erau in numar de douasprezece, dupa numarul fiilor lui Israel, si pe fiecare din ele era sapat, ca pe pecete, cate un nume, din cele ale celor douasprezece semintii. 
15. La hosen au facut apoi lantisoare groase de aur curat si lucrate rasucit, ca sfoara; 
16. Au mai facut doua rozete si doua verigi de aur si au prins cele doua verigi de cele doua colturi de sus ale hosenului; 
17. Si au agatat doua capete ale lantisoarelor de cele doua verigi din colturile hosenului, 
18. Iar celelalte doua capete ale celor doua lantisoare le-au agatat de cele doua rozete si le-au prins pe acestea de incheieturile efodului, pe fata acestuia. 
19. Dupa aceea au mai facut inca doua verigi de aur si le-au prins de celelalte doua colturi ale hosenului pe cealalta parte dinspre efod; 
20. Si au mai facut si alte doua verigi de aur si le-au prins de cele doua incheieturi ale efodului, dedesubt, pe fata lui, unde se unesc, mai sus de incingatoarea efodului. 
21. Si au legat hosenul cu verigile lui de verigile efodului cu un snur de matase violeta, ca sa stea deasupra incingatorii efodului si ca sa nu cada hosenul de pe efod, cum poruncise Domnul lui Moise. 
22. Iar meilul care vine sub efod, l-au facut din purpura tesuta violet. 
23. Acesta avea in partea de sus o deschizatura si imprejurul acestei deschizaturi avea un guler, tesut ca o platosa, ca sa nu se rupa. 
24. Meilului i-au facut pe la poale ciucuri de matase violeta, stacojie si visinie si de in rasucit; 
25. I-au mai facut si clopotei de aur curat si au pus clopotei printre ciucurii de la poalele meilului de jur imprejur; 
26. Si i-au asezat pe la poalele meilului de slujba asa: un clopotel si un ciucure, un clopotel si un ciucure, cum poruncise Domnul lui Moise. 
27. Au facut apoi pentru Aaron si pentru fiii lui hitoane tesute din in, 
28. Chidare de in, turbane tot de in si pantaloni de in rasucit; 
29. Si cingatoare din in rasucit si de matase violeta, stacojie si visinie, tesuta cu alesaturi, cum poruncise Domnul lui Moise. 
30. Dupa aceea au facut o tablita de aur curat, diadema sfinteniei, si au sapat pe ea, ca pe pecete, cuvintele: „Sfintenia Domnului”. 
31. Si au prins de ea un snur de matase violeta, ca s-o lege peste chidar, cum poruncise Domnul lui Moise. 
32. Asa s-au sfarsit toate lucrarile de la cortul adunarii. Si au facut fiii lui Israel toate; cum poruncise Domnul lui Moise asa au facut. 
33. Apoi au adus la Moise: cortul, acoperamintele si toate cele de trebuinta ale lui, carligele lui, scandurile lui, parghiile lui, stalpii lui si postamentele lui; 
34. Acoperisurile cele cu piei rosii de berbec si acoperisurile cele de piei vinete si perdeaua din mijloc; 
35. Chivotul legii, capacul lui si parghiile; 
36. Masa cu toate cele de trebuinta pentru ea si painile de pus inainte; 
37. Sfesnicul cel de aur curat, candelele lui, candele puse in el la locul lor, si toate cele trebuincioase pentru el si untdelemn de ars; 
38. Jertfelnicul cel de aur, mirul pentru ungere, miresme pentru tamaiere si perdeaua de la intrarea cortului; 
39. Jertfelnicul cel de arama, camasa lui cea de arama, parghiile lui si toate cele trebuitoare pentru el, baia si postamentul ei; 
40. Perdelele curtii, stalpii ei si postamentele lor, perdelele de la intrarea curtii, franghiile, tarusii si toate lucrurile trebuitoare la slujba in cortul adunarii; 
41. Vesmintele de slujit in cort, vesmintele sfinte ale preotului Aaron si vesmintele de slujba pentru fiii lui. 
42. Toate aceste lucruri le facusera fiii lui Israel asa cum poruncise Domnul lui Moise. 
43. Si privi Moise toata lucrarea si iata ei o facusera asa cum poruncise Domnul si Moise i-a binecuvantat. 

CAPITOLUL 40 
Sfintirea cortului. 

1. Apoi iarasi a grait Domnul cu Moise si a zis: 
2. „In ziua intai a lunii intai, sa asezi cortul adunarii. 
3. Si sa pui intr-insul chivotul legii si dinaintea chivotului sa atarni perdeaua; 
4. Apoi sa aduci inauntru masa si sa asezi pe ea toate lucrurile ei; si sfesnicul sa-l duci inauntru si sa aprinzi intr-insul candelele lui. 
5. Sa asezi jertfelnicul cel de aur pentru tamaiere inaintea chivotului legii si sa atarni perdeaua la intrare in cortul adunarii. 
6. Apoi sa asezi jertfelnicul arderilor de tot inaintea intrarii in cortul adunarii. 
7. Iar intre cortul adunarii si jertfelnic sa asezi baia si sa torni in ea apa; 
8. Si imprejurul cortului sa asezi imprejmuirea curtii si la intrarea curtii sa atarni perdeaua. 
9. Dupa aceea sa iei mir de ungere si sa ungi cortul si toate cele din el si sa-l sfintesti pe el si toate lucrurile lui si va fi sfant; 
10. Sa ungi jertfelnicul arderilor de tot si toate lucrurile lui si sa sfintesti jertfelnicul si va fi sfintenie mare; 
11. Sa ungi apoi baia si postamentul ei si sa o sfintesti. 
12. Apoi sa aduci pe Aaron si pe fiii lui la usa cortului adunarii si sa-i speli cu apa; 
13. Sa imbraci pe Aaron in sfintele vesminte si sa-l ungi si sa-l sfintesti, ca sa-mi fie preot. 
14. Sa aduci si pe fiii lui, sa-i imbraci cu hitoane, 
15. Si sa-i ungi, cum ai uns pe tatal lor, ca sa-Mi fie preoti, si aceasta ungere ii va sfinti preoti pentru totdeauna in neamul lor!” 
16. si a facut Moise tot; cum i-a poruncit Domnul asa a facut: 
17. In luna intai a anului al doilea de la iesirea lor din Egipt, in ziua intai a lunii a fost asezat cortul. 
18. Si a asezat Moise cortul, a pus postamentele lui, scandurile lui, parghiile lui si stalpii lui; 
19. A intins deasupra cortului acoperamintele si peste aceste acoperaminte a pus acoperisul, cum poruncise Domnul lui Moise. 
20. Apoi a luat si a pus legea in chivot, a petrecut parghiile prin inelele chivotului si a pus deasupra, la chivot, capacul; 
21. A dus apoi chivotul in cort, a atarnat perdeaua si a inchis chivotul legii, precum poruncise Domnul lui Moise. 
22. Dupa aceea a pus masa in cortul adunarii, in partea de miazanoapte a cortului, in afara de perdea, 
23. Si a asezat pe ea painile punerii inaintea Domnului, cum poruncise Dumnezeu lui Moise. 
24. Sfesnicul l-a asezat in cortul adunarii, in fata mesei, in partea de miazazi a cortului, 
25. Si a aprins candelele lui inaintea Domnului, precum poruncise Domnul lui Moise. 
26. A asezat jertfelnicul cel de aur in cortul adunarii, inaintea perdelei, 
27. Si a aprins pe el tamaie mirositoare, cum poruncise Domnul lui Moise; 
28. A atarnat perdeaua la usa cortului; 
29. Iar jertfelnicul arderilor de tot 1-a asezat la intrarea in cortul adunarii si a pus pe el arderi de tot si prinoase de paine, cum poruncise Domnul lui Moise. 
30. Apoi a asezat baia intre cortul adunarii si jertfelnic si a turnat in ea apa pentru spalat; 
31. Moise, Aaron si fiii lui trebuia sa-si spele din ea mainile si picioarele; 
32. Cand intrau ei in cortul adunarii sau cand se apropiau de jertfelnic ca sa slujeasca, se spalau din ea cum poruncise Domnul lui Moise. 
33. Dupa aceea au pus imprejmuirea curtii imprejurul cortului si a jertfelnicului si a atarnat perdeaua la intrarea curtii. Si asa a ispravit Moise lucrarile. 
34. Atunci un nor a acoperit cortul adunarii si locasul s-a umplut de slava Domnului; 
35. Si Moise n-a putut sa intre in cortul adunarii, pentru ca-l cuprinsese pe acesta norul si slava Domnului umpluse locasul. 
36. In tot timpul calatoriei fiilor lui Israel, cand se ridica norul de pe cort, atunci plecau la drum, 
37. Iar de nu se ridica norul, nici ei nu plecau la drum pana nu se ridica; 
38. Pentru ca in tot timpul calatoriei, ziua statea peste cort norul Domnului, iar noaptea se afla peste el foc, inaintea ochilor intregii case a lui Israel. 

LEVITICUL  – A TREIA CARTE A LUI MOISE

 
CAPITOLUL 1 
Randuiala jertfelor. Arderea de tot. 

1. In vremea aceea, chemand pe Moise, Domnul i-a grait din cortul adunarii si i-a zis: 
2. „Graieste fiilor lui Israel si le spune: De va aduce cineva dintre voi jertfa Domnului din dobitoace, sa aduca jertfa din cireada de vite si din turma de oi. 
3. De va fi jertfa lui ardere de tot din vite mari, sa fie parte barbateasca, fara meteahna, si s-o aduca la usa cortului adunarii, ca sa fie bine-placuta inaintea Domnului. 
4. Apoi sa-si puna mana pe capul jertfei cea pentru arderea de tot si isi va afla bunavointa spre iertarea pacatelor lui. 
5. Apoi sa junghie vitelul, inaintea Domnului, iar preotii, fiii lui Aaron, sa aduca sangele si sa stropeasca cu sange imprejur jertfelnicul de la usa cortului adunarii. 
6. Sa despoaie pielea de pe jertfa arderii de tot si sa taie jertfa in bucati. 
7. Dupa aceea preotii, fiii lui Aaron, sa puna pe jertfelnic foc si pe foc sa puna lemne; 
8. Si pe lemnele de pe focul care e pe jertfelnic, sa puna preotii, fiii lui Aaron, bucatile, capul si grasimea, precum si maruntaiele si picioarele, dupa ce le vor spala cu apa. 
9. Si sa arda preotii toate acestea pe jertfelnic, ca ardere de tot, jertfa, mireasma placuta Domnului. 
10. Iar daca jertfa adusa de el Domnului ca ardere de tot este din vite mici, sa fie din miei sau din iezi, parte barbateasca, fara meteahna. 
11. Sa-si puna mana pe capul jertfei si s-o injunghie inaintea Domnului, in partea de miazanoapte a jertfelnicului; iar preotii, fiii lui Aaron, sa stropeasca cu sangele ei jertfelnicul imprejur. 
12. Sa o taie apoi in bucati, despartind capul si grasimea ei; sa aseze preotul bucatile pe lemnele care sunt pe focul de pe jertfelnic; 
13. Iar maruntaiele si picioarele sa le spele cu apa si sa aduca preotul toate si sa le arda pe jertfelnic, ca ardere de tot, jertfa, mireasma placuta Domnului. 
14. Daca aduce el din pasari ardere de tot Domnului, sa aduca jertfa sa din turturele sau din pui de porumbel. 
15. Preotul sa o aduca la jertfelnic, sa-i franga gatul si sa o puna pe jertfelnic, iar sangele sa-l scurga pe peretele jertfelnicului. 
16. Gusa si penele sa le scoata si sa le arunce langa jertfelnic, in partea dinspre rasarit, la locul cenusei. 
17. Apoi sa-i franga aripile, fara a le desprinde de trup, Si sa o arda preotul pe jertfelnic, pe lemnele ce sunt pe foc, ca ardere de tot, jertfa, mireasma placuta Domnului”. 

CAPITOLUL 2 
Jertfele de mancare. 

l. „Daca cineva voieste sa jertfeasca Domnului prinos de paine, sa aduca faina buna de grau, sa toarne peste ea untdelemn si sa puna pe ea tamaie; 
2. Apoi s-o aduca preotilor, fiilor lui Aaron, iar unul din ei sa ia o mana plina de faina, cu untdelemnul si cu toata tamaia si s-o arda pe jertfelnic spre pomenire, ca jertfa, mireasma placuta Domnului. 
3. Iar ramasita din prinosul de paine va fi a lui Aaron si a fiilor lui; aceasta e sfintenie mare din jertfele Domnului. 
4. Daca insa vrei sa aduci jertfa prinosului de paine din aluaturi coapte in cuptor, sa aduci paini de faina buna de grau, nedospite, framantate cu untdelemn, si turte nedospite, unse cu untdelemn. 
5. Daca jertfa ta este prinos de paine copt in tigaie, sa fie de faina buna de grau, framantata cu untdelemn si nedospita. 
6. Sa-l rupi bucati si sa torni peste el untdelemn; acesta este prinos de paine, adus Domnului. 
7. Daca jertfa ta este prinos de paine gatit in oala, sa se faca de faina buna de grau cu untdelemn. 
8. Prinosul Domnului, gatit asa, sa se aduca si sa se incredinteze preotului, iar acesta sa-l duca la jertfelnic. 
9. Apoi sa ia preotul din jertfa o parte spre pomenire si s-o arda pe jertfelnic, ca ardere, ca mireasma placuta Domnului; 
10. Iar ramasitele prinosului de paine vor fi pentru Aaron si fiii lui; acestea-s sfintenie mare din jertfele Domnului. 
11. Orice prinos de paine, ce aduceti Domnului, sa nu-l faceti dospit, caci nici dospitura, nici miere nu veti arde, ca jertfa inaintea Domnului. 
12. Ca prinos de parga, sa aduceti si de acestea Domnului, dar pe jertfelnic sa nu le inaltati intru mireasma bine-placuta Domnului. 
13. Toate prinoasele tale de paine sara-le cu sare; sa nu lasi jertfele tale fara sare, semnul legamantului Dumnezeului tau; cu toate prinoasele tale adu Domnului Dumnezeului tau si sare. 
14. De aduci Domnului prinos de paine din cele dintai roade, adu ca dar din cele dintai roade ale tale graunte din spice, prajite pe foc si pisate; 
15. Toarna peste ele untdelemn si pune pe ele tamaie; acesta este prinos de paine. 
16. Preotul sa arda, spre pomenire, o parte din graunte si din untdelemn cu toata tamaia; aceasta este jertfa Domnului”. 

CAPITOLUL 3 
Jertfele de impacare. 

l. „Daca insa jertfa lui va fi jertfa de impacare si daca se va aduce din vite mari, parte barbateasca sau parte femeiasca, sa se aduca inaintea Domnului din cele fara meteahna 
2. Sa-si puna cel ce o aduce mana sa pe capul jertfei si s-o junghie inaintea Domnului, la usa cortului adunarii; iar preotii, fiii lui Aaron, sa stropeasca cu sange din ea jertfelnicul imprejur. 
3. Din jertfa de mantuire sa aduca jertfa Domnului: grasimea care acopera maruntaiele, toata grasimea ce acopera intestinele; 
4. Amandoi rarunchii, grasimea de pe ei si cea de pe solduri, seul de pe ficat si cel de pe rarunchi; 
5. Iar fiii lui Aaron sa arda acestea pe jertfelnic impreuna cu arderea de tot, care este pe lemnele de pe focul de pe jertfelnic; aceasta este jertfa, mireasma placuta Domnului. 
6. Iar daca cineva aduce Domnului jertfa de impacare din vite mici, parte barbateasca sau femeiasca, s-o aduca din cele fara meteahna. 
7. Daca aduce jertfa o oaie, sa o infatiseze inaintea Domnului. 
8. Sa-si puna mana sa pe capul jertfei sale si s-o junghie inaintea cortului adunarii; iar preotii, fiii lui Aaron, sa stropeasca cu sangele ei jertfelnicul pe toate partile. 
9. Si din aceasta jertfa de impacare sa aduca ardere Domnului grasimea ei, toata coada, retezand-o chiar din capatul spinarii, grasimea de pe maruntaie, toata grasimea de pe partea dinauntru; 
10. Amandoi rarunchii, grasimea de pe ei si cea de pe solduri, seul de pe ficat si praporul, pe care-l va desprinde cu rarunchii; 
11. Iar preotul sa arda acestea pe jertfelnic; aceasta mistuire prin foc este jertfa Domnului. 
12. Daca insa jertfa lui este din capre, s-o infatiseze inaintea Domnului, 
13. Sa-si puna mana sa pe capul caprei si s-o junghie la usa cortului adunarii; iar preotii, fiii lui Aaron, sa stropeasca cu sangele ei jertfelnicul imprejur. 
14. Din acestea sa aduca prinos si jertfa Domnului: grasimea de pe maruntaie, toata grasimea care acopera intestinele, 
15. Amandoi rarunchii, grasimea de pe ei si cea de pe solduri, seul de pe ficat pe care-l va desprinde cu cel de pe rarunchi; 
16. Si sa le arda preotul pe jertfelnic; aceasta ardere pe foc este mireasma placuta Domnului. Toata grasimea este a Domnului. 
17. Este lege vesnica si pentru toti urmasii vostri din toate asezarile voastre, ca toata grasimea si tot sangele sa nu-l mancati”. 

CAPITOLUL 4 
Jertfele pentru pacat. 

1. Si a grait Domnul cu Moise si a zis: 
2. „Graieste fiilor lui Israel si le spune: Daca vreun om va pacatui din nestiinta impotriva poruncilor Domnului si va face ce nu se cuvine, calcand vreuna din ele; 
3. De a pacatuit arhiereu miruit si a tras pe popor la pacat, pentru pacatul sau, pe care l-a savarsit, sa aduca un vitel fara meteahna, ca jertfa Domnului pentru pacat; 
4. Sa infatiseze vitelul inaintea Domnului, la usa cortului adunarii, sa-si puna mana sa pe capul vitelului si sa junghie vitelul inaintea Domnului. 
5. Apoi sa ia preotul cel miruit, ale carui maini sunt sfintite, din sangele vitelului si sa-l duca in cortul adunarii. 
6. Acolo sa-si moaie preotul degetul sau in sange, sa stropeasca cu sange de sapte ori inaintea Domnului, asupra perdelei locasului sfant. 
7. Dupa aceea sa puna preotul din sangele vitelului inaintea Domnului, pe coarnele jertfelnicului tamaierii, care se afla in cortul adunarii, iar toata ramasita din sangele vitelului s-o toarne la temelia jertfelnicului arderii de tot, care se afla inaintea cortului adunarii. 
8. Apoi sa scoata din vitelul adus pentru pacat toata grasimea lui, grasimea cea de pe maruntaie, toata grasimea ce acopera launtrul, 
9. Amandoi rarunchii cu grasimea de pe ei si cea de pe solduri, seul de pe ficat; acestea sa le scoata impreuna cu rarunchii, 
10. Precum se ia din vitelul jertfei de izbavire, si sa le arda preotul pe jertfelnicul arderii de tot. 
11. Iar pielea vitelului si tot trupul lui cu capul si cu picioarele lui, cu maruntaiele lui si cu necuratenia lui, 
12. Adica tot vitelul sa-l scoata afara din tabara, la loc curat, unde se arunca cenusa, si sa-l arda pe foc de lemne; unde se arunca cenusa, acolo sa-l arda. 
13. Daca insa toata obstea lui Israel va pacatui, din nestiinta, si va face impotriva poruncilor Domnului ceva ce nu trebuia facut si vrednic de osanda, iar fapta `aceasta va ramane necunoscuta adunarii, 
14. Cand se va afla pacatul, pe care l-au savarsit ei, sa se aduca din partea intregii obsti un vitel fara meteahna, jertfa pentru pacat, sa-l infatiseze inaintea cortului adunarii, 
15. Iar batranii obstii sa-si puna mainile lor pe capul vitelului, inaintea Domnului si sa junghie vitelul inaintea Domnului. 
16. Apoi preotul miruit sa duca din sangele vitelului in cortul adunarii. 
17. Sa-si moaie preotul degetul sau in sangele vitelului si sa stropeasca de sapte ori inaintea Domnului asupra perdelei sfintei sfintelor. 
18. Apoi preotul sa puna din sange pe coarnele jertfelnicului tamaierii, care este inaintea fetei Domnului in cortul adunarii, iar celalalt sange sa-l toarne la temelia jertfelnicului arderii de tot, care este la usa cortului adunarii. 
19. Toata grasimea lui s-o scoata din el si s-o arda pe jertfelnic; 
20. Si sa faca cu vitelul acesta ceea ce s-a facut cu vitelul adus pentru pacat; asa sa faca cu el si asa sa-i curete preotul si li se va ierta pacatul. 
21. Dupa aceea sa scoata vitelul intreg afara din tabara si sa-l arda asa cum a ars si vitelul de care s-a vorbit mai sus. Aceasta e jertfa pentru pacatul obstii. 
22. Iar daca va gresi o capetenie si din nestiinta va face impotriva uneia din toate poruncile Domnului Dumnezeului sau ceva ce nu trebuia sa faca si vrednic de osanda, 
23. Cand va afla el pacatul sau, pe care l-a savarsit, sa aduca jertfa pentru pacat un tap fara meteahna, 
24. Sa-si puna mana sa pe capul tapului si sa-l junghie, unde se junghie arderile de tot, inaintea Domnului; aceasta este jertfa pentru pacat. 
25. Iar preotul sa ia cu degetul sau sange de la jertfa pentru pacat si sa-l puna pe coarnele jertfelnicului arderii de tot, iar celalalt sange sa-l toarne la temelia jertfelnicului arderii de tot. 
26. Toata grasimea ei s-o arda pe jertfelnic, ca grasimea jertfei de izbavire, si asa il va curati preotul de pacatul lui si i se va ierta. 
27. Daca insa un om din poporul de rand va gresi din nestiinta impotriva uneia din toate poruncile Domnului si va face ceva ce nu trebuia sa faca si vrednic de osanda, 
28. Cand va afla el pacatul ce l-a savarsit, sa aduca din caprele sale jertfa o capra fara meteahna, pentru pacatul ce l-a savarsit, 
29. Sa-si puna mana sa pe capul jertfei pentru pacat si sa junghie capra adusa, jertfa pentru pacat, unde se junghie jertfele arderii de tot. 
30. Apoi sa ia preotul din sangele ei cu degetul sau si sa puna pe coarnele jertfelnicului arderii de tot, iar celalalt sange sa-l toarne la temelia jertfelnicului. 
31. Toata grasimea ei s-o aleaga, cum se alege grasimea la jertfele de mantuire, si s-o arda preotul pe jertfelnic, spre miros bine-placut Domnului; astfel il va curati preotul si i se va ierta pacatul. 
32. Iar daca cineva vrea sa aduca jertfa pentru pacat din turma de oi, sa aduca parte femeiasca, fara meteahna, 
33. Sa-si puna mana sa pe capul jertfei pentru pacat si s-o junghie, ca jertfa pentru pacat, la locul unde se junghie jertfa arderii de tot. 
34. Apoi sa ia preotul cu degetul sau din sangele acestei jertfe pentru pacat si sa puna pe coarnele jertfelnicului arderii de tot, iar celalalt sange sa-l toarne jos langa jertfelnic. 
35. Toata grasimea ei s-o aleaga, cum se alege grasimea din oaia pentru jertfa de izbavire, si s-o arda preotul pe jertfelnic, ca jertfa Domnului; si asa il va curati preotul de pacatul ce l-a savarsit si i se va ierta”. 

CAPITOLUL 5 
Jertfele pentru vinovatie. 

1. Daca vreun suflet va pacatui prin aceea ca, fiind pus sa jure ca martor, nu va spune ceea ce a auzit sau ce stie, acela va lua asupra sa pacat. 
2. Sau de se va atinge cineva de orice lucru necurat, sau de trup necurat de fiara, sau de starv de dobitoc necurat, sau de starv de taratoare necurata, fara sa stie, se face necurat si vinovat; 
3. Sau de se va atinge cineva de necuratenie omeneasca, sau de orice fel de necuratenie care spurca, si nu va sti, dar apoi va afla, acela e vinovat. 
4. Sau de se va jura cineva cu buzele sale nebuneste sa faca ceva rau sau bine, orice fel ar fi fapta pentru care se jura oamenii fara socoteala, de nu va sti ca aceasta este rau, ci va afla in urma, e vinovat. 
5. Deci, de se va face cineva vinovat de ceva din acestea si isi va marturisi pacatul, 
6. Atunci, pentru pacatul sau, pe care l-a savarsit, sa aduca Domnului jertfa din turma, o oaie sau o capra din caprele sale, pentru vina pacatului, si-l va curati preotul prin aceasta de pacatul sau si i se va ierta pacatul. 
7. Iar de nu va fi in stare sa aduca jertfa o oaie, pentru vina pacatului sau, sa aduca Domnului doua turturele sau doi pui de porumbel: unul jertfa pentru pacat, iar altul ardere de tot. 
8. Aceste pasari sa le aduca la preot si preotul sa jertfeasca mai intai pe cea pentru pacat, sa-i franga gatul, fara sa desparta capul de trup, 
9. Si sa stropeasca cu sangele acestei jertfe pentru pacat peretele jertfelnicului, iar celalalt sange sa-l scurga jos langa jertfelnic; aceasta e jertfa pentru pacat. 
10. Iar pe cealalta pasare s-o aduca ardere de tot, dupa randuiala. Si asa il va curati preotul de pacatul lui si i se va ierta. 
11. Daca insa nu-i va da mana sa aduca nici o pereche de turturele sau doi pui de porumbel, atunci sa aduca pentru greseala sa a zecea parte dintr-o efa de faina buna de grau, ca jertfa pentru pacat, dar sa nu toarne pe ea untdelemn, nici tamaie sa nu puna pe ea, ca aceasta este jertfa pentru pacat. 
12. S-o aduca la preot si preotul sa ia din ea un pumn plin, spre pomenire, si s-o arda pe jertfelnic, ca jertfa Domnului; aceasta este jertfa pentru pacat. 
13. Prin aceasta il va curati preotul de pacatul lui, pe care l-a savarsit in una din intamplarile acelea, si i se va ierta pacatul; ramasita de faina va fi a preotului, ca la prinosul de faina”. 
14. Apoi a grait Domnul cu Moise si a zis: 
15. De va face cineva greseala si din nestiinta va pacatui impotriva celor afierosite Domnului, acela, pentru vina sa, sa ia din turma de oi si sa aduca Domnului jertfa pentru vina, un berbec fara meteahna, pretuit la doi sicli de argint, dupa pretul siclului sfant. 
16. Si ce a gresit impotriva lucrului sfant, va plati si va mai adauga peste pretul lui a cincea parte din pret si va da aceasta preotului si preotul il va curati prin berbecul jertfei pentru vina si i se va ierta. 
17. De va gresi cineva impotriva uneia din toate poruncile Domnului si va face ce nu se cuvine sa faca si din nestiinta s-a facut vinovat si va fi sub pacat, 
18. Acela sa aduca la preot din turma de oi, jertfa pentru vina, un berbec fara meteahna, dupa pretuirea ta, si-i va curati preotul greseala, in care a cazut el din nestiinta si i se va ierta. 
19. Aceasta este jertfa pentru greseala cu care s-a facut vinovat el inaintea Domnului”. 

CAPITOLUL 6 
Alte jertfe. 

1. Grait-a iarasi Domnul cu Moise si a zis: 
2. „Daca cineva va gresi si cu buna stiinta va nesocoti poruncile Domnului, tagaduind inaintea aproapelui sau ceea ce acesta i-a incredintat, sau i-a lasat in pastrare, sau ceea ce i-a furat, sau va insela pe aproapele sau, 
3. Sau gasind un lucru pierdut si tagaduind inaintea lui, sau jurandu-se stramb pentru ceva, ce atrage pedeapsa asupra oamenilor, 
4. Daca se va dovedi ca a gresit si s-a facut vinovat, sa intoarca ce a furat, sau ce a rapit, sau ce i-a fost incredintat, sau ce a fost pierdut si gasit de el. 
5. Tot lucrul, pentru care s-a jurat stramb, sa-l plateasca deplin si sa mai adauge pe deasupra a cincea parte din pretul lui si sa dea aceluia, al caruia este lucrul, in ziua cand isi va cunoaste vina sa. 
6. Iar pentru vina sa sa ia din turma de oi un berbec fara meteahna, dupa pretuirea ta, si sa-l aduca Domnului prin preot, jertfa pentru vina. 
7. Preotul il va curati inaintea Domnului si i se va ierta orice ar fi faptuit si oricum s-ar fi facut vinovat”. 
8. Si a grait Domnul cu Moise si a zis: 
9. „Porunceste lui Aaron si fiilor lui si le zi: Randuiala arderii de tot este aceasta: arderea de tot sa ramana pe vatra jertfelnicului toata noaptea pana dimineata si focul jertfelnicului sa arda pe el si sa nu se stinga. 
10. Iar dimineata preotul sa se imbrace cu haina sa cea de in, dupa ce si-a luat pantalonii sai cei de in pe trupul sau, sa ridice cenusa arderii de tot, pe care a ars-o focul pe jertfelnic, si s-o puna langa jertfelnic. 
11. Apoi sa-si dezbrace hainele sale si sa se imbrace cu alte haine si sa scoata cenusa afara din tabara; la loc curat. 
12. Dar focul pe jertfelnic sa arda si sa nu se stinga; preotul sa puna pe el lemne in fiecare dimineata, sa aseze pe el ardere de tot si sa arda pe el grasimea jertfei de mantuire. 
13. Iar focul sa arda necontenit pe jertfelnic si sa nu se stinga. 
14. Randuiala prinosului de paine, pe care preotii, fiii lui Aaron, trebuie sa-l aduca inaintea Domnului la jertfelnic, este aceasta: 
15. Sa ia preotul din prinosul acesta de paine un pumn de faina de grau, cu untdelemnul ei si cu toata tamaia, care e pe prinos, si sa le arda pe jertfelnic mireasma placuta de pomenire inaintea Domnului. 
16. Iar ramasita din ea s-o manance Aaron si fiii lui si s-o manance nedospita, in locul cel sfant; in curtea cortului adunarii s-o manance, dar sa nu o coaca dospita. 
17. Aceasta le-o dau parte din jertfele Mele. Aceasta este sfintenie mare, ca si jertfa pentru pacat si ca si jertfa pentru vina. 
18. Tot barbatul din neamul preotesc poate sa manance din ea. Aceasta e lege vesnica in neamul vostru din jertfele Domnului. Tot ce se va atinge de ea, se va sfinti”. 
19. A grait Domnul cu Moise si a zis: 
20. „Prinosul lui Aaron si al fiilor lui, pe care-l vor aduce ei Domnului, in ziua ungerii lor, este acesta: faina buna de grau, a zecea parte din efa, vor aduce jertfa necontenita; jumatate din ea dimineata si jumatate seara. 
21. S-o gateasca in tigaie, cu untdelemn; s-o rupi bucati, cum se rupe prinosul de paine framantat cu untdelemn; sa o aduci intru mireasma placuta Domnului. 
22. Aceasta s-o savarseasca preotul, care se va mirui in locul lui Aaron, din fiii lui; acesta este asezamant vesnic. Prinosul acesta sa-l arda tot. 
23. Orice prinos de paine din partea preotului sa se arda tot si sa nu se manance nimic din el”. 
24. Si a grait Domnul cu Moise si  a zis: 
25. „Spune lui Aaron si fiilor lui si le zi: Randuiala jertfei pentru pacat este aceasta: jertfa pentru pacat sa se junghie inaintea Domnului, in locul unde se junghie si cea pentru arderea de tot. Aceasta este sfintenie mare. 
26. Preotul cel ce savarseste jertfa cea pentru pacat s-o manance, dar s-o manance in locul cel sfant, in curtea cortului adunarii. 
27. Tot ce se va atinge de carnea ei se va sfinti; si de se va stropi cu sangele ei haina, haina stropita sa se spele in locul cel sfant. 
28. Oala de lut, in care s-a fiert ea, sa se sparga; iar daca ea s-a fiert in vas de arama, acesta sa se curete si sa se spele cu apa. 
29. Toti cei de parte barbateasca din neamul preotesc pot sa manance din ea. Aceasta este mare sfintenie inaintea Domnului. 
30. Dar orice jertfa pentru pacat din al carei sange s-a dus in cortul adunarii pentru facerea curatirii in locul cel sfant, sa nu se manance, ci sa se arda in foc”. 

CAPITOLUL 7 
Jertfe de ispasire. 

1. „Iata si randuiala jertfei pentru vina: Aceasta este sfintenie mare. 
2. Jertfa pentru vina sa se junghie in locul unde se junghie jertfa arderii de tot si cu sangele ei sa se stropeasca jertfelnicul de jur imprejur. 
3. Cel ce o aduce sa osebeasca din ea toata grasimea, coada si grasimea de pe maruntaie, 
4. Amandoi rarunchii, grasimea cea de pe ei si seul de pe ficat: toate acestea sa le osebeasca impreuna cu cei doi rarunchi. 
5. Acestea sa le arda preotul pe jertfelnic, ca jertfa Domnului. Aceasta este jertfa pentru vina. 
6. Toti cei de parte barbateasca din neamul preotesc sa manance din ea, dar s-o manance in locul cel sfant, ca aceasta este sfintenie mare. 
7. La jertfa pentru vina, ca si la jertfa pentru pacat, este aceeasi randuiala; ele sunt partea preotului, care savarseste curatirea cu ajutorul lor. 
8. Cand preotul va aduce jertfa arderii de tot a cuiva, pielea jertfei aduse va fi a preotului. 
9. Tot prinosul de paine copt in cuptor si tot prinosul de paine gatit in oala sau in tigaie va fi al preotului, care-l savarseste. 
10. Orice dar de paine, framantat cu untdelemn sau uscat, va fi al tuturor fiilor lui Aaron deopotriva. 
11. Iar randuiala jertfei de impacare, care se aduce Domnului, este aceasta: 
12. Daca se va aduce ca jertfa de multumire, atunci sa se aduca paini framantate cu untdelemn, turte nedospite, unse cu untdelemn, faina de grau, framantata cu untdelemn; 
13. Pe langa painile nedospite sa se mai aduca dar la jertfa de multumire si paine dospita. 
14. Unul din toate aceste daruri ale sale sa-l aduca Domnului dar ridicat; acesta va fi al preotului, care stropeste cu sangele jertfei de mantuire. 
15. Si carnea jertfei de mantuire, ca dar de multumire, va fi tot a lui, insa sa se manance in ziua aducerii ei si sa nu ramana din ea nimic pe a doua zi. 
16. Daca insa jertfa ce se aduce este din fagaduinta sau de bunavoie, jertfa lui sa se manance in ziua aducerii si ceea ce va ramane se poate manca a doua zi. 
17. Iar ceea ce va mai ramane din carnea jertfei pe a treia zi sa se arda cu foc. 
18. Daca insa carnea jertfei acesteia o va manca cineva a treia zi, jertfa aceasta nu va fi primita si nu i se va tine in seama, ca este intinare si cel ce o va manca va avea asupra sa pacat. 
19. Carnea care a fost atinsa de ceva necurat sa nu se manance, ci sa se arda cu foc; iar carnea curata sa se manance tot de cel curat. 
20. Daca insa vreun om, in stare de necuratie, va manca din carnea jertfei de mantuire, adusa Domnului, acel suflet se va starpi din poporul sau. 
21. Daca vreun om, care s-a atins de ceva necurat, de necuratenie omeneasca, sau de dobitoc necurat, sau de vreo taratoare necurata, va manca din carnea jertfei de izbavire, adusa Domnului, omul acela se va starpi din poporul sau”. 
22. Si a grait Domnul cu Moise si a zis: 
23. „Graieste fiilor lui Israel si le zi: Nici un fel de grasime, nici de bou, nici de oaie, nici de tap sa nu mancati. 
24. Grasimea de mortaciune si grasimea dobitocului sfasiat de fiara sa se intrebuinteze la orice lucru, iar de mancat sa nu se manance. 
25. Tot cel ce va manca grasimea dobitocului, care se aduce jertfa mistuita cu foc Domnului, acela sa se starpeasca din poporul sau. 
26. Nici un fel de sange sa nu mancati in toate cetatile voastre, nici de pasari, nici de dobitoace. 
27. Tot cel ce va manca sange, acela se va starpi din poporul sau”. 
28. Si a grait Domnul cu Moise si a zis: 
29. „Graieste fiilor lui Israel si le zi: Cel ce isi infatiseaza Domnului jertfa sa de mantuire, acela din jertfa sa de mantuire sa aduca o parte prinos Domnului, 
30. Si anume: Sa aduca Domnului jertfa cu mainile sale: grasimea de pe pieptul jertfei si seul de pe ficat; sa aduca leganand pieptul jertfei inaintea Domnului. 
31. Grasimea s-o arda preotul pe jertfelnic, iar pieptul va fi al lui Aaron si al fiilor lui. 
32. Si spata dreapta din jertfele de izbavire ce aduceti sa o dati preotului. 
33. Spata dreapta va fi partea aceluia din fiii lui Aaron, care va aduce pe jertfelnic sangele si grasimea jertfei de izbavire; 
34. Caci Eu voi lua de la fiii lui Israel, din jertfele lor de izbavire, pieptul leganat si spata dreapta si le voi da lui Aaron preotul si fiilor lui ca venit vesnic de la fiii lui Israel. 
35. Acestea sunt partea lui Aaron si partea fiilor lui din jertfele Domnului, pe care o vor primi din ziua cand se vor infatisa ei inaintea Domnului, ca sa slujeasca, 
36. Si pe care a poruncit Domnul sa li se dea de catre fiii lui Israel din ziua ungerii lor. Aceasta este hotarare vesnica in neamul lor”. 
37. Aceasta este randuiala arderii de tot, a darului de paine, a jertfei pentru pacat, a jertfei pentru vina, a jertfei afierosirii si a jertfei de mantuire, 
38. Cum a dat-o Domnul lui Moise pe Muntele Sinai, cand a poruncit fiilor lui Israel, in pustiul Sinai, sa-si aduca prinoasele lor Domnului. 

CAPITOLUL 8 
Sfintirea preotilor. 

l. Si a grait Domnul cu Moise si a zis: 
2. „Ia pe Aaron si impreuna cu el si pe fiii lui, vesmintele, mirul de miruit, vitelul de jertfa cea pentru pacat, panerul cu azimile si cei doi berbeci, 
3. Si aduna toata obstea la usa cortului adunarii”. 
4. Si a facut Moise asa cum ii poruncise Domnul si a adunat obstea la usa cortului adunarii. 
5. Dupa aceea a zis Moise catre obste: „Iata ce porunceste Domnul sa se faca!” 
6. Deci a adus Moise pe Aaron si pe fiii lui si i-a spalat cu apa: 
7. Apoi a imbracat pe Aaron cu hitonul, l-a incins cu braul, l-a imbracat cu meilul, i-a pus efodul, l-a incins cu cingatoarea efodului si i-a strans cu ea efodul; 
8. Dupa aceea i-a pus hosenul si in hosen i-a pus Urim si Tumim, 
9. Iar pe cap i-a pus chidarul si la chidar, in partea lui de dinainte, i-a prins tablita cea de aur, diadema sfinteniei, cum poruncise Domnul lui Moise. 
10. Apoi a luat Moise mirul de miruit si a miruit cortul si toate cele din el si le-a sfintit. 
11. A stropit cu el de sapte ori asupra jertfelnicului si a miruit jertfelnicul si toate obiectele lui, baia si capataiul ei si le-a sfintit. 
12. Dupa aceea a turnat Moise mir pe capul lui Aaron si l-a uns si l-a sfintit. 
13. Si a adus Moise pe fiii lui Aaron, i-a imbracat cu hitoane, i-a incins cu braie si le-a pus turbane, cum poruncise Domnul lui Moise. 
14. Apoi a adus Moise vitelul cel de jertfa pentru pacat, iar Aaron si fiii lui si-au pus mainile pe capul vitelului de jertfa pentru pacat; 
15. Si l-a junghiat Moise si a luat din sange si cu degetul sau a pus pe coarnele jertfelnicului de toate partile si a curatit jertfelnicul, iar celalalt sange l-a turnat jos langa jertfelnic si a sfintit jertfelnicul ca sa fie curat. 
16. A luat apoi Moise toata grasimea de pe maruntaie, seul de pe ficat, amandoi rarunchii si grasimea lor, si le-a ars pe jertfelnic. 
17. Iar vitelul, pielea lui, carnea lui si necuratenia lui, le-a ars cu foc afara din tabara, cum poruncise Domnul lui Moise. 
18. Apoi Moise a adus berbecul cel pentru ardere de tot, iar Aaron si fiii lui si-au pus mainile pe capul berbecului. 
19. Si apoi a junghiat Moise berbecul si a stropit cu sange jertfelnicul de jur imprejur. 
20. A taiat apoi berbecul in bucati si a adus Moise bucatile, capatana si grasimea, iar maruntaiele si picioarele le-a spalat cu apa. 
21. Si a ars Moise tot berbecul pe jertfelnic; aceasta era ardere de tot spre mireasma placuta, aceasta era jertfa Domnului, cum poruncise Domnul lui Moise. 
22. Dupa aceea a adus Moise al doilea berbec, berbecul cel pentru sfintire, si si-au pus Aaron si fiii lui mainile pe capul berbecului. 
23. Si junghiindu-l, Moise a luat din sangele lui si a pus pe varful urechii drepte a lui Aaron, pe degetul cel mare de la mana dreapta a lui si pe degetul cel mare de la piciorul drept al lui. 
24. Apoi a adus Moise pe fiii lui Aaron si a pus sange pe varful urechilor drepte ale lor, pe degetul cel mare de la mainile drepte ale lor si pe degetul cel mare de la picioarele drepte ale lor; si a stropit Moise jertfelnicul cu sange de jur imprejur. 
25. Dupa aceea a luat Moise grasimea si coada, toata grasimea de pe maruntaie, seul de pe ficat, amandoi rarunchii, grasimea lor si soldul drept; 
26. Iar din panerul cu painile punerii inaintea Domnului a luat o azima, o paine cu untdelemn si turta si le-a asezat peste grasime si peste soldul drept; 
27. Si toate acestea le-a pus pe mainile lui Aaron si pe mainile fiilor sai si le-au dus leganandu-le inaintea fetei Domnului. 
28. Apoi a luat Moise acestea din mainile lor si le-a ars pe jertfelnic ardere de tot; aceasta a fost jertfa de sfintire, mireasma placuta, jertfa Domnului. 
29. Luand apoi pieptul, Moise l-a adus, leganandu-l inaintea fetei Domnului; aceasta era partea lui Moise din berbecul sfintirii, cum poruncise Domnul lui Moise. 
30. Apoi a luat Moise mir de miruit si sange de langa jertfelnic si a stropit pe Aaron, vesmintele lui, pe fiii lui si vesmintele fiilor lui impreuna cu el; si asa a sfintit pe Aaron si vesmintele lui si, impreuna cu el, si pe fiii lui si vesmintele fiilor lui. 
31. Apoi a zis Moise catre Aaron si catre fiii lui: „Fierbeti carnea la intrarea cortului adunarii si acolo s-o mancati cu painea cea din panerul sfintirii, dupa cum mi s-a poruncit mie si mi s-a zis: „Aaron si fiii lui s-o manance!” 
32. Iar ramasitele de carne si de paine sa le ardeti cu foc. 
33. Sapte zile sa nu va departati de la usa cortului adunarii, pana se vor implini zilele sfintirii voastre, ca sfintirea voastra trebuie sa se savarseasca in sapte zile. 
34. Cum s-a facut astazi, asa a poruncit Domnul sa se faca pentru curatirea voastra si in celelalte zile. 
35. La usa cortului adunarii veti sedea ziua si noaptea timp de sapte zile si veti fi de straja la Domnul, ca sa nu muriti, ca asa mi s-a poruncit mie de la Domnul Dumnezeu”. 
36. Si au implinit Aaron si fiii lui toate randuielile, cate le poruncise Domnul prin Moise. 

CAPITOLUL 9  
Jertfa lui Aaron.  

l. Iar in ziua a opta a chemat Moise pe Aaron, pe fiii lui si pe batranii lui Israel, 
2. Si a zis catre Aaron: „Ia-ti din turma un vitel de jertfa pentru pacat si un berbec pentru arderea de tot, amandoi fara meteahna, si-i adu inaintea fetei Domnului. 
3. Iar batranilor lui Israel sa le graiesti si sa le spui: Luati din turma de capre un tap, ca jertfa pentru pacat, un berbec, un vitel si un miel, toti de un an si fara meteahna, ca sa fie adusi ardere de tot, 
4. Precum si un bou si un berbec pentru jertfa de mantuire, ca sa se savarseasca jertfa inaintea fetei Domnului, si prinos de paine, framantat cu untdelemn, ca astazi are sa vi se arate Domnul”. 
5. Deci au luat ei si au adus inaintea cortului adunarii cele ce poruncise Moise si a venit toata obstea si a stat inaintea fetei Domnului. 
6. Atunci a zis Moise catre obste: „Iata ce a poruncit Domnul sa faceti, ca sa vi se arate slava Domnului!” 
7. Iar catre Aaron Moise a zis: „Apropie-te de jertfelnic si savarseste jertfa ta cea pentru pacat si arderea de tot a ta si curateste-te pe tine si casa ta; apoi adu darurile poporului si-l curateste, cum a poruncit Domnul!” 
8. Deci, s-a apropiat Aaron de jertfelnic si a junghiat vitelul cel de jertfa pentru pacatul sau. 
9. Iar fiii lui Aaron, aducand sangele la el, si-a muiat degetul in sange si a pus pe coarnele jertfelnicului, iar celalalt sange l-a turnat jos langa jertfelnic. 
10. Grasimea, rarunchii si seul de pe ficat, de la jertfa cea pentru pacat, le-a ars pe jertfelnic, cum poruncise Domnul lui Moise; 
11. Iar carnea si pielea le-a ars pe foc afara din tabara. 
12. Apoi a junghiat jertfa cea pentru arderea de tot si, aducandu-i fiii lui Aaron sangele, a stropit jertfelnicul din toate partile. 
13. Dupa aceea i-au adus arderea de tot in bucati si el le-a pus impreuna cu capatana pe jertfelnic, 
14. Iar maruntaiele si picioarele le-a spalat cu apa si le-a pus peste arderea de tot si le-a ars pe jertfelnic. 
15. Apoi a adus prinosul poporului: luand tapul cel pentru pacatul poporului l-a junghiat si l-a adus jertfa pentru pacat, ca si berbecul. 
16. Dupa aceea a adus arderea de tot, savarsind-o dupa randuiala. 
17. A adus de asemenea prinos de paine si, luand din el o mana plina, a ars pe jertfelnic, pe langa arderea de tot cea de dimineata. 
18. Apoi a junghiat boul si berbecul pentru jertfa de mantuire a poporului si fiii lui Aaron i-au adus sangele si el a stropit cu el jertfelnicul de jur imprejur. 
19. I-au adus apoi grasimea boului si a berbecului, coada si grasimea cea de pe maruntaie, rarunchii cu grasimea lor si grasimea de pe ficat;  
20. si a pus grasimea pe pieptul jertfei de izbavire, apoi a ars grasimea pe jertfelnic; 
21. Iar pieptul si spata dreapta le-a adus Aaron leganandu-le inaintea fetei Domnului, cum poruncise Moise. 
22. Si si-a ridicat Aaron mainile sale asupra poporului si l-a binecuvantat, iar dupa ce a savarsit jertfa pentru pacat, arderea de tot si jertfa de mantuire, s-a coborat. 
23. Apoi au intrat Moise si Aaron in cortul adunarii si cand au iesit au binecuvantat tot poporul; atunci s-a aratat slava Domnului la tot poporul. 24. Si iesind foc de la Domnul, a mistuit pe jertfelnic arderea de tot si grasimea. Si vazand tot poporul a scos strigate de bucurie si a cazut cu fata la pamant. 

CAPITOLUL 10  
Pedeapsa lui Nadab si Abiud.  

1. In vremea aceea cei doi fii ai lui Aaron, Nadab si Abiud, luandu-si fiecare cadelnita sa, au pus in ea foc, au turnat deasupra tamaie si au adus inaintea Domnului foc strain, ce nu le poruncise Domnul. 
2. Atunci a iesit foc de la Domnul si i-a mistuit si au murit amandoi inaintea Domnului. 
3. Iar Moise a zis catre Aaron: „Iata ce a voit sa spuna Domnul cand a zis: Voi sa fiu sfintit prin cei ce se vor apropia de Mine si inaintea adunarii a tot poporul preaslavit”. Iar Aaron tacea. 
4. Atunci a chemat Moise pe Misail si Eltafan, fiii lui Uziel, unchiul lui Aaron, si le-a zis: „Duceti-va de scoateti pe fratii vostri din locasul cel sfant si-i duceti afara din tabara!” 
5. Si acestia s-au dus si i-au scos in hitoanele lor afara din tabara, cum zisese Moise. 
6. Iar lui Aaron si fiilor lui, Eleazar si Itamar, le-a zis Moise; „Capetele voastre sa nu vi le descoperiti si vesmintele voastre sa nu vi le sfasiati, ca sa nu muriti si ca sa nu atrageti mania asupra obstii intregi. Dar fratii vostri, toata casa lui Israel, pot sa planga pe cei arsi, pe care i-a ars Domnul. 
7. Din usa cortului adunarii sa nu iesiti, ca sa nu muriti, caci aveti pe voi mirul de ungere al Domnului!” Si s-a facut drept cuvantul lui Moise. 
8. Apoi graind Domnul cu Aaron, a zis: 
9. „Vin si sichera sa nu beti, nici tu, nici fiii tai, cand intrati in cortul adunarii sau va apropiati de jertfelnic, ca sa nu muriti. Acesta este asezamant vesnic in neamul vostru. 
10. Ca sa puteti deosebi cele sfinte de cele nesfinte si cele necurate de cele curate, 
11. Si ca sa invatati pe fiii lui Israel toate legile, pe care le-a poruncit lor Domnul prin Moise”. 
12. Iar Moise a zis catre Aaron si catre fiii sai, Eleazar si Itamar, care-i mai ramasesera: „Luati prinosul de paine, ce a ramas din jertfele Domnului, si-l mancati nedospit, langa jertfelnic, ca acesta este sfintenie mare. 
13. Sa-l mancati insa in locul cel sfant, ca aceasta este partea ta si partea fiilor tai din jertfele Domnului; asa mi s-a poruncit mie de la Domnul. 
14. Iar pieptul leganat si spata ridicata sa le mancati la loc curat, tu si fiii tai si casa ta impreuna cu tine, ca acestea sunt date sa fie partea ta si partea fiilor tai din jertfele de izbavire ale fiilor lui Israel. 
15. Spata ridicata si pieptul leganat sa le aduca ei cu grasime pentru ardere, leganandu-le inaintea fetei Domnului, si sa fie acestea parte vesnica pentru tine si impreuna cu tine si pentru fiii tai si pentru fiicele tale, cum a poruncit Domnul lui Moise”. 
16. Si a cautat Moise tapul de jertfa pentru pacat si iata era ars. Si s-a maniat Moise pe Eleazar si pe Itamar, fiii lui Aaron, care mai ramasesera, 
17. si a zis: „Pentru ce n-an mancat jertfa pentru pacat in locul cel sfant? Ca aceasta este sfintenie mare si va e data voua, ca sa ridicati pacatele obstii si s-o curatiti inaintea Domnului. 
18. Iata sangele ei nu s-a dus inauntrul locasului sfant si voi trebuia s-o mancati in locul cel sfant, cum mi s-a poruncit mie de la Domnul”. 
19. Aaron insa a zis catre Moise: „Iata, astazi si-au adus ei jertfa lor pentru pacat si arderea lor de tot inaintea Domnului si, dupa cele ce mi s-au intamplat, de as fi mancat astazi jertfa pentru pacat, oare ar fi fost aceasta placut Domnului?” 
20. Si a auzit acestea Moise si le-a socotit raspunsul indreptatit. 

CAPITOLUL 11  
Animale curate si necurate.  

1. In vremea aceea a grait Domnul cu Moise si cu Aaron si a zis: 
2. „Graiti fiilor lui Israel si le ziceti: Iata animalele pe care le puteti manca din toate dobitoacele de pe pamant: 
3. Orice animal cu copita despicata, care are copita despartita in doua si isi rumega mancarea, il puteti manca. 
4. Dar si din cele ce-si rumega mancarea, sau isi au copita despicata sau impartita in doua, nu veti manca pe acestea: camila, pentru ca aceasta-si rumega mancarea, dar copita n-o are despicata; aceasta e necurata pentru voi. 
5. Iepurele de casa isi rumega mancarea, dar laba n-o are despicata; acesta este necurat pentru voi. 
6. Iepurele de camp isi rumega mancarea, dar laba n-o are despicata; acesta este necurat pentru voi. 
7. Porcul are copita despicata si despartita in doua, dar nu rumega; acesta este necurat pentru voi. 
8. Din carnea acestora sa nu mancati si de starvurile lor sa nu va atingeti, ca acestea sunt necurate pentru voi. 
9. Din toate vietuitoarele, care sunt in apa, veti manca pe acestea: toate cate sunt in ape; in mari, in rauri si in balti, si au aripi si solzi, pe acelea sa le mancati. 
10. Iar toate cate sunt in ape, in mari, in rauri, si in balti, toate cele ce misuna in ape, dar n-au aripi si solzi, spurcaciune sunt pentru voi. 
11. De acestea sa va ingretosati, carnea lor sa n-o mancati si de starvurile lor sa va ingretosati. 
12. Toate vietatile din ape, care n-au aripi si solzi, sunt spurcate pentru voi. 
13. Din pasari sa nu mancati si sa va ingretosati de acestea, ca sunt spurcate: vulturul, zgriptorul si vulturul de mare; 
14. Corbul si soimul cu soiurile lor; 
15. Toata cioara cu soiurile ei; 
16. Strutul, cucuveaua, randunica si uliul cu soiurile lui; 
17. Huhurezul, pescarul si ibisul; 
18. Lebada, pelicanul si cocorul; 
19. Cocostarcul, batlanul cu soiurile lui; pupaza si liliacul. 
20. Toate insectele inaripate, care umbla pe patru picioare, sunt spurcate pentru voi. 
21. Dar din toate insectele inaripate, care umbla in patru picioare, sa mancati numai pe acelea care au fluierele picioarelor de dinapoi mai lungi, ca sa poata sari pe pamant. 
22. Din acestea sa mancati urmatoarele: lacusta si soiurile ei, solamul si soiurile lui, hargolul si soiurile lui, si hagabul cu soiurile lui. 
23. Orice alta insecta inaripata care are patru picioare e spurcata pentru voi si va spurcati de ele. 
24. Tot cel ce se va atinge de trupul lor necurat va fi pana seara; 
25. Si tot cel ce va lua in maini trupul lor sa-si spele haina si necurat va fi pana seara. 
26. Tot dobitocul cu copita despicata, care n-are copita despartita adanc sau nu-si rumega mancarea, este necurat pentru voi; tot cel ce se va atinge de el necurat va fi pana seara. 
27. Din toate fiarele cu patru picioare, cele care calca pe labe sunt necurate pentru voi si tot cel ce se va atinge de starvul lor necurat va fi pana seara. 
28. Cel ce va umbla cu starvul lor sa-si spele haina si necurat va fi pana seara, caci ele sunt necurate pentru voi. 
29. Din dobitoacele ce misuna pe pamant, iata care sunt necurate pentru voi: cartita, soarecele si soparla, cu soiurile lor; 
30. Ariciul, crocodilul, salamandra, melcul si cameleonul. 
31. Acestea dintre toate cele ce misuna pe pamant sunt necurate pentru voi. Tot cel ce se atinge de starvurile lor necurat va fi pana seara. 
32. Tot lucrul, pe care va cadea vreuna din acestea, moarta, fie vas de lemn, sau haina, sau piele, sau orice fel de lucru ce se intrebuinteaza la ceva, lucrul acela necurat va fi; sa-l puneti in apa si va fi necurat pana seara, iar apoi va fi curat. 
33. Tot vasul de lut, in care va cadea vreuna din ele, sa-l spargeti, iar cele din el sunt necurate. 
34. Orice lucru de mancare, peste care „a cadea apa din acel vas, necurat va fi pentru voi si toata bautura de baut, din asemenea vas, necurata va fi. 
35. Tot lucrul, peste care va cadea ceva din trupul mort al acestora, se va spurca; soba si caminul sa le stricati, ca necurate sunt si necurate vor fi pentru voi. 
36. Numai izvorul, fantana si adunarile de apa vor ramane curate, iar cel ce se va atinge de mortaciunile din ele, acela necurat va fi. 
37. De va cadea ceva din trupul acestora pe samanta de semanat, aceasta curata va fi. 
38. Daca insa va cadea ceva din trupul lor peste samanta, dupa ce aceasta s-a muiat cu apa, atunci samanta necurata sa fie pentru voi. 
39. Iar de va muri vreun dobitoc din cele ce se mananca si se va atinge cineva de starvul lui, acela necurat va fi pana seara; 
40. Iar cel ce va manca mortaciunea lui, sa-si spele hainele sale si necurat va fi pana seara; cel ce va duce starvul lui sa-si spele hainele sale si necurat va fi pana seara. 
41. Toata vietatea ce se taraste pe pamant este spurcata pentru voi; sa n-o mancati. 
42. Tot ce se taraste pe pantece si tot ce umbla in patru picioare si cele cu picioare multe dintre vietatile ce se tarasc pe pamant, sa nu le mancati, ca sunt spurcate pentru voi. 
43. Sa nu va spurcati sufletele voastre cu vreo vietate taratoare si sa nu va pangariti cu ea, ca sa fiti din pricina ei necurati, 
44. Ca Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. Sfintiti-va si veti fi sfinti, ca Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sfant sunt; sa nu va pangariti sufletele voastre cu vreo vietate din cele ce se tarasc pe pamant, 
45. Ca Eu sunt Domnul, Cel ce v-am scos din pamantul Egiptului, ca sa va fiu Dumnezeu. Deci fiti sfinti, ca Eu, Domnul, sunt sfant”. 
46. Aceasta este legea cea pentru dobitoace, pentru pasari, pentru toate vietatile ce misuna in apa si pentru toate vietatile ce traiesc pe pamant, 
47. Dupa care se pot deosebi cele necurate de cele curate si vietatile ce se mananca de vietatile ce nu se mananca. 

CAPITOLUL 12  
Curatirea femeilor dupa nastere.  

1. Si a grait Domnul lui Moise si a zis: 
2. „Graieste fiilor lui Israel si le zi: Daca femeia va zamisli si va naste prunc de parte barbateasca, necurata va fi sapte zile, cum e necurata si in zilele regulei ei. 
3. Iar in ziua a opta se va taia pruncul imprejur. 
4. Femeia sa mai sada treizeci si trei de zile si sa se curate de sangele sau; de nimic sfant sa nu se atinga, si la locasul sfant sa nu mearga, pana se vor implini zilele curatirii ei. 
5. Iar de va naste fata, necurata va fi doua saptamani, ca si in timpul regulei ei; apoi sa mai stea saizeci si sase de zile pentru a se curati de sangele sau. 
6. Dupa ce se vor implini zilele curatirii ei pentru fiu sau pentru fiica, sa aduca preotului la usa cortului un miel de un an ardere de tot si un pui de porumbel sau o turturica, jertfa pentru pacat; 
7. Preotul va infatisa acestea inaintea Domnului si o va curati si curata va fi de curgerea sangelui ei. Aceasta e randuiala pentru ceea ce a nascut prunc de parte barbateasca sau de parte femeiasca. 
8. Iar de nu-i va da mana sa aduca un miel, sa ia doua turturele sau doi pui de porumbel, unul pentru ardere de tot si altul jertfa pentru pacat, si o va curati preotul si curata va fi”. 

CAPITOLUL 13  
Lepra la oameni si pe vesminte  

1. Grait-a Domnul cu Moise si cu Aaron si le-a zis: 
2. „De se va ivi la vreun om pe pielea trupului lui vreo umflatura, sau buba, sau basica, sau de se va face pe pielea trupului o rana ca de lepra, sa fie adus la Aaron preotul sau la un preot din fiii lui. 
3. Preotul va cerceta rana de pe pielea trupului lui si de va vedea ca perii de pe rana s-au facut albi si ca rana s-a adancit in pielea trupului, aceea este rana de lepra, iar preotul dupa ce l-a cercetat, il va declara necurat. 
4. Iar daca pata de pe piele, desi este alba, dar nu este si adancita in pielea lui, si perii de pe ea nu s-au facut albi, ci sunt negri, sa inchida preotul pe cel cu rana sapte zile. 
5. In ziua a saptea sa vada preotul rana: daca rana a ramas ca inainte si nu s-a intins rana pe piele, preotul sa-l inchida alte sapte zile. 
6. In ziua a saptea il va cerceta preotul din nou si daca rana va fi slabita si nu se va fi intins rana pe piele, preotul sa-l declare curat. Aceasta este o buba si cel ce o are sa-si spele hainele sale si va fi curat. 
7. Iar daca, dupa ce omul s-a aratat preotului, din nou buba a inceput a se intinde pe piele, sa se arate iar preotului; 
8. Preotul, vazand ca buba se intinde pe piele, il va declara necurat, ca aceasta este lepra. 
9. De se va ivi pe un om boala leprei, acela sa fie adus la preot. 
10. Preotul va cerceta si, daca umflatura de pe piele va fi alba si parul va fi schimbat in alb si daca umflatura va fi carne vie, 
11. Aceea e lepra invechita pe pielea trupului; preotul il va declara necurat si nu-l va inchide, ca este necurat. 
12. Daca insa lepra va inflori pe piele si daca va acoperi lepra toata pielea bolnavului de la cap pana la picioare, cat poate sa vada preotul cu ochii, 
13. Si daca va vedea preotul ca lepra a acoperit toata pielea trupului, atunci va declara pe bolnav curat, pentru ca tot s-a schimbat in alb si deci este curat. 
14. Iar in ziua cand se va ivi pe el carne vie, va fi necurat, 
15. Si preotul, vazand carnea vie, il va declara necurat, caci carnea cea vie este necurata, este lepra. 
16. Iar daca se va schimba carnea cea vie si se va face alba, sa vina bolnavul la preot, 
17. Si preotul sa-l cerceteze si daca rana s-a schimbat in alb, atunci preotul sa-l declare curat, ca e curat. 
18. Daca cineva a avut pe pielea trupului o buba si s-a vindecat, 
19. Si pe locul bubei s-a ivit o umflatura alba sau o pata alba-rosiatica, sa se arate preotului. 
20. Si preotul sa-l cerceteze si de se va vedea ca umflatura s-a adancit in piele si parul de pe ea s-a schimbat in alb, preotul il va declara necurat, ca aceasta e lepra si s-a ivit in locul bubei. 
21. Daca insa preotul va vedea ca parul de pe umflatura nu este alb si ea nu este adancita in pielea trupului si e negricioasa, atunci preotul va inchide pe bolnav pentru sapte zile. 
22. Daca rana va incepe a se lati tare pe piele, preotul il va declara necurat, ca este rana de lepra. 
23. Iar daca pata va ramane pe loc si nu se va lati, atunci e o oprire in loc a bubei si preotul va declara pe bolnav curat. 
24. Daca cineva va avea pe pielea trupului o arsura si pe locul tamaduit de arsura se va ivi o pata rosiatica-albicioasa, 
25. Si daca preotul va vedea ca parul de pe acea pata s-a schimbat in alb si ca pata e adancita sub piele, aceea este lepra si s-a ivit pe arsura; preotul va declara pe bolnav necurat, caci e boala leprei. 
26. Daca insa preotul va vedea ca parul de pe pata nu este alb si ca ea nu este adancita sub piele si ca este negricioasa, preotul va inchide pe acela pentru sapte zile; 
27. Si in ziua a saptea preotul il va cerceta iar si, daca pata s-a latit tare pe piele, preotul il va declara necurat, ca aceea este rana de lepra. 
28. Iar daca pata sta pe loc si este negricioasa, aceea este obrinteala arsurii si preotul va declara pe om curat, ca este obrinteala a arsurii. 
29. Daca un barbat sau o femeie va avea o pata pe cap sau pe barbie, 
30. Si, cercetand-o preotul, se va vedea ca ea este adancita sub piele si ca parul de pe ea este galbui si subtire, preotul va declara pe unul ca acela necurat, ca aceea este chelbe, lepra in cap, sau lepra in barba. 
31. Daca insa preotul, la cercetarea petei de chelbe, va vedea ca ea nu este adancita sub piele si ca parul de pe ea nu este galbui, preotul va inchide pe cel cu pata de chelbe sapte zile; 
32. in ziua a saptea preotul va cerceta pata iar si, daca chelbea nu s-a intins si n-are parul de pe ea galbui si nici nu s-a adancit chelbea sub piele, 
33. Atunci sa rada pielea, dar locul cu chelbe sa nu-l rada, si preotul sa inchida pe cel cu pata a doua oara pentru sapte zile. 
34. In ziua a saptea preotul va cerceta din nou chelbea si, daca chelbea nu se va fi intins pe piele si nu se va fi adancit in piele, preotul va declara pe acela curat si acela sa-si spele hainele sale si va fi curat. 
35. Iar daca, dupa aceasta curatire a lui, chelbea va incepe a se lati foarte tare pe piele, 
36. Si daca preotul va vedea ca chelbea se lateste pe piele, atunci preotul sa nu mai caute de e parul galbui, ca acela este necurat. 
37. Daca insa chelbea sta pe loc si se iveste pe ea par negru, atunci chelbea a trecut, omul e curat si preotul il va declara curat. 
38. Daca un barbat sau o femeie va avea pe pielea trupului pete, pete albe, 
39. Si daca preotul va vedea ca pe pielea trupului aceluia petele sunt albe-vinete, aceea e pecingine care a inflorit pe piele si omul ce o are este curat. 
40. Daca cuiva i-a cazut parul de pe cap, aceea e plesuvie si omul este curat. 
41. Daca cuiva i-a cazut parul din partea de dinainte a capului, aceea este jumatate de plesuvie si omul e curat. 
42. Iar daca pe plesuvia din partea de dinainte sau de dinapoi va fi pata alba sau rosiatica, atunci pe plesuvia lui a inflorit lepra. 
43. Preotul il va cerceta si de va vedea ca fata umflaturii de pe plesuvia lui este alba sau rosiatica, semanand cu lepra, ce de obicei se iveste pe pielea trupului, 
44. Acela este om lepros si este necurat; preotul sa-l declare necurat, ca pe capul lui este boala leprei. 
45. Leprosul, cel ce are aceasta boala, sa fie cu hainele sfasiate, cu capul descoperit, invelit pana la buze, si sa strige mereu: necurat! necurat! 
46. Tot timpul cat va avea pe el boala, sa fie spurcat, ca necurat este; si sa traiasca singuratic si afara din tabara sa fie locuinta lui. 
47. Daca boala leprei va fi pe haina, fie pe haina de lana, sau pe haina de in, 
48. Sau pe urzeala, sau pe batatura de in sau de lana, sau pe piele sau pe vreun lucru de piele, 
49. Si daca va fi pata verzuie sau rosiatica pe haina sau pe piele, pe batatura sau pe urzeala, sau pe vreun lucru de piele, aceea este boala leprei, si el se va arata preotului. 
50. Preotul va cerceta boala si va inchide lucrul atins de boala pentru sapte zile; 
51. In ziua a saptea va cerceta preotul lucrul atins de boala si daca boala se va fi intins pe haina, sau pe urzeala, sau pe batatura, sau pe piele, sau pe vreun lucru de piele, aceasta este lepra rozatoare, si e necurat; 
52. Si el sa arda haina aceea, sau urzeala, sau batatura cea de lana sau de in, sau orice fel de lucru din piele, pe care va fi boala, ca aceea este lepra rozatoare si sa se arda cu foc. 
53. Iar daca preotul va vedea ca boala nu s-a intins pe haina, sau pe urzeala, sau pe batatura, sau pe orice fel de lucru din piele, 
54. Atunci preotul va porunci sa se spele lucrul pe care s-a ivit boala si-l va inchide a doua oara pentru sapte zile. 
55. Daca, dupa spalarea lucrului atins, preotul va vedea ca boala nu si-a schimbat starea sa, dar s-a intins, atunci este necurat si lucrul sa-l arzi in foc, caci lepra a ros fata sau dosul. 
56. Daca insa preotul va vedea ca pata, dupa spalarea ei, s-a micsorat, atunci preotul s-o rupa de la haina, sau din piele, sau din urzeala, sau din batatura. 
57. Iar daca se va ivi iar pe haina, sau pe batatura, sau pe urzeala, sau pe vreun lucru de piele, aceea este lepra inflorita si sa se arda cu foc lucrul pe care s-a ivit boala. 
58. Daca insa haina, sau urzeala, sau batatura, sau lucrul de piele il vei spala si se va duce pata de pe el, trebuie sa se spele a doua oara si va fi curat. 
59. Aceasta este randuiala pentru boala leprei, ce se va ivi pe haina de lana sau de in, sau pe urzeala, sau pe batatura, sau pe vreun lucru de piele, si cum trebuie hotarat ca acestea sunt curate sau necurate”. 

CAPITOLUL 14  
Curatirea leprei.  

l. Si graind cu Moise, Domnul a zis: 
2. „Iata randuiala pentru cel lepros: Cand el se va curati, se va duce la preot; 
3. Iar preotul va iesi afara din tabara si de va vedea preotul ca leprosul s-a vindecat de boala leprei, 
4. Va porunci preotul sa se ia pentru cel curatit doua pasari vii, curate, lemn de cedru, ata rosie rasucita si isop. 
5. Dupa aceea preotul va porunci sa se junghie una din pasari deasupra unui vas de lut, la apa curgatoare; 
6. Va lua apoi pasarea cea vie, lemnul de cedru, ata cea rosie si isopul si le va muie pe acestea si pasarea cea vie in sangele pasarii junghiate la apa curgatoare; 
7. Va stropi de sapte ori pe cel ce se curata de lepra si va fi curat; apoi va da drumul pasarii celei vii in camp. 
8. Iar cel curatit sa-si spele hainele sale, sa-si tunda tot parul sau, sa se spele cu apa si va fi curat. Apoi sa intre in tabara si sa stea sapte zile afara din cortul sau. 
9. In ziua a saptea sa-si rada tot parul sau, capul si barba sa, sprancenele sale, tot parul sau sa si-l rada, si sa-si spele iarasi hainele sale si trupul sau sa si-l spele cu apa si va fi curat. 
10. In ziua a opta sa ia doi berbeci de cate un an, fara meteahna si o oaie de un an, fara meteahna, si dintr-o efa de faina de grau, impartita in zece, sa ia trei parti pentru darul de paine si s-o amestece cu untdelemn si un log (pahar) de untdelemn; 
11. Iar preotul cel ce curateste va duce pe omul ce se curateste impreuna cu acestea inaintea Domnului, la usa cortului adunarii; 
12. Acolo va lua preotul un berbec, ce voieste a aduce jertfa pentru vina, si logul de untdelemn si le va aduce pe acestea leganandu-le inaintea Domnului. 
13. Berbecul il va junghia in locul acela, unde se junghie jertfele pentru pacat si pentru arderea de tot, la loc sfant, ca aceasta este jertfa pentru vina si, ca si jertfa pentru pacat, este a preotului si este sfintenie mare. 
14. Apoi va lua preotul din sangele jertfei pentru vina si va pune preotul pe varful urechii drepte a celui ce se curateste, pe degetul cel mare de la mana dreapta a lui si pe degetul cel mare de la piciorul cel drept al lui. 
15. De asemenea va lua preotul din logul de untdelemn si va turna in palma sa cea stanga; 
16. Isi va muia preotul degetul mainii sale drepte in untdelemnul cel din palma stanga a sa si va stropi de sapte ori cu degetul sau inaintea fetei Domnului; 
17. Apoi din untdelemnul ramas in palma lui va pune preotul pe varful urechii drepte a celui ce se curateste, pe degetul cel mare al mainii lui drepte si pe degetul cel mare de la piciorul cel drept al lui, pe locurile unde a pus si sangele jertfei pentru vina; 
18. Iar celalalt untdelemn din palma preotului il va turna pe capul celui ce se curateste si-l va curati preotul pe acesta inaintea Domnului. 
19. Astfel va savarsi preotul jertfa pentru pacat si va curati pe cel ce a venit sa se curete de necuratenia lui; dupa aceea va junghia jertfa arderii de tot; 
20. Si va pune preotul arderea de tot si darul de paine pe jertfelnic. Astfel il va curati pe el preotul si el va fi curat. 
21. Daca insa acela va fi sarac si nu-i va da mana, sa ia numai un berbec pentru jertfa de vina leganata pentru curatirea sa, a zecea parte dintr-o efa de faina de grau, amestecata cu untdelemn pentru darul de paine, un log de untdelemn 
22. Si doua turturele sau doi pui de porumbel, cum ii va da mana: unul jertfa pentru pacat si altul ardere de tot. 
23. Ii va aduce in ziua a opta cea pentru curatirea sa la preot, inaintea Domnului, la usa cortului adunarii. 
24. Iar preotul, luand berbecul de jertfa pentru vina si logul de untdelemn, le va aduce pe acestea leganandu-le inaintea Domnului. 
25. Apoi va junghia berbecul de jertfa pentru vina si va lua preotul din sangele jertfei pentru vina si va pune pe varful urechii drepte a celui ce se curata, pe degetul cel mare de la mana lui cea dreapta si pe degetul cel mare de la piciorul lui cel drept. 
26. Si va turna preotul untdelemn in palma sa cea stanga; 
27. Si cu untdelemn din palma sa cea stanga va stropi preotul de sapte ori cu degetul mainii sale celei drepte inaintea fetei Domnului; 
28. Apoi va pune preotul untdelemn din palma sa cea stanga pe marginea urechii drepte a celui ce se curateste si pe degetul cel mare de la mana lui cea dreapta si pe degetul cel marc de la piciorul lui cel drept, pe locurile unde este pus si sangele jertfei pentru vina; 
29. Iar celalalt untdelemn din palma sa cea stanga il va turna pe capul celui ce se curateste, ca sa-l curete inaintea Domnului. 
30. Si turturelele sau puii de porumbel, cum ii va fi dat mana celui ce se curateste, dupa starea lui, le va aduce: 
31. O pasare jertfa pentru pacat si alta pentru ardere de tot, impreuna cu darul de paine. Si asa va curati preotul pe cel ce se curateste inaintea Domnului. 
32. Aceasta este randuiala pentru cel bolnav de lepra, caruia nu-i da mana sa duca tot ce se cere pentru curatirea sa”. 
33. Si a grait Domnul cu Moise si Aaron si a zis: 
34. „Cand veti intra in pamantul Canaanului, pe care-l voi da voua de mostenire, si voi aduce boala leprei asupra caselor din pamantul mostenirii voastre, 
35. Atunci cel cu casa trebuie sa se duca si sa spuna preotului, zicand: Pe casa mea s-a ivit, pare-mi-se, boala. 
36. Atunci preotul va porunci sa se goleasca casa inainte de a intra preotul sa cerceteze boala, ca sa nu se faca necurate toate cele din casa; dupa aceea va veni preotul sa cerceteze casa. 
37. Si cercetand el boala, daca va vedea ca boala de pe peretii casei e in chip de gropi verzui sau rosietice, adancite in perete, 
38. Va iesi din casa, la usa casei, si va inchide casa pentru sapte zile. 
39. in ziua a saptea va veni preotul iar sa cerceteze casa si de va vedea ca boala s-a intins pe peretii casei, 
40. Preotul va porunci sa se scoata pietrele pe care este boala, sa se arunce afara din oras, la loc necurat, 
41. Casa sa se razuiasca toata pe dinauntru, iar razatura, ce se va razui, sa se arunce afara din oras, la loc necurat. 
42. Sa aduca apoi alte pietre si sa le puna in locul pietrelor acelora; sa ia alta tencuiala si casa sa se tencuiasca. 
43. Daca boala se va ivi iar si va inflori pe peretii casei, dupa ce s-au scos pietrele si s-a razuit si s-a tencuit casa, 
44. Atunci preotul va veni iar si va cerceta si de s-a raspandit boala pe peretii casei, aceea este lepra rozatoare si casa este necurata. 
45. Casa aceea sa se darame, iar pietrele ei, lemnul ei si toata tencuiala sa se scoata afara din oras, la loc necurat. 
46. Cel ce va intra in casa aceea, cat va fi ea inchisa, acela necurat va fi pana seara. 
47. Cel ce va dormi in casa aceea sa-si spele hainele sale si necurat va fi pana seara; si cel ce va manca in casa aceea sa-si spele hainele si necurat va fi pana seara. 
48. Daca insa preotul, venind si intrand, va vedea ca boala de pe peretii casei nu s-a mai intins dupa ce aceasta a fost tencuita din nou, preotul o va declara curata, ca boala a trecut. 
49. Ca sa curete casa, va lua deci doua pasari vii, curate, lemn de cedru, ata rosie rasucita si isop; 
50. Va junghia o pasare deasupra unui vas de lut, la apa curgatoare. 
51. Va lua lemnul cel de cedru, ata, isopul si pasarea vie si le va muia in sangele pasarii junghiate si in apa de izvor si va stropi casa de sapte ori. 
52. Si va curati astfel casa cu sangele pasarii, cu apa de izvor, cu pasarea cea vie, cu lemnul cel de cedru, cu ata rosie rasucita si cu isop. 
53. Iar pasarii celei vii ii va da drumul din cetate in camp si se va curati casa si curata va fi. 
54. Aceasta este randuiala pentru oricare fel de boala a leprei si a chelbei. 
55. Pentru lepra de pe haine si de pe case, 
56. Si pentru umflaturi, pecingine si pete, 
57. Ca sa se poata afla cand acestea sunt necurate si cand sunt curate: aceasta este randuiala pentru lepra”. 

CAPITOLUL 15  
Randuiala pentru curatirea barbatilor si a femeilor.  

1. Si a grait Domnul cu Moise si cu Aaron, zicand: 
2. „Graiti fiilor lui Israel si le spuneti: Daca un barbat va avea curgere din trupul sau, pentru curgerea lui este necurat, 
5. Si legea necuratiei lui este aceasta: Ori de se face curgere din trupul lui, ori de este impiedicata curgerea in trupul lui, el este necurat. 
4. Tot patul, pe care doarme cel ce are curgere, este necurat; tot lucrul, pe care va sedea cel ce are curgere, este necurat. 
5. Omul, care se va atinge de patul lui, sa-si spele hainele sale, sa se spele cu apa si va fi necurat pana seara. 
6. Cel ce va sedea pe vreun lucru, pe care a sezut cel ce are curgere, sa-si spele hainele sale, sa se spele cu apa si va fi necurat pana seara. 
7. Cel ce se va atinge de trupul celui ce are curgere sa-si spele hainele sale, sa se spele cu apa si necurat va fi pana seara. 
8. Daca cel ce are curgere va scuipa pe unul curat, acesta sa-si spele hainele, sa se spele cu apa si necurat va fi pana seara. 
9. Toata saua, pe care va calari cel ce are curgere, necurata va fi pana seara. 
10. Tot cel ce se atinge de cate au fost sub acela va fi necurat pana seara, iar cel ce va ridica acestea sa-si spele hainele sale, sa se spele cu apa si necurat va fi pana seara. 
11. Acela, de care se va atinge cel ce are curgere, fara sa-si fi spalat mainile cu apa, sa-si spele hainele sale, sa se spele cu apa si va fi necurat pana seara. 
12. Vasul de lut, de care s-a atins cel ce are curgere, sa se sparga si tot vasul de lemn sa se spele cu apa si va fi curat. 
13. Iar cand cel ce are curgere se va curati de curgerea sa sa numere sapte zile pentru curatirea sa, sa-si spele hainele sale, sa-si spele trupul cu apa de izvor si va fi curat. 
14. Apoi in ziua a opta sa-si ia doua turturele sau doi pui de porumbel, sa vina inaintea fetei Domnului, la usa cortului adunarii si sa le dea preotului; 
15. Iar preotul sa aduca din ele: una jertfa pentru pacat si una ardere de tot; si sa-l curete preotul inaintea Domnului de curgerea lui. 
16. Daca un om va avea din intamplare curgerea semintei, acela sa-si spele cu apa tot trupul sau si va fi necurat pana seara. 
17. Orice haina si orice piele, pe care va cadea samanta, sa se spele cu apa si necurata va fi pana seara. 
18. Daca barbatul se va culca cu femeia si va avea el curgerea semintei, sa se spele amandoi cu apa si necurati sa fie pana seara. 
19. De va avea femeia curgere de sange, care curge din trupul sau, trebuie sa stea sapte zile pentru curatirea sa. Tot cel ce se va atinge de ea, necurat va fi pana seara. 
20. Tot lucrul pe care se va culca ea in timpul necuratiei va fi necurat si tot lucrul pe care va sedea va fi necurat. 
21. Tot cel ce se va atinge de patul ei sa-si spele hainele sale, sa se spele cu apa si necurat va fi pana seara. 
22. Tot cel ce se va atinge de vreun lucru, pe care a sezut ea, sa-si spele hainele sale, sa se spele cu apa si necurat va fi pana seara. 
23. Iar de se va atinge cineva de ceva din patul ei sau de lucrul pe care a sezut ea, acela necurat va fi pana seara. 
24. De va dormi ea cu barbatul, necuratia ei va fi si pe el si necurat va fi el sapte zile, iar tot patul, in care va dormi, necurat va fi. 
25. Daca femeii ii va curge sange mai multe zile si nu in timpul regulii ei, sau daca ea are curgere mai mult decat timpul regulii ei obisnuite, atunci in tot timpul curgerii necuratiei ei va fi necurata, ca si in timpul regulii ei. 
26. Tot patul, in care va dormi in timpul curgerii ei, va fi necurat, cum e patul si in timpul regulii ei, si tot lucrul pe care va sedea ea va fi necurat, cum e necurat in timpul regulii ei. 
27. Tot cel ce se va atinge de acel lucru va fi necurat: sa-si spele hainele sale, sa-si spele trupul cu apa si va fi necurat pana seara. 
28. Iar cand se va izbavi ea de curgerea sa, sa se curete sapte zile si dupa aceea va fi curata. 
29. In ziua a opta sa-si ia doua turturele sau doi pui de porumbei si sa-i aduca preotului, la usa cortului adunarii 
30. Iar preotul va aduce una din pasari jertfa pentru pacat si pe cealalta ardere de tot; si s-o curete preotul inaintea Domnului de curgerea ei cea necurata. 
31. Asa sa feriti pe fiii lui Israel de necuratenia lor, ca sa nu moara ei in necuratenia lor, spurcandu-Mi locasul Meu cel din mijlocul vostru. 
32. Aceasta este randuiala pentru cel ce are curgere si pentru cel ce i se va intampla pierderea semintei, care-l face necurat, 
33. Si pentru ceea ce sufera de regula sa si pentru cei ce au curgere, barbat sau femeie, si pentru barbatul ce doarme cu femeie necurata”. 

CAPITOLUL 16  
Jertfa impacarii.  

1. Dupa moartea celor doi fii ai lui Aaron, care au murit cand au adus foc strain inaintea fetei Domnului, a grait Domnul cu Moise; 
2. Si a zis Domnul catre Moise: „Spune lui Aaron, fratele tau, sa nu intre oricand in locasul sfant de dupa perdea, inaintea curatitorului celui de pe chivotul legii, ca sa nu moara, ca deasupra capacului Ma voi arata in nor. 
3. Iata randuiala dupa care trebuie sa intre Aaron in locasul sfant: cu un vitel, jertfa pentru pacat, si cu un berbec pentru ardere de tot. 
4. Sa se imbrace cu hitonul de in sfintit, sa aiba pe trupul lui pantaloni de in, sa fie incins cu brau de in si sa-si ia si chidar de in: acestea sunt vesmintele sfintite; dar sa-si spele tot trupul sau cu apa si numai asa sa se imbrace cu ele. 
5. Iar de la obstea fiilor lui Israel sa ia din turma lor doi tapi de jertfa pentru pacat si un berbec pentru arderea de tot. 
6. Sa aduca Aaron. pentru sine vitelul de jertfa pentru pacat, ca sa se curete pe sine si casa sa. 
7. Apoi sa ia cei doi tapi si sa-i puna inaintea fetei Domnului la usa cortului adunarii. 
8. Si sa arunce Aaron sorti asupra celor doi tapi: un sort pentru al Domnului si un sort pentru al lui Azazel. 
9. Dupa aceea sa ia Aaron tapul, asupra caruia a cazut sortul Domnului, si sa-l aduca jertfa pentru pacat, 
10. Iar tapul asupra caruia a cazut sortul pentru Azazel sa-l puna viu inaintea Domnului, ca sa savarseasca asupra lui curatirea si sa-i dea drumul in pustie pentru ispasire, ca sa duca acela cu sine nelegiuirile lor in pamant neumblat. 
11. Apoi sa aduca Aaron vitelul de jertfa pentru pacatele sale, ca sa se curete pe sine si casa sa si sa junghie vitelul jertfa pentru pacatele sale; 
12. Sa ia carbuni aprinsi de pe jertfelnicul cel dinaintea Domnului, o cadelnita plina, si aromate pisate marunt pentru tamaiere doua maini pline, si sa le duca inauntru, dupa perdea; 
13. Sa puna aromatele pe focul din cadelnita inaintea felei Domnului, astfel ca norul de fum sa acopere capacul cel de pe chivotul legii, ca sa nu moara Aaron. 
14. Sa ia si din sangele vitelului si sa stropeasca cu degetul sau spre rasarit peste capac; si inaintea capacului sa stropeasca de sapte ori sange cu degetul sau. 
15. Dupa aceea sa junghie inaintea Domnului tapul de jertfa pentru pacatele poporului, sa duca sangele lui inauntru, dupa perdea, si sa faca cu sangele acela ce a facut si cu sangele vitelului, stropind cu el pe capac si inaintea capacului. 
16. Asa va curati locasul sfant de necuratia fiilor lui Israel, de nelegiuirile lor si de toate pacatele lor. Asa sa faca el cu cortul adunarii, care se afla la ei, in mijlocul necurateniilor lor. 
17. Nici un om sa nu fie in cortul adunarii, cand va intra el sa curete locasul sfant si pana va iesi. Asa se va curati el pe sine si casa sa si toata obstea fiilor lui Israel. 
18. Apoi va iesi la jertfelnicul cel dinaintea Domnului si-l va curati, luand din sangele vitelului si din sangele tapului si punand pe coarnele jertfelnicului de jur imprejur, 
19. Si, stropindu-l cu sange, cu degetul sau de sapte ori, il va curati de necurateniile fiilor lui Israel si-l va sfinti. 
20. Iar dupa ce va sfarsi de curatat locasul sfant, cortul adunarii si jertfelnicul, si curatind si pe preoti, va aduce tapul cel viu, 
21. Isi va pune Aaron mainile sale pe capul tapului celui viu si va marturisi asupra lui toate nelegiuirile fiilor lui Israel, toate nedreptatile lor si toate pacatele lor; si, punandu-le pe acestea pe capul tapului, il va trimite cu un om anumit in pustie. 
22. Si va duce tapul cu sine toate nelegiuirile lor in pamant neumblat si omul va da drumul tapului in pustie. 
23. Dupa aceea va intra Aaron in cortul adunarii si se va dezbraca de hainele cele de in, cu care se imbracase la intrarea in locul cel sfant, si le va lasa acolo; 
24. Isi va spala trupul sau cu apa in locul cel sfant, se va imbraca cu hainele sale si, iesind, va savarsi arderea de tot pentru sine si arderea de tot pentru popor, si se va curati astfel pe sine, casa sa, poporul si pe preoti. 
25. Iar grasimea jertfei pentru pacat o va arde pe jertfelnic. 
26. Cel ce a dat drumul in pustie tapului de ispasire sa-si spele hainele sale, sa-si spele trupul cu apa si atunci sa intre in tabara. 
27. Iar vitelul de jertfa pentru pacat Si tapul de jertfa pentru pacat al caror sange a fost adus inauntru pentru curatirea locasului sfant, sa se scoata afara din tabara si sa se arda in foc pielea lor, carnea lor si necuratenia lor. 
28. Cel ce le va arde sa-si spele hainele, sa-si spele trupul sau cu apa si numai dupa aceea sa intre in tabara. 
29. Aceasta sa fie pentru voi lege vesnica: in luna a saptea, in ziua a zecea a lunii, sa postiti si nici o munca sa nu faceti, nici bastinasul, nici strainul care s-a asezat la voi, 
30. Caci in ziua aceasta vi se face curatire, ca sa fiti curati de toate pacatele voastre, inaintea Domnului, si curati veti fi. 
31. Aceasta e cea mai mare zi de odihna pentru voi si sa smeriti sufletele voastre prin post. Aceasta este lege vesnica. 
32. De curatit insa sa va curete preotul care este uns ca sa slujeasca in locul tatalui sau. 
33. Sa se imbrace el cu vesmintele cele de in si cu vesmintele sfinte; si va curati sfanta sfintelor, cortul adunarii, va curati jertfelnicul si pe preoti si va curati si toata obstea poporului. 
34. Aceasta sa fie pentru voi lege vesnica: o data in an sa curatiti pe fiii lui Israel de pacatele lor”. Si Aaron a facut asa cum poruncise Domnul lui Moise. 

CAPITOLUL 17  
Locul jertfelor. Oprirea de a manca sange.  

1. Grait-a Domnul cu Moise si a zis: 
2. „Vorbeste lui Aaron, fiilor lui si tuturor fiilor lui Israel si zi catre ei: Iata ce porunceste Domnul: 
3. Orice om dintre fiii lui Israel sau dintre strainii ce s-au lipit de voi, care va junghia bou, sau oaie, sau capra, in tabara, sau care va junghia afara din tabara, 
4. Si nu le va infatisa la usa cortului adunarii, ca sa le aduca ardere de tot sau jertfa de izbavire, placuta Domnului, cu miros de buna mireasma; sau care le va junghia afara din tabara si la usa cortului adunarii nu le va aduce, ca sa le faca jertfa Domnului, inaintea locasului Domnului, omului aceluia i se va cere sangele, ca a varsat sange si se va starpi sufletul acela din poporul sau; 
5. Pentru ca fiii lui Israel sa-si aduca jertfele lor, cate le junghie ei in camp, si sa le infatiseze Domnului la usa cortului adunarii, la preot, si sa le faca Domnului jertfa de mantuire. 
6. Si va stropi preotul cu sange jertfelnicul imprejur, inaintea Domnului, la usa cortului adunarii, iar grasimea o va arde spre miros de buna mireasma Domnului, 
7. Ca sa nu-si mai aduca ei jertfele lor la idolii dupa care umbla desfranand. Aceasta sa fie pentru ei asezamant vesnic in neamul lor. 
8. Sa le spui de asemenea: Daca un om dintre fiii lui Israel sau dintre fiii strainilor care locuiesc intre ei va face ardere de tot sau jertfa 
9. Si nu o va aduce la usa cortului adunarii, ca sa o aduca jertfa inaintea Domnului, omul acela se va starpi din poporul sau. 
10. Daca un om dintre fiii lui Israel si dintre strainii care traiesc intre voi va manca orice fel de sange, Imi voi intoarce fata Mea impotriva sufletului celui ce va manca sange si-l voi starpi din poporul sau, 
11. Pentru ca viata a tot trupul este in sange si pe acesta vi l-am dat pentru jertfelnic, ca sa va curatiri sufletele voastre, ca sangele acesta curateste sufletul. 
12. De aceea am si zis fiilor lui Israel: Nimeni din voi sa nu manance sange si nici strainul, care locuieste la voi, sa nu manance sange. 
13. Oricine dintre fiii lui Israel si dintre strainii ce locuiesc la voi va vana fiara sau pasare, care se mananca, acela sa scurga sangele ei si sa-l acopere cu pamant, caci viata oricarui trup este in sangele lui. 
14. De aceea am zis fiilor lui Israel: Sa nu mancati sangele nici unui trup, pentru ca viata oricarui trup este in sangele lui: tot cel ce-l va manca se va starpi, 
15. Si tot cel ce va manca mortaciune sau sfasiat de fiara, acela, fie bastinas sau strain, sa-si spele hainele, sa se spele cu apa si necurat va fi pana seara, iar apoi va fi curat; 
16. Iar de nu-si va spala hainele sale si nu-si va spala trupul sau, va purta asupra sa vina sa”. 

CAPITOLUL 18  
Oprirea insotirilor nelegiuite.  

1. In vremea aceea a grait Domnul cu Moise, zicand: 
2. „Vorbeste fiilor lui Israel si zi catre ei: Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. 
3. De datinile pamantului Egiptului, in care ati trait, sa nu va tineti, nici de datinile pamantului Canaanului, in care am sa va duc, sa nu va tineti si nici sa umblati dupa obiceiurile lor. 
4. Ci legile Mele sa le pliniti si asezamintele Mele sa le paziti, umbland dupa cum poruncesc ele, ca Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. 
5. Paziti toate poruncile Mele si toate hotararile sa le tineti, caci omul care le plineste va trai prin ele: Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. 
6. Nimeni sa nu se apropie de nici o ruda dupa trup, cu gandul ca sa-i descopere goliciunea. Eu sunt Domnul! 
7. Goliciunea tatalui tau si goliciunea mamei tale sa n-o descoperi! Ca este mama ta, sa nu-i descoperi goliciunea ei. 
8. Goliciunea femeii tatalui tau sa n-o descoperi, ca este goliciunea tatalui tau! 
9. Goliciunea surorii tale, goliciunea fiicei tatalui tau sau a fiicei mamei tale, care s-a nascut in casa sau afara din casa, sa n-o descoperi! 
10. Goliciunea fiicei fiului tau sau a fiicei fiicei tale sa n-o descoperi, caci goliciunea ta este! 
11. Goliciunea fiicei femeii tatalui tau; care s-a nascut din tatal tau, sa n-o descoperi, ca sora iti este dupa tata! 
12. Goliciunea surorii tatalui tau sa n-o descoperi, ca este de un sange cu tatal tau! 
13. Goliciunea surorii mamei tale sa n-o descoperi, ca este de un sange cu mama ta! 
14. Goliciunea fratelui tatalui tau sa n-o descoperi si de femeia lui sa nu te apropii, ca sunt unchiul si matusa ta! 
15. Goliciunea nurorii tale sa n-o descoperi, ca ea este femeia fiului tau; sa nu-i descoperi goliciunea! 
16. Goliciunea femeii fratelui tau sa n-o descoperi, ca este goliciunea fratelui tau. 
17. Goliciunea unei femei si a fiicei ei sa nu descoperi; pe fiica fiului ei si pe fiica fiicei ei sa nu le iei, ca sa le descoperi goliciunea; aceasta este nelegiuire, ca sunt rude de sange cu ea! 
18. Sa nu iei concubina pe sora femeii tale, ca sa descoperi rusinea ei in vremea ei, vie fiind ea. 
19. Sa nu te apropii de femeie in timpul regulii ei, ca sa-i descoperi goliciunea. 
20. Si cu femeia aproapelui tau sa nu te culci, ca sa-ti versi samanta si ca sa te spurci cu ea. 
21. Din copiii tai sa nu dai in slujba lui Moloh, ca sa nu pangaresti numele Dumnezeului tau. Eu sunt Domnul. 
22. Sa nu te culci cu barbat, ca si cu femeie; aceasta este spurcaciune. 
23. Cu nici un dobitoc sa nu te culci, ca sa-ti versi samanta si sa te spurci cu el; nici femeia sa nu stea la dobitoc, ca sa se spurce cu el; aceasta e uraciune. 
24. Sa nu va intinati cu nimic din acestea, ca cu toate acestea s-au intinat paganii, pe care tu ii izgonesc dinaintea fetei voastre. 
25. Ca s-a intinat pamantul si am privit la nelegiuirile lor si a lepadat pamantul pe cei ce traiau pe el. 
26. Iar voi sa paziti toate poruncile Mele si toate legile Mele si sa nu faceti toate ticalosiile acestea, nici bastinasul, nici strainul care traieste intre toi. 
27. Ca toate uraciunile acestea le-au facut oamenii pamantului acestuia care e inaintea voastra si s-a intinat pamantul; 
28. Ca nu cumva sa va lepede si pe voi pamantul, cand il veti intina, cum a aruncat el de la sine pe popoarele care au fost inainte de voi. 
29. Ca tot cel ce va face ticalosiile acestea, sufletul care va face acestea se va starpi din poporul sau. 
30. Deci paziti poruncile Mele si sa nu umblati dupa obiceiurile urate, dupa care au umblat cei dinaintea voastra, nici sa va intinati cu ele. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru”. 

CAPITOLUL 19  
Talcuirea poruncilor.  

1. Grait-a Domnul cu Moise si a zis: 
2. „Vorbeste la toata obstea fiilor lui Israel si le zi; Fiti sfinti, ca Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sunt sfant. 
3. Sa cinsteasca fiecare pe tatal sau si pe mama sa si zilele Mele de odihna sa le paziti, ca Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. 
4. Sa nu alergati la idoli si dumnezei turnati sa nu va faceti, ca Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. 
5. De veti aduce Domnului jertfa de izbavire, sa o aduceti de bunavoie. 
6. Si sa o mancati in ziua aducerii si a doua zi, iar ce va ramane pentru a treia zi sa ardeti cu foc. 
7. Iar de va manca cineva a treia zi, va face uraciune si jertfa nu va fi primita; 
8. Cel ce va manca va agonisi pacat, ca acela a spurcat lucrul sfant al Domnului si sufletul acela se va starpi din poporul sau. 
9. Cand veti secera holdele voastre in pamantul vostru, sa nu seceri tot pana la fir in ogorul tau si ceea ce ramane dupa secerisul tau sa nu aduni; 
10. Si in via ta sa nu culegi strugurii ramasi, nici boabele ce cad in via ta sa nu le aduni; lasa-le pe acestea saracului si strainului, ca Eu sunt Domnul Dumnezeul tau. 
11. Sa nu furati, sa nu spuneti minciuna si sa nu insele nimeni pe aproapele sau. 
12. Sa nu va jurati stramb pe numele Meu si sa nu pangariti numele cel sfant al Dumnezeului vostru, ca Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. 
13. Sa nu nedreptatesti pe aproapele si sa nu-l jefuiesti. Plata simbriasului sa nu ramana la tine pana a doua zi. 
14. Sa nu graiesti de rau pe surd si inaintea orbului sa nu pui piedica. Sa te temi de Domnul Dumnezeul tau. Eu sunt Domnul Dumnezeul tau. 
15. Sa nu faceti nedreptate la judecata; sa nu cautati la fata celui sarac si de fata celui puternic sa nu te sfiesti, ci cu dreptate sa judeci pe aproapele tau. 
16. Sa nu umbli cu clevetiri in poporul tau si asupra vietii aproapelui tau sa nu te ridici. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. 
17. Sa nu dusmanesti pe fratele tau in inima ta, dar sa mustri pe aproapele tau, ca sa nu porti pacatul lui. 
18. Sa nu te razbuni cu mina ta si sa nu ai ura asupra fiilor poporului tau, ci sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. 
19. Legea Mea sa o paziti; vitele tale sa nu le faci sa se impreune cu alt soi; ogorul tau sa nu-l semeni deodata cu doua feluri de seminte; cu haina tesuta din felurite torturi, de lana si de in, sa nu te imbraci. 
20. De va dormi cineva cu femeie, impreunandu-se, si aceea va fi roaba, logodita cu un barbat, dar nerascumparata inca sau daca nu i s-a dat inca slobozenia, sa-i pedepsiti pe amandoi, dar nu cu moarte, pentru ca ea nu este sloboda, 
21. Ci sa aduca el Domnului, la usa cortului adunarii, jertfa de vina; un berbec sa aduca jertfa pentru vina sa; 
22. Si preotul il va curati de pacatul lui inaintea Domnului cu berbecul cel pentru vina si i se va ierta lui pacatul pe care l-a facut. 
23. Cand veti intra in pamantul, pe care Domnul Dumnezeul vostru vi-l  va da, si veti sadi orice pom roditor, sa curatiti necuratenia lui: trei ani sa socotiti roadele lui ca necurate si sa nu le mancati; 
24. Iar in anul al patrulea toate roadele lui sa fie afierosite Domnului, intru lauda Lui. 
25. Si in anul al cincilea sa mancati din roadele lui si sa va adunati toate roadele. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. 
26. Sa nu mancati cu sange; sa nu vrajiti, nici sa ghiciti. 
27. Sa nu va tundeti rotund parul capului vostru, nici sa va stricati fata barbii voastre. 
28. Pentru morti sa nu va faceti taieturi pe trupurile voastre, nici semne cu impunsaturi sa nu faceti pe voi. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. 
29. Sa nu necinstesti pe fiica ta, ingaduindu-i sa faca desfranare, ca sa nu se desfraneze pamantul si ca sa nu se umple pamantul de stricaciune. 
30. Zilele Mele de odihna sa le pazesti si locasul Meu sa-l cinstesti. Eu sunt Domnul. 
31. Sa nu alergati la cei ce cheama mortii, pe la vrajitori sa nu umblati si sa nu va intinati cu ei. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. 
32. Inaintea celui carunt sa te scoli, sa cinstesti fata batranului si sa te temi de Domnul Dumnezeul tau. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. 33. De se va aseza vreun strain in pamantul vostru, sa nu-l stramtorati. 
34. Strainul, care s-a asezat la voi, sa fie pentru voi ca si bastinasul vostru; sa-l iubiti ca pe voi insiva, ca si voi ati fost straini in pamantul Egiptului. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. 
35. Sa nu faceti nedreptate la judecata, la masura, la cantarit si la masuratoare. 
36. Cantarul vostru sa fie drept, greutatile drepte, efa dreapta si hinul drept. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, Care v-am scos din pamantul Egiptului. 
37. Sa paziti toate legile Mele si toate oranduielile Mele si sa le pliniti. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru”. 

CAPITOLUL 20  
Pedepse pentru pacate  

1. Grait-a Domnul cu Moise si a zis: 
2. „Spune fiilor lui Israel acestea: Daca cineva dintre fiii lui Israel si dintre strainii care traiesc printre Israeliti va da din copiii sai lui Moloh, acela sa fie dat mortii: poporul bastinas sa-l ucida cu pietre. 
3. Si Eu Imi voi intoarce fata Mea impotriva omului aceluia si-l voi starpi din poporul sau, pentru ca a dat din copiii sai lui Moloh, ca sa intineze locasul Meu cel sfant si sa necinsteasca numele Meu cel sfant. 
4. Iar daca poporul bastinas isi va inchide ochii sai asupra omului aceluia, cand va da din copiii sai lui Moloh, 
5. Imi voi intoarce fata Mea impotriva omului aceluia si impotriva neamului lui si-l voi starpi din poporul sau pe el si pe toti cei ce fac desfranari asemenea lui, desfranand dupa Moloh. 
6. Daca vreun suflet va alerga la cei ce cheama mortii si la vrajitorii, ca sa desfraneze in urma lor, Eu voi intoarce fata Mea impotriva sufletului aceluia si-l voi pierde din poporul lui. 
7. Sfintiti-va pe voi insiva si veti fi sfinti, ca Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sunt sfant. 
8. Paziti legile Mele si le pliniti, ca Eu sunt Domnul, Cel ce va sfinteste. 
9. Cel ce va grai de rau pe tatal sau sau pe mama sa sa fie dat mortii, ca a grait de rau pe tatal sau si pe mama sa si sangele sau este asupra sa. 
10. De se va desfrana cineva cu femeie maritata, adica de se va desfrana cu femeia aproapelui sau, sa se omoare desfranatul si desfranata. 
11. Cel ce se va culca cu femeia tatalui sau, acela goliciunea tatalui sau a descoperit; sa se omoare amandoi, caci vinovati sunt. 
12. De se va culca cineva cu nora sa, amandoi sa se omoare, ca au facut uraciune si sangele lor este asupra lor. 
13. De se va culca cineva cu barbat ca si cu femeie, amandoi au facut nelegiuire si sa se omoare, ca sangele lor asupra lor este. 
14. Daca isi va lua cineva femeie si se va desfrana cu mama ei, nelegiuire face; pe foc sa se arda si el si ea, ca sa nu fie nelegiuiri intre voi. 
15. Cel ce se va amesteca. cu dobitoc sa se omoare si sa ucideti dobitocul. 
16. Daca femeia se va duce la vreun dobitoc, ca sa se uneasca cu el, sa ucizi femeia si dobitocul sa se omoare, ca sangele lor este asupra lor. 
17. De va lua cineva pe sora sa, dupa tata sau dupa mama, si-i va vedea goliciunea si ea va vedea goliciunea lui: aceasta este rusine si sa fie starpiti inaintea ochilor fiilor poporului lor. El a descoperit goliciunea surorii sale; sa-si poarte pacatul lor. 
18. Barbatul care se va culca cu femeie in timpul curgerii ei si-i va descoperi goliciunea, acela a descoperit curgerea sangelui ei si ea si-a descoperit curgerea sangelui sau: amandoi sa fie starpiti din poporul lor. 
19. Goliciunea surorii mamei tale si a surorii tatalui tau sa n-o descoperi, ca unul ca acela isi dezgoleste trupul rudei sale si-si vor purta pacatul amandoi. 
20. Cel ce se va culca cu matusa sa descopera goliciunea unchiului sau; sa-si poarte amandoi pacatul si fara copii sa moara. 
21. De va lua cineva pe femeia fratelui sau, uraciune este, ca a descoperit goliciunea fratelui sau: fara copii sa moara. 
22. Paziti toate asezamintele Mele si toate hotararile Mele si le pliniti si nu va va arunca de pe sine pamantul in care va voi duce sa traiti. 
23. Sa nu umblati dupa obiceiurile popoarelor pe care le voi alunga de la voi, ca ele au facut acestea toate si M-am scarbit de ele. 
24. Eu doara v-am spus: Voi veti mosteni pamantul lor si Eu va voi da sa mosteniti pamantul in care curge lapte si miere. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, Care v-am despartit de toate popoarele. 
25. Sa deosebiti dobitocul curat de cel necurat si pasarea curata de cea necurata; sa nu va intinaai sufletele voastre cu dobitoc sau cu pasare, nici cu toate cele ce se tarasc pe pamant, pe care Eu le-am deosebit ca necurate. 
26. Sa-Mi fiti sfinti, ca Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sunt sfant si v-am deosebit de toate popoarele, ca sa fiti ai Mei. 
27. Barbatul sau femeia, de vor chema morti sau de vor vraji, sa moara neaparat: cu pietre sa fie ucisi, ca sangele lor este asupra lor”. 

CAPITOLUL 21  
Purtarea preotului.  

1. Zis-a Domnul catre Moise: „Graieste preotilor, fiilor lui Aaron si le spune: 
2. Sa nu se spurce prin atingere de mort din poporul lor. Sa se atinga numai de rudenia de aproape a lor, de mama lor si de tatal lor, de fiul lor si de fiica lor, de fratele lor; 
3. De sora lor fecioara, care traieste la ei si e nemaritata, poate sa se atinga, fara sa se spurce. 
4. De nimeni altul din poporul sau sa nu se atinga, ca sa nu se spurce. 
5. Sa nu-si rada capul, sa nu-si tunda marginea barbii si sa nu-si faca taieturi pe trupurile lor pentru morti. 
6. Sa fie sfinti ai Dumnezeului lor si sa nu pangareasca numele Dumnezeului lor, ca ei aduc jertfa Domnului si paine Dumnezeului lor si de aceea sa fie sfinti. 
7. Sa nu-si ia de sotie femeie desfranata sau necinstita; nici femeie lepadata de barbatul ei, caci sunt sfinti ai Domnului Dumnezeului lor. 
8. Cinsteste-i ca pe sfinti, caci ei aduc paine Dumnezeului tau; sfinti sa va fie, caci Eu, Domnul, Cel ce va sfintesc, sunt sfant. 
9. Daca fiica preotului se va spurca prin desfranare, ea necinsteste pe tatal sau: sa fie arsa cu foc. 
10. Marele preot din fratii tai, pe capul caruia s-a turnat mirul de ungere si care este sfintit, ca sa se imbrace cu vesmintele sfinte, sa nu-si descopere capul sau, nici sa-si sfasie hainele; 
11. Si nici de un mort sa nu se apropie, nici chiar de tatal sau sau de mama sa sa nu se atinga. 
12. De locasul sfant sa nu se departeze, ca sa nu necinsteasca locasul Dumnezeului sau, caci mirul sfant de ungere al Dumnezeului lui este asupra lui. Eu sunt Domnul. 
13. Acesta isi va lua de femeie fecioara din poporul sau. 
14. Vaduva, sau lepadata, sau necinstita, sau desfranata sa nu ia, ci fecioara din poporul sau sa-si ia de femeie. 
15. Sa nu-si spurce samanta sa in poporul sau, ca Eu sunt Domnul Dumnezeu, Cel ce il sfintesc”! 
16. Grait-a Domnul cu Moise si a zis: 
17. „Spune lui Aaron: Nimeni din neamul tau in viitor si din rudele tale sa nu se apropie, ca sa aduca daruri Dumnezeului sau, de va avea vreo meteahna pe trupul sau. 
18. Tot omul cu meteahna pe trup sa nu se apropie: nici orb, nici schiop, nici ciung, 
19. Nici cel cu piciorul rupt sau cu mana rupta, nici ghebos, nici cu vreun madular uscat, 
20. Nici cel cu albeata pe ochi, nici chelul, nici pipernicitul, nici cel cu partile barbatesti vatamate. 
21. Nici un om din samanta preotului Aaron, care va avea pe trupul sau vreo meteahna, sa nu se apropie ca sa aduca jertfa Domnului; ca are meteahna si de aceea sa nu se apropie ca sa aduca daruri Dumnezeului sau. 
22. Darurile Dumnezeului sau sunt sfintenii mari, din sfintenii poate sa manance, 
23. Dar de perdea sa nu treaca si la jertfelnic sa nu se apropie; sa nu necinsteasca locasul Meu cel sfant, caci Eu  sunt Domnul, Cel ce ii sfintesc”. 
24. Si a spus Moise acestea lui Aaron, fiilor lui si tuturor fiilor lui Israel. 

CAPITOLUL 22  
Insusirea jertfei.  

1. Dupa aceea a grait Domnul cu Moise si a zis: 
2. „Spune lui Aaron si fiilor lui sa umble cu bagare de seama cu cele sfinte ale fiilor lui Israel si sa nu pangareasca numele cel sfant al Meu prin prinoasele pe care ei insisi Mi le aduc. Eu sunt Domnul. 
3. Spune-le: Tot omul din semintia voastra si din neamul vostru, care va avea pe sine vreo necuratenie si se va apropia de cele sfinte, care se afierosesc de fiii lui Israel Domnului, sufletul aceluia se va starpi de la fata Mea. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. 
4. Omul din semintia preotului Aaron care va fi lepros sau va avea curgere sa nu manance din cele sfinte, pana nu se va curati; si cine se va atinge de ceva necurat de la mort, sau cine va suferi de curgerea semintei, 
5. Sau cine se va atinge de vreo taratoare, de care s-ar spurca, sau de vreun om, care l-ar face necurat prin orice fel de necuratie a lui, 
6. Cel ce s-a atins de acestea necurat va fi pana seara si sa nu manance din cele sfinte inainte de a-si spala trupul sau cu apa. 
7. Iar dupa ce va apune soarele si dupa ce se va curati, atunci sa manance din cele sfinte, ca aceea este hrana lui. 
8. Mortaciune si sfasiat de fiara sa nu manance, ca sa nu se spurce cu acestea. Eu sunt Domnul. 
9. Sa pazeasca poruncile Mele, ca sa nu aiba asupra-le pacat si sa nu moara, cand vor calca acestea. Eu sunt Domnul Dumnezeu, Cel ce ii sfintesc pe ei. 
10. Nici un strain sa nu manance din cele sfinte. Nici cel ce locuieste la un preot si nici simbriasul preotului sa nu manance din cele sfinte. 
11. Iar daca preotul isi va cumpara un rob cu argint, acela sa manance din ele; asemenea si robul nascut in casa sa sa manance din painea lui. 
12. Daca fiica preotului se va marita dupa strain de neamul preotesc, nici ea sa nu manance din prinoasele sfinte, cuvenite lui. 
13. Cand insa fiica preotului va fi vaduva sau despartita si copii nu va avea si se va intoarce in casa tatalui sau, cum era si in tineretea sa, atunci ea sa manance painea tatalui sau, iar dintre straini nimeni sa nu manance. 
14. Daca cineva mananca din greseala din cele sfinte, sa intoarca preotului pretul lucrului sfant si sa mai adauge inca a cincea parte din pretul lui: 
15. Preotii sa nu spurce cele sfinte ale fiilor lui Israel, pe care ei le aduc dar Domnului, 
16. Si sa nu atraga asupra-le vinovatia faradelegii, cand vor manca cele sfinte ale lor, ca Eu sunt Domnul, Cel ce ii sfintesc”. 
17. Grait-a Domnul cu Moise si a zis: 
18. „Vorbeste lui Aaron, fiilor lui si la toata adunarea fiilor lui Israel si le zi: Daca cineva dintre fiii lui Israel, sau dintre strainii care s-au asezat la ei, in Israel, isi vor aduce jertfa lor, pe care o aduc Domnului ardere de tot, dupa fagaduinta sau de evlavie, 
19. Ca sa afle prin aceasta bunavointa la Dumnezeu, jertfa trebuie sa fie fara meteahna, de parte barbateasca, din vitele mari, sau din oi, sau din capre. 
20. Toate cate au meteahna in sine sa nu le aduceti Domnului, ca nu vor fi primite. 
21. De va aduce cineva Domnului jertfa de mantuire, plinind o fagaduinta, sau aducand jertfa de buna voie, sau la praznicele voastre, din boi, sau din oi, sa fie fara meteahna; ca sa fie primita, sa nu aiba nici o meteahna. 
22. Dobitoc orb, vatamat, sau slut, sau bubos, sau rapciugos, sau raios, sa nu aduceti Domnului si nici sa dati la jertfelnicul Domnului pentru jertfa. 
23. Bou sau oaie cu picioarele lungi sau scurte peste masura poti sa aduci ca jertfa de evlavie, iar pentru jertfa fagaduita acestea nu, sunt primite. 
24. Dobitocul care are partile barbatesti strivite, sfaramate, smulse sau taiate, sa nu-l aduceti Domnului si in tara voastra sa nu faceti asemenea lucru. 
25. Nici din mainile celor de alt neam sa nu aduceti nici unul din asemenea dobitoace in dar Dumnezeului rostru, pentru ca acestea sunt vatamate si cu meteahna si nu va vor fi primite”. 
26. Si a grait Domnul cu Moise si a zis: 
27. „De se va naste vitel, sau miel, sau ied, sapte zile sa stea la mama lui, iar din ziua a opta inainte va fi bun de adus jertfa Domnului. 
28. Dar nici vaca, nici oaie sa nu junghiati in aceeasi zi cu puiul ei. 
29. De aduceti Domnului jertfa de multumire, s-o aduceti ca sa va fie primita. 
30. In aceeasi zi s-o mancati si sa nu lasati din carnea ei pe a doua zi. Eu sunt Domnul. 
31. Sa paziti poruncile Mele si sa le pliniti: Eu sunt Domnul. 
32. Sa nu spurcati numele cel sfant al Meu, ca sa fiu Eu sfant intre fiii lui Israel. 
33. Eu sunt Domnul, Cel ce va sfintesc pe voi, Care v-am scos din pamantul Egiptului, ca sa fiu Dumnezeul vostru. Eu sunt Domnul”. 

CAPITOLUL 23  
Despre sarbatori.  

l. Grait-a Domnul cu Moise si a zis: 
2. „Vorbeste fiilor lui Israel si le spune care sunt sarbatorile Domnului, in care se vor face adunarile sfinte. Sarbatorile Mele sunt acestea: 
3. Sase zile sa lucrati, iar ziua a saptea este ziua odihnei, adunare sfanta a Domnului: nici o munca sa nu faceti; aceasta este odihna Domnului in toate locuintele voastre. 
4. Iata si celelalte sarbatori ale Domnului, adunarile sfinte, pe care trebuie sa le vestiti la vremea lor: 
5. In luna intai, in ziua a paisprezecea a lunii, catre seara, sunt Pastile Domnului. 
6. Iar in ziua a cincisprezecea a aceleiasi luni este sarbatoarea azimei Domnului: sapte zile sa mancati azime. 
7. In ziua intai a sarbatorilor sa aveti adunare sfanta si nici o munca sa nu faceti. 
8. Timp de sapte zile sa aduceti jertfa Domnului, si in ziua a saptea iar e adunare sfanta; nici o munca sa nu faceti”. 
9. Si a grait Domnul cu Moise si a zis: 
10. „Vorbeste fiilor lui Israel si le spune: Cand veti intra in pamantul pe care Eu vi-l dau voua si veti face seceris in el, cel dintai snop al secerisului vostru sa-l aduceti la preot; 
11. El va ridica acest snop inaintea Domnului, ca sa aflati bunavointa la El; a doua zi dupa cea dintai a sarbatorii il va ridica preotul. 
12. In ziua ridicarii snopului veti aduce Domnului ardere de tot un miel de un an, fara meteahna. 
13. Impreuna cu el veti aduce prinos de paine doua din zece parti de efa de faina de grau, amestecata cu untdelemn, ca sa fie jertfa Domnului, mireasma placuta, si veti face si turnare un sfert de hin de vin. 
14. Nici un fel de paine noua, nici graunte uscate, nici graunte crude sa nu mancati pana la ziua aceea in care veti aduce prinos Dumnezeului vostru. Acesta este asezamant vesnic in neamul vostru, oriunde veti locui. 
15. Din ziua a doua dupa intai a sarbatorii, din ziua in care veti aduce snopul leganat, sa numarati sapte saptamani intregi, 
16. Pana la ziua intai de dupa cea din urma zi a saptamanii a saptea, sa numarati cincizeci de zile si atunci sa aduceti un nou dar de paine Domnului. 
17. Sa aduceti din locuintele voastre dar ridicat: doua paini facute din doua zecimi de efa de faina de grau, coapte cu dospitura, ca parga Domnului. 
18. Impreuna cu painile sa mai aduceti sapte miei fara meteahna, de cate un an, un junc din cireada si doi berbeci fara meteahna; ca sa fie acestea Domnului ardere de tot, dar de paine, turnare si jertfa cu mireasma placuta Domnului. 
19. Sa jertfiti de asemenea din turma de capre un tap, jertfa pentru pacat, si doi miei de cate un an, jertfa de mantuire, impreuna cu painile din parga. 
20. Pe acestea sa le aduca preotul leganandu-le inaintea Domnului, impreuna cu painile din parga de grau leganate si cu cei doi miei; acestea vor fi sfintenie Domnului si vor fi ale preotului, care le infatiseaza. 
21. Sa dati de stire praznuirea in ziua aceasta si sa aveti adunare sfanta, nici o munca sa nu faceti. Acesta este asezamant vesnic in neamul vostru, in toate asezarile voastre. 
22. Cand veti secera holda in pamantul vostru, sa nu adunati ce ramane dupa seceratul ogorului vostru si spicele ce cad de sub secere sa nu le adunati, ci sa lasati pe acestea saracului si strainului. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru”. 
23. Si a grait Domnul cu Moise si a zis: 
24. „Spune fiilor lui Israel: In luna a saptea, ziua intai a lunii sa va fie zi de odihna, sarbatoarea trambitelor si adunare sfanta sa aveti; 
25. Nici o munca sa nu faceti, ci sa aduceti ardere de tot Domnului”, 
26. Apoi a grait Domnul cu Moise si a zis: 
27. „Si in ziua a zecea a lunii aceleia a saptea, care este ziua curatirii, sa aveti adunare sfanta; sa postiti si sa aduceti ardere de tot Domnului; 
28. Nici o munca sa nu faceti in ziua aceea, ca aceasta este ziua curatirii” ca sa va curatiti inaintea fetei Domnului Dumnezeului vostru. 
29. Tot sufletul care nu va posti in ziua aceea se va starpi din poporul sau; 
30. Si tot sufletul care va lucra in ziua aceea, il voi starpi din mijlocul poporului sau. 
31. Nici o munca sa nu faceti: acesta este asezamant vesnic in neamul vostru in toate cetatile voastre. 
32. Aceasta este pentru voi zi de odihna; sa postiti din seara zilei a noua a lunii; din acea seara pana in seara zilei a zecea a lunii sa praznuiti odihna voastra”. 
33. Grait-a Domnul cu Moise si a zis: 
34. „Spune fiilor lui Israel: Din ziua a cincisprezecea a lunii a saptea incepe sarbatoarea corturilor; sapte zile sa sarbatoresti in cinstea Domnului. 
35. In ziua intai va fi adunare sfanta; nici o munca sa nu faceti. 
36. Sapte zile sa aduceti jertfa Domnului si in ziua a opta va fi adunare sfanta; sa aduceti arderi de tot Domnului: aceasta este incheierea sarbatorii; nici o munca sa nu faceti. 
37. Acestea sunt sarbatorile Domnului, in care trebuie sa se tina adunarile sfinte, ca sa aduca jertfe Domnului, ardere de tot, prinos de paine, jertfe junghiate si turnari, fiecare din ele la ziua hotarata; 
38. Afara de zilele de odihna ale Domnului, afara de darurile voastre, afara de toate afierosirile voastre si afara de tot ce aduceti din evlavie si dati Domnului, 
39. In ziua a cincisprezecea a lunii a saptea, cand va strangeti roadele pamantului, sa sarbatoriti sarbatoarea Domnului sapte zile: in ziua intai este odihna si in ziua a opta iara este odihna. 
40. In ziua intai sa luati ramuri de copaci frumosi, ramuri de finici, ramuri de copaci cu frunzele late si salcii de rau si sa va veseliti inaintea Domnului Dumnezeului vostru, sapte zile. 
41. Sa praznuiti sarbatoarea aceasta a Domnului sapte zile in an: acesta este asezamant vesnic in neamul vostru. In luna a saptea sa o praznuiti. 
42. Sa locuiti sapte zile in corturi; tot israelitul bastinas sa locuiasca in corturi, 
43. Ca sa stie urmasii vostri ca in corturi am asezat Eu pe fiii lui Israel, cand i-am scos din pamantul Egiptului. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru”. 
44. Astfel a grait Moise fiilor lui Israel despre sarbatorile Domnului. 

CAPITOLUL 24  
Sfesnicul si painile punerii inainte.  

l. Si a grait Domnul cu Moise si a zis: 
2. „Porunceste fiilor lui Israel sa-ii aduca untdelemn de masline, curat si limpede, pentru candele, ca sa arda sfesnicul necontenit, 
3. Inaintea perdelei din cortul adunarii, si-l va aprinde Aaron si fiii lui inaintea Domnului, ca sa arda totdeauna, de seara pana dimineata. Acesta este asezamant vesnic in neamul vostru. 
4. Candelele sa le puna in sfesnicul cel de aur curat de dinaintea Domnului, ca sa arda sfesnicul de seara pana dimineata. 
5. Sa luati faina de grau buna si sa faceti din ea douasprezece paini; fiecare paine sa fie de doua zecimi de efa. 
6. Si sa le puneti pe doua randuri, cate sase paini in rand, pe masa cea de aur curat de dinaintea Domnului; 
7. Pe fiecare rand sa pui tamaie curata si sare, si vor fi acestea, pe langa paini, jertfa de pomenire inaintea Domnului. 
8. In ziua odihnei sa se puna acestea necontenit inaintea Domnului din partea fiilor lui Israel; acesta este legamant vesnic. 
9. Ele vor fi ale lui Aaron si ale fiilor sai, care le vor manca in locul cel sfant, ca acestea sunt sfintenie mare pentru ei din jertfele Domnului: acesta este asezamant vesnic”. 
10. In vremea aceea, fiul unei israelite, nascut intre israeliti dintr-un egiptean, a iesit la fiii lui Israel si s-a sfadit in tabara cu un israelit. 
11. Si fiul israelitei, hulind numele Domnului si graindu-l de rau, a fost adus la Moise, iar numele mamei lui era Selomit, fata lui Dibri, din neamul lui Dan. 
12. Acela a fost pus sub straja, ca sa-l judece dupa porunca Domnului. 
13. Atunci a grait Domnul cu Moise si a zis: 
14. „Scoate pe hulitor afara din tabara si toti cei ce au auzit sa-si puna mainile lor pe capul lui, iar toata obstea sa-l ucida cu pietre. 
15. Apoi fiitor lui Israel sa le spui: Omul care va huli pe Dumnezeu isi va agonisi pacat. 
16. Hulitorul numelui Domnului sa fie omorat neaparat; toata obstea sa-l ucida cu pietre. Sau strainul, sau bastinasul, de va huli numele Domnului, sa fie omorat. 
17. De va lovi cineva un om si va muri, acela sa fie omorat. 
18. De va lovi cineva dobitoc si va muri, acela sa dea dobitoc pentru dobitoc. 
19. De va pricinui cineva vatamare aproapelui sau, aceluia sa i se faca ceea ce a facut el altuia: 
20. Frantura pentru frantura, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte; cum a facut el vatamare altui om, asa sa i se faca si lui. 
21. Cel ce va ucide dobitoc sa dea altul; iar cel ce va ucide om sa fie omorat. 
22. Aceeasi judecata sa aveti si pentru strain si pentru bastinas, ca Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru”. 
23. Si dupa ce Moise a spus acestea fiilor lui Israel si au facut fiii lui Israel cum poruncise Domnul lui Moise, au scos pe hulitor afara din tabara si l-au ucis cu pietre. 

CAPITOLUL 25  
Anul jubileu.  

1. Grait-a Domnul cu Moise pe Muntele Sinai si a zis: 
2. „Vorbeste fiilor lui Israel si le spune: Dupa ce veri intra in pamantul pe care il voi da voua, sa se odihneasca pamantul; sa fie o odihna in cinstea Domnului. 
3. sase ani sa semeni ogorul tau, sase ani sa lucrezi via ta si sa aduni roadele lor; 
4. Iar anul al saptelea sa fie an de odihna a pamantului, odihna Domnului; ogorul tau sa nu-l semeni si via ta sa n-o tai in anul acela. 
5. Ceea ce va creste de la sine pe ogorul tau sa nu seceri si strugurii de pe vitele tale netaiate sa nu-i culegi, ca sa fie acest an de odihna pentru pamant. 
6. Si aceste roade vor fi in timpul odihnei pamantului hrana pentru tine, pentru robul tau si pentru roaba ta, pentru simbriasul tau si pentru strainul tau care s-a asezat la tine; 
7. Pentru dobitocul tau si pentru fiarele cele de pe pamantul tau, sa fie de hrana toate roadele lui. 
8. Sa numeri apoi sapte ani de odihna, adica de sapte ori cate sapte ani, ca sa ai in cei de sapte ori cate sapte ani, patruzeci si noua de ani. 
9. Si sa trambitezi cu trambita in luna a saptea, in ziua a zecea a lunii; in ziua curatirii sa trambitezi cu trambita in toata tara voastra. 
10. Sa sfintiti anul al cincizecilea si sa se vesteasca slobozenie pe pamantul vostru pentru toti locuitorii lui. Sa va fie acesta an de slobozenie, ca sa se intoarca fiecare la mosia sa; fiecare sa se intoarca la ogorul sau. 
11. Anul al cincizecilea sa va fie an de slobozenie: sa nu semanati, nici sa secerati ceea ce va creste de la sine pe pamant, si sa nu culegeti poama de pe vitele netaiate, 
12. Ca acesta e jubileu; sfant sa fie pentru voi; roadele de pe ogor sa le mancati. 
13. In anul jubileu sa se intoarca fiecare la mosia sa. 
14. De vei vinde ceva aproapelui tau sau de vei cumpara ceva de la aproapele tau, sa nu insele nimeni pe aproapele sau. 
15. Dupa numarul anilor trecuti de la cel din urma jubileu sa cumperi de la aproapele tau, si dupa numarul anilor de cules sa-ti vanda el. 
16. Daca au ramas ani mai multi pana la jubileu, sporeste pretul, iar daca au ramas putini ani, micsoreaza pretul, caci un anumit numar de secerisuri iti vinde el. 
17. Sa nu insele nimeni pe aproapele sau; teme-te de Domnul Dumnezeul tau; Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. 
18. Faceti poruncile Mele si toate hotararile Mele; faceti si paziti toate acestea si veti locui linistiti pe pamant. 
19. Pamantul isi va da rodul sau, veti manca pana la sat si veti trai linistiti pe el. 
20. Iar de veti zice: Dar ce sa mancam in anul al saptelea, cand nici nu vom semana, nici nu vom aduna roadele noastre? 
21. Va voi trimite binecuvantarea Mea in anul al saselea si va aduce roadele sale pentru trei ani. 
22. Si veti semana in anul al optulea, dar de mancat veti manca roadele cele vechi pana la al noualea an: pana se vor coace roadele anului al optulea veti manca din cele vechi din anii trecuti. 
23. Pamantul sa nu-l vindeti de veci, ca pamantul este al Meu; iar voi sunteti straini si venetici inaintea Mea. 
24. In toate partile stapanirii voastre sa ingaduiti rascumpararea pamantului. 
25. Daca fratele tau, care e cu tine, va saraci si va vinde din mostenirea sa, sa vina ruda sa de aproape si sa cumpere ceea ce vinde fratele sau. 
26. Daca insa nu va avea cineva rudenie, ci ii va da lui mana si va gasi cat ii trebuie pentru rascumparare, 
27. Atunci sa numere anii vanzarii sale, si ce trece sa intoarca aceluia, caruia i-a vandut, si se va intoarce la mosia sa. 
28. Iar daca nu va gasi mana lui cit ii trebuie sa intoarca aceluia, atunci pamantul vandut de el va ramane in mainile cumparatorului pana la anul jubileu, si in anul jubileu cumparatorul va iesi si vanzatorul va intra in stapanirea sa. 
29. De va vinde cineva casa de locuit in oras ingradit cu zid, poate s-o rascumpere pana intr-un an de la vanzarea ei: timp de un an poate s-o rascumpere. 
30. Iar de nu se va rascumpara pana la implinirea unui an intreg, casa cea din oras ingradit cu zid va ramane pentru totdeauna aceluia care a cumparat-o si urmasilor lui, si in anul jubileu nu va trece de la el. 
31. Iar casele din sate, care n-au imprejur zid, sa se socoteasca deopotriva cu pamantul: ele se pot rascumpara oricand si in anul jubileu trec la fostul lor stapan. 
32. Cat pentru orasele levitilor si casele din orasele stapanirii lor, levitii le vor putea rascumpara de-a pururi. 
33. Iar daca cineva din leviti nu va face rascumpararea, atunci casa vanduta din orasele stapanirii lor se intoarce in anul jubileu, caci casele din orasele levitilor sunt stapanirea lor intre fiii lui Israel. 
34. Nici ogoarele dimprejurul oraselor lor nu se pot vinde, pentru ca acestea sunt mostenirea lor vesnica. 
35. Daca fratele tau va saraci si va ajunge la stramtorare inaintea ta, ajuta-l, fie strain, fie bastinas, ca sa traiasca cu tine. 
36. Sa nu iei de la el dobanda si spor, ci sa te temi de Dumnezeul tau, ca sa traiasca fratele tau cu tine. Eu sunt Domnul. 
37. Argintul tau sa nu ti-l dai lui cu camata si painea ta sa nu i-o dai ca s-o iei cu spor. 
38. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, Cel ce v-am scos din pamantul Egiptului, ca sa va dau pamantul Canaanului si ca sa fiu Dumnezeul vostru. 
39. Cand ii va saraci fratele si-i se va vinde tie, sa nu-l pui la munca de rob, 
40. Ci sa fie el la tine ca simbrias sau strain, si sa-ti lucreze pana la anul jubileu; 
41. Iar atunci sa se duca de la tine, si el si copiii lui impreuna cu el, sa se intoarca in neamul sau si sa intre iarasi in stapanirea parintilor sai. 
42. Pentru ca ei sunt robii Mei, pe care Eu i-am scos din pamantul Egiptului; 
43. Sa nu-i vinzi, cum se vand robii, sa nu-i stapanesti cu cruzime si sa te temi de Dumnezeul tau. 
44. Iar ca sa-ti ai robul tau si roaba ta, sa-ti cumperi rob si roaba de la neamurile dimprejurul vostru. 
45. Puteti sa va cumparati si din copiii strainilor, care s-au asezat la voi, si din neamul lor, care este la voi si care s-a nascut in pamantul vostru; pot sa fie averea voastra. 
46. Puteti sa-i dati mostenire fiilor vostri dupa voi, ca orice avere, vesnic sa-i stapaniti, ca pe robi. Iar asupra fratilor vostri din fiii lui Israel si unul asupra altuia, sa nu domniti cu cruzime. 
47. Daca strainul sau veneticul tau s-a imbogatit pe langa tine, iar fratele tau a saracit langa tine si s-a vandut veneticului, care s-a asezat la tine, sau unui urmas din neamul veneticului, 
48. Atunci, dupa vanzare, se va putea rascumpara; careva din fratii lui va putea sa-l rascumpere: 
49. Sau unchiul lui, sau fiul unchiului va putea sa-l rascumpere, sau careva din neamul lui, din semintia lui sa-l rascumpere; sau de va avea indestulare, sa se rascumpere singur. 
50. Si acela sa se rafuiasca cu cel ce l-a cumparat, de la anul cand s-a vandut el pana la anul jubileu, si argintul pentru care s-a vandut sa i-l intoarca dupa numarul anilor; socotindu-i ca slujiti de un simbrias vremelnic la el. 
51. Si daca raman inca multi ani, el va plati rascumpararea potrivit anilor acestora, dupa pretul cu care a fost cumparat. 
52. Iar daca raman putini ani pana la anul jubileu, sa-i numere si sa plateasca, pentru rascumpararea sa, dupa numarul anilor. 
53. El sa fie la dansul cu anul, ca simbriasul, si acela sa nu-l stapaneasca cu asprime inaintea ochilor tai. 
54. Iar daca el nu se va rascumpara in chipul acesta, atunci in anul jubileu va iesi el insusi, si impreuna cu el, si copiii lui, 
55. Pentru ca fiii lui Israel sunt robii Mei; robii Mei sunt ei, ca Eu i-am scos din pamantul Egiptului. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. 

CAPITOLUL 26  
Binecuvantarea si blestemul.  

1. Sa nu va faceti idoli, nici chipuri cioplite; nici stalpi sa nu va ridicati; nici pietre cu chipuri cioplite cu dalta sa nu va asezati in pamantul vostru, ca sa va inchinati la ele, ca Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. 
2. Zilele de odihna ale Mele sa le paziti si locasul Meu cel sfant sa-l cinstiti, ca Eu sunt Domnul. 
3. De veti umbla dupa legile Mele si de veti pazi si plini poruncile Mele, 
4. Va voi da ploaie la timp, pamantul si pomii isi vor da roadele lor. 
5. Treieratul vostru va ajunge pana la culesul viilor, culesul viilor va ajunge pana la semanat; veti manca painea voastra cu multumire si veti trai in pamantul vostru fara primejdie. 
6. Voi trimite pace pe pamantul vostru si nimeni nu va va tulbura; voi goni fiarele salbatice si sabia nu va trece prin pamantul vostru. 
7. Veti alunga pe vrajmasii vostri si vor cadea ucisi inaintea voastra. 
8. Cinci din voi vor birui o suta si o suta din voi vor goni zece mii si vor cadea vrajmasii vostri de sabie inaintea voastra. 
9. Cauta-voi spre voi si va voi binecuvanta; veti avea copii, va voi inmulti si voi fi statornic in legamantul Meu cu voi. 
10. Veti manca roadele vechi din anii trecuti si veti da la o parte pe cele vechi pentru a face loc celor noi. 
11. Voi aseza locasul Meu in mijlocul vostru si sufletul Meu nu se va scarbi de voi. 
12. Voi umbla printre voi, voi fi Dumnezeul vostru si voi poporul Meu. 
13. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, Cel ce v-am scos din pamantul Egiptului, ca sa nu mai fiti robi acolo; am sfaramat jugul vostru si v-am povatuit cu fruntea ridicata. 
14. Iar de nu Ma veti asculta si de nu veri pazi aceste porunci ale Mele, 
15. De veti dispretui asezamintele Mele si de se va scarbi sufletul vostru de legile Mele, neimplinind poruncile Mele, si calcand legamantul Meu, 
16. Atunci si Eu am sa Ma port cu voi asa: Voi trimite asupra voastra groaza, lingoarea si frigurile, de care vi se vor secatui ochii si vi se va istovi sufletul; veti semana semintele in zadar si vrajmasii vostri le vor manca. 
17. Imi voi intoarce fata impotriva voastra si veti cadea inaintea vrajmasilor vostri; vor domni peste voi dusmanii vostri si veti fugi cand nimeni nu va va alunga. 
18. Daca nici dupa toate acestea nu Ma veti asculta, atunci inseptit voi mari pedeapsa pentru pacatele voastre. 
19. Voi frange indaratnicia voastra cea mandra si cerul vostru il voi face ca fierul, iar pamantul vostru ca arama. 
20. In zadar va veti cheltui puterile voastre, ca pamantul vostru nu-si va da roadele sale, nici pomii din tara voastra nu-si vor da poamele lor. 
21. Daca si dupa acestea veti umbla impotriva Mea si nu veti vrea sa Ma ascultati, atunci va voi adauga lovituri inseptit pentru pacatele voastre; 
22. Voi trimite asupra voastra fiarele campului, care va vor lipsi de copii; vor prapadi vitele voastre si pe voi va voi imputina asa, incat se vor pustii drumurile voastre. 
23. Daca nici dupa aceasta nu va veti indrepta, impotrivindu-va Mie, 
24. Atunci si Eu voi veni cu manie asupra voastra si va voi lovi inseptit pentru pacatele voastre. 
25. Voi aduce asupra voastra sabie razbunatoare, ca sa razbune legamantul Meu. Iar daca va veti ascunde in orasele voastre, voi trimite asupra voastra molima si veti fi dati in mainile vrajmasului. 
26. Painea, care va hraneste, o voi lua de la voi; zece femei vor coace paine pentru voi intr-un cuptor si vor da painea voastra cu cantarul si veti manca si nu va veti satura. 
27. Daca nici dupa aceasta nu Ma veti asculta si veti pasi impotriva Mea, 
28. Atunci si Eu cu manie voi veni asupra voastra si va voi pedepsi inseptit pentru pacatele voastre; 
29. Veti manca din carnea fiilor vostri si din carnea fiicelor voastre. 
30. Darama-voi inaltimile voastre si voi strica stalpii vostri; trupurile voastre le voi prabusi sub daramaturile idolilor vostri si se va scarbi sufletul Meu de voi. 
31. Orasele voastre le voi preface in ruine, voi pustii locasurile voastre cele sfinte si nu voi mirosi miresmele placute ale jertfelor voastre. 
32. Pustii-voi pamantul vostru asa incat sa se mire de el vrajmasii vostri care se vor aseza pe el; 
33. Iar pe voi va voi risipi printre popoare; in urma voastra Imi voi ridica sabia si va fi pamantul vostru pustiu si orasele voastre daramate. 
34. Atunci pamantul se va bucura de odihnele sale in zilele pustiirii lui; cand voi veti fi in pamantul vrajmasilor vostri, atunci pamantul vostru se va odihni si se va bucura de odihna lui. 
35. In toate zilele pustiirii lui el se va odihni cat nu s-a odihnit in zilele de odihna ale voastre, cand locuiati voi in el. 
36. Celor ce vor ramane dintre voi le voi trimite in inimi frica in pamantul vrajmasilor lor; pana si freamatul frunzei ce se clatina ii va pune pe fuga si vor fugi ca de sabie si vor cadea cand nimeni nu-i va alunga. 
37. Se vor calca unul pe altul, ca cei ce fug de sabie, cand nimeni nu-i va urmari si nu veti avea putere sa va impotriviti vrajmasilor vostri. 
38. Veti pieri printre popoare si va va inghiti pamantul vrajmasilor vostri. 
39. Iar cei ce vor ramane din voi se vor usca pentru pacatele lor in pamanturile vrajmasilor. vostri, se vor usca si pentru pacatele parintilor lor. 
40. Atunci isi vor marturisi faradelegile lor si faradelegile parintilor lor, cum au savarsit ei nelegiuiri impotriva Mea si au pasit impotriva Mea. 
41. Pentru care si Eu am venit cu manie asupra lor si i-am adus in pamantul vrajmasilor lor; atunci se va supune inima lor cea netaiata imprejur si vor suferi ei pentru nelegiuirile lor. 
42. Si Eu Imi voi aduce aminte de legamantul Meu cu Iacov, de legamantul Meu cu Isaac, si de legamantul Meu cu Avraam Imi voi aduce aminte si de pamant imi voi aduce aminte. 
43. Cand pamantul va fi parasit de ei si el se va bucura de odihna lui, golit fiind de ei, si ei vor suferi pentru faradelegi si pentru ca au nesocotit legile Mele si sufletul lor s-a scarbit de asezamantul Meu; 
44. Cand vor fi ei in pamantul vrajmasilor, Eu nu-i voi dispretui si nu Ma voi scarbi de ei, asa incat sa-i pierd si sa stric legamantul Meu cu ei, ca Eu sunt Domnul Dumnezeul lor. 
45. Imi voi aminti de ei pentru legamantul incheiat cu stramosii lor, pe care i-am scos din pamantul Egiptului, inaintea ochilor popoarelor, ca sa fiu Dumnezeul lor. Eu sunt Domnul”. 
46. Acestea sunt asezamintele, hotararile si legile pe care le-a asezat Domnul intre Sine si fiii lui Israel prin Moise, pe Muntele Sinai. 

CAPITOLUL 27  
Fagaduinte si zeciuieli.  

l. A grait Domnul cu Moise si a zis: 
2. „Vorbeste fiilor lui Israel si le spune: De va fagadui cineva sa-si afieroseasca sufletul sau Domnului, pretuirea ta sa fie asa: 
3. Pretul pentru un barbat, de la douazeci pana la saizeci de ani, sa fie cincizeci de sicli de argint, dupa siclul sfant. 
4. Iar daca este femeie, pretul sa fie treizeci de sicli. 
5. De la cinci pana la douazeci de ani, pretul sa fie pentru barbat douazeci de sicli, iar pentru femeie zece sicli. 
6. Iar de la o luna pana la cinci ani, pretul sa fie pentru barbat cinci sicli de argint, si pentru femeie trei sicli de argint. 
7. De la saizeci de ani in sus pretul sa fie pentru barbat cincisprezece sicli de argint, si pentru femeie zece sicli. 
8. Iar daca este sarac si nu e in stare sa plateasca pretul, atunci sa fie adus la preot si sa-l pretuiasca preotul; potrivit cu starea celui ce si-a dat fagaduinta sa-l pretuiasca preotul. 
9. Daca insa va fi un dobitoc, ce se aduce jertfa Domnului, tot ce se aduce Domnului trebuie sa fie sfant. 
10. Sa nu schimbe nici bun cu rau, nici rau cu bun; iar de schimba cineva dobitoc cu dobitoc, atunci si cel schimbat si cel dat schimb va fi sfant. 
11. Daca ar fi cumva un dobitoc necurat, care nu se aduce jertfa Domnului, si el va fi adus la preot, 
12. Preotul il va pretui ori de este bun, ori de este rau; si cum il va pretui preotul, asa sa fie. 
13. De va vrea cineva sa-l rascumpere, atunci sa adauge a cincea parte la pret. 
14. De va afierosi cineva casa sa Domnului, s-o pretuiasca preotul, de este buna sau rea, si cum o va pretui preotul, asa sa ramana. 
15. Daca afierositorul va vrea sa rascumpere casa sa, sa adauge a cincea parte de argint la pretul  ei si va fi a lui. 
16. De va afierosi cineva Domnului tarina din mosia sa, pretuirea sa se faca dupa venitul ei, cincizeci de sicli de argint pentru fiecare gomer de orz semanat. 
17. De isi va afierosi tarina sa chiar din anul jubileu, sa fie dupa pretul hotarat. 
18. Iar de isi afieroseste cineva tarina sa dupa anul jubileu, atunci preotul sa socoteasca argintul dupa numarul anilor ce mai raman pana la anul jubileu si sa scada din pretul ei. 
19. Daca insa va vrea sa-si rascumpere tarina cel ce a afierosit-o, atunci el sa adauge a cincea parte de argint la pretul ei si sa ramana a lui. 
20. Iar daca acela nu-si va rascumpara tarina si va fi vanduta altui om, atunci nu se mai. poate rascumpara; 
21. Tarina aceea, cand se va intoarce in anul jubileu, va fi afierosire Domnului, ca tarina jertfa, si va trece in stapanirea preotului. 
22. Iar daca cineva va afierosi Domnului o tarina cumparata, care nu este din tarinile mosiei lui, 
23. Preotul sa-i socoteasca partea de pret pana la anul jubileu, si acela sa-i dea pretul in aceeasi zi, ca afierosire Domnului, 
24. Si tarina in anul jubileu va trece iar la acela, de la care a fost cumparata si din mosia caruia a fost pamantul acela. 
25. Toate preturile sa fie facute dupa siclul sfant; siclul sa aiba douazeci de ghere. 
26. Numai intaii nascuti ai dobitoacelor, care dupa intaietatea nasterii sunt ai Domnului, sa nu-i afieroseasca nimeni: fie bou, fie oaie, ca sunt ai Domnului. 
27. Iar daca este dobitoc necurat, sa fie rascumparat dupa pretuirea ta, la care sa se mai adauge a cincea parte, si de nu se va rascumpara sa se vanda dupa pretuirea ta. 
28. Toate cele afierosite, pe care omul cu juramant le da Domnului din ale sale, – fie om, fie dobitoc, fie tarina din mosia sa, – nici nu se rascumpara, nici nu se vand. Tot ce este afierosit cu juramant este sfintenie mare a Domnului. 
29. Orice om afierosit cu juramant nu se rascumpara, ci trebuie sa se dea mortii. 
30. Toata dijma de la pamant, din roadele pamantului si din roadele pomilor este a Domnului, sfintenia Domnului. 
31. Si de va voi cineva sa-si rascumpere dijma, sa adauge la pretul ei a cincea parte. 
32. Toata dijma de la boi si de la oi si tot al zecelea din cate trec pe sub toiag este afierosit Domnului. 
33. Nu trebuie cautat de este bun sau rau si nu trebuie schimbat; dar de-l va schimba cineva, atunci si cel schimbat si schimbul vor fi sfinte si nu se vor putea rascumpara”. 
34. Acestea sunt poruncile pe care le-a poruncit Domnul lui Moise pe Muntele Sinai pentru fiii lui Israel. 
 
 

NUMERII – A PATRA CARTE A LUI MOISE

 
CAPITOLUL 1 
Luptatorii lui Israel. 

l. In ziua intai a lunii a doua din anul al doilea dupa iesirea Israelitilor din pamantul Egiptului, a grait Domnul cu Moise in cortul adunarii, in pustiul Sinai, si a zis: 
2. „Numarati toata obstea fiilor lui Israel dupa semintiile lor, dupa familiile lor si dupa numele lor, om cu om. 
3. Tot barbatul de la douazeci de ani in sus, tot cel ce poate iesi la oaste in Israel, sa se numere de tine si de Aaron si sa se randuiasca in tabara lui. 
4. Dar cu voi sa mai fie din fiecare semintie cate un om, care e cel mai de seama in neamul sau. 
5. Iata numele barbatilor care vor fi cu voi: din Ruben: Elitur, fiul lui Sedeur; 
6. Din Simeon: Selumiel, fiul lui Turisadai; 
7. Din Iuda: Naason, fiul lui Aminadab; 
8. Din Isahar: Natanael, fiul lui Tuar; 
9. Din Zabulon: Eliab, fiul lui Helon; 
10. Din fiii lui Iosif: Elisama, fiul lui Amihud, din Efraim; si Gamaliel, fiul lui Pedatur, din Manase; 
11. Din Veniamin: Abidan, fiul lui Ghedeon; 
12. Din Dan: Ahiezer, fiul lui Amisadai; 
13. Din Aser: Paghiel, fiul lui Ocran; 
14. Din Gad: Eliasaf, fiul lui Raguel; 
15. Din Neftali: Ahira, fiul lui Enan. 
16. Acestia sunt barbatii alesi ai obstii, capii semintiilor parintilor lor, capeteniile peste mii in Israel”. 
17. Luand deci Moise si Aaron pe barbatii acestia, care au fost numiti pe numele lor, 
18. Au adunat toata obstea in ziua intai a lunii a doua din anul al doilea si au inscris, dupa spitele neamului lor, pe toti barbatii de la douazeci de ani in sus pe semintii, pe familii si pe numele lor, om cu om. 
19. Numaratoarea aceasta a facut-o Moise in pustiul Sinai, cum ii poruncise Domnul. 
20. Fiii lui Ruben, intaiul nascut al lui Israel, dupa semintia lor, dupa neamurile lor, dupa familiile lor, dupa numele lor, toti barbatii om cu om, de la douazeci de ani in sus, toti cei buni de oaste, 
21. S-au numarat in semintia lui Ruben patruzeci si sase de mii cinci sute. 
22. Fiii lui Simeon, dupa semintia lor, dupa neamurile lor, dupa familiile lor, dupa numele lor, toti barbatii om cu om, de la douazeci de ani in sus, toti cei buni de oaste, 
23. S-au numarat in semintia lui Simeon cincizeci si noua de mii trei sute. 
24. Fiii lui Gad, dupa semintia lor, dupa neamurile lor, dupa familiile lor, dupa numele lor, toti barbatii om cu om, de la douazeci de ani in sus, toti cei buni de oaste, 
25. S-au numarat in semintia lui Gad patruzeci si cinci de mii sase sute cincizeci. 
26. Fiii lui Iuda, dupa semintia lor, dupa neamurile lor, dupa familiile lor, dupa numele lor, toti barbatii om cu om, de la douazeci de ani in sus, toti cei buni de oaste, 
27. S-au numarat in semintia lui Iuda saptezeci si patru de mii sase sute. 
28. Fiii lui Isahar, dupa semintia lor, dupa neamurile lor, dupa familiile lor, dupa numele lor, toti barbatii om cu om, de ia douazeci de ani in sus, toti cei buni de oaste, 
29. S-au numarat in semintia lui Isahar cincizeci si patru de mii patru sute. 
30. Fiii lui Zabulon, dupa semintiile lor, dupa neamurile lor, dupa familiile lor, dupa numele lor, toti barbatii om cu om, de la douazeci de ani in sus, toti cei buni de oaste, 
31. S-au numarat in semintia lui Zabulon cincizeci si sapte de mii patru sute. 
32. Fiii lui Iosif: fiii lui Efraim, dupa semintia lor, dupa neamurile lor, dupa familiile lor, dupa numele lor, toti barbatii om cu om, de la douazeci de ani in sus, toti cei buni de oaste, 
33. S-au numarat in semintia lui Efraim patruzeci de mii cinci sute. 
34. Fiii lui Manase, dupa semintia lor, dupa neamurile lor, dupa familiile lor, dupa numele lor, toti barbatii om cu om, de la douazeci de ani in sus, toti cei buni de oaste, 
35. S-au numarat in semintia lui Manase treizeci si doua de mii doua sute. 
36. Fiii lui Veniamin, dupa semintia lor, dupa neamurile lor, dupa familiile lor, dupa numele lor, toti barbatii om cu om, de la douazeci de ani in sus, toti cei buni de oaste, 
37. S-au numarat in semintia lui Veniamin treizeci si cinci de mii patru sute. 
38. Fiii lui Dan, dupa semintia lor, dupa neamurile lor, dupa familiile lor, dupa numele lor, toti barbatii om cu om, de la douazeci de ani in sus, toti cei buni de oaste, 
39. S-au numarat in semintia lui Dan, saizeci si doua de mii sapte sute. 
40. Fiii lui Aser, dupa semintia lor, dupa neamurile lor, dupa familiile lor, dupa numele lor, toti barbatii om cu om, de la douazeci de ani in sus, toti cei buni de oaste, 
41. S-au numarat in semintia lui Aser patruzeci si una de mii cinci sute. 
42. Fiii lui Neftali, dupa semintia lor, dupa neamurile lor, dupa familiile lor, dupa numele lor, toti barbatii om cu om, de la douazeci de ani in sus, toti cei buni de oaste, 
43. S-au numarat in semintia lui Neftali cincizeci si trei de mii patru sute. 
44. Acestia sunt cei care au intrat la numaratoarea facuta de Moise si Aaron si de cei doisprezece barbati, capeteniile lui Israel, cate un barbat de fiecare semintie, dupa neamul stramosesc. 
45. Deci toti fiii lui Israel de la douazeci de ani in sus, buni de oaste, care au intrat la numaratoare, dupa familiile lor, 
46. Au fost sase sute trei mii cinci sute cincizeci. 
47. Iar levitii, dupa semintia parintilor lor, n-au fost numarati intre ei. 
48. Si a grait Domnul cu Moise si a zis: 
49. „Vezi ca semintia lui Levi sa n-o bagi la numaratoare si sa nu-i numeri pe fiii lui Levi cu fiii lui Israel; 
50. Ci randuieste pe leviti la cortul adunarii si le incredinteaza toate lucrurile lui si toate cate sunt in el. Ei sa poarte cortul si toate lucrurile lui, sa slujeasca in el si sa isi aseze tabara imprejurul lui. 
51. Cand va fi sa plece cortul, levitii sa-l stranga, si cand va fi sa se opreasca, levitii sa-l aseze; iar de se va apropia unul strain, sa fie omorat. 
52. Fiii lui Israel sa poposeasca fiecare in tabara sa si fiecare sub steagul sau si in cetele lor. 
53. Iar levitii sa-si aseze tabara aproape, imprejurul cortului adunarii, ca sa nu vina mania asupra obstii fiilor lui Israel; si sa strajuiasca levitii la cortul adunarii”. 
54. Si au facut fiii lui Israel toate cate poruncise Domnul lui Moise si Aaron; asa au facut. 

CAPITOLUL 2 
Tabara poporului lui Israel. 

1. Atunci a grait Domnul cu Moise si cu Aaron si a zis: 
2. „Fiii lui Israel sa poposeasca fiecare langa steagul sau, in preajma semnelor familiei sale, si sa-si aseze taberele inaintea cortului marturiei si imprejurul lui. 
3. Intai, spre rasarit, sa poposeasca steagul taberei lui Iuda, cu cetele sale, cu Naason, fiul lui Aminadab, capetenia fiilor lui Iuda, 
4. Si cu ostenii sai in numar de saptezeci si patru de mii sase sute. 
5. Alaturi sa poposeasca semintia lui Isahar, cu Natanael, fiul lui Tuar, capetenia fiilor lui Isahar, 
6. Si cu ostenii sai in numar de cincizeci si patru de mii patru sute. 
7. Mai departe va poposi semintia lui Zabulon, cu Eliab, fiul lui Helon, capetenia fiilor lui Zabulon, 
8. Cu ostenii sai in numar de cincizeci si sapte de mii patru sute. 
9. Toti acestia in numar de o suta optzeci si sase de mii patru sute, care tin de tabara lui Iuda, sa plece intai. 
10. Spre miazazi sa se aseze tabara lui Ruben, cu cetele sale si Elitur, fiul lui Sedeur, capetenia fiilor lui Ruben, 
11. Si cu ostenii sai in numar de patruzeci si sase de mii cinci sute. 
12. Langa el va poposi semintia lui Simeon, cu Selumiel, fiul lui Turisadai, capetenia fiilor lui Simeon, 
13. Si cu ostenii sai in numar de cincizeci si noua de mii trei sute. 
14. Dupa acesta va poposi semintia lui Gad, cu Eliasaf, fiul lui Raguel, capetenia fiilor lui Gad, 
15. Si cu ostenii sai in numar de patruzeci si cinci de mii sase sute cincizeci. 
16. Toti acestia cu luptatorii lor in numar de o suta cincizeci si una de mii patru sute cincizeci, care tin de tabara lui Ruben, randuiti in tabere, vor pleca in randul al doilea. 
17. Dupa aceea, cand va pleca cortul adunarii, tabara levitilor va fi in mijlocul taberelor si precum au poposit asa sa si plece, fiecare la randul sau si sub steagul sau. 
18. Spre apus va poposi tabara lui Efraim cu cetele sale si cu Elisama, fiul lui Amihud, capetenia fiilor lui Efraim, 
19. Si cu ostenii sai in numar de patruzeci de mii cinci sute. 
20. Langa ea se va aseza semintia lui Manase cu Gamaliel, fiul lui Pedatur, capetenia fiilor lui Manase, 
21. Si cu ostenii sai in numar de treizeci si doua de mii doua sute. 
22. Dupa acesta semintia lui Veniamin cu Abidan, fiul lui Ghedeon, capetenia fiilor lui Veniamin, 
23. Si cu ostenii lui in numar de treizeci si cinci de mii patru sute. 
24. Toti acestia cu luptatorii lor in numar de o suta opt mii o suta, care tin de tabara lui Efraim, vor pleca in al treilea rand, asezati in cete. 
25. La miazanoapte se va aseza tabara lui Dan cu cetele sale si cu Ahiezer, fiul lui Amisadai, capetenia fiilor lui Dan, 
26. Si cu ostenii sai in numar de saizeci si doua de mii sapte sute. 
27. Langa el isi va aseza tabara semintia lui Aser, cu Paghiel, fiul lui Ocran, capetenia fiilor lui Aser, 
28. Si cu ostenii sai in numar de patruzeci si una de mii cinci sute. 
29. Mai departe isi va aseza tabara semintia lui Neftali cu Ahira, fiul lui Enan, capetenia fiilor lui Neftali, 
30. Si cu ostenii sai in numar de cincizeci si trei de mii patru sute. 
31. Toti acestia cu luptatorii lor in numar de o suta cincizeci si sapte de mii sase sute, care tin de tabara lui Dan, sa plece la urma sub steagurile lor si randuiti in cete”. 
32. Acestia sunt fiii lui Israel care au intrat la numaratoare dupa familiile lor. Toti, cati au intrat la numaratoare pe tabere si pe cete, erau sase sute trei mii cinci sute cincizeci. 
33. Iar levitii nu s-au numarat cu ei, dupa cum poruncise Domnul lui Moise. 
34. Si au facut fiii lui Israel toate cate poruncise Domnul lui Moise: asa se asezau in tabere sub steagurile lor si asa purcedeau fiecare cu semintia sa si cu familia sa. 

CAPITOLUL 3 
Levitii si slujba lor. 

1. Iata acum spita neamului lui Aaron si a lui Moise, din timpul cand a grait Domnul cu Moise pe Muntele Sinai, si iata numele fiilor lui Aaron: 
2. Nadab, intaiul nascut, Abiud, Eleazar si Itamar. 
3. Acestea sunt numele fiilor lui Aaron, preoti miruiti, care au fost sfintiti, ca sa slujeasca cele ale preotiei. 
4. Insa Nadab s: Abiud au murit inaintea fetei Domnului, cand au adus foc strain inaintea fetei Domnului in pustiul Sinai, neavand copii, si au ramas preoti numai Eleazar si Itamar cu tatal lor Aaron. 
5. Atunci a grait Domnul cu Moise si a zis: 
6. „Ia semintia lui Levi si o pune la indemana lui Aaron preotul, ca sa-l ajute in slujba lui. 
7. Sa fie de paza in locul lui si in locul fiilor lui Israel la cortul adunarii; sa faca slujbele la cort; 
8. Sa pastreze toate lucrurile cortului adunarii, sa strajuiasca in locul fiilor lui Israel si sa faca slujbele la cort. 
9. Da pe leviti la indemana lui Aaron, fratele tau, si fiilor lui, preotilor; sa-Mi fie daruiti Mie dintre fiii lui Israel. 
10. Iar lui Aaron si fiilor lui incredinteaza-le cortul adunarii, ca sa-si pazeasca datoria lor preoteasca si toate cele de la jertfelnic si de dupa perdea; iar de se va apropia cineva strain, sa fie omorat”. 
11. Si a grait Domnul cu Moise si a zis: 
12. „Iata, Eu am luat din fiii lui Israel pe leviti in locul tuturor intailor nascuti, in locul tuturor celor ce se nasc intai in Israel si aceia vor fi in locul acestora. 
13. Levitii sa fie ai Mei, caci toti intai-nascutii sunt ai Mei. In ziua cand am lovit pe toti intai-nascutii in pamantul Egiptului, atunci Mi-am sfintit pe toti intai-nascutii lui Israel de la om pana la dobitoc si acestia sa fie ai Mei. Eu  sunt Domnul”. 
14. Iarasi a grait Domnul cu Moise, in pustiul Sinai, si a zis: 
15. „Numara pe fiii lui Levi, dupa familiile lor, dupa neamurile lor; pe toti cei de parte barbateasca, de la o luna in sus sa-i numeri”. 
16. Si i-au numarat Moise si Aaron, dupa cuvantul Domnului, cum le poruncise Domnul. 
17. Iata dar care sunt fiii lui Levi, dupa numele lor: Gherson, Cahat si Merari. 
18. Iar numele fiilor lui Gherson, dupa neamurile lor, sunt: Libni si Simei. 
19. Fiii lui Cahat, dupa neamurile lor, sunt: Amram, Ithar, Hebron si Uziel. 
20. Fiii lui Merari, dupa neamurile lor, sunt: Mahli si Musi. Acestea sunt neamurile lui Levi, dupa familiile lor. 
21. Din Gherson au iesit neamul lui Libni si neamul lui Simei: aceste neamuri sunt din Gherson. 
22. Socotindu-se la numar tot cel de parte barbateasca, de la o luna in sus, s-au numarat in neamul lui Gherson sapte mii cinci sute. 
23. Fiii lui Gherson trebuia sa se aseze cu tabara in urma cortului, spre asfintit. 
24. Eliasaf, fiul lui Lael, era capetenia familiei fiilor lui Gherson. 
25. Fiii lui Gherson la cortul adunarii aveau sa pazeasca cortul si acoperisul lui, perdeaua de la usa cortului adunarii, 
26. Perdelele curtii, perdeaua de la intrarea curtii celei dimprejurul cortului si jertfelnicului, franghiile si toate uneltele lor. 
27. Din Cahat a iesit familia lui Amram, familia lui Ithar, familia lui Hebron si familia lui Uziel: aceste familii sunt din Cahat. 
28. Socotindu-se la numar tot cel de parte barbateasca, de la o luna in sus, s-au numarat in neamul acesta opt mii trei sute. Ei pazeau locasul sfant. 
29. Familiile fiilor lui Cahat trebuia sa-si aseze tabara langa cort, in partea de miazazi; 
30. Iar capetenie in familiile neamului lui Cahat era Eltafan, fiul lui Uziel. 
31. In paza lor se afla chivotul, masa, sfesnicul, jertfelnicul, vasele sfinte, care se intrebuinteaza la slujbe, si perdeaua cu toate ale ei. 
32. Capetenie peste capeteniile levitilor era Eleazar, fiul preotului Aaron , care era randuit sa privegheze pe cei ce aveau in pastrare locasul sfant. 
33. Din Merari au iesit familia lui Mahli si familia lui Musi; aceste familii sunt din Merari. 
34. Socotindu-se la numar tot cel de parte barbateasca de la o luna in sus, s-au numarat in neamul acesta sase mii doua sute; 
35. Iar capetenie peste familiile din neamul lui Merari era Turiel, fiul lui Abihael. Acestia trebuia sa-si aseze tabara langa cort, in partea de miazanoapte. 
36. In paza fiilor lui Merari s-au randuit scandurile dimprejurul cortului, parghiile lui, stalpii lui, postamentele acestora, si toate lucrurile si uneltele lor, 
37. Stalpii curtii din toate partile ei, postamentele lor, tarusii curtii si franghiile ei. 
38. Iar in partea de dinainte a cortului adunarii, spre rasarit, trebuia sa-si aseze tabara Moise si Aaron si fiii acestuia, carora li se incredintase paza locasului sfant in locul fiilor lui Israel. Iar de se va apropia vreun strain, sa fie omorat. 
39. Deci toti levitii numarati, pe care i-au numarat Moise si Aaron, cum poruncise Domnul, dupa neamurile lor, parte barbateasca, de la o luna in sus, au fost douazeci si doua de mii. 
40. Apoi a zis Domnul catre Moise: „Socoteste pe tot barbatul intai-nascut dintre fiii lui Israel, de la o luna in sus, si ia numarul numelor lor. 
41. Si in locul tuturor intai-nascutilor ai fiilor lui Israel, sa iei pentru Mine pe leviti. Eu sunt Domnul. Si vitele levitilor sa le iei in locul a tot intai-nascutului din vitele fiilor lui Israel”. 
42. Si a numarat Moise, dupa cum ii poruncise Domnul, pe toti intai-nascutii dintre fiii lui Israel; 
43. Si intai-nascutii de parte barbateasca de la o luna in sus, dupa numarul numelor, au fost toti douazeci si doua de mii doua sute saptezeci si trei. 
44. Si a grait Domnul cu Moise si a zis: 
45. „Ia pe leviti in locul tuturor intai-nascutilor fiilor lui Israel si vitele levitilor in locul vitelor lor, si sa fie levitii ai Mei. Eu sunt Domnul! 
46. Iar ca rascumparare pentru cei doua sute saptezeci si trei de intai-nascuti ai fiilor lui Israel, care trec peste numarul levitilor, 
47. Sa iei cate cinci sicli de cap, socotind cate douazeci de ghere intr-un siclu, dupa siclul sfant, 
48. Si argintul acesta sa-l dai lui Aaron si fiilor lui, ca rascumparare pentru cei ce prisosesc peste numarul lor”. 
49. Si adunand Moise argintul de rascumparare pentru intai-nascutii lui Israel, care treceau peste numarul levitilor, 
50. S-au gasit o mie trei sute saizeci si cinci de sicli, dupa siclul sfant. 
51. Si a dat Moise argintul de rascumparare, pentru cei ce prisoseau, lui Aaron si fiilor lui, dupa cuvantul Domnului, precum poruncise Domnul lui Moise. 

CAPITOLUL 4 
Slujbe deosebite ale levitilor si numarul lor. 

1. Si a grait Domnul cu Moise si cu Aaron si a zis: 
2. „Numara din fiii lui Levi pe fiii lui Cahat, dupa neamurile si dupa familiile lor, pe toti cei buni de slujba, 
3. De la treizeci de ani in sus pana la cincizeci de ani, ca sa lucreze la cortul adunarii. 
4. Slujba fiilor lui Cahat la cortul adunarii va fi sa duca sfanta sfintelor. 
S. Cand va pleca tabara, sa intre Aaron si fiii lui, sa ia perdeaua despartitoare intre sfanta si sfanta sfintelor, sa inveleasca cu ea chivotul legii; 
6. Sa puna apoi un acoperamant de piei vinete, iar pe deasupra aceluia sa arunce un invelis de lana albastra si sa puna parghiile la chivot. 
7. Apoi sa astearna pe masa painilor punerii inainte o fata de masa violeta si sa puna pe ea blidele, talerele, oalele si cupele cele pentru turnat, si painile ei pururea sa fie pe ea. 
8. Peste acestea sa puna o poala purpurie, iar pe deasupra ei sa puna un acoperamant de piele vanata si sa-i puna parghiile. 
9. Sa ia apoi o imbracaminte violeta si sa acopere sfesnicul si candelele lui, clestele lui, plutele lui, si toate vasele cele pentru untdelemn, care se intrebuinteaza la el. 
10. Sa-l acopere pe el si toate uneltele lui cu un acoperamant de piei vinete si sa-l puna pe nasalie. 
11. Peste jertfelnicul cel de aur sa puna o imbracaminte violeta, sa-l acopere cu un acoperamant de piei vinete si apoi sa-i aseze parghiile in verigi. 
12. Sa ia toate lucrurile cele pentru slujba, care se intrebuinteaza la slujba in locasul sfant, si sa le puna in invelisuri de lana violeta, sa le acopere cu acoperaminte de piei vinete si sa le puna pe nasalie. 
13. Dupa aceea sa curete jertfelnicul de cenusa, sa-l acopere cu o imbracaminte violeta, 
14. Sa puna pe el toate vasele lui, care se intrebuinteaza la el in timpul slujbei: clestele, furculitele, lopetile, oalele si toate vasele jertfelnicului, sa-l acopere cu un acoperamant de piei vinete si sa-i puna parghiile. Sa ia apoi o imbracaminte violeta si sa acopere baia si postamentul ei; sa puna pe deasupra lor un acoperamant vanat de piele si sa le puna pe nasalie. 
15. Dupa aceea Aaron si fiii lui, inainte de plecarea taberei la drum, vor strange tot cortul si vor inveli toate lucrurile locasului sfant, iar fiii lui Cahat vor veni sa le ia; dar nu trebuie sa se atinga ei de sfanta sfintelor, ca sa nu moara. Aceste lucruri ale cortului sa le duca fiii lui Cahat. 
16. Eleazar, fiul preotului Aaron, va fi supraveghetor peste untdelemnul pentru sfesnic, aromatele de tamaiat, darul zilnic de paine si mirul; va avea si supraveghere peste tot cortul si peste cate sunt in el si in locasul sfant si peste toate lucrurile”. 
18. „Sa nu lasati sa se stinga samanta neamului lui Cahat dintre leviti. 
19. Iata ce trebuie sa le faceti, ca sa traiasca si sa nu moara, cand se vor apropia de sfanta sfintelor: sa vina Aaron si fiii lui si sa puna pe fiecare la slujba lui si la sarcina lui; 
20. Dar ei sa nu vina sa priveasca la cele sfinte, cand le invelesc, ca sa nu moara”. 
21. Si a grait Domnul cu Moise si a zis: 
22. „Numara si pe fiii lui Gherson, pe familii si pe neamuri, de la treizeci de ani pana la cincizeci de ani; 
23. Si sa numeri pe toti cei buni de slujba, ca sa lucreze la cortul adunarii. 
24. Iata slujba familiilor lui Gherson, adica ce au de facut si de dus: 
25. Sa duca acoperisurile cortului, cortul adunarii, acoperisul lui, acoperisul cel de piei vinete, care e pe deasupra lor, perdeaua, care se atarna la usa cortului adunarii, 
26. Perdeaua de la poarta curtii, panzele curtii celei dimprejurul cortului si a jertfelnicului, franghiile lor si toate lucrurile lor de slujba si tot ce este de facut la ele sa faca ei. 
27. Toate slujbele fiilor lui Gherson la ducerea poverilor si la toate lucrarile lor trebuie sa se faca dupa porunca lui Aaron si a fiilor lui si lor sa le incredintati spre pastrare tot ceea ce au ei de dus. 
28. Acestea sunt slujbele fiilor lui Gherson la cortul adunarii si acestea li se vor incredinta spre pastrare sub. supravegherea lui Itamar, fiul preotului Aaron. 
29. Pe fiii lui Merari, iar sa-i numeri, dupa neamurile si dupa familiile lor, 
30. De la treizeci de ani in sus pana la cincizeci de ani. Sa numeri pe toti cei buni de slujba, ca sa lucreze la cortul adunarii. 
31. Iata ce sa duca ei, dupa slujba lor la cortul adunarii: scandurile cortului cu parghiile lor, stalpii lui cu postamentele lor, funiile cortului cu tarusii lor; 
32. Stalpii curtii de pe toate laturile ei cu postamentele lor, tarusii curtii cu franghiile lor, toate uneltele lor si tot ce tine de ele. Sa numarati pe nume toate lucrurile ce sunt datori sa duca. 
33. Aceasta-i slujba neamului fiilor lui Merari si tot ce au sa faca la cortul adunarii, sub supravegherea lui Itamar, fiul preotului Aaron”. 
34. Atunci au numarat Moise si Aaron cu capeteniile obstii pe fiii lui Cahat dupa neamurile si dupa familiile lor, 
35. De la treizeci de ani in sus pana la cincizeci de ani, pe toti cei buni de slujba, ea sa lucreze la cortul adunarii. 
36. Si s-au gasit la numaratoare, dupa familiile lor, doua mii sapte sute cincizeci. 
37. Acesta este numarul fiilor lui Cahat, toti cei buni de slujba la cortul adunarii, pe care i-au numarat Moise si Aaron, dupa porunca Domnului, data prin Moise. 
38. S-au numarat apoi fiii lui Gherson, dupa neamurile si dupa familiile lor, 
39. De la treizeci de ani in sus, pana la cincizeci de ani, toti cei buni de slujba, ca sa lucreze la cortul adunarii. 
40. Si s-au gasit la numaratoare, dupa neamurile si dupa familiile lor, doua mii sase sute treizeci. 
41. Acesta este numarul fiilor lui Gherson, toti cei buni de slujba la cortul adunarii, pe care i-au numarat Moise si Aaron, dupa porunca Domnului. 
42. S-a numarat dupa aceea si neamul fiilor lui Merari, dupa rudeniile si dupa familiile lor, 
43. De la treizeci de ani in sus, pana la cincizeci de ani, toti cei buni de slujba, ca sa lucreze la cortul adunarii. 
44. Si s-au gasit la numaratoare, dupa neamul lor si dupa familii, trei mii doua sute. 
45. Acesta este numarul fiilor lui Merari, pe care i-au numarat Moise si Aaron, dupa porunca Domnului, data prin Moise. 
46. Toti levitii, numarati de Moise si de Aaron si de capeteniile lui Israel, dupa neamurile si dupa familiile lor, 
47. De la treizeci de ani in sus, pana la cincizeci de ani, toti cei buni de slujba, ca sa lucreze la cortul adunarii si sa-l duca, 
48. S-au gasit la numaratoare opt mii cinci sute optzeci. 
49. Si dupa porunca Domnului, data prin Moise, s-au randuit fiecare la lucrul sau si la slujba sa, si au fost numarati, cum poruncise Domnul lui Moise. 

CAPITOLUL 5 
Curatirea taberei. Felurite jertfe. 

l. Si a grait Domnul cu Moise si a zis: 
2. „Porunceste fiilor lui Israel sa scoata din tabara pe toti leprosii, pe toti cei ce au scurgere si pe toti cei intinati prin atingere de mort. 
3. De la barbat pana la femeie sa-i scoateti si sa-i trimiteti afara din tabara, ca sa nu pangareasca taberele lor, in mijlocul carora locuiesc Eu”. 
4. Si au facut asa fiii lui Israel: i-au scos afara din tabara. Cum poruncise Domnul lui Moise, asa au facut fiii lui Israel. 
5. Si a grait Domnul lui Moise si a zis: 
6. „Spune fiilor lui Israel: Daca un barbat sau o femeie va face vreun pacat fata de un om, si prin aceasta va pacatui impotriva Domnului si va fi vinovat sufletul acela, 
7. Sa-si marturiseasca pacatul ce a facut si sa intoarca deplin aceea prin ce a pacatuit si sa mai adauge la aceea a cincea parte si sa dea aceluia fata de care a pacatuit. 
8. Daca insa omul acela nu va avea mostenitor, caruia sa se dea cele pentru greseala, atunci sa le dea Domnului si vor fi ale preotului, pe langa berbecul de curatire, cu care acesta il va curati. 
9. Toata parga din toate darurile fiilor lui Israel, pe care le aduc ei la preot, sa fie ale lui. 
10. Orice lucru afierosit sa fie al lui; si orice va da cineva preotului este al lui”. 
11. Si a grait Domnul lui Moise si a zis: 
12. „Graieste fiilor lui Israel si zi catre ei: De va gresi femeia unui barbat si-l va insela, 
13. Si va dormi cineva cu ea in pat, si lucrul va fi ascuns de barbatul ei, si ea se va spurca pe ascuns, si nu vor fi martori impotriva ei, nici nu va fi prinsa asupra faptului; 
14. De va cadea asupra barbatului duhul indoielii banuind pe femeia sa, vinovata fiind aceasta, sau de va cadea asupra lui duhul indoielii si va banui femeia sa, nevinovata fiind: 
15. Sa-si aduca barbatul femeia sa la preot si sa aduca jertfa pentru ea a zecea parte de efa de faina de orz, dar sa nu toarne deasupra untdelemn, nici sa puna tamaie, pentru ca acesta este dar de banuiala, dar de amintire, care aminteste vinovatia; 
16. Iar preotul sa o aduca si sa o puna inaintea Domnului. 
17. Apoi sa ia preotul apa curata de izvor intr-un vas de lut, sa ia tarana din pamant de dinaintea cortului adunarii si sa o puna in apa. 
18. Dupa aceea sa puna preotul femeia inaintea Domnului, sa descopere capul femeii si sa-i dea in maini darul de pomenire, darul de banuiala, iar preotul sa aiba in maini apa cea amara, care aduce blestemul. 
19. Apoi sa jure preotul femeia si sa-i zica: Daca n-a dormit nimeni cu tine si tu nu te-ai spurcat si n-ai calcat credinciosia catre barbatul tau, nevatamata sa fii de aceasta apa amara care aduce blestem; 
20. Iar de te-ai abatut, fiind maritata, si te-ai spurcat, de a dormit cineva cu tine, afara de barbatul tau, 
21. Atunci sa dea Domnul sa fii de blestem si de ocara in poporul tau; sa faca Domnul ca sanul tau sa cada si sa se umfle pantecele tau. 
22. Si apa aceasta, care aduce blestem, sa intre inauntrul tau, ca sa ti se umfle pantecele si sa-ti cada sanul tau. Iar femeia sa zica: Amin, amin! 
23. Apoi sa scrie preotul juramintele acestea pe hartie, sa le moaie in apa cea amara, 
24. Si sa dea femeii sa bea apa amara aducatoare de blestem, si va inghiti ea apa aducatoare de blestem spre vatamarea ei. 
25. Dupa aceea sa ia preotul din mainile femeii darul de paine cel pentru banuiala si sa ridice acest dar inaintea Domnului si sa-l duca la jertfelnic. 
26. Sa ia apoi preotul cu pumnul o parte din darul de amintire, s-o arda pe jertfelnic si dupa aceasta sa dea femeii sa bea apa. 
27. Dupa ce va bea apa cea amara a blestemului, daca ea va fi necurata si daca va fi inselat pe barbatul sau, se va umfla pantecele ei si sanul ei va cadea si va fi femeia aceea blestemata in poporul sau. 
28. Iar daca femeia nu s-a spurcat, ci va fi curata, nevatamata va ramane si va naste copii. 
29. Aceasta este randuiala pentru femeia banuita, care, fiind maritata, s-ar abate si s-ar spurca, 
30. Sau pentru omul, asupra caruia ar cadea duhul geloziei si ar banui pe femeia sa. Atunci sa puna el pe femeie inaintea fetei Domnului si sa faca preotul cu ea dupa legea aceasta. 
31. Si va fi barbatul curat de pacat, iar femeia aceea isi va purta pacatul ei”. 

CAPITOLUL 6 
Nazireii. Forma binecuvantarii. 

1. Si a grait Domnul cu Moise si a zis: 
2. „Vorbeste fiilor lui Israel si zi catre ei: Daca barbat sau femeie va hotari sa dea fagaduinta de nazireu, ca sa se afieroseasca nazireu Domnului, 
3. Sa se fereasca de vin si de sichera; otet de vin si otet de sichera sa nu bea si nimic din cele facute din struguri sa nu bea; nici struguri proaspeti sau uscati sa nu manance. 
4. In toate zilele, cat va fi nazireu, sa nu manance, nici sa bea vreo bautura facuta din struguri, de la sambure pana la pielita. 
5. In toate zilele fagaduintei sale de nazireu sa nu treaca brici pe capul sau; pana la implinirea zilelor, cate a afierosit Domnului, este sfant si trebuie sa creasca parul pe capul lui. 
6. In toate zilele, pentru care s-a afierosit pe sine sa fie nazireul Domnului, sa nu se apropie de trup mort: 
7. Cand va muri tatal sau, sau mama sa, sau fratele sau, sau sora sa, sa nu se spurce prin atingerea de ei, pentru ca afierosirea lui Dumnezeu este pe capul lui. 
8. In toate zilele cat va fi nazireu, este sfantul Domnului. 
9. De va muri insa cineva langa el fara de veste si de naprasna, si prin aceasta isi va intina capul sau de nazireu, sa-si tunda capul sau in ziua curatirii sale; 
10. In ziua a saptea sa se tunda, iar in ziua a opta sa aduca preotului doua turturele sau doi pui de porumbel, la usa cortului adunarii, 
11. Si preotul sa aduca o pasare jertfa pentru pacat, iar pe cealalta ardere de tot, si sa-l curete de spurcarea cea prin atingerea de trupul mort si sa-i sfinteasca in ziua aceea capul lui. 
12. Apoi sa-si inceapa din nou zilele sale de nazireu, afierosite Domnului, si sa aduca un berbec de un an jertfa de iertare, iar zilele dinainte sunt pierdute, pentru ca nazireatul a fost intinat. 
13. Iata legea cea pentru nazireu: cand se vor implini zilele lui de nazireu, sa se aduca la usa cortului adunarii; 
14. Sa aduca darul sau Domnului: un miel de un an, fara meteahna, ardere de tot; o mioara de un an, fara meteahna, jertfa pentru pacat, si un berbec de un an, fara meteahna, jertfa de impacare, 
15. Si un paner cu azime de faina de grau, framantate cu untdelemn, si cu turte nedospite, unse cu untdelemn, cu darul lor de paine si cu turnarea lor. 
16. Pe acestea le va infatisa preotul inaintea Domnului, va savarsi jertfa lui pentru pacat si arderea de lot a lui. 
17. Berbecul il va aduce Domnului jertfa de impacare cu panerul cel de azime; si va aduce preotul prinosul lui de paine si turnarea lui. 
18. Si isi va tunde nazireul la intrarea cortului adunarii capul sau de nazireu si va lua parul capului sau de nazireu si-l va pune pe focul cel de sub jertfa de impacare. 
19. Apoi va lua preotul soldul cel fiert al berbecului, o paine nedospita si o turta nedospita din paner si le va pune nazireului pe maini, dupa ce acesta si-a tuns capul de nazireu, 
20. Si sa inalte preotul acestea, leganandu-le inaintea Domnului. Aceasta sfintenie sa fie a preotului pe langa pieptul leganat si pe langa soldul inaltat. Dupa aceasta nazireul poate sa bea vin. 
21. Iata randuiala cea pentru nazireul care a dat fagaduinta si jertfa ce trebuie sa aduca el Domnului pentru nazireatul sau, pe langa ceea ce-i ingaduiesc mijloacele lui. Dupa fagaduinta sa, pe care o va da, asa sa faca, dupa cele legiuite pentru nazireatul sau”. 
22. Si a grait Domnul cu Moise si a zis: 
23. „Spune lui Aaron si fiilor lui si le zi: Asa sa binecuvantati pe fiii lui Israel si sa ziceti catre ei: 
24. Sa te binecuvanteze Domnul si sa te pazeasca! 
25. Sa caute Domnul asupra ta cu fata vesela si sa te miluiasca! 
26. Sa-Si intoarca Domnul fala Sa catre tine si sa-li daruiasca pace! 
27. Asa sa cheme numele Meu asupra fiilor lui Israel si Eu, Domnul, ii voi binecuvanta”. 

CAPITOLUL 7 
Jertfe si daruri ale capeteniilor lui Israel la sfintirea cortului. 

l. Cand a asezat Moise cortul si l-a miruit si l-a sfintit pe el si toate lucrurile lui, jertfelnicul si toate obiectele lui, si le-a miruit si le-a sfintit, 
2. Atunci au venit cele douasprezece capetenii ale lui Israel, capii familiilor lor, mai-marii semintiilor, care supravegheasera numaratoarea, 
3. Si au adus Domnului darurile lor, sase care acoperite si doisprezece boi, cate un car de fiecare doua capetenii si cate un bou de fiecare capetenie si le-au adus inaintea cortului. 
4. A grait Domnul lui Moise zicand: 
5. „Primeste-le de la ei, ca sa fie pentru facerea lucrarilor trebuitoare la cortul adunarii si le da levitilor, potrivit cu felul slujbei fiecaruia”. 
6. Si Moise, luand carele si boii, le-a dat levitilor: 
7. Doua care si patru boi a dat fiilor lui Gherson, dupa slujba lor; 
8. Patru care si opt boi a dat fiilor lui Merari, dupa slujba lor, sub povata lui Itamar, fiul lui Aaron, preotul. 
9. Iar fiilor lui Cahat nu le-a dat, pentru ca slujba lor era de a duce lucrurile sfinte, pe care trebuia sa le poarte pe umeri. 
10. Au mai adus capeteniile jertfe pentru sfintirea jertfelnicului, in ziua miruirii lui, si au infatisat capeteniile prinoasele lor inaintea jertfelnicului. 
11. Atunci a zis Domnul catre Moise: „Cate o capetenie pe fiecare zi sa aduca prinosul sau pentru sfintirea jertfelnicului”. 
12. In ziua intai a adus darul sau Naason, fiul lui Aminadab, capetenia semintiei lui Iuda. 
13. si darul lui a fost: un blid de argint in greutate de o suta treizeci de sicli si o cupa de argint de saptezeci de sicli, dupa siclul sfant, amandoua pline cu faina de grau, amestecata cu untdelemn, pentru jertfa; 
14. O cadelnita de aur de zece sicli, plina cu miresme; 
15. Un vitel, un berbec si un miel de un an pentru ardere de tot; 
16. Un tap, jertfa pentru pacat; 
17. Iar ca jertfa de impacare: doi boi, cinci berbeci, cinci tapi, cinci miei de un an. Acestea au fost darurile lui Naason, fiul lui Aminadab. 
18. In ziua a doua a adus Natanael, fiul lui Tuar, capetenia semintiei lui Isahar. 
19. Acesta a adus dar din partea sa: un blid de argint in greutate de o suta treizeci de sicli si o cupa de argint de saptezeci de sicli, dupa siclul sfant, amandoua pline cu faina de grau, amestecata cu untdelemn, pentru jertfa; 
20. O cadelnita de aur de zece sicli, plina cu miresme; 
21. Un vitel, un berbec si un miel de un an pentru ardere de tot; 
22. Un tap, jertfa pentru pacat; 
23. Iar ca jertfa de impacare: doi boi, cinci berbeci, cinci tapi si cinci miei de un an. Acestea au fost darurile lui Natanael, fiul lui Tuar. 
24. In ziua a treia a adus capetenia fiilor lui Zabulon, Eliab, fiul lui Helon. 
25. Darurile lui au fost: un blid de argint in greutate de o suta treizeci  de sicli si o cupa de argint de saptezeci de sicli, dupa siclul sfant, amandoua pline cu faina de grau, amestecata cu untdelemn, pentru jertfa; 
26. O cadelnita de aur de zece sicli, plina cu miresme; 
27. Un vitel, un berbec si un miel de un an ardere de tot; 
28. Un tap, jertfa pentru pacat; 
29. Iar pentru jertfa de impacare: doi boi, cinci berbeci, cinci tapi si cinci miei de un an. Acestea sunt darurile lui Eliab, fiul lui Helon. 
30. In ziua a patra a adus capetenia fiilor lui Ruben, Elitur, fiul lui Sedeur. 
31. Darurile lui au fost: un blid de argint in greutate de o suta treizeci de sicli si o cupa de argint de saptezeci de sicli, dupa siclul sfant, amandoua pline cu faina de grau, amestecata cu untdelemn, pentru jertfa; 
32. O cadelnita de aur de zece sicli, plina cu miresme; 
33. Un vitel, un berbec si un miel de un an, pentru ardere de tot; 
34. Un tap, jertfa pentru pacat; 
35. Iar pentru jertfa de impacare: doi boi, cinci berbeci, cinci tapi si cinci miei de un an. Acestea sunt darurile lui Elitur, fiul lui Sedeur. 
36. In ziua a cincea a adus capetenia fiilor lui Simeon, Selumiel, fiul lui Turisadai. 
37. Darurile lui au fost: un blid de argint in greutate de o suta treizeci de sicli si o cupa de argint de saptezeci de sicli, dupa siclul sfant, amandoua pline cu faina de grau, amestecata cu untdelemn, pentru jertfa; 
38. O cadelnita de aur de zece sicli, plina cu miresme; 
39. Un vitel, un berbec si un miel de un an, pentru ardere de tot; 
40. Un tap, jertfa pentru pacat; 
41. Iar pentru jertfa de impacare: doi boi, cinci berbeci, cinci tapi si cinci miei de un an. Acestea sunt darurile lui Selumiel, fiul lui Turisadai. 
42. In ziua a sasea a adus capetenia fiilor lui Gad, Eliasaf, fiul lui Raguel. 
43. Darurile lui au fost: un blid de argint in greutate de o suta treizeci de sicli si o cupa de argint de saptezeci sicli, dupa siclul sfant, amandoua pline cu faina de grau, amestecata cu untdelemn, pentru jertfa; 
44. O cadelnita de aur de zece sicli, plina cu miresme; 
45. Un vitel, un berbec si un miel de un an pentru ardere de tot; 
46. Un tap, jertfa pentru pacat; 
47. Iar pentru jertfa de impacare: doi boi, cinci berbeci, cinci tapi si cinci miei de un an. Acestea sunt darurile lui Eliasaf, fiul lui Raguel. 
48. In ziua a saptea a adus capetenia fiilor lui Efraim, Elisama, fiul lui Amihud. 
49. Darurile lui au fost: un blid de argint in greutate de o suta treizeci de sicli si o cupa de argint de saptezeci de sicli, dupa siclul sfant, amandoua pline cu faina de grau, amestecata cu untdelemn, pentru jertfa; 
50. O cadelnita de aur de zece sicli, plina cu miresme; 
51. Un vitel, un berbec si un miel de un an pentru ardere de tot; 
52. Un tap, jertfa pentru pacat; 
53. Iar pentru jertfa de impacare: doi boi, cinci berbeci, cinci tapi si cinci miei de un an. Acestea sunt darurile lui Elisama, fiul lui Amihud. 
54. In ziua a opta a adus capetenia fiilor lui Manase, Gamaliel, fiul lui Pedatur. 
55. Darurile lui au fost: un blid de argint in greutate de o suta treizeci de sicli si o cupa de argint de saptezeci sicli, dupa siclul sfant, amandoua pline cu faina de grau, amestecata cu untdelemn, pentru jertfa; 
56. O cadelnita de aur de zece sicli, plina cu miresme; 
57. Un vitel, un berbec si un miel de un an pentru ardere de tot; 
58. Un tap, jertfa pentru pacat; 
59. Iar pentru jertfa de impacare: doi boi, cinci berbeci, cinci tapi si cinci miei de un an. Acestea sunt darurile lui Gamaliel, fiul lui Pedatur. 
60. In ziua a noua a adus capetenia fiilor lui Veniamin, Abidan, fiul lui Ghedeon. 
61. Darurile lui au fost: un blid de argint in greutate de o suta treizeci sicli si o cupa de argint de saptezeci de sicli, dupa siclul sfant, amandoua pline cu faina, amestecata cu untdelemn, pentru jertfa; 
62. O cadelnita de aur de zece sicli, plina cu miresme; 
63. Un vitel, un berbec si un miel de un an, pentru ardere de tot; 
64. Un jap, jertfa pentru pacat; 
65. Iar pentru jertfa de impacare: doi boi, cinci berbeci, cinci tapi si cinci miei de un an. Acestea sunt darurile lui Abidan, fiul lui Ghedeon. 
66. In ziua a zecea a adus capetenia fiilor lui Dan, Ahiezer, fiul lui Amisadai. 
67. Darurile lui au fost: un blid de argint in greutate de o suta treizeci sicli si o cupa de argint de saptezeci sicli, dupa siclul sfant, amandoua pline cu faina de grau, amestecata cu untdelemn, pentru jertfa; 
68. O cadelnita de aur de zece sicli, plina cu miresme; 
69. Un vitel, un berbec si un miel de un an, pentru ardere de tot; 
70. Un jap, jertfa pentru pacat; 
71. Iar pentru jertfa de impacare: doi boi, cinci berbeci, cinci tapi si cinci miei de un an. Acestea sunt darurile lui Ahiezer, fiul lui Amisadai. 
72. In ziua a unsprezecea a adus capetenia fiilor lui Aser, Paghiel, fiul lui Ocran. 
73. Darurile lui au fost: un blid de argint in greutate de o suta treizeci de sicli si o cupa de argint de saptezeci de sicli, dupa siclul sfant, amandoua pline cu faina de grau, amestecata cu untdelemn, pentru jertfa; 
74. O cadelnita de aur de zece sicli, plina cu miresme; 
75. Un vitel, un berbec si un miel de un an pentru arderea de tot; 
76. Un tap, jertfa pentru pacat; 
77. Iar pentru jertfa de impacare: doi boi, cinci berbeci, cinci tapi si cinci miei de un an. Acestea sunt darurile lui Paghiel, fiul lui Ocran. 
78. In ziua a douasprezecea a adus capetenia fiilor lui Neftali, Ahira, fiul lui Enan. 
79. Darurile lui au fost: un blid de argint in greutate de o suta treizeci de sicli si o cupa de argint de saptezeci de sicli, dupa siclul sfant, amandoua pline cu faina de grau, amestecata cu untdelemn, pentru jertfa; 
80. O cadelnita de aur de zece sicli, plina cu miresme; 
81. Un vitel, un berbec si un miel de un an pentru ardere de tot; 
82. Un tap, jertfa pentru pacat; 
83. Iar pentru jertfa de impacare: doi boi, cinci berbeci, cinci tapi si cinci miei de un an. Acestea sunt darurile lui Ahira, fiul lui Enan. 
84. Acestea au fost darurile din partea capeteniilor lui Israel, aduse la sfintirea jertfelnicului, in ziua miruirii lui: douasprezece blide de argint, douasprezece cupe de argint, douasprezece cadelnite de aur, 
85. Avand fiecare blid o suta treizeci sicli de argint si fiecare cupa cate saptezeci de sicli; deci argintul tot in aceste vase a fost doua mii patru sute sicli, dupa siclul sfant; 
86. Douasprezece cadelnite de aur, pline cu miresme, de cate zece sicli fiecare, dupa siclul sfant; deci tot aurul cadelnitelor a fost o suta douazeci de sicli; 
87. Pentru arderi de tot au fost: doisprezece vitei din vitele mari, doisprezece berbeci si doisprezece miei de un an si impreuna cu ei prinosul de paine si turnarea lor; doisprezece tapi, jertfa pentru pacat; 
88. Iar pentru jertfa de impacare au fost: douazeci si patru de boi, saizeci de berbeci, saizeci de tapi si saizeci de miei de un an, fara meteahna. Acestea au fost darurile la sfintirea jertfelnicului, dupa miruirea lui. 
89. Cand a intrat Moise in cortul adunarii, ca sa graiasca cu Domnul, a auzit un glas, care-i graia de sus de pe chivotul legii, dintre cei doi heruvimi. Glasul acela graia cu el. 

CAPITOLUL 8 
Sfintirea levitilor. 

1. Atunci a grait Domnul cu Moise si a zis: 
2. „Vorbeste cu Aaron si-i spune: Cand vei pune candelele in sfesnic, ca sa lumineze partea cea dinaintea lui, sa aprinzi in el sapte candele”. 
3. Si a facut Aaron asa: a aprins in sfesnic, ca sa lumineze partea cea din fata lui, sapte candele, cum poruncise Domnul lui Moise. 
4. Iata cum era facut sfesnicul: fusul lui de aur era lucrat din ciocan; florile lui toate erau tot din ciocan. Dupa modelul pe care il aratase Domnul lui Moise, asa s-a facut sfesnicul. 
5. Si a grait cu Moise Domnul si i-a zis: 
6. „Ia pe leviti din mijlocul fiilor lui Israel si-i curata; 
7. Si ca sa-i cureti, sa faci cu ei asa: sa-i stropesti cu apa curatirii, sa-si rada cu briciul tot trupul lor, sa-si spele hainele si vor fi curati. 
8. Apoi ei sa ia un vitel si prinosul de paine, faina de grau, amestecata cu untdelemn; iar tu sa mai iei un vitel, jertfa pentru pacat. 
9. Adu dupa aceea pe leviti inaintea cortului adunarii, unde vei aduna toata obstea fiilor lui Israel. 
10. Sa se apropie levitii inaintea Domnului si fiii lui Israel sa-si puna mainile pe leviti; 
11. Iar Aaron sa afieroseasca pe leviti inaintea Domnului, din partea fiilor lui Israel, ca sa faca ei slujba Domnului. 
12. Apoi levitii sa-si puna mainile pe capetele viteilor si tu sa aduci unul jertfa pentru pacat, iar pe celalalt ardere de tot Domnului pentru curatirea levitilor. 
13. Pune apoi pe leviti inaintea Domnului si inaintea lui Aaron si inaintea fiilor lui si-i adu dar Domnului. 
14. Asa vei osebi pe leviti de fiii lui Israel, ca vor fi ai Mei. 
15. Dupa aceea vor merge levitii sa slujeasca la cortul adunarii, dupa ce ii vei curati si ii vei afierosi Domnului; 
16. Caci Imi sunt dati Mie dintre fiii lui Israel in locul tuturor celor intai-nascuti, care deschide orice pantece; 
17. Caci al Meu  este tot intai-nascutul lui Israel, de la om pana la dobitoc, pentru ca Mi i-am sfintit Mie in ziua cand am lovit in pamantul Egiptului pe toti intai-nascutii; 
18. Si in locul tuturor intai-nascutilor fiilor lui Israel am luat pe leviti; 
19. Si i-am dat pe leviti dar lui Aaron si fiilor lui dintre fiii lui Israel, ca sa slujeasca pentru fiii lui Israel, la cortul adunarii si sa se roage pentru fiii lui Israel, ca sa nu-i ajunga pe fiii lui Israel vreo urgie, cand s-ar apropia de locasul sfant”. 
20. Moise si Aaron si toata obstea fiilor lui Israel au facut cu levitii cum poruncise Domnul lui Moise pentru leviti; asa au facut cu ei fiii lui Israel. 
21. S-au curatit deci levitii si si-au spalat hainele, iar Aaron a savarsit sfintirea lor inaintea Domnului si s-a rugat pentru ei, ca sa fie curati. 
22. Dupa aceea au intrat levitii sa-si faca slujbele lor la cortul adunarii, inaintea lui Aaron si inaintea fiilor lui. Cum poruncise Domnul lui Moise pentru leviti, asa au facut cu ei. 
23. Si a grait Domnul cu Moise si a zis: 
24. „Aceasta este legea levitilor: de la douazeci si cinci de ani in sus sa intre sa lucreze la cortul adunarii; 
25. Iar la cincizeci de ani sa inceteze si sa nu mai lucreze. 
26. De acolo inainte sa ajute fratilor lor a strajui la cortul adunarii, dar de lucrat sa nu mai lucreze. Asa sa faci cu levitii, ca fiecare sa fie la slujba lui de paznic”. 

CAPITOLUL 9 
Pastile. Stalpul de nor si de foc. 

1. In vremea aceea a grait Domnul cu Moise in pustiul Sinai, in anul al doilea dupa iesirea din Egipt, in luna intai, si a zis: 
2. „Spune fiilor lui Israel sa faca Pastile la vremea randuita pentru ele: 
3. In ziua de paisprezece a lunii intai, spre seara, sa le faca la vremea lor, dupa legea lor si dupa regulile lor sa le savarsiti”. 
4. Si a spus Moise fiilor lui Israel sa faca Pastile: 
5. Si au facut ei Pastile in luna intai, in ziua a paisprezecea, spre seara, in pustiul Sinai; cum poruncise Domnul lui Moise asa au facut fiii lui Israel. 
6. Dar erau si oameni necurati, care se atinsesera de trup de om mort, si nu puteau sa savarseasca Pastile in ziua aceea. Acestia au venit in ziua aceea la Moise si Aaron, 
7. Si le-au spus oamenii aceia: „Noi suntem necurati, pentru ca ne-am atins de trup de om mort; do ce sa nu fim lasati sa aducem Domnului dar la vremea cea randuita pentru fiii lui Israel?” 
8. Iar Moise a zis catre ei: „Stati aici, ca am sa ascult ce porunceste Domnul pentru voi!” 
9. A grait Domnul lui Moise si a zis: 
10. „Spune fiilor lui Israel: Daca cineva din voi sau din urmasii vostri va fi necurat prin atingere de trup de om mort, sau va fi departe in calatorie, sau intre neamuri straine, si acela sa faca Pastile Domnului. 
11. Dar sa le faca in ziua a paisprezecea a lunii a doua, seara, si sa le manance cu azime si cu ierburi amare; 
12. Sa nu lase din ele pe a doua zi, nici oasele sa nu le zdrobeasca; si sa le savarseasca dupa toata randuiala Pastilor. 
13. Iar omul curat, care nu se afla departe in calatorie si nu va face Pastile, sufletul acela sa se starpeasca din poporul sau, ca n-a adus dar Domnului la vreme. Omul acela isi va purta pacatul sau. 
14. De va trai la voi vreun strain sa faca si el Pastile Domnului: dupa legea Pastilor sl dupa randuiala lor sa le faca. O singura lege sa fie si pentru voi si pentru strain”. 
15. In ziua cand a fost asezat cortul, nor a acoperit cortul adunarii, si de seara pana dimineata a fost deasupra cortului, ca o vedere de foc. 
16. Asa era totdeauna: ziua il acoperea un nor si noaptea o vedere de foc. 
17. Cand se ridica norul de deasupra cortului, atunci fiii lui Israel plecau si in locul unde se oprea norul, acolo poposeau cu tabara fiii lui Israel. 
18. Dupa porunca Domnului se opreau fiii lui Israel cu tabara lor si dupa porunca Domnului plecau; tot timpul cat norul statea deasupra cortului, stateau si ei cu tabara. 
19. Cand insa norul statea multa vreme deasupra cortului, urmau acestui semn al Domnului si fiii lui Israel si nu plecau. 
20. Cateodata se intampla ca norul sa stea numai putina vreme deasupra cortului: dupa glasul Domnului se opreau si dupa porunca Lui plecau la drum. 
21. Cateodata norul statea numai de seara pana dimineata, iar dimineata se ridica norul; atunci plecau si ei; sau statea norul o zi si o noapte, si cand se ridica, plecau si ei; 
22. Sau de umbrea norul deasupra cortului doua zile, sau o luna, sau un an, fiii lui Israel stateau si nu plecau la drum; iar cand se ridica el, atunci plecau, 
23. Ca din porunca Domnului se opreau si din porunca Domnului plecau la drum: urmau semnul Domnului, dupa porunca data de Domnul prin Moise. 

CAPITOLUL 10 
Trambitele de argint. Calatoria Israelitilor. 

1. Si a grait Domnul cu Moise si a zis: 
2. „Fa-ti doua trambite de argint; din ciocan sa le faci, ca sa fie pentru chemarea obstii si pentru plecarea taberei. 
3. De se va trambita din ele, se va aduna toata obstea la usa cortului adunarii. 
4. De se va trambita numai din una, se vor aduna la tine toate capeteniile cele mai mari ale lui Israel. 
5. Cand veti insoti sunetele cu strigate, se vor ridica taberele cele dinspre rasarit. 
6. Cand veti insoti a doua oara sunetele cu strigate, se vor ridica taberele cele dinspre miazazi. Cand veti insoti a treia oara sunetele cu strigate, se vor ridica taberele cele dinspre mare. Cand veti insoti a patra oara sunetele cu strigate, se vor ridica taberele cele dinspre miazanoapte. Sa insotiti sunetele cu strigate numai pentru plecare. 
7. Iar cand chemati adunarea, sa sunati, dar sa nu insotiti sunetele cu strigate. 
8. Din trambite vor suna preotii, fiii lui Aaron: aceasta-i pentru voi lege vesnica din neam in neam. 
9. Cand veti merge la razboi, in pamantul vostru, impotriva vrajmasilor care navalesc asupra voastra, insotiti sunetele de trambita cu strigate si veti fi pomeniti inaintea Domnului Dumnezeului vostru si veti fi izbaviti de vrajmasii vostri. 
10. In ziua voastra de bucurie, la sarbatorile voastre si la lunile noi ale voastre, sa trambitati din trambite la arderile de tot ale voastre si la jertfele voastre de impacare si prin aceasta veti fi pomeniti inaintea Dumnezeului vostru. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru”. 
11. In anul al doilea, in luna a doua, in douazeci ale lunii, s-a ridicat norul de deasupra cortului adunarii; 
12. Si au plecat fiii lui Israel din pustiul Sinai dupa taberele lor si s-a oprit norul in pustiul Paran. 
13. Aceasta a fost intaia plecare, dupa porunca lui Dumnezeu, data prin Moise. 
14. Intai s-a ridicat steagul taberei fiilor lui Iuda cu cetele lor si peste cetele lor era Naason, fiul lui Aminadab. 
15. Peste cetele semintiei lui Isahar era Natanael, fiul lui Tuar; 
16. Iar peste cetele semintiei fiilor lui Zabulon era Eliab, fiul lui Helon. 
17. Apoi s-a ridicat cortul si au plecat fiii lui Gherson si fiii lui Merari, care duceau cortul. 
18. Dupa aceea s-a ridicat steagul taberei lui Ruben cu cetele sale; peste cetele lui era Elitur, fiul lui Sedeur; 
19. Peste cetele semintiei lui Simeon era Selumiel, fiul lui Turisadai; 
20. Iar peste cetele semintiei fiilor lui Gad era Eliasaf, fiul lui Raguel. 
21. Dupa aceea au plecat fiii lui Cahat, care duceau lucrurile sfinte, caci cortul trebuia sa fie asezat inainte de sosirea lor. 
22. Apoi s-a ridicat steagul taberei fiilor lui Efraim cu cetele lor; peste cetele lui era Elisama, fiul lui Amihud. 
23. Peste cetele fiilor semintiei lui Manase era Gamaliel, fiul lui Pedatur; 
24. Iar peste cetele fiilor semintiei lui Veniamin era Abidan, fiul lui Ghedeon. 
25. Dupa toate taberele, cel din urma a fost ridicat steagul taberei fiilor lui Dan cu cetele sale; peste cetele lui era Ahiezer, fiul lui Amisadai; 
26. Peste cetele semintiei fiilor lui Aser era Paghiel, fiul lui Ocran; 
27. Iar peste cetele semintiei fiilor lui Neftali era Ahira, fiul lui Enan. 
28. Aceasta era randuiala in care mergeau fiii lui Israel cu taberele lor. Si asa au plecat. 
29. Atunci a zis Moise catre Hobab fiul lui Raguel, madianitul, socrul lui Moise: „Noi plecam la locul acela, de care a zis Domnul: Voua vi-l voi da. Hai cu noi si-ti vom face bine, caci Domnul a grait bine de Israel”. 
30. Acela insa a zis catre el: „Nu merg, ci ma duc in tara mea si la neamul meu”. 
31. Dar Moise a zis: „Nu ne parasi, pentru ca tu stii cum ne asezam noi taberele in pustie si vei fi ochiul nostru. 
32. Daca mergi cu noi, binele ce ni-l va face Domnul, il vom face si noi tie”. 
33. Plecand ei de la muntele Domnului, au mers trei zile; iar chivotul legii Domnului a mers inaintea lor cale de trei zile, ca sa aleaga pentru ei loc de odihna. 
34. Norul Domnului ii umbrea ziua, cand plecau de la popas. 
35. Cand se ridica chivotul, ca sa plece la drum, Moise zicea: „Scoala, Doamne, si sa se risipeasca vrajmasii Tai si sa fuga de la fata Ta cei ce Te urasc pe Tine!” 
36. Iar cand se oprea chivotul, el zicea: „Intoarce-Te, Doamne, la miile si zecile de mii ale lui Israel!” 

CAPITOLUL 11 
Pedeapsa poporului pentru lacomie. 

l. Poporul insa incepu sa carteasca in auzul Domnului, iar Domnul auzind, se aprinse mania Lui, izbucni intre ei foc de la Domnul si incepu a mistui marginile taberei. 
2. Atunci a strigat poporul catre Moise, iar Moise s-a rugat Domnului si a incetat focul. 
3. De aceea s-a numit locul acela: Tabeera, adica ardere, caci acolo a fost aprins intre ei focul de la Domnul.  
4. Strainii, dintre ei, incepura sa-si arate poftele si sedeau cu ei si fiii lui Israel si plangeau, zicand: „Cine ne va hrani cu carne? 
5. Caci ne aducem aminte de pestele, pe care-l mancam in Egipt in dar, de castraveti si de pepeni, de ceapa, de praz si de usturoi; 
6. Acum insa sufletul nostru tanjeste; nimic nu mai este inaintea ochilor nostri decat numai mana”. 
7. Iar mana era ca samanta de coriandru si infatisarea ei era ca infatisarea cristalului. 
8. Poporul se ducea si o aduna, o rasneau in rasnite sau o pisau in piua, o fierbeau in caldari si faceau din ea turte; iar gustul ei era ca gustul turtelor cu untdelemn. 
9. Cand cadea noaptea roua pe tabara, atunci cadea peste ea si mana. 
10. Moise insa auzea cum plangea fiecare prin familiile sale si la usa cortului sau, si s-a aprins tare mania Domnului si s-a mahnit Moise. 
11. Atunci a zis Moise catre Domnul: „De ce intristezi pe robul Tau si de ce oare n-am aflat mila inaintea ochilor Tai, caci ai pus asupra mea sarcina a tot poporul acesta? 
12. Oare eu am zamislit tot poporul acesta si oare eu l-am nascut, de-mi zici: Ia-l in sanul tau, cum ia doica pe copil, si-l du in pamantul pe care cu juramant l-am fagaduit parintilor lui? 
13. De unde sa iau si sa dau eu carne la tot poporul acesta? Caci plang inaintea mea si. zic: Da-ne carne sa mancam! 
14. Eu singur nu voi putea sa duc tot poporul acesta, ca acest lucru este greu pentru mine. 
15. Daca faci asa cu mine, atunci mai bine omoara-ma, de am aflat mila inaintea ochilor Tai, ca sa nu mai vad necazul acesta”. 
16. Atunci Domnul a zis catre Moise: „Aduna-Mi saptezeci de barbati, dintre batranii lui Israel, pe care-i stii tu ca sunt capetenii poporului si supraveghetorii lui, si du-i la cortul adunarii, ca sa stea cu tine acolo. 
17. Ca Ma voi pogori acolo si voi vorbi cu tine si voi lua din duhul care este peste tine si voi pune peste ei ca sa duca ei cu tine sarcina poporului si sa nu o duci numai tu singur. 
18. Iar poporului spune-i: Sa va curatiti pentru ziua de maine si veti avea carne, deoarece ati plans in auzul Domnului si ati zis: Cine ne va hrani cu carne? Ca ne era bine in Egipt; ca are sa va dea Domnul carne sa mancati si veti manca; 
19. Si veti manca nu numai o zi, nici numai doua sau cinci zile, nici numai zece sau douazeci de zile, 
20. Ci o luna intreaga veti manca pana va va da pe nas si va veti scarbi de ea, pentru ca ati dispretuit pe Domnul, Care este intre voi, si v-ati plans inaintea Lui si ati zis: La ce trebuia sa iesim noi din Egipt?” 
21. Apoi a zis Moise: „In poporul acesta, in care ma aflu, sunt sase sute de mii de pedestri si Tu zici: Am sa le dau carne sa manance si vor manca o luna de zile! 
22. Li se vor taia, oare, toate oile si toti boii, ca sa le ajunga? Sau tot pestele marii li se va aduna, ca sa-i indestuleze?” 
23. Zis-a Domnul catre Moise: „Dar, oare, mana Domnului e scurta? Acum vei vedea de se va implini sau nu cuvantul Meu”. 
24. Atunci a iesit Moise si a spus poporului cuvintele Domnului, a adunat saptezeci de barbati dintre batranii poporului si i-a pus imprejurul cortului. 
25. Si S-a pogorat Domnul in nor si a vorbit cu el; si a luat din duhul care era peste el si a pus peste cei saptezeci de barbati capetenii. Indata insa cum a odihnit duhul peste ei, au inceput a prooroci, dar apoi au incetat. 
26. Doi dintre barbati insa au ramas in tabara: pe unul il chema Eldad si pe celalalt il chema Medad. Si a odihnit si peste ei duhul, caci erau din cei inscrisi, dar nu venisera la cort, si au proorocit si ei acolo in tabara. 
27. Atunci a alergat un tanar si a spus lui Moise, zicand: „Eldad si Medad proorocesc in tabara”. 
28. Si raspunzand, Iosua, fiul lui Navi, slujitorul lui Moise, unul din alesii lui, a zis: „Domnul meu Moise, opreste-i!” 
29. Moise insa i-a zis: „Nu cumva esti gelos pe mine? O, de ar fi toti prooroci in poporul Domnului si de ar trimite Domnul duhul Sau peste ei!” 
30. Apoi s-a intors Moise in tabara impreuna cu batranii lui Israel. 
31. Atunci s-a starnit vant de la Domnul, a adus prepelite dinspre mare si le-a presarat imprejurul taberei cale de o zi intr-o parte si cale de o zi in cealalta parte imprejurul taberei, strat gros aproape de doi coti de la pamant. 
32. Atunci s-a sculat poporul si toata ziua si toata noaptea aceea si toata ziua urmatoare au adunat prepelite; si cine a adunat putin, tot a adunat zece cosuri si le-au intins imprejurul taberei. 
33. Dar carnea era inca in gura lor si nu ispravisera inca de mancat, cand se aprinse mania Domnului asupra poporului, si a lovit Domnul poporul cu bataie foarte mare. 
34. Si s-a pus numele locului aceluia: Chibrot-Hataava, adica mormintele poftei, caci acolo au ingropat pe poporul cel aprins de pofta. 
35. Apoi a plecat poporul din Chibrot-Hataava la Haserot si s-a oprit in Haserot. 

CAPITOLUL 12 
Mariam pedepsita cu lepra. 

1. Mariam si Aaron vorbeau insa impotriva lui Moise pentru femeia etiopianca, pe care o luase Moise, caci Moise era casatorit cu o etiopianca. 
2. Ei ziceau: „Oare numai cu Moise a grait Domnul? N-a grait El, oare, si cu noi?” Si a auzit acestea Domnul. 
3. Moise insa era omul cel mai bland dintre toti oamenii de pe pamant. 
4. Atunci a zis Domnul fara de veste catre Moise si catre Aaron si catre Mariam: „Iesiti catesi trei la cortul adunarii”. Si au iesit tustrei. 
5. Atunci S-a pogorat Domnul in stalpul cel de nor, a stat la usa cortului si a chemat pe Aaron si pe Mariam si au iesit amandoi. 
6. Apoi a zis: „Ascultati cuvintele Mele: De este intre voi vreun prooroc al Domnului, Ma arat lui in vedenie si in somn vorbesc cu el. 
7. Nu tot asa am grait si cu robul Meu Moise, – el este credincios in toata casa Mea: 
8. Cu el graiesc gura catre gura, la aratare si aievea, iar nu in ghicituri, si el vede fata Domnului. Cum de nu v-ati temut sa cartiti impotriva robului Meu Moise?” 
9. Si s-a aprins mania Domnului asupra lor si, departandu-Se Domnul, 
10. S-a departat si norul de la cort si iata Mariam s-a facut alba de lepra, ca zapada. Si cand s-a uitat Aaron la Mariam, iata era leproasa. 
11. Atunci a zis Aaron catre Moise: „Rogu-ma, domnul meu, sa nu ne socotesti greseala ca ne-am purtat rau si am pacatuit! 
12. Nu ingadui dar sa fie Mariam ca cel nascut mort, al carui trup, la iesirea din pantecele mamei sale, este pe jumatate putred”. 
13. Atunci a strigat Moise catre Domnul si a zis: „Dumnezeule, vindec-o!” 
14. Domnul insa a zis catre Moise: „Daca tatal ei ar fi scuipat-o in obraz, oare n-ar fi trebuit sa se rusineze sapte zile? Asa dar sa fie inchisa sapte zile afara din tabara, dupa aceea sa intre>. 
15. Si a sezut Mariam inchisa afara din tabara sapte zile si poporul n-a plecat la drum pana s-a curatit Mariam. 

CAPITOLUL 13 
Iscoadele trimise in Canaan. 

l. Dupa aceasta a pornit poporul de la Haserot si a poposit in pustiul Paran. 
2. Acolo a grait Domnul cu Moise si i-a zis: 
3. „Trimite din partea ta oameni ca sa iscodeasca pamantul Canaanului pe care am sa-l dau Eu fiilor lui Israel spre mostenire; cate un om de fiecare semintie sa trimiti; insa acestia sa fie toti capetenii intre ei”. 
4. Si i-a trimis pe acestia Moise din pustiul Paran, dupa porunca Domnului, si erau toti capetenii. 
5. Iata acum si numele lor: Sammua, fiul lui Zahur, din semintia lui Ruben. 
6. Safat, fiul lui Hori, din semintia lui Simeon; 
7. Caleb, fiul lui Iefone, din semintia lui Iuda; 
8. Igal, fiul lui Iosif, din semintia lui Isahar; 
9. Osia, fiul lui Navi, din semintia lui Efraim; 
10. Falti, fiul lui Rafu, din semintia lui Veniamin; 
11. Gadiel, fiul lui Sodi, din semintia lui Zabulon; 
12. Gadi, fiul lui Susi, din Manase, semintia lui Iosif; 
13. Amiel, fiul lui Ghemali, din semintia lui Dan; 
14. Setur, fiul lui Mihael, din semintia lui Aser; 
15. Nahbi, fiul lui Vofsi, din semintia lui Neftali; 
16. Gheuel, fiul lui Machi, din semintia lui Gad. 
17. Acestea sunt numele barbatilor pe care i-a trimis Moise sa iscodeasca tara. Insa pe Osia, fiul lui Navi, Moise l-a numit Iosua. 
18. Trimitandu-i pe acestia din pustiul Paran ca sa iscodeasca pamantul Canaanului, Moise le-a zis: 
19. „Suiti-va din pustiul acesta si va urcati pe munte si cercetati ce pamant este si ce popor locuieste in el; de este tare sau slab, mult la numar sau putin; 
20. Cum este tara pe care o locuieste: buna sau rea, cum sunt orasele in care traieste el: cu ziduri sau fara ziduri; 
21. Cum este pamantul: gras sau slab, de sunt pe el copaci sau nu. Fiti curajosi si luati din roadele pamantului aceluia”. Aceasta se petrecea pe vremea coacerii strugurilor. 
22. Si s-au dus ei si au cercetat pamantul de la pustiul Tin pana la Rehob, care vine langa Hamat. 
23. De acolo au trecut in partea de miazazi a Canaanului si au mers pana la Hebron, unde traiau Ahiman, Sesai, si Talmai, copiii lui Enac. Hebronul fusese zidit cu sapte ani inaintea orasului egiptean Toan. 
24. Apoi au venit pana in valea Escol, au cercetat-o si au taiat de acolo o vita de vie cu un strugure de poama si au dus-o doi pe parghie. Au mai luat de asemenea rodii si smochine. 
25. Locul acesta l-au numit ei valea Escol, adica valea strugurelui, de la strugurele de poama pe care l-au taiat de acolo fiii lui Israel. 
26. Si dupa ce au cercetat ei pamantul, s-au intors dupa patruzeci de zile 
27. Si, mergand, au venit la Moise si la Aaron si la toata obstea fiilor lui Israel, la Cades, in pustiul Paran, si le-au adus lor si intregii obsti vita si le-au aratat roadele pamantului aceluia. 
28. Apoi le-au povestit si au zis: „Am fost in pamantul in care ne-ai trimis, pamantul in care curge miere si lapte si iata roadele lui. 
29. Dar poporul care locuieste in el, este indraznet si orasele sunt intarite si foarte mari, ba si pe fiii lui Enac i-am vazut acolo. 
30. Amalec locuieste in partea de miazazi a tarii; Heteii, Heveii, Iebuseii si Amoreii locuiesc in munti, iar Canaaneii locuiesc pe langa mare si pe langa raul Iordanului”. 
31. Caleb insa a linistit poporul inaintea lui Moise, zicand: „Nu, ci sa mergem si sa-l cuprindem, pentru ca il vom putea birui!” 
32. Iar oamenii cei ce fusesera cu el au zis: „Nu putem sa mergem impotriva poporului aceluia, pentru ca e mult mai puternic decat noi”. 
33. Si au imprastiat printre fiii lui Israel zvonuri rele despre pamantul pe care-l cercetasera, zicand: „Pamantul pe care l-am strabatut noi, ca sa-l vedem, este un pamant care mananca pe cei ce locuiesc in el si tot poporul, pe care l-am vazut acolo, sunt oameni foarte mari. 
34. Acolo am vazut noi si uriasi, pe fiii lui Enac, din neamul uriasilor; si noua ni se parea ca suntem fata de ei ca niste lacuste si tot asa le paream si noi lor”. 

CAPITOLUL 14 
Pedeapsa poporului pentru cartire. 

1. Atunci toata obstea a ridicat strigat si a plans poporul toata noaptea aceea; 
2. Cartind impotriva lui Moise si a lui Aaron, toti fiii lui Israel si toata obstea au zis catre ei: „Mai bine era sa fi murit in pamantul Egiptului sau sa murim in pustiul acesta! 
3. La ce ne duce Domnul in pamantul acela, ca sa cadem in razboi? Femeile noastre si copiii nostri vor fi prada. Nu ar fi, oare, mai bine sa ne intoarcem in Egipt?” 
4. Apoi au zis unii catre altii: „Sa ne alegem capetenie si sa ne intoarcem in Egipt”. 
5. Atunci au cazut Moise si Aaron cu felele la pamant inaintea intregii adunari a obstii fiilor lui Israel. 
6. Iar Iosua, fiul lui Navi si Caleb al lui Iefone, care erau din cei ce cercetasera tara, si-au rupt hainele loz 
7. Si au zis catre obstea fiilor lui Israel: „Pamantul, pe care l-am strabatut noi, este foarte, foarte bun; 
8. De va fi Domnul bun cu noi, ne va duce in pamantul acela si ni-l va da noua; in pamantul acela izvoraste lapte si miere. 
9. Deci nu va ridicati impotriva Domnului si nu va temeti de poporul pamantului aceluia, caci va ajunge mancarea noastra: ei n-au aparare, iar cu noi este Domnul. Nu va temeti de ei!” 
10. Atunci toata obstea a zis: „Sa-i ucidem cu pietre!” Dar iata slava Domnului s-a aratat in nor  tuturor fiilor lui Israel la cortul adunarii. 
11. Si a zis Domnul catre Moise: „Pana cand Ma va supara poporul acesta si pana cand nu va crede el in Mine, cu toate minunile ce am facut in mijlocul lui? 
12. Il voi lovi cu ciuma si-l voi pierde si te voi face pe tine si casa tatalui tau popor numeros si mai puternic decat acesta!” 
13. Moise insa a zis catre Domnul: „Vor auzi de aceasta Egiptenii, din mijlocul carora ai scos Tu, cu puterea Ta, pe poporul acesta 
14. Si vor spune locuitorilor pamantului acestuia, care au auzit, ca Tu, Doamne, Te afli in mijlocul poporului acestuia si Tu, Doamne, le dai sa Te vada fata catre fata, si ca Tu mergi inaintea lor, ziua in stalp de nor si noaptea in stalp de foc. 
15. Iar daca Tu vei pierde pe poporul acesta, ca pe un om, atunci popoarele care au auzit de numele Tau vor zice: 
16. Domnul n-a putut duce pe poporul acesta in pamantul pe care cu juramant l-a fagaduit sa-l dea lor si de aceea l-a pierdut in pustie. 
17. Deci, inalta-se acum puterea Ta, Doamne, cum ai spus Tu, zicand: 
18. Domnul este indelung-rabdator, mult-indurat si adevarat, iertand faradelegile, greselile si pacatele si nelasand nepedepsit, ci pedepseste nelegiuirile parintilor in copii pana la al treilea si al patrulea neam. 
19. Iarta pacatul poporului acestuia, dupa mare mila Ta, precum ai iertat Tu poporul acesta din Egipt si pana acum”. 
20. Zis-a Domnul catre Moise: „Voi ierta, dupa cuvantul tau, 
21. Dar viu sunt Eu si viu e numele Meu si de slava Domnului e plin tot pamantul: 
22. Toti barbatii cati au vazut slava Mea si minunile pe care le-am facut in pamantul Egiptului si in pustie, si M-au ispitit pana acum de zeci de ori si n-au ascultat glasul Meu, 
23. Nu vor vedea pamantul pe care Eu cu juramant l-am fagaduit parintilor lor; ci numai copiilor lor, care sunt aici cu Mine, care nu stiu ce este binele si ce este raul si tuturor nevarstnicilor, care nu judeca, acelora le voi da pamantul, iar toti cei ce M-au amarat nu-l vor vedea; 
24. Iar pe robul Meu Caleb, il voi duce in pamantul in care a umblat si semintia lui il va mosteni, pentru ca in el a fost alt duh si pentru ca el s-a supus Mie. 
25. Amalecitii si Canaaneii locuiesc pe vale; maine sa va intoarceti si sa va duceti in pustie, spre Marea Rosie”. 
26. Si a mai grait Domnul cu Moise si cu Aaron si a zis: 
27. „Pana cand aceasta obste rea va carti impotriva Mea? Cartirea cu care fiii lui Israel cartesc impotriva Mea, o aud. 
28. Deci, spune-le: Viu sunt Eu, zice Domnul! Dupa cum ati zis in auzul Meu, asa voi face cu voi: 
29. In pustia aceasta vor cadea oasele voastre si voi toti cei numarati, de la douazeci de ani in sus, care ati cartit impotriva Mea, oricati ati fi la numar, 
30. Nu veti intra in pamantul pentru care, ridicandu-Mi mana, M-am jurat sa va asez, ci numai Caleb, fiul lui Iefone, si Iosua, fiul lui Navi. 
31. Pe copiii vostri, despre care voi ziceati ca vor ajunge prada vrajmasilor, ii voi duce acolo si ei vor cunoaste pamantul pe care voi l-ati nesocotit; 
32. Iar oasele voastre vor cadea in pustia aceasta. 
33. Copiii vostri vor rataci prin pustie patruzeci de ani si vor suferi pedeapsa pentru desfranarea voastra, pana vor cadea toate oasele voastre in pustie. 
34. Dupa numarul celor patruzeci de zile, in care ati iscodit pamantul Canaan, veti purta pedeapsa pentru pacatele voastre patruzeci de ani, cate un an pentru fiecare zi, ca sa cunoasteti ce inseamna sa fiti parasiti de Mine. 
35. Eu, Domnul, am grait! Si asa voi face cu toata obstea aceasta rea, care s-a ridicat impotriva Mea: in pustia aceasta vor pieri si vor muri toti!” 
36. Si oamenii pe care-i trimisese Moise sa iscodeasca pamantul si care la intoarcere au intaratat impotriva lui toata obstea aceasta, raspandind zvonuri rele despre tara aceea, 
37. Au murit loviti inaintea Domnului, pentru ca au raspandit zvonurile despre tara aceea. 
38. Numai Iosua, fiul lui Navi, si Caleb, fiul lui Iefone, au ramas vii dintre barbatii aceia care fusesera sa iscodeasca tara Canaan. 
39. Cuvintele acestea le-a spus Moise inaintea tuturor fiilor lui Israel si poporul s-a intristat foarte tare. 
40. Sculandu-se ei deci dis-de-dimineata, s-au dus pe varful muntelui, zicand: „Iata, ne ducem la locul acela de care ne-a grait Domnul, caci am gresit!” 
41. Moise insa le-a zis: „Pentru ce calcati porunca Domnului? Nu veti izbuti. 
42. Nu va duceti, caci Domnul nu este intre voi si veti cadea inaintea vrajmasilor vostri; 
43. Caci Amalecitii si Canaaneii sunt acolo inaintea voastra si veti cadea de sabie, pentru ca v-ati abatut de la Domnul si Domnul nu va fi cu voi”. 
44. Dar ei au indraznit sa se urce pe varful muntelui; iar chivotul legii Domnului si Moise n-au parasit tabara. 
45. Atunci s-au suit Amalecitii si Canaaneii care traiau in muntele acela si i-au infrant si i-au gonit pana la Horma si s-au intors in tabara. 

CAPITOLUL 15 
Felurite jertfe. Pedeapsa pentru calcarea zilei odihnei. 

l. In vremea aceea a grait Domnul cu Moise si a zis: 
2. „Vorbeste fiilor lui Israel si le spune: Cand veti intra in pamantul vostru de locuit, pe care Eu il voi da voua, 
3. Si cand veti face jertfe Domnului din oi sau din boi, ardere de tot, sau jertfa de fagaduinta sau de buna voie, sau cand veti face la sarbatorile voastre mireasma placuta Domnului, 
4. Atunci cel ce aduce darul sau Domnului sa aduca jertfa de paine a zecea parte de efa de faina de grau curata, amestecata cu un sfert de hin de untdelemn, 
5. Si vin pentru turnare, a patra parte de hin la ardere de tot sau la jertfa de fagaduinta, la fiecare miel va face la fel intru miros bine-placut Domnului. 
6. Iar cand veti aduce berbec, adu jertfa de paine doua zecimi de efa de faina de grau curata, amestecata cu a treia parte de hin de untdelemn; 
7. Si vin de turnare sa aduci a treia parte de hin, intru miros de buna mireasma Domnului. 
8. Daca aduceti junc, ardere de tot, sau jertfa de fagaduinta, sau jertfa de impacare, 
9. Atunci cu juncul sa aduci prinos de paine trei zecimi de efa de faina de grau, amestecata cu jumatate de hin de untdelemn. 
10. Si vin pentru turnare, jumatate de hin la jertfa, intru miros de buna mireasma Domnului. 
11. Asa sa faci totdeauna, cand aduci junc sau berbec, miel sau capra, 
12. Dupa numarul jertfelor pe care le faceti; asa sa aduceti la fiecare, dupa numarul lor. 
13. Tot bastinasul sa faca asa cand aduce jertfe de acestea intru mireasma placuta Domnului. 
14. De va trai insa printre voi in pamantul vostru un strain si ar fi intre voi din neam in neam, si va voi sa aduca jertfa pentru miros placut Domnului, sa faca asa cum faceti voi. 
15. Pentru voi obstea Domnului si pentru strainul care locuieste intre voi, o singura lege sa fie, lege vesnica din neam in neam. Cum sunteti voi asa sa fie si strainul inaintea Domnului. 
16. O singura lege si aceleasi drepturi sa fie pentru voi si pentru strainul care locuieste la voi”. 
17. Si a grait Domnul cu Moise si a zis: 
18. „Vorbeste fiilor lui Israel si le spune: Cand veti intra in pamantul in care va duc, 
19. Si veti manca painea tarii aceleia, sa inaltati prinos Domnului. 
20. Parga din aluatul vostru sa inaltati dar Domnului o azima; dar s-o inaltati asa ca prinosul din arie; 
21. Parga din aluatul vostru sa inaltati dar Domnului din neam in neam. 
22. Daca insa veti gresi din nestiinta si nu veti implini toate poruncile acestea, pe care le-a rostit Domnul lui Moise, 
23. Si tot ce v-a poruncit Domnul prin Moise din ziua in care a inceput Domnul a va porunci, ????? 
24. Daca greseala e din nebagarea de seama a obstii, atunci toata obstea sa aduca din cireada un junc fara meteahna, ardere de tot, intru miros bineplacut Domnului, cu dar de paine, cu turnarea lui dupa randuiala, si din turma de capre, un tap ca jertfa pentru pacat 
25. Si se va ruga preotul pentru toata obstea fiilor lui Israel si li se va ierta, caci aceasta a fost greseala si ei au adus darul lor Domnului si jertfa pentru pacatul lor inaintea Domnului, pentru greseala lor. 
26. Atunci se va ierta intregii obsti a fiilor lui Israel si strainului care traieste intre ei, pentru ca tot poporul a facut aceasta din nestiinta. 
27. Daca vreun suflet a gresit din nestiinta, sa aduca o capra de un an jertfa pentru pacat 
28. Si se va ruga preotul pentru sufletul care a facut pacat din nestiinta inaintea Domnului si va afla mila si i se va ierta. 
29. Si pentru bastinasul din Israel si pentru strainul care traieste intre voi, o singura lege sa fie cand cineva va pacatui din nestiinta. 
30. Iar daca cineva dintre bastinasi sau dintre straini va face ceva din indrazneala, acela huleste pe Domnul si sufletul lui se va starpi din poporul sau, 
31. Caci a dispretuit cuvantul Domnului si a calcat poruncile Lui; sa se starpeasca sufletul acela si pacatul lui va fi asupra lui”. 
32. Cand se aflau fiii lui Israel in pustiu, au gasit un om adunand lemne in ziua odihnei; 
33. Si cei ce l-au gasit adunand lemne in ziua odihnei l-au adus la Moise si Aaron si la toata obstea fiilor lui Israel; 
34. Si l-au pus sub paza, pentru ca nu era inca hotarat ce sa faca cu el. 
35. Atunci a zis Domnul catre Moise: „Omul acesta sa moara; sa fie ucis cu pietre de catre toata obstea fiilor lui Israel, afara din tabara!” 
36. L-au scos deci toata obstea fiilor lui Israel afara din tabara si l-au ucis cu pietre toata obstea, afara din tabara, cum poruncise Domnul lui Moise. 
37. Si a grait Domnul cu Moise si a zis: 
38. „Vorbeste fiilor lui Israel si le spune sa-si faca ciucuri la poalele hainelor lor, din neam in neam, si pe deasupra ciucurilor de la poalele hainelor lor sa puna un siret de matase violeta. 
39. Ciucurii acestia sa fie ca, uitandu-va la ei, sa va aduceti aminte de toate poruncile Domnului si sa le impliniti si sa nu umblati dupa inima voastra si dupa ochii vostri care va indeamna la desfranare; 
40. Ca sa va aduceti aminte si sa pliniti toate poruncile Mele si sa fiti sfinti inaintea Dumnezeului vostru. 
41. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, Care v-am scos din pamantul Egiptului, ca sa fiu Dumnezeul vostru. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru”. 

CAPITOLUL 16 
Pedeapsa razvratitorilor. 

1. Atunci Core, fiul lui Ithar, fiul lui Cahat, fiul lui Levi, cu Datan si cu Abiron, fiii lui Eliab, cu On, fiul lui Felet, din semintia lui Ruben, s-au sculat impotriva lui Moise, 
2. Impreuna cu doua sute cincizeci de barbati, capetenii ale obstii fiilor lui Israel, oameni insemnati, care erau chemati la adunare. 
3. Adunandu-se acestia impotriva lui Moise si Aaron, le-au zis: „Destul! Toata obstea si toti cei ce o alcatuiesc sunt sfinti si Domnul este intre ei. Pentru ce va socotiti voi mai presus de adunarea Domnului!” 
4. Auzind acestea, Moise a cazut cu fata la pamant 
5. Si a grait lui Core si tuturor partasilor lui si le-a zis: „Maine va arata Domnul cine este al Lui si cine este sfant, ca sa si-L apropie; si pe cine va alege El, pe acela il va si apropia la Sine. 
6. Iata ce sa faceti: Core si toti partasii tai sa va luati cadelnite 
7. Si maine sa puneti in acestea foc si sa turnati in ele tamaie inaintea Domnului, si pe cine va alege Domnul, acela va fi sfant. Destul, fiii lui Levi! 
8. Apoi a zis iarasi Moise catre Core: „Ascultati, fii ai lui Levi: 
9. Oare e putin lucru pentru voi ca Dumnezeul lui Israel v-a osebit de obstea lui Israel si v-a apropiat la Sine ca sa faceti slujbe la cortul Domnului si sa stati inaintea obstii Domnului, slujind pentru ea? 
10. El te-a apropiat pe tine si cu tine pe toti fratii tai, fiii lui Levi. Alergati acum si dupa preotie? 
11. Asadar tu si toata obstea ta, v-ati adunat impotriva Domnului. Ce este Aaron, de cartiti impotriva lui?” 
12. Atunci a trimis Moise sa cheme pe Datan si pe Abiron, fiii lui Eliab. Ei insa au zis: „Nu mergem! 
13. Oare putin lucru e ca ne-ai scos din tara unde curge miere si lapte si ne-ai adus sa ne pierzi in pustie? Vrei sa si domnesti peste noi? 
14. Dusu-ne-ai tu oare in tara unde curge lapte si miere si datu-ne-ai tu oare in stapanire tarinile si viile ei? Vrei sa scoti ochii oamenilor acestora? Nu mergem!” 
15. Si s-a mahnit Moise foarte tare si a zis catre Domnul: „Sa nu-ti intorci ochii Tai la prinosul lor. Eu nici unuia dintre ei nu i-am luat asinul si rau n-am facut nici unuia dintre ei”. 
16. Apoi a zis Moise catre Core: „Sfinteste-ti ceata ta si maine sa fiti gata inaintea Domnului: tu, ei si Aaron. 
17. Luati-va fiecare cadelnite, puneti in ele tamaie si va apropiati fiecare cu cadelnita inaintea Domnului, cu doua sute cincizeci de cadelnite: si tu si Aaron sa aduceti fiecare cadelnita voastra”. 
18. Si si-a luat fiecare cadelnita sa, au pus in ele foc, au turnat tamaie in ele; si au stat inaintea intrarii cortului adunarii Moise si Aaron. 
19. Core insa a adunat impotriva lor toata obstea inaintea usii cortului adunarii. Si s-a aratat slava Domnului la toata obstea. 
20. Si a grait Domnul cu Moise si Aaron si a zis: 
21. „Osebiti-va de obstea aceasta si-i voi pierde intr-o clipa”. 
22. Iar ei au cazut cu fetele la pamant si au zis: „Doamne, Dumnezeul duhurilor si a tot trupul, un om a gresit si Tu Te manii pe toata obstea? ” 
23. Domnul insa i-a zis lui Moise: 
24. „Spune obstii: Feriti-va in toate partile de locuinta lui Core, a lui Datan si a lui Abiron”. 
25. Atunci, sculandu-se, Moise s-a dus la Datan si Abiron si s-au dus dupa el si toti batranii lui Israel. 
26. Si a zis obstii: „Feriti-va de corturile acestor oameni netrebnici si sa nu va atingeti de tot ce e al lor, ca sa nu pieriti cu toate pacatele lor”. 
27. Si ei au ocolit salasurile lui Core, Datan si Abiron; iar Datan si Abiron iesisera si stateau la usile corturilor lor, cu femeile lor si cu fiii lor si cu pruncii lor. 
28. Zis-a Moise: „Ca Domnul m-a trimis sa fac toate lucrurile acestea si ca nu le fac eu de la mine, veti cunoaste din aceea: 
29. De vor muri acestia, cum moc toti oamenii, si de-i va ajunge aceeasi pedeapsa, care ajunge pe toti oamenii, – atunci nu m-a trimis Domnul. 
30. Iar daca Domnul va face lucru neobisnuit, de-si va deschide pamantul gura sa si-i va inghiti pe ei si casele lor si corturile lor si tot ce au ei, si daca ei vor fi dusi de vii in locuinta mortilor, atunci sa stiti ca oamenii acestia au dispretuit pe Domnul”. 
31. Cum a incetat el sa spuna toate cuvintele acestea, s-a desfacut pamantul sub aceia 
32. Si si-a deschis pamantul gura sa si i-a inghitit pe ei si casele lor, pe toti oamenii lui Core si toata averea; 
33. Si s-au pogorat ei cu toate cate aveau de vii in locuinta mortilor, i-a acoperit pamantul si au pierit din mijlocul obstii. 
34. Si tot Israelul, care era imprejurul lor, a fugit la strigatele lor, ca ziceau: „Sa nu ne inghita si pe noi pamantul!” 
35. A iesit apoi foc de la Domnul si a mistuit pe cei doua sute cincizeci de barbati care au adus tamaie. 
36. Dupa aceea a grait Domnul cu Moise si a zis: 
37. „Spune lui Eleazar, fiul preotului Aaron, sa adune cadelnitele cele de arama ale celor arsi si focul strain sa-l arunce afara, caci s-au sfintit cadelnitele pacatosilor acestora prin moartea lor. 
38. Sa le sfarame deci si sa le faca foi pentru acoperit jertfelnicul. Pentru ca le-au adus aceia inaintea Domnului, s-au sfintit si vor fi semn pentru fiii lui Israel”. 
39. A luat deci Eleazar, fiul  preotului Aaron, cadelnitele cele de arama, pe care le adusesera cei arsi, si le-a prefacut in foi pentru acoperit jertfelnicul, 
40. Ca sa-si aduca aminte fiii lui Israel ca nimeni din alt neam, care nu e din semintia lui Aaron, sa nu se apropie sa aduca tamaiere inaintea Domnului, si sa nu fie ca si Core si partasii lui, precum ii graise Domnul prin Moise. 
41. A doua zi insa toata obstea fiilor lui Israel a cartit impotriva lui Moise si a lui Aaron si a zis: Voi ati omorat poporul Domnului. 
42. Si cand s-a adunat obstea impotriva lui Moise si Aaron, acestia s-au intors catre cortul adunarii, si iata norul l-a acoperit si s-a aratat slava Domnului. 
43. Si a venit Moise si Aaron la cortul adunarii. 
44. Atunci a grait Domnul cu Moise si Aaron si a zis: 
45. „Departati-va de obstea aceasta, ca intr-o clipa o voi pierde”. Iar ei au cazut cu fata la pamant. 
46. Si a zis Moise catre Aaron: „Ia-ti cadelnita, pune in ea foc de pe jertfelnic, arunca in ea tamaie si du-o repede in tabara si te roaga pentru ei, ca a iesit manie de la fata Domnului si a inceput pedepsirea poporului”. 
47. Atunci Aaron a luat, cum ii zisese Moise, a alergat in mijlocul obstii si iata se incepuse moartea in popor; si a pus tamaia si s-a rugat pentru popor; 
48. Si stand el intre morti si vii, a incetat bataia. 
49. Au murit atunci din pedepsirea aceea paisprezece mii sapte sute de oameni, afara de cei ce murisera pentru razvratirea lui Core. 
50. Iar dupa ce a incetat pedepsirea, s-a intors Aaron la Moise, la usa cortului adunarii. 

CAPITOLUL 17 
Adeverirea preotiei lui Aaron. 

l. Dupa aceea a grait Domnul lui Moise si a zis: 
2. „Spune fiilor lui Israel si ia de la ei, de la toate capeteniile lor, dupa semintii, douasprezece toiege, cate un toiag de fiecare semintie, si numele fiecarei capetenii scrie-l pe toiagul sau; 
3. Iar numele lui Aaron sa-l scrii pe toiagul lui Levi, caci un toiag vor da de fiecare capetenie de semintie. 
4. Toiegele acelea sa le pui in cortul adunarii inaintea chivotului legii, unde Ma arat tie. 
5. Si va fi ca toiagul omului pe care-l voi alege va odrasli; si asa voi potoli cartirea fiilor lui Israel, cu care cartesc ei impotriva voastra”. 
6. Si Moise a spus acestea fiilor lui Israel si toate capeteniile lor i-au dat toiegele, cate un toiag de fiecare capetenie, adica douasprezece toiege, dupa cele douasprezece semintii ale lor; si toiagul lui Aaron era intre toiegele lor. 
7. Apoi Moise a pus toiegele inaintea Domnului, in cortul adunarii. 
8. Iar a doua zi a intrat Moise si Aaron in cortul adunarii si iata toiagul lui Aaron, din casa lui Levi, odraslise, inmugurise, inflorise si facuse migdale. 
9. Si atunci a scos Moise toate toiegele de la fata Domnului la toti fiii lui Israel; si au vazut si si-au luat fiecare toiagul sau. 
10. Apoi a zis Domnul catre Moise: Pune iar toiagul lui Aaron inaintea chivotului legii spre pastrare, ca semn pentru fiii neascultatori, ca sa inceteze de a mai carti impotriva Mea, ca sa nu moara!” 
11. Si a facut Moise asa; cum ii poruncise Domnul asa a facut. 
12. Si au zis fiii lui Israel catre Moise: „Iata murim, pierim, pierim cu totii! 
13. Tot cel ce se apropie de cortul Domnului moare; nu cumva o sa murim cu totii?” 

CAPITOLUL 18 
Slujba si veniturile preotilor si levitilor. 

1. Zis-a Domnul catre Aaron: „Tu, fiii tai si casa tatalui tau cu tine veti purta pacatul pentru nepasarea de locasul sfant; tu si fiii tai impreuna cu tine veti purta pacatul pentru nepasarea de preotia voastra. 
2. Apropie-ti pe fratii tai, semintia lui Levi, neamul tatalui tau, ca sa fie pe langa tine sl sa-ti slujeasca; iar tu si fiii tai impreuna cu tine veti fi la cortul adunarii. 
3. Levitii sa pazeasca cele randuite de tine si sa faca slujba la cort, dar sa nu se apropie de lucrurile locasului sfant si de jertfelnic, ca sa nu moara si ei si voi. 
4. Sa fie deci pe langa tine si sa faca slujba la cortul adunarii si toate lucrarile la cort; iar altul sa nu se apropie de tine. 
5. Asa sa faceti slujba in locasul sfant si la jertfelnic, si nu va mai veni mania asupra fiilor lui Israel; 
6. Ca am ales din fiii lui Israel pe fratii vostri, pe leviti, si vi i-am dat ca dar inchinat Domnului, sa faca slujba la cortul adunarii; 
7. Iar tu si fiii tai sa va indepliniti preotia voastra in toate cele ce tin de jertfelnic si ce se afla inauntru dupa perdea, si sa savarsiti slujbele darului vostru preotesc, iar altul strain, de se va apropia, sa fie omorat”. 
8. Zis-a Domnul catre Aaron: „Iata Eu am dat in seama voastra parga Mea din toate cele inchinate Mie de fiii lui Israel: tie ti le-am dat acestea si dupa tine fiilor tai, pentru cinul vostru, pentru preotia voastra, prin lege vesnica. 
9. Iata ce este al tau din cele preasfinte, in afara de cele ce se dau focului: orice dar de paine al lor, orice jertfa pentru pacat a lor si orice jertfa pentru vina, ce-Mi aduc ei, aceste lucruri preasfinte sa fie ale tale si ale fiilor tai. 
10. Acestea sa le mancati in locul cel sfant. Tu si fiii tai, toti cei de parte barbateasca ai vostri pot sa manance din ele. Cele sfinte sa fie ale tale. 
11. Si iata ce sa mai fie al vostru din darurile lor ridicate: toate darurile ridicate ale fiilor lui Israel si toate darurile lor leganate ti le-am dat tie si fiilor tai si fiicelor tale, care sunt cu tine, prin lege vesnica. Tot cel curat din casa ta poate sa manance din acestea. 
12. Toata parga de untdelemn si toata parga de struguri si parga graului lor, toate cate aduc ei Domnului, ti le-am dat tie. 
13. Cele dintai roade ale pamantului lor, pe care le aduc ei Domnului, sa fie ale tale, si tot cel curat din casa ta poate sa manance din acestea. 
14. Tot ce este afierosit in Israel sa fie al tau. 
15. Tot ce se naste intai din tot trupul, din oameni si din dobitoace, si se aduce Domnului, sa fie al tau; dar intaiul nascut dintre oameni sa se rascumpere si intaiul nascut dintre dobitoacele necurate sa se rascumpere; 
16. Iar pretul rascumpararii lui, la o luna dupa nastere, este cinci sicli de argint, dupa siclul sfant, care are douazeci de ghere. 
17. Insa intaiul nascut al vacilor, intaiul nascut al oilor si intaiul nascut al caprelor, nu se rascumpara: acestia sunt sfintiti; cu sangele lor sa stropesti jertfelnicul. Grasimea lor s-o arzi ca jertfa, intru miros de buna mireasma Domnului; 
18. Iar carnea lor este a ta si tot ale tale sunt pieptul inaltat si soldul drept. 
19. Toate darurile sfinte, inaltate, care se aduc Domnului de fiii lui Israel, ti le dau tie, fiilor tai si fiicelor tale care sunt cu tine, prin lege vesnica. Acest legamant de necalcat este vesnic inaintea Domnului pentru tine si pentru urmasii tai”. 
20. Zis-a Domnul catre Aaron: „In pamantul lor nu vei avea nici mostenire, nici parte nu vei avea intre ei. Eu sunt partea ta si mostenirea ta intre fiii lui Israel, 
21. Iar fiilor lui Levi, iata, Eu le-am dat mostenire toata zeciuiala din toate cate are Israel, pentru slujba lor pe care o fac la cortul adunarii. 
22. De acum fiii lui Israel sa nu mai vina la cortul adunarii, ca sa nu faca pacat aducator de moarte. 
23. Ci la cortul adunarii sa faca slujba levitii si sa ia asupra-si pacatul lor. Aceasta este lege vesnica in neamul vostru. 
24. Dar printre fiii lui Israel ei nu vor avea mostenire, caci zeciuiala fiilor lui Israel, pe care acestia o aduc dar Domnului, am dat-o levitilor mostenire si de aceea le-am si zis Eu ca nu vor avea mostenire intre fiii lui Israel”. 
25. Apoi a grait Domnul lui Moise si a zis: 
26. „Vorbeste levitilor si le zi: Cand veti lua de la fiii lui Israel zeciuiala, pe care v-am dat-o ca mostenire, sa inaltati din ea dar Domnului a zecea parte, ca zeciuiala, 
27. Si vi se va socoti acest dar al vostru ca graul din arie si ca mustul de la teasc. 
28. Astfel veti aduce si voi dar Domnului din toate zeciuielile voastre, cate veti lua de la fiii lui Israel, si veti da din ele, dar Domnului, preotului Aaron. 
29. Din toate cele daruite voua, cele mai bune din toate cele sfintite sa le aduceti dar Domnului, 
30. Si sa le spui: De veti aduce din acestea partea cea mai buna, se va socoti levitilor ca cele primite de la arie si ca cele primite de la teasc. 
31. Aceasta sa o mancati oriunde voi, si fiii vostri, si familiile voastre, caci aceasta va este plata pentru munca voastra la cortul adunarii. 
32. Pentru aceasta nu veti avea pacat, de veti aduce cele mai bune din toate; si sfintele prinoase ale fiilor lui Israel nu le veti intina si nu veti muri”. 

CAPITOLUL 19 
Porunca despre juninca rosie si apa curatirii. 

1. Grait-a Domnul cu Moise si Aaron si a zis: 
2. „Iata porunca legii, pe care a dat-o Domnul, cand a zis: Spune fiilor lui Israel sa-ti aduca o juninca rosie, fara meteahna, care sa nu aiba cusur si sa nu fi purtat jug; 
3. Sa o dai preotului Eleazar, sa o scoata afara din tabara, la loc curat, si sa o junghie inaintea lui. 
4. Apoi sa ia preotul Eleazar din sangele ei si sa stropeasca cu sange spre partea de dinainte a cortului adunarii de sapte ori. 
5. Dupa aceea sa o arda de tot inaintea lui; sa arda adica si carnea si pielea si sangele si necuratenia ei. 
6. Apoi sa ia preotul lemn de cedru, isop si ata de lana rosie si sa le arunce pe juninca ce se arde. 
7. Sa-si spele preotul hainele sale, sa-si spele trupul cu apa, apoi sa intre in tabara si necurat va fi pana seara. 
8. Cel ce a ars-o de asemenea sa-si spele hainele sale, sa-si spele trupul cu apa si necurat va fi pana seara. 
9. Un om curat sa stranga cenusa junincii, s-o puna afara din tabara la loc curat si sa se pastreze pentru obstea fiilor lui Israel, ca sa se faca cu ea apa de stropire, adica apa de curatire. 
10. Cel ce a adunat cenusa junincii sa-si spele hainele sale si sa fie necurat pana seara. Aceasta sa fie asezamant vesnic pentru fiii lui Israel si pentru strainii ce traiesc la dansii. 
11. Cel ce se va atinge de trupul mort al unui om sa fie necurat sapte zile. 
12. Acesta sa se curete cu aceasta apa in ziua a treia si in ziua a saptea si va fi curat; iar de nu se va curati in ziua a treia si in ziua a saptea, nu va fi curat. 
13. Tot cel ce sg va atinge de trupul mort al unui om si nu se va curati, acela va intina locasul Domnului; omul acela se va starpi din Israel, caci n-a fost stropit cu apa curatitoare si este necurat si necuratia lui e inca asupra lui. 
14. Iata legea: De va muri un om intr-o casa, tot cel ce va intra in casa aceea si cate sunt in casa vor fi necurate sapte zile. 
15. Tot vasul descoperit, care nu este legat la gura si n-are capac pe el, este necurat. 
16. Tot cel ce se va atinge in camp de cel ucis cu sabia sau de mort sau de os de om sau de mormant va fi necurat sapte zile. 
17. Pentru cel necurat sa se ia din cenusa jertfei arse pentru curatire si sa se toarne peste ea intr-un vas apa de izvor; 
18. Apoi un om curat sa ia isop, sa-l moaie in apa aceea si sa stropeasca din ea casa, lucrurile si oamenii cati sunt acolo si pe cel ce s-a atins de os de om sau de ucis sau de mort sau de mormant. 
19. Cel curat sa stropeasca pe cel necurat in ziua a treia si in ziua a saptea si sa-l curete in ziua a saptea. Apoi sa-si spele hainele sale si trupul sau cu apa si va fi necurat pana seara. 
20. Iar daca vreun om va fi necurat si nu se va curati, omul acela se va starpi din obste, caci a spurcat locasul Domnului; caci nu s-a stropit cu apa curatitoare si este necurat. 
21. Acesta sa fie asezamant vesnic pentru dansii. Cel ce a stropit cu apa curatitoare sa-si spele hainele sale; cel ce s-a atins de apa curatitoare va fi necurat pana seara. 
22. Tot lucrul de care se va atinge cel necurat va fi necurat; si tot ce se va atinge de acel lucru va fi necurat pana seara”. 

CAPITOLUL 20 
Apa din piatra. Moartea Mariamii si a lui Aaron. 

1. In luna intai a ajuns toata obstea fiilor lui Israel in pustiul Sin si s-a oprit poporul in Cades. Si a murit Mariam si a fost ingropata acolo. 
2. Acolo insa nu era apa pentru obste si s-au adunat ei impotriva lui Moise si a lui Aaron, 
3. Si blestema poporul pe Moise si zicea: „O, de am fi murit si noi cand au murit fratii nostri inaintea Domnului! 
4. La ce ati adus voi obstea Domnului in pustiul acesta, ca sa ne omorati si pe noi si dobitoacele noastre? 
5. Si la ce ne-ati scos din Egipt, ca sa ne aduceti in acest loc rau, unde nu se poate semana si nu sunt nici smochini, nici vite, nici rodii si nici macar apa de baut?” 
6. Atunci s-au dus Moise si Aaron din fata poporului la usa cortului adunarii si au cazut cu fetele la pamant si s-a aratat slava Domnului peste ei. 
7. Si a grait Domnul cu Moise si a zis: 
8. „Ia toiagul si aduna obstea, tu si Aaron, fratele tau, si graiti stancii inaintea lor si ea va va da apa; si le veti scoate apa din stanca si veti adapa obstea si dobitoacele ei”. 
9. A luat deci Moise toiagul din fata Domnului, cum poruncise Domnul. 
10. Si au adunat Moise si Aaron obstea la stanca si a zis catre obste: „Ascultati, indaratnicilor, au doara din stanca aceasta va vom scoate apa?” 
11. Apoi si-a ridicat Moise mana si a lovit in stanca cu toiagul sau de doua ori si i iesit apa multa si baut obstea si dobitoacele ei. 
12. Atunci a zis Domnul catre Moise si Aaron: „Pentru ca nu M-ati crezut, ca sa aratati sfintenia Mea inaintea ochilor fiilor lui Israel, de aceea nu veti duce voi adunarea aceasta in pamantul pe care am sa i-l dau”. 
13. Aceasta este apa Meriba, caci aici fiii lui Israel s-au certat inaintea Domnului, iar El S-a sfintit intre ei. 
14. Din Cades a trimis Moise soli la regele Edomului, ca sa-i spuna: „Asa zice fratele tau Israel: Tu stii toate greutatile ce am indurat. 
15. Parintii nostri s-au pogorat in Egipt si noi am pribegit in Egipt vreme multa; dar Egiptenii ne-au facut rau noua si parintilor nostri. 
16. De aceea am strigat catre Domnul si a auzit Domnul glasul nostru si a trimis ingerul Sau de ne-a scos din Egipt; si acum suntem in Cades, orasul cel mai apropiat de hotarul tau. 
17. Ingaduieste-ne sa trecem prin tara ta, ca nu ne vom abate pe la ogoare si pe la vii, nici apa nu vom bea din fantanile tale; ci vom trece pe drumul imparatesc, neabatandu-ne nici la dreapta, nici la stanga, pana vom iesi din hotarele tale”. 
18. Edom insa i-a raspuns: „Sa nu treci pe la mine, iar de nu vei asculta voi iesi cu razboi inaintea ta”. 
19. Zisu-i-au fiii lui Israel: „Vom merge pe drumul cel mare si de vom bea din apa ta, noi sau dobitoacele noastre, iti vom plati; vom trece numai cu piciorul, ceea ce e un lucru de nimic”. 
20. Iar acela i-a raspuns: „Sa nu treci pe la mine!” Si a iesit Edom inaintea lui cu popor mult si cu mana puternica. 
21. Deci nu s-a invoit Edom sa dea voie lui Israel sa treaca prin hotarele lui si Israel s-a departat de la el. 
22. Dupa aceea au pornit fiii lui Israel din Cades si au venit toata obstea la muntele Hor. 
23. Iar la muntele Hor, care e langa hotarele tarii lui Edom, a grait Domnul cu Moise si cu Aaron si a zis: 
24. „Aaron va fi adaugat la poporul sau, ca el nu va intra in pamantul pe care il voi da fiilor lui Israel, pentru ca nu v-ati supus poruncii Mele la apa Meriba. 
25. Sa iei dar pe fratele tau Aaron si pe Eleazar, fiul lui, si sa-i sui pe muntele Hor inaintea intregii obsti; 
26. Sa dezbraci acolo de pe Aaron hainele lui si sa imbraci cu ele pe Eleazar, fiul lui, si Aaron sa se duca si sa moara acolo”. 
27. Si a facut Moise asa cum ii poruncise Domnul: i-a suit pe muntele Hor inaintea ochilor intregii obsti. 
28. Acolo a dezbracat Moise de pe Aaron hainele lui si a imbracat cu ele pe Eleazar, fiul lui. Si a murit Aaron pe varful muntelui, iar Moise si Eleazar s-au pogorat din munte. 
29. Vazand toata obstea ca a murit Aaron, l-a plans toata casa lui Israel treizeci de zile. 

CAPITOLUL 21 
Sarpele de arama. 

l. Auzind insa regele canaanean din Arad, care locuia la miazazi, ca Israel vine pe drumul dinspre Atarim, a intrat in lupta cu Israelitii si a luat pe unii din ei in robie. 
2. Atunci a facut Israel fagaduinta Domnului si a zis: „De vei da pe poporul acesta in mainile mele, il voi nimici pe el si cetatile lui”. 
3. Si a ascultat Domnul glasul lui Israel si a dat pe Canaanei in mainile lui si el i-a nimicit pe ei si orasele lor si a pus locului aceluia numele: Horma, adica nimicire. 
4. De la muntele Hor au apucat pe calea Marii Rosii, ca sa ocoleasca pamantul lui Edom, dar pe drum poporul a inceput sa-si piarda rabdarea. 
5. Si graia poporul impotriva lui Dumnezeu si impotriva lui Moise, zicand: „La ce ne-ai scos din pamantul Egiptului, ca sa ne omori in pustiu, ca aici nu este nici paine, nici apa si sufletul nostru s-a scarbit de aceasta hrana saracacioasa”. 
6. Atunci a trimis Domnul asupra poporului serpi veninosi, care muscau poporul, si a murit multime de popor din fiii lui Israel. 
7. A venit deci poporul la Moise si a zis: „Am gresit, graind impotriva Domnului si impotriva ta; roaga-te Domnului, ca sa departeze serpii de la noi”. Si s-a rugat Moise Domnului pentru popor. 
8. Iar Domnul a zis catre Moise: „Fa-ti un sarpe de arama si-l pune pe un stalp; si de va musca sarpele pe vreun om, tot cel muscat care se va uita la el va trai. 
9. Si a facut Moise un sarpe de arama si l-a pus pe un stalp; si cand un sarpe musca vreun om, acesta privea la sarpele cel de arama si traia. 
10. Sculandu-se de acolo, fiii lui Israel au tabarat la Obot. 
11. Iar dupa ce s-au ridicat si din Obot, au tabarat la Iie-Abarim, dincolo de pustiu, in fata Moabului, catre rasaritul soarelui. 
12. De acolo s-au ridicat si au tabarat in valea Zared. 
13. Ridicandu-se apoi si de acolo, au tabarat dincolo de Arnon, in pustia care e afara din hotarele Amoreilor. Caci Arnonul este hotar intre Moabiti si Amorei. 
14. De aceea se si zice in „Cartea razboaielor Domnului”: 
15. Domnul a cuprins Vahebul cu curgerile sale navalnice si suvoaiele Arnonului si povarnisul curgerilor de apa care se intinde pana la localitatea Ar si se opreste in hotarul Moabului. 
16. De acolo s-au indreptat spre Beer, fantana despre care a zis Domnul lui Moise: „Aduna poporul si le voi da apa sa bea”. 
17. Atunci a cantat Israel la fantana cantarea aceasta: „Laudati fantana aceasta, cantati imne in cinstea ei! 
18. Fantana pe care principii au sapat-o, pe care mai-marii poporului au deschis-o cu sceptrul, cu toiegele lor!” 
19. Din Beer au mers la Matana, de la Matana la Nahaliel, de la Nahaliel la Bamot; 
20. Iar de la Bamot la valea din campia Moabului, pe varful muntelui Fazga, in fata pustiului. 
21. De acolo a trimis Moise soli la Sihon, regele Amoreilor, cu vesti de pace, ca sa i se spuna: 
22. „Da-mi voie sa trec prin tara ta. Nu ne vom abate nici la ogorul tau, nici la via ta, nici apa din fantana ta nu vom bea, ci vom trece de hotarele tale!” 
23. Dar Sihon n-a ingaduit lui Israel sa treaca prin tara lui, ci si-a adunat tot poporul sau si a pasit impotriva lui Israel in pustie, inaintand pana la Iahat, unde s-a luptat cu Israel. 
24. Insa Israel l-a batut, macelarindu-l cu sabia, si i-a cuprins tara de la Arnon pana la Iaboc, pana la fiii lui Amon, caci hotarele Amonitilor erau intarite. 
25. Luand toate cetatile acestea, Israel s-a asezat in cetatile Amoreilor: in Hesbon si in toate satele care tineau de el. 
26. Caci Hesbonul era cetatea lui Sihon, regele Amoreilor. Acesta se luptase cu fostul rege al Amoreilor si-i luase din maini toata tara Amoreilor de la Aroer pana la Arnon. 
27. De aceea si zic rapsozii in bataie de joc: „Veniti la Hesbon, ca sa se zideasca si sa se intareasca cetatea lui Sihon. 
28. Ca a iesit foc din Hesbon si para de foc din cetatea lui Sihon si a mistuit Ar-Moabul si pe stapanii muntilor Arnonului. 
29. Vai de tine, Moab! Esti pierdut, poporul lui Camos! Feciorii lui s-au risipit si fetele lui au ajuns roabe la Sihon, regele Amoreilor. 
30. Tras-am asupra lor cu sageti. De la Hesbon pana la Dibon tot este daramat, am pustiit tot pana la Nofa, care e aproape de Medeba”. 
31. Si asa s-a asezat Israel in toate cetatile Amoreilor. 
32. De acolo a trimis Moise sa iscodeasca Iazerul, pe care l-a luat impreuna cu satele lui si a alungat pe Amoreii care locuiau acolo. 
33. Si intorcandu-se, a luat calea spre Vasan; iar Og, regele Vasanului, a iesit inaintea lor cu tot poporul sau, ca sa se razboiasca la Edrei. 
34. Atunci a zis Domnul catre Moise: „Sa nu te temi de el, ca-l voi da in mainile tale pe el si tot poporul lui si toata tara lui si vei face cu el cum ai facut cu Sihon, regele Amoreilor, care locuia in Hesbon”. 
35. Si l-a batut pe el, pe fiii lui, si pe tot poporul lui, de n-a lasat viu nici pe unul din ai lui, si a cuprins tara lui. 

CAPITOLUL 22 
Valaam. 

1. Purcezand apoi de acolo, fiii lui Israel au tabarat in sesurile Moabului, langa Iordan, in fata Ierihonului. 
2. Iar Balac, fiul lui Sefor, vazand toate cate facuse Israel Amoreilor, 
3. S-a infricosat foarte tare de poporul acesta, pentru ca era mult la numar, si s-au inspaimantat Moabitii de fiii lui Israel 
4. Si au zis catre capeteniile Madianitilor: „Poporul acesta mananca acum totul imprejurul nostru, cum mananca boul iarba campului”. Balac insa, feciorul lui Sefor, era atunci regele Moabitilor. 
5. Deci a trimis acesta soli la Valaam, fiul lui Beor, in Petor, care e asezat langa raul Eufrat, in pamantul fiilor poporului sau, ca sa-l cheme si sa-i spuna: „Iata a iesit un popor din Egipt si a acoperit fata pamantului si traieste langa mine. 
6. Vino deci si-mi blesteama poporul acesta, ca este mai tare decat mine, si atunci poate voi fi in stare sa-l bat si sa-l alung din tara. Eu stiu ca pe cine binecuvantezi tu acela este binecuvantat, si pe cine blestemi este blestemat”. 
7. S-au dus deci batranii Moabitilor si batranii Madianitilor cu mainile pline de daruri pentru vraji; si ajungand la Valaam, i-au spus vorbele lui Balac. 
8. Iar el le-a zis: „Ramaneti aici peste noapte si va voi da raspuns cum imi va spune Domnul”. Si au ramas capeteniile lui Moab la Valaam. 
9. Atunci a venit Dumnezeu la Valaam si a zis: „Cine sunt oamenii aceia de la tine?” 
10. Iar Valaam a zis catre Dumnezeu: „Balac, fiul lui Sefor, regele Moabului, i-a trimis la mine sa-mi spuna: 
11. Iata a iesit din Egipt un popor si a acoperit fata pamantului si locuieste langa mine; vino dar de mi-l blesteama, doar l-as putea birui si alunga din tara”. 
12. Dumnezeu insa a zis catre Valaam: „Sa nu te duci cu ei si sa nu blestemi pe poporul acela, ca este binecuvantat”. 
13. Dimineata s-a sculat Valaam si a zis catre batranii lui Balac: „Duceti-va la stapanul vostru, ca nu ma lasa Dumnezeu sa merg cu voi”. 
14. Sculandu-se deci, capeteniile Moabului au venit la Balac si i-au spus: „Valaam n-a vrut sa vina cu noi”. 
15. Atunci Balac a trimis alti soli mai multi si mai insemnati decat aceia. 
16. Si venind acestia la Valaam, i-au zis: „Asa graieste Balac al lui Sefor: Nu te lepada a veni pana la mine; 
17. Ca iti voi da cinste mare si-ti voi face toate cate-mi vei zice; vino insa si-mi blesteama poporul acesta”. 
18. Iar Valaam a raspuns si a zis catre capeteniile lui Balac: „Chiar de mi-ar da Balac casa sa plina de argint si de aur, nu pot sa calc porunca Domnului Dumnezeului meu si sa fac ceva mic sau mare dupa placul meu. 
19. Ramaneti insa acum si voi aici peste noapte si voi vedea ce-mi va mai spune Domnul”. 
20. Atunci a venit Dumnezeu la Valaam noaptea si i-a zis: „Daca oamenii acestia au venit sa te cheme, scoala si te du cu ei; dar sa faci ceea ce-ti voi zice Eu!” 
21. A doua zi s-a sculat Valaam, si-a pus samarul pe asina sa si s-a dus cu capeteniile Moabului. 
22. Dar se aprinsese mania lui Dumnezeu pentru ca s-a dus, iar ingerul Domnului s-a sculat, ca sa-l mustre pe cale. 
23. Cum sedea el pe asina sa, insotit de doua slugi ale sale, a vazut asina pe ingerul Domnului, care statea in drum cu sabia ridicata in mana, si s-a abatut din drum pe camp; iar Valaam a batut asina cu toiagul sau, ca sa o intoarca la drum. 
24. Dar ingerul Domnului a stat in drumul ingust intre vii, unde de o parte si de alta era zid; 
25. Si asina, vazand ingerul Domnului, s-a tras catre zid si a strans piciorul lui Valaam in zid, si acesta iar a inceput s-o bata. 
26. Ingerul Domnului insa a trecut iar si a stat la loc stramt, unde nu era chip sa te abati nici la dreapta, nici la stanga. 
27. Iar asina, vazand pe ingerul Domnului, s-a culcat sub Valaam. Atunci s-a maniat Valaam si a inceput sa bata asina cu toiagul. 
28. Dar Domnul a deschis gura asinei si aceasta a zis catre Valaam: „Ce ti-am facut eu, de ma bati acum pentru a treia oara?” 
29. Si Valaam a zis catre asina: „Pentru ca ti-ai ras de mine; de as fi avut in mana o sabie, te-as fi ucis aici pe loc”. 
30. Raspuns-a asina lui Valaam: „Au nu sunt eu asina ta, pe care ai umblat din tineretile tale si pana in ziua aceasta? Avut-am oare deprinderea de a ma purta asa cu tine?” Si el a zis: „Nu!” 
31. Atunci a deschis Domnul ochii lui Valaam si acesta a vazut pe ingerul Domnului, care statea in mijlocul drumului cu sabia ridicata in mana, si s-a inchinat si a cazut cu fata la pamant. 
32. Iar ingerul Domnului i-a zis: „De ce ai batut asina ta de trei ori? Eu am iesit sa te impiedic, deoarece calea ta nu este dreapta inaintea mea; 
33. Si asina, vazandu-ma pe mine, s-a intors de la mine de trei ori pana acum; daca ea nu s-ar fi intors de Ia mine, eu te-as fi  ucis pe tine, iar pe ea as fi lasat-o vie”. 
34. Zis-a Valaam catre ingerul Domnului: „Am pacatuit, pentru ca n-am stiut ca stai tu in drum inaintea mea. Deci, daca aceasta nu este placut in ochii tai, atunci ma voi intoarce”. 
35. Iar ingerul Domnului a zis catre Valaam: „Du-te cu  oamenii acestia, dar sa graiesti ceea ce-ti voi spune eu!” si s-a dus Valaam cu capeteniile lui Balac. 
36. Cand a auzit Balac ca vine Valaam, a iesit in intampinarea lui in orasul moabit, care este langa hotarul de la Arnon, chiar la hotar. 
37. Si a zis Valaam catre Balac: „Iata acum am venit la tine. Dar pot eu, oare, sa-ti spun ceva? 
38. Ce-mi va pune Dumnezeu in gura, aceea iti voi grai!” 
39. Apoi s-a dus Valaam cu Balac si au mers la Kiriat-Hutot. 
40. Atunci a junghiat Balac oi si boi si a trimis lui Valaam si capeteniilor ce erau cu el. 
41. Iar a doua zi de dimineata, a luat Balac pe Valaam si l-a suit pe inaltimile lui Baal, ca sa-i arate de acolo o parte din popor. 

CAPITOLUL 23 
Valaam binecuvinteaza pe Israeliti. 

1. Atunci a zis Valaam catre Balac: „Zideste-mi aici sapte jertfelnice si pregateste-mi sapte vitei si sapte berbeci”. 
2. Si a facut Balac dupa cum zisese Valaam: au ridicat Balac si Valaam cate un vitel si cate un berbec pe fiecare jertfelnic. 
3. Apoi a zis Valaam catre Balac: „Stai langa jertfa ta, iar eu ma duc, ca poate imi va iesi Domnul inainte si ce-mi va descoperi El aceea iti voi spune”. Si a ramas Balac langa jertfa sa, iar Valaam s-a dus intr-un loc inalt sa intrebe pe Dumnezeu. 
4. Si S-a aratat Dumnezeu lui Valaam si a zis Valaam catre El: „Am zidit sapte jertfelnice si am suit cate un vitel si cate un berbec pe fiecare jertfelnic”. 
5. Iar Domnul a pus cuvant in gura lui Valaam si a zis: „Intoarce-te la Balac si sa-i zici asa!” 
6. Si s-a intors la acesta si iata el statea la arderile de tot ale lui si toate capeteniile Moabului erau cu el. Si a fost peste el Duhul Domnului si si-a rostit cuvantul sau, zicand: 
7. „Din Mesopotamia m-a adus Balac, regele Moabului, din muntii Rasaritului si mi-a zis: Vino si-mi blesteama pe Iacov, vino si osandeste pe Israel! 
8. Cum sa blestem pe cel ce nu-l blesteama Dumnezeu? Sau cum sa osandesc pe cel ce nu-l osandeste Dumnezeu? 
9. De pe varful muntelui ma uit la el si de pe dealuri il privesc. Iata un popor care traieste deosebi si nu se numara cu alte popoare. 
10. Cine va numara pe urmasii lui Iacov si gloatele din Israel cine le va socoti? Sa moara sufletul meu moartea dreptilor acestora si sa fie sfarsitul meu ca sfarsitul lor!” 
11. Atunci a zis Balac catre Valaam: „Ce mi-ai facut? Eu te-am adus sa-mi blestemi pe vrajmasii mei si iata tu ii binecuvantezi!” 
12. Valaam insa a zis catre Balac: „Oare sa nu spun eu lui Balac ceea ce-mi pune Domnul in gura?” 
13. Iar Balac a zis catre el: „Vino cu mine in alt loc, de unde nu-l vei vedea tot, ci numai o parte din el vei vedea, iar tot nu-l vei vedea: sa mi-l blestemi de acolo”. 
14. Si l-a dus pe el la locul de straja, pe varful muntelui Fazga, si a zidit acolo sapte jertfelnice si a pus cate un vitel si cate un berbec pe fiecare jertfelnic. 
15. Si a zis Valaam catre Balac: „Stai aici langa jertfa ta, iar eu ma duc sa intreb pe Dumnezeu!” 
16. Atunci a intampinat Dumnezeu pe Valaam si a pus cuvant in gura lui si a zis: „Intoarce-te la Balac si sa-i graiesti acestea”. 
17. Si s-a intors la el si statea la jertfa sa cu toate capeteniile Moabului. Si l-a intrebat Balac: „Ce ti-a spus Domnul?” 
18. Iar el si-a rostit cuvantul sau si a zis: „Scoala si asculta Balac! Ia aminte la mine, fiul lui Sefor! 
19. Dumnezeu nu este ca omul, ca sa-L minti, nici ca fiul omului, ca sa-I para rau. Au zice-va El si nu va face? Sau va grai si nu va implini? 
20. Iata am primit porunca sa binecuvantez; El a binecuvantat si eu nu pot intoarce binecuvantarea. 
21. El nu vede nedreptate in Iacov si nu zareste silnicie in Israel; Domnul Dumnezeul sau este cu el si in mijlocul lui se aude strigat de veselie ca pentru un imparat. 
22. Dumnezeu l-a scos din Egipt, puterea lui este ca a unui taur. 
23. Pentru ca nu este vrajitorie in Iacov, nici farmece in Israel, la vreme se va spune lui Iacov si lui Israel; cele ce vrea sa plineasca Dumnezeu! 
24. Iata un popor care se ridica asemenea unei leoaice si ca un leu se scoala, care nu se culca pana n-a sfasiat prada si pana n-a baut sangele ucisilor!” 
25. Zis-a Balac catre Valaam: „Nici de blestemat sa nu-l blestemi, nici de binecuvantat sa nu-l binecuvantezi”. 
26. Iar Valaam a raspuns si a zis catre Balac: „Nu ti-am grait eu, oare, ca voi face ce-mi va spune Domnul?” 
27. Atunci a zis Balac catre Valaam: „Hai sa te duc in alt loc: poate-I va placea lui Dumnezeu si mi-I vei blestema de acolo”. 
28. Si a luat Balac pe Valaam pe varful lui Peor, care priveste spre pustie. 
29. Aici Valaam a zis catre Balac: „Zideste-mi sapte jertfelnice si pregateste-mi sapte vitei si sapte berbeci”, 
30. Si a facut Balac, cum a zis Valaam, si a pus cate un vitel si cate un berbec pe fiecare jertfelnic. 

CAPITOLUL 24 
Proorocia lui Valaam 

1. Vazand Valaam ca Domnul binevoieste sa se binecuvanteze Israel, n-a mai alergat dupa obicei la vrajitorii, ci s-a intors cu fata spre pustie; 
2. Si ridicandu-si Valaam ochii sai, a vazut pe Israel asezat dupa semintiile sale si a venit peste dansul duhul lui Dumnezeu, 
3. Si si-a rostit el cuvantul sau, zicand: „Asa zice Valaam, fiul lui Beor; asa graieste barbatul cel ce vede cu adevarat; 
4. Asa glasuieste cel ce asculta cuvantul lui Dumnezeu, cel ce cunoaste gandurile Celui Atotputernic, cel ce vede descoperirile lui Dumnezeu, ca in vis, dar ochii si-i are deschisi: 
5. Cat sunt de frumoase salasurile tale, Iacove, corturile tale, Israele! 
6. Se desfasoara ca niste vai, ca niste gradini pe langa rauri, ca niste cedri pe langa ape, ca niste corturi pe care le-a infipt Domnul! 
7. Iesi-va din samanta lui un Om, care va stapani neamuri multe si stapanirea Lui va intrece pe a lui Agag si imparatia Lui se va inalta. 
8. Dumnezeu l-a scos din Egipt si puterea lui va fi ca a taurului; manca-va popoarele dusmane lui, va sfarama oasele lor si cu sagetile sale va sageta pe vrajmasi. 
9. Plecatu-s-a si s-a culcat ca un leu si ca o leoaica; cine-l va scula? Cel ce te binecuvanteaza, binecuvantat sa fie, si cel ce te blesteama sa fie blestemat!” 
10. Atunci s-a maniat Balac pe Valaam si, frangandu-si mainile, a zis Balac catre Valaam: „Eu te-am chemat sa-mi blestemi pe vrajmasii mei, iar tu, iata, i-ai binecuvantat de trei ori pana acum. 
11. Fugi dar in tara ta! Am zis ca te voi cinsti; dar iata ca Domnul te-a lipsit de cinste”. 
12. Valaam insa a zis catre Balac: „N-am spus eu oare solilor tai pe care i-ai trimis la mine: 
13. Chiar de mi-ar da Balac casa sa plina de argint si de aur, nu voi putea sa calc porunca Domnului, ca sa fac ceva bun sau rau dupa placul meu; cate-mi va spune Domnul, acelea le voi grai? 
14. Deci, iata, ma duc repede in tara mea; dar vino sa-ti spun ce are sa faca poporul acesta cu poporul tau in vremurile viitoare”. 
15. Si si-a urmat Valaam cuvantul sau si a zis: „Asa graieste Valaam, fiul lui Beor; asa graieste barbatul cel ce vede cu adevarat, 
16. Cel ce asculta cuvintele lui Dumnezeu, cel ce are stiinta de la Cel Preainalt si vede descoperirile lui Dumnezeu, ca in vis, dar ochii ii sunt deschisi: 
17. Il vad, dar acum inca nu este; il privesc, dar nu de aproape; o stea rasare din Iacov; un toiag se ridica din Israel si va lovi pe capeteniile Moabului si pe toti fiii lui Set ii va zdrobi. 
18. Lua-va de mostenire pe Edom si va stapani Seirul vrajmasilor sai si Israel isi va arata puterea. 
19. Din Iacov se va scula Cel ce va stapani cu putere si va pierde pe cei ce vor ramane in cetate”. 
20. Apoi vazand pe Amalec, si-a urmat cuvantul si a zis: „Cel intai dintre popoare e Amalec, dar si neamul lui va pieri”. 
21. Vazand dupa aceea pe Chenei, si-a urmat cuvantul si a zis: „Locuinta ta e tare si cuibul tau e asezat pe stanca; 
22. Dar Cain va fi daramat si nu este mult pana ce Asur te va duce in robie”. 
23. Iar cand a vazut pe Og, si-a urmat cuvantul si a zis: „Vai, vai, cine va mai trai cand Dumnezeu va aduce acestea! 
24. Veni-vor corabii de la Chitim si vor smeri pe Asur, vor smeri pe Heber, dar si acelea vor pieri”. 
25. Sculandu-se apoi Valaam s-a intors inapoi, in tara sa; si s-a dus si Balac intru ale sale. 

CAPITOLUL 25 
Pedeapsa pentru idolatrie si desfranare. 

l. Atunci s-a asezat Israel in Sitim, dar poporul a inceput sa se spurce, pacatuind cu fetele din Moab. 
2. Ca acestea ii chemau la jertfele idolilor lor si manca poporul din acele jertfe si se inchina la dumnezeii lor. 
3. Asa s-a lipit Israel de Baal-Peor, pentru care s-a aprins mania lui Dumnezeu asupra lui Israel. 
4. Si a zis Domnul catre Moise: „Ia pe toate capeteniile poporului si le spanzura de copaci pentru Domnul inainte de asfintitul soarelui, ca sa se abata de la Israel iutimea maniei Domnului”. 
5. Atunci a zis Moise catre judecatorii lui Israel: „Ucideti fiecare pe oamenii vostri care s-au lipit de Baal-Peor”. 
6. Dar iata oarecare din fiii lui Israel a venit si a adus intre fratii sai o madianita, in ochii lui Moise si in ochii intregii obsti a fiilor lui Israel, cand plangeau ei la usa cortului adunarii. 
7. Atunci Finees, fiul lui Eleazar, fiul preotului Aaron, vazand aceasta, s-a sculat din mijlocul obstii si, luand in mana lancea sa, 
8. A intrat dupa israelit in salas si i-a strapuns pe amandoi, pe israelit si pe femeie, in pantece; si a incetat pedepsirea fiilor lui Israel. 
9. Cei ce au murit de pedeapsa aceasta au fost douazeci si patru de mii. 
10. Si a grait Domnul cu Moise si a zis: 
11. „Finees, feciorul lui Eleazar, fiul preotului Aaron, a abatut mania Mea de la fiii lui Israel, ravnind intre ei pentru Mine, si n-am mai pierdut pe fiii lui Israel in mania Mea; 
12. De aceea spune-i ca voi incheia cu el legamantul Meu de pace, 
13. Si va fi pentru el si pentru urmasii lui de dupa el legamant de preotie vesnica, caci a aratat ravna pentru Dumnezeul sau si a ispasit pacatul fiilor lui Israel”. 
14. Numele israelitului ucis, care a fost omorat cu madianita, era Zimri, fiul lui Salu, capetenia semintiei lui Simeon; 
15. Iar numele madianitei ucise era Cozbi, fiica lui Tur, capetenia unei semintii iesita dintr-o casa patriarhala din Madian. 
16. Si a grait Domnul cu Moise si a zis: „Vorbeste fiilor lui Israel si le zi: 
17. Socotiti pe Madianiti dusmanii vostri si omorati-i, bateti-i, ca s-au purtat cu voi dusmanos intru viclesugul lor, 
18. Ademenindu-va cu Peor si cu Cozbi, sora lor, fiica unei capetenii a Madianitilor, care a fost ucisa in ziua urgiei celei pentru Peor”. 

CAPITOLUL 26 
Numararea din nou a poporului. 

l. Dupa aceasta pedeapsa, a grait Domnul catre Moise si catre Eleazar, fiul preotului Aaron, si a zis: 
2. „Numarati toata obstea fiilor lui Israel de la douazeci de ani in sus, pe toti cei buni de razboi in Israel, dupa familiile lor!” 
3. Atunci Moise si preotul Eleazar le-au grait in sesurile Moabului, la Iordan, in dreptul Ierihonului, si le-au zis: 
4. „Numarati pe toti de la douazeci de ani in sus”, cum a grait Domnul lui Moise si fiilor lui Israel, care au iesit din pamantul Egiptului. 
5. Ruben, este intaiul nascut al lui Israel. Fiii lui Ruben: din Enoh, neamul lui Enoh; din Falu, neamul lui Falu; 
6. Din Hetron, neamul lui Hetron; din Carmi, neamul lui Carmi; 
7. Acestea sunt neamurile lui Ruben; si s-au numarat patruzeci si trei de mii sapte sute treizeci. 
8. Fiul lui Falu: Eliab. 
9. Fiii lui Eliab: Nemuel, Datan si Abiron. Datan si Abiron sunt aceia care, chemati fiind in adunare, au starnit razvratire impotriva lui Moise si a lui Aaron impreuna cu partasii lui Core, cand acestia au starnit razvratire impotriva Domnului 
10. Si si-a deschis pamantul gura sa si i-a inghitit pe ei si pe Core; si impreuna cu ei au murit si partasii lor, cand focul a mistuit doua sute cincizeci de oameni si au ramas ei ca semn. 
11. Insa fiii lui Core n-au murit. 
12. Fiii lui Simeon, dupa familiile lor, sunt: din Nemuel, neamul lui Nemuel; din Iamin, neamul lui Iamin; din Iachin; neamul lui Iachin; 
13. Din Zerah, neamul lui Zerah; din Saul, neamul lui Saul. 
14. Acestea sunt neamurile cele din Simeon, care s-au gasit la numaratoarea lor: douazeci si doua de mii doua sute. 
15. Fiii lui Gad, dupa neamurile lor: din Tefon neamul Tefonienilor; din Haghi, neamul Haghitilor; din Sunie, neamul Sunienilor; 
16. Din Ozni, neamul Oznienilor; 
17. Din Eri, neamul Erienilor; din Arod, neamul Arodeilor; din Areli, neamul Arelienilor. 
18. Acestea sunt neamurile fiilor lui Gad, care la numaratoarea lor s-au gasit patruzeci de mii cinci sute. 
19. Fiii lui Iuda sunt: Er si Onan, Sela, Fares si Zara; insa Er si Onan au murit in pamantul Canaanului. 
20. Si fiii lui Iuda, dupa neamurile lor, sunt: din Sela, neamul Selaenilor; din Fares, neamul Fareseilor; din Zara, neamul Zaraenilor. 
21. Iar fiii lui Fares sunt: din Esron neamul Esroneilor; din Hamul, neamul Hamulienilor. 
22. Acestea sunt neamurile din Iuda si la numaratoarea lor s-au gasit saptezeci si sase de mii cinci sute. 
23. Fiii lui Isahar, dupa neamurile lor, sunt: din Tola, neamul Tolaenilor; din Fuva, neamul Fuvaenilor; 
24. Din Iasub, neamul Iasubienilor; din Simron, neamul Simronienilor. 
25. Acestea sunt neamurile din Isahar si la numaratoarea lor s-au gasit saizeci si patru de mii trei sute. 
26. Fiii lui Zabulon, dupa neamurile lor, sunt: din Sered, neamul Seredienilor; din Elon, neamul Elonienilor; din Iahleil, neamul Iahleililor. 
27. Acestea sunt neamurile din Zabulon si la numaratoarea lor s-au gasit saizeci de mii cinci sute. 
28. Fiii lui Iosif sunt: Manase si Efraim. 
29. Fiii lui Manase, dupa neamurile lor, sunt: din Machir, neamul Machirienilor; din Machir s-a nascut Galaad si din Galaad este neamul Galaadenilor. 
30. Fiii lui Galaad sunt: din Iezer, neamul Iezerienilor; din Helec, neamul Helecienilor; 
31. Din Asriel, neamul Asrielienilor; din Sechem, neamul Sechemienilor; 
32. Din Semida, neamul Semidienilor; din Hefer, neamul Heferienilor. 
33. Salfaad, fiul lui Hefer, n-a avut fii, ci numai fiice si numele fiicelor lui Salfaad sunt: Mahla, Noa, Hogla, Milca si Tirta. 
34. Acestea sunt neamurile lui Manase si la numaratoarea lor s-au gasit cincizeci si doua de mii sapte sute. 
35. Fiii lui Efraim, dupa neamurile lor, sunt: din Sutelah, neamul Sutelahienilor; din Becher, neamul Becherienilor; din Tahan, neamul Tahanienilor. 
36. Iar fiii lui Sutelah sunt: din Eran, neamul Eranienilor. 
37. Acestea sunt neamurile fiilor lui Efraim si la numaratoarea lor s-au gasit treizeci si doua de mii cinci sute. Acestia sunt fiii lui Iosif dupa neamurile lor. 
38. Fiii lui Veniamin, dupa neamurile lor, sunt; din Bela, neamul Belaienilor; din Asbel, neamul Asbelienilor; din Ahiram, neamul Ahiramienilor; 
39. Din Sefufam, neamul Sefufamienilor; din Hufam, neamul Hufamienilor. 
40. Iar fiii lui Bela sunt: Ard si Naaman: din Ard, neamul Ardienilor si din Naaman, neamul Naamanienilor. 
41. Acestia sunt fiii lui Veniamin dupa neamurile lor si la numaratoare s-au gasit patruzeci si cinci de mii sase sute. 
42. Fiii lui Dan, dupa neamurile lor, sunt: din Suham, neamul Suhamienilor. Acestea sunt familiile lui Dan, dupa neamurile lor. 
43. Si neamurile lui Suham, la numaratoarea lor, au fost de toate saizeci si patru de mii patru sute. 
44. Fiii lui Aser, dupa neamurile lor, sunt: din Imna, neamul Imnaenilor; din Isba, neamul Isbaenilor; din Verie, neamul Verienilor. 
45. Din fiii lui Verie: din Heber, neamul Heberienilor; din Malchiel, neamul Malchielilor. 
46. Si numele fiicei lui Aser a fost Serah. 
47. Acestea sunt neamurile fiilor lui Aser si la numaratoare s-au gasit cincizeci si trei de mii patru sute. 
48. Fiii lui Neftali, dupa neamurile lor, sunt: din Iahteel, neamul Iahteelienilor; din Guni, neamul Gunienilor; 
49. Din Ieter, neamul Ieterienilor; din Silem, neamul Silemienilor. 
50. Acestea sunt neamurile lui Neftali, dupa familiile lor si la numaratoare s-au gasit patruzeci si cinci de mii patru sute. 
51. Iata numarul fiilor lui Israel, celor ce au intrat la numaratoare: sase sute una mii sapte sute treizeci. 
52. Apoi a grait Domnul cu Moise si a zis: 
53. „Acestora sa li se imparta spre mostenire pamantul, dupa numarul numelor; 
54. Celor mai multi sa le dai mosie mai mare, iar celor mai putini sa le dai mosie mai mica; fiecaruia  sa se dea mosie potrivit cu numarul celor ce au intrat la numaratoare. 
55. Pamantul sa-l impartiti prin sorti; dupa numele semintiilor parintilor lor sa-si primeasca si partile: 
56. Prin sorti sa le imparti mosia, atat celor multi la numar, cat si celor putini la numar”. 
57. Levitii, care au intrat la numaratoare, dupa neamurile lor, sunt acestia: din Gherson, neamul Ghersonienilor; din Cahat, neamul Cahatienilor, din Merari, neamul Merarienilor. 
58. Iata neamurile lui Levi: neamul lui Libni, neamul lui Hebron, neamul lui Mahli, neamul lui Musi si neamul lui Core. Din Cahat s-a nascut Amram. 
59. Numele femeii lui Amram a fost Iohabed, fiica lui Levi, pe care a nascut-o femeia lui Levi in Egipt, iar ea a nascut lui Amram pe Aaron, pe Moise si pe Mariam, sora lor. 
60. Lui Aaron i s-au nascut: Nadab si Abiud, Eleazar si Itamar. 
61. Dar Nadab si Abiud au murit cand au adus foc strain inaintea Domnului, in pustiul Sinai. 
62. Si s-au numarat toti cei de parte barbateasca de la o luna in sus si s-au gasit douazeci si trei de mii; caci acestia nu fusesera numarati impreuna cu fiii lui Israel, pentru ca nu li s-a dat mostenire printre fiii lui Israel. 
63. Acestia sunt cei numarati de Moise si Eleazar preotul, care au numarat pe fiii lui Israel in sesurile Moabului, langa Iordan, in dreptul Ierihonului. 
64. In numarul lor nu se afla niciunul din fiii lui Israel numarati de Moise si de preotul Aaron, in pustiul Sinai, 
65. Caci Domnul le zisese acestora ca vor muri toti in pustie, – si n-au ramas din ei niciunul, afara de Caleb, fiul lui Iefone si de Iosua, fiul lui Navi. 

CAPITOLUL 27 
Lege pentru mostenire. Iosua, fiul lui Navi, capetenie in locul lui Moise. 

1. Atunci au venit fetele lui Salfaad, fiul lui Hefer, fiul lui Galaad, fiul lui Machir, din neamul lui Manase, fiul lui Iosif, ale caror nume sunt acestea: Mahla, Noa, Hogla, Milca si Tirta, 
2. Si au stat inaintea lui Moise, a lui Eleazar preotul, inaintea capeteniilor si inaintea intregii obsti, la usa cortului adunarii, si au zis: 
3. „Tatal nostru a murit in pustie; el n-a fost din numarul celor care s-au ridicat impotriva Domnului cu adunarea lui Core, ci a murit pentru pacatul sau si feciori n-a avut. 
4. De ce sa piara numele tatalui nostru din neamul lui, pentru ca n-are fii? Da-ne si noua mosie intre fratii tatalui nostru!” 
5. Moise insa a adus cererea lor inaintea Domnului; 
6. Iar Domnul a zis catre Moise: 
7. „Drept au grait fetele lui Salfaad; daruieste-le si lor mostenire intre fratii tatalui lor si trece-le lor mosia tatalui lor. 
8. Iar fiilor lui Israel sa le graiesti si sa le spui: De va muri cineva, neavand fiu, sa dati partea lui fiicei lui. 
9. Iar de nu are nici fiica, sa dati partea lui fratilor lui. 
10. De nu are insa nici frati, sa dati partea lui fratilor tatalui lui. 
11. Iar de nu are tatal sau frati, sa dati partea lui rudeniei celei mai de aproape din neamul lui, ca sa mosteneasca ale lui. Aceasta sa fie pentru fiii lui Israel ca o hotarare din lege, cum a poruncit Domnul lui Moise”. 
12. Apoi a zis Domnul catre Moise: „Suie-te pe acest munte, care este dincoace de Iordan, adica pe muntele Nebo, si priveste pamantul Canaanului, pe care am sa-l dau fiilor lui Israel de mostenire. 
13. Iar dupa ce-l vei vedea, te vei adauga si tu la poporul tau, cum s-a adaugat Aaron, fratele tau, pe muntele Hor. 
14. Pentru ca v-ati impotrivit poruncii Mele in pustiul Sinai, in vremea tulburarii obstii, ca sa aratati inaintea ochilor lor sfintenia Mea la ape, adica la apele Meriba de la Cades, in pustiul Sinai”. 
15. Moise insa a grait Domnului si a zis: 
16. „Domnul Dumnezeul duhurilor si a tot trupul sa randuiasca peste obstea aceasta un om, 
17. Care sa iasa inaintea ei si care sa intre inaintea ei, care sa-i duca si sa-i aduca, ca sa nu ramana obstea Domnului ca oile ce n-au pastor”. 
18. Iar Domnul a zis catre Moise: „Ia-ti pe Iosua, fiul lui Navi, om cu duh intr-insul, pune-ti peste el mana ta; 
19. Apoi du-l inaintea preotului Eleazar, inaintea a toata obstea si da-i povete inaintea ochilor lor; 
20. Da-i din slava ta, ca sa-l asculte toata obstea fiilor lui Israel. 
21. Dupa aceea sa stea inaintea preotului Eleazar si acesta va intreba de hotararile Domnului prin ajutorul Urimului: dupa cuvantul acestuia sa iasa si dupa cuvantul acestuia sa intre el si toti fiii lui Israel cei impreuna cu dansul si toata obstea”. 
22. Si a facut Moise cum i-a poruncit Domnul Dumnezeu: a luat pe Iosua si l-a pus inaintea preotului Eleazar si a toata obstea. 
23. Apoi si-a pus peste el mainile sale si i-a dat povete, cum zisese Domnul prin Moise. 

CAPITOLUL 28 
Randuiala noua pentru unele jertfe. 

l. Apoi iarasi a grait Domnul cu Moise si a zis: 
2. „Porunceste fiilor lui Israel si le spune: Darurile Mele, darile Mele, jertfele Mele cele intru miros cu buna mireasma, ingrijiti sa Mi se aduca la sarbatorile Mele. 
3. Spune-le: Iata jertfele care trebuie sa le aduceti Domnului: doi miei de cate un an fara meteahna, ardere de tot necontenita, pe fiecare zi; 
4. Un miel sa-l aduci dimineata si pe celalalt miel sa-l aduci seara. 
5. Jertfa de paine sa aduci a zecea parte de efa de faina de grau, amestecata cu un sfert de hin de untdelemn; 
6. Aceasta este ardere de tot necontenita si care a fost savarsita la Muntele Sinai, spre miros cu buna mireasma si ca jertfa Domnului. 
7. La ea sa aduci turnare un sfert de hin de vin la un miel; si turnarea de vin a Domnului s-o torni la loc sfant. 
8. Celalalt miel sa-l aduci spre seara, cu darul lui de paine si cu turnarea lui sa-l aduca jertfa, mireasma placuta Domnului. 
9. Iar in ziua odihnei sa aduceti doi miei de cate un an, fara meteahna, si ca jertfa doua zecimi de efa de faina de grau, framantata cu untdelemn si cu turnarea ei. 
10. Aceasta este ardere de tot pentru ziua odihnei afara de arderea de tot cea necontenita cu turnarea ei. 
11. La inceputul lunilor voastre sa aduceti Domnului ardere de tot: din cireada, doi vitei, iar din turma, un berbec si sapte miei de cate un an fara meteahna. 
12. Iar ca dar de paine, cate trei zecimi de efa faina de grau, framantata cu untdelemn, la fiecare vitel, si doua zecimi de efa faina de grau, framantata cu untdelemn, ca dar de paine la berbec, 
13. Si cate o zecime de efa faina de grau, framantata cu untdelemn, ca dar de paine la fiecare miel. Aceasta este ardere de tot, mireasma placuta, jertfa Domnului. 
14. Turnare la ele sa fie jumatate hin de vin de fiecare vitel, a treia parte hin de berbec si un sfert de hin la fiecare miel. Aceasta este ardere de tot pentru fiecare inceput de luna, la toate lunile anului. 
15. Sa mai aduceti Domnului si un tap, jertfa pentru pacat, afara de arderea de tot cea necontenita, si sa-l aduca cu turnarea lui. 
16. In ziua a paisprezecea a lunii intai sunt Pastile Domnului. 
17. In ziua a cincisprezecea este sarbatoare. Sapte zile sa mancati azime. 
18. In ziua intai sa aveti adunare sfanta si nici un fel de lucru sa nu faceti; 
19. Si sa aduceti Domnului jertfa, ardere de tot: din cireada, doi vitei, iar din turma, un berbec si sapte miei de cate un an; acestia sa fie fara meteahna. 
20. Cu ei sa aduceti dar de paine, faina de grau framantata cu untdelemn, trei zecimi de efa de fiecare vitel, doua zecimi de efa la berbec, 
21. Si cate o zecime de efa sa aduci cu fiecare din cei sapte miei; 
22. Sa aduceti un tap jertfa pentru pacat, pentru curatirea voastra. 
23. Acestea sa le aduceti, pe langa arderea de tot de dimineata, care este ardere de tot necontenita. 
24. Tot asa sa aduceti si in fiecare din cele sapte zile: paine, jertfa, mireasma placuta Domnului, pe langa arderea de tot cea necontenita si cu turnarea ei. 
25. In ziua a saptea sa aveti adunare sfanta si nici un lucru sa nu lucrati. 
26. In ziua celor dintai roade, cand aduceti Domnului prinosul nou de paine, la incheierea saptamanilor, sa aveti adunare sfanta si nici un lucru sa nu lucrati. 
27. Sa aduceti ardere de tot spre miros de buna mireasma Domnului: din cireada, doi vitei, iar din turma, un berbec si sapte miei de cate un an fara meteahna. 
28. Cu ei sa aduceti dar de paine, faina de grau framantata cu untdelemn: trei zecimi de efa la fiecare vitel, doua zecimi de efa la berbec 
29. Si o zecime de efa la fiecare din cei sapte miei. 
30. Sa aduceti un tap jertfa pentru pacat, spre curatirea voastra. 
31. Acestea sa mi le aduceti cu turnarile lor, afara de arderile de tot neincetate cu darul lor de paine, care se aduc de obicei; acestea trebuie sa fie curate”. 

CAPITOLUL 29 
Jertfe la ziua intai, a zecea si a cincisprezecea a lunii a saptea. 

1. „In ziua intai a lunii a saptea de asemenea sa aveti adunare sfanta, si nici un lucru sa nu lucrati; pe aceasta sa o socotiti o zi a suflatului in trambite. 
2. Sa aduceti ardere de tot, spre miros placut Domnului: un vitel, un berbec, sapte miei de cate un an fara meteahna; 
3. La ei, ca dar de paine, faina de grau, framantata cu untdelemn: trei zecimi de efa la vitel, doua zecimi de efa la berbec 
4. Si cate o zecime de efa la fiecare din cei sapte miei. 
5. Din turma de capre sa aduceti un tap, jertfa pentru pacat, spre curatirea voastra. 
6. Acestea sa le aduceti jertfe pe langa arderea de tot, cu darul de paine si turnarea lui de la luna noua si pe langa arderea de tot necontenita cu darul ei de paine si turnarea lui, dupa randuiala, intru miros de buna mireasma Domnului. 
7. In ziua a zecea a acestei luni sa aveti adunare sfanta, sa postiti si nici un lucru sa nu faceti. 
8. Sa aduceti ardere de tot Domnului spre miros de buna mireasma: un vitel” un berbec si sapte miei de cate un an. 
9. La ei sa aduceti dar de paine, faina de grau framantata cu untdelemn, trei zecimi de efa la vitel, doua zecimi de efa la berbec 
10. Si cate o zecime de efa la fiecare din cei sapte miei. 
11. Iar din turma de capre sa aduceti un tap jertfa pentru pacat, spre curatirea voastra; acestea pe linga jertfa pentru pacat din ziua curatirii si pe langa arderea de tot cea necontenita cu darul ei de paine si turnarea ei, care se aduce dupa randuiala jertfa Domnului, spre miros cu buna mireasma. 
12. In ziua a cincisprezecea a lunii a saptea sa aveti iar adunare sfanta; nici un lucru sa nu lucrati si sa sarbatoriti sarbatoarea Domnului sapte zile. 
13. In ziua intai sa aduceti ardere de tot, jertfa, mireasma placuta Domnului: din cireada, treisprezece vitei, iar din turma, doi berbeci, paisprezece miei de cate un an; dar sa fie fara meteahna. 
14. Cu ei, ca dar de paine, sa se aduca faina de grau framantata cu untdelemn: trei zecimi de efa cu fiecare din cei treisprezece vilei, doua zecimi de efa cu fiecare din cei doi berbeci, 
15. Si cate o zecime de efa de fiecare din cei paisprezece miei; 
16. Iar din turma de capre, un tap, jertfa pentru pacat, peste arderea de tot necontenita si darul ei de paine cu turnarea ei. 
17. A doua zi sa se aduca doisprezece vitei, doi berbeci, paisprezece miei de cate un an, fara meteahna; 
18. Cu ei sa se aduca dar de paine si turnare: la vilei, la berbeci si la miei, dupa numarul lor, cum e randuit; 
19. Iar din turma de capre, un tap, jertfa pentru pacat; acestea sa le aduceti in afara de arderea de tot necontenita si de darul de paine cu turnarea ei. 
20. A treia zi sa aduceti unsprezece vilei, doi berbeci si paisprezece miei de cate un an, fara meteahna; 
21. Si cu ei dar de paine si turnare pentru vitei, pentru berbeci si pentru miei, dupa numarul lor, dupa randuiala; 
22. Iar din turma de capre sa aduceti un tap, jertfa pentru pacat, peste arderea de tot necontenita cu darul de paine si turnarea ei. 
23. A patra zi sa aduceti zece vilei, doi berbeci si paisprezece miei de cate un an, fara meteahna; 
24. Cu ei sa aduceti dar de paine si turnare pentru vitei, pentru berbeci si pentru miei, dupa numarul lor, cum e randuiala; 
25. Iar din turma de capre sa aduceti un tap, jertfa pentru pacat, pe langa arderea de tot necontenita cu darul de paine si turnarea ei. 
26. In ziua a cincea sa aduceti noua vitei, doi berbeci si paisprezece miei de cate un an, fara meteahna; 
27. Si cu ei dar de paine si turnare pentru vilei, pentru berbeci si pentru miei, dupa numarul lor, cum e randuiala; 
28. Iar din turma de capre sa aduceti un tap, jertfa pentru pacat, peste arderea necontenita cu darul de paine si cu turnarea ei. 
29. In ziua a sasea sa aduceti opt vitei, doi berbeci si paisprezece miei, fara meteahna; 
30. Si eu ei dar de paine si turnare pentru vilei, pentru berbeci si pentru miei, dupa numarul lor, cum e randuiala; 
31. Iar din turma de capre, un tap, jertfa pentru pacat, peste arderea de tot necontenita cu darul de paine si cu turnarea ei. 
32. In ziua a saptea sa aduceti sapte vitei, doi berbeci si paisprezece miei fara meteahna; 
33. Si cu ei dar de paine si turnare pentru vilei, pentru berbeci si pentru miei, dupa numarul lor, cum e randuiala; 
34. Iar din turma de capre sa aduceti un tap, jertfa pentru pacat, peste arderea de tot necontenita cu darul de paine si cu turnarea ei. 
35. In ziua a opta sa aveti incheierea sarbatorii; nici un lucru sa nu lucrati, 
36. Si sa aduceti ardere de tot, jertfa, mireasma placuta Domnului: un vitel, un berbec si sapte miei fara meteahna. 
37. Si cu ei dar de paine si turnare pentru vitel, pentru berbec si pentru miei, dupa numarul lor, cum e randuiala. 
38. Iar din turma de capre sa aduceti un tap, jertfa pentru pacat, pe langa arderea de tot necontenita cu darul de paine si cu turnarea ei. 
39. Acestea sa le aduceti Domnului la sarbatorile voastre, pe langa arderile de tot ale voastre cu darurile de paine ale voastre si cu turnarile voastre si jertfele voastre de buna voie, pe care le aduceti dupa fagaduinta sau din evlavie”. 

CAPITOLUL 30 
Pentru fagaduinte. 

1. Moise a spus fiilor lui Israel toate cele ce-i poruncise Domnul. 
2. Asadar, a grait Moise catre capeteniile semintiilor fiilor lui Israel si le-a zis: „Iata ce porunceste Domnul: 
3. Omul care va face fagaduinta Domnului sau se va jura cu juramant, punand legatura asupra sufletului sau, sa nu-si calce cuvantul, ci sa implineasca toate cate au iesit din gura lui. 
4. Daca vreo femeie va da fagaduinta Domnului si va pune asupra sa legamantul, in casa parintelui sau, in tineretea sa, 
5. Si va auzi tatal fagaduinta ei si legamantul ce ea si-a pus asupra sufletului sau, si va tacea tatal ei asupra acestora, atunci toate fagaduintele ei se vor tine si orice legamant si-ar fi pus ea asupra sufletului sau se va tine. 
6. Iar daca tatal ei, auzind, o va opri, atunci toate fagaduintele ei si legamintele ce ea si-ar fi pus asupra sufletului sau nu se vor tine si Domnul o va ierta, pentru ca a oprit-o tatal ei. 
7. Daca insa ea se va marita si va fi asupra ei fagaduinta sau cuvantul gurii sale, cu care s-a legat pe sine, 
8. Si va auzi barbatul ei si, auzind-o, va tacea, atunci fagaduintele ei se vor tine si legamintele ce ea si-a pus asupra sufletului sau se vor tine. 
9. Iar daca barbatul ei, auzind, o va opri si va lepada fagaduinta ei, care este asupra ei, si cuvantul gurii ei cu care ea s-a legat pe sine, atunci acestea nu se vor tine, pentru ca i le-a oprit barbatul ei, si Domnul o va ierta. 
10. Iar fagaduinta vaduvei si a celei despartite si orice legamant si-ar pune aceasta asupra sufletului ei se va tine. 
11. Daca insa in casa barbatului sau a dat fagaduinta sau si-a pus legamant asupra sufletului sau cu juramant, 
12. Si barbatul ei a auzit si a tacut asupra acesteia si n-a oprit-o, atunci toate fagaduintele ei se vor tine si orice legamant si-ar fi pus asupra sufletului sau se va tine. 
13. Daca insa barbatul ei, auzind, a lepadat fagaduintele, atunci toate fagaduintele iesite din gura ei si legamintele sufletului sau nu se vor tine, pentru ca barbatul ei le-a desfiintat si Domnul o va ierta. 
14. Orice fagaduinta si orice legamant cu juramant pentru smerirea sufletului ei, barbatul ei il poate intari si tot barbatul ei il poate si desfiinta. 
15. Daca insa barbatul ei a tacut despre aceasta, zi dupa zi, prin aceasta el a intarit toate fagaduintele ei si toate legamintele ce sunt asupra ei le-a intarit, pentru ca el a auzit si a tacut. 
16. Iar daca barbatul le-a lepadat dupa ce le-a auzit, atunci a luat el asupra sa pacatul ei”. 
17. Acestea sunt legile, pe care Domnul le-a poruncit lui Moise asupra legamintelor dintre barbat si femeia lui, dintre tata si fiica lui, cat aceasta este tanara si se afla in casa tatalui ei. 

CAPITOLUL 31 
Israel biruie din nou pe Madianiti. 

1. Apoi a grait Domnul cu Moise si a zis: 
2. „Razbuna pe fiii lui Israel impotriva Madianitilor, si apoi te vei adauga la poporul tau”. 
3. Iar Moise a grait poporului si a zis: „Inarmati dintre voi oameni pentru razboi, ca sa mearga impotriva Madianitilor si sa savarseasca razbunarea Domnului asupra Madianitilor. 
4. Din toate semintiile fiilor lui Israel sa trimiteti la razboi, cate o mie din fiecare semintie”. 
5. Si si-au ales din miile lui Israel, cate o mie din fiecare semintie, adica douasprezece mii de oameni, inarmati pentru razboi. 
6. Pe acestia i-a trimis Moise la razboi, cate o mie din fiecare semintie; si cu ei a trimis la razboi pe Finees, fiul preotului Eleazar, fiul lui Aaron; si acesta avea in mainile sale vasele sfinte si trambitele de strigare. 
7. Si au lovit ei pe Madian, cum poruncise Domnul lui Moise, si au ucis pe toti cei de parte barbateasca. 
8. Impreuna cu ucisii lor au cazut si regii madianiti: Evi, Rechem, Tur, Hur si Reba – cinci regi madianiti – si Valaam, fiul lui Beor, a cazut de sabie, impreuna cu ucisii acelora. 
9. Iar pe femeile Madianitilor si pe copiii lor le-au luat fiii lui Israel in robie; si toate vitele lor, toate turmele lor si toate avutiile lor le-au luat prada. 
10. Toate cetatile lor din tinuturile lor cu toate satele lor le-au ars cu foc. 
11. Toata prada si tot ce-au apucat de la om pana la dobitoc au luat cu ei. 
12. Robii, prada si cele apucate le-au dus la Moise, la preotul Eleazar si la obstea fiilor lui Israel, in tabara din sesul Moabului, care este langa Iordan, in fata Ierihonului. 
13. In intampinarea lor au iesit din tabara Moise, Eleazar preotul si toate capeteniile obstii. 
14. Atunci s-a maniat Moise pe capeteniile ostirii, pe capeteniile miilor si pe sutasii care se intorsesera de la razboi, si le-a zis Moise: 
15. „Pentru ce ati lasat vii toate femeile? 
16. Caci ele, dupa sfatul lui Valaam, au facut pe fiii lui Israel sa se abata de la cuvantul Domnului, pentru Peor, pentru care a venit pedeapsa asupra obstii Domnului. 
17. Ucideti dar toti copiii de parte barbateasca si toate femeile ce-au cunoscut barbat, ucideti-le. 
18. Iar pe fetele care n-au cunoscut barbat, lasati-le pe toate vii pentru voi. 
19. Si sa sedeti afara din tabara sapte zile; toti cei ce ati ucis om si v-ati atins de om ucis sa va curatiti in ziua a treia si in ziua a saptea, si voi si robii vostri. 
20. Toate hainele, toate lucrurile de piele, tot ce este facut din par de capra si toate vasele de lemn sa le curatiti”. 
21. Apoi a zis preotul Eleazar ostenilor care fusesera la razboi: „Hotararea legii, pe care a dat-o Domnul lui Moise, este aceasta: 
22. Aurul, argintul, arama, fierul, plumbul, cositorul 
23. Si tot ce trece prin foc, sa le treceti prin foc, ca sa se curete; afara de aceasta si cu apa de curatire sa le curatiti; iar toate cele ce nu se pot trece prin foc, sa le treceti prin apa. 
24. Hainele voastre sa le spalati in ziua a saptea si sa va curatiti, iar dupa aceea veti intra in tabara”. 
25. Iarasi a grait Domnul cu Moise si a zis: 
26. „Socoteste prada de razboi, de la om pana la dobitoc, impreuna cu Eleazar preotul si cu capeteniile semintiilor obstii; 
27. Apoi imparte prada in doua, intre ostenii care au fost la batalie si intre toata obstea. 
28. De la ostenii care au fost la razboi, ia dare pentru Domnul, cate un suflet la cinci sute, din oameni, din vite, din asini si din oi. 
29. Acestea sa le iei din partea lor si sa le dai preotului Eleazar ca dar inaltat Domnului. 
30. Iar din jumatatea cuvenita fiilor lui Israel sa iei unul la cincizeci din oameni, din vite, din asini si din oi; si pe acestea sa le dai levitilor, care slujesc la cortul Domnului”. 
31. Si a facut Moise si Eleazar preotul cum poruncise Domnul lui Moise. 
32. Atunci s-a gasit prada ramasa din cele luate si aduse de cei ce fusesera la razboi: sase sute saptezeci si cinci de mii de oi; 
33. Saptezeci si doua de mii de boi; 
34. Asini, saizeci si una de mii; 
35. Femei, care n-au cunoscut barbat, de toate, treizeci si doua de mii de suflete. 
36. Jumatate, partea celor ce fusesera la razboi, dupa numaratoare, a fost: oi trei sute treizeci si sapte de mii cinci sute. 
37. Si darea Domnului din oi a fost: sase sute saptezeci si cinci; 
38. Boi treizeci si sase de mii, si din acestia darea Domnului a fost saptezeci si doi; 
39. Asini, treizeci de mii cinci sute, si din ei darea Domnului a fost saizeci si unul; 
40. Oameni, saisprezece mii, si din ei darea Domnului a fost treizeci si doua suflete. 
41. Si a dat Moise darea Domnului lui Eleazar preotul, cum poruncise Domnul lui Moise. 
42. Iar partea fiilor lui Israel, pe care a luat-o Moise de la cei ce fusesera la razboi, a fost: 
43. Oi, trei sute treizeci si sapte de mii cinci sute; 
44. Boi, treizeci si sase de mii; 
45. Asini, treizeci de mii cinci sute; 
46. Oameni, saisprezece mii. 
47. Din aceasta parte a fiilor lui Israel, a luat Moise unul la cincizeci din oameni si din vite, si le-a dat levitilor, care faceau slujba in cortul Domnului, dupa cum poruncise Domnul lui Moise. 
48. Atunci au venit la Moise capeteniile ostirii, capeteniile peste mii si sutasii, si au zis catre Moise: 
49. „Robii tai au numarat pe ostenii care ne-au fost incredintati si n-a lipsit niciunul din ei. 
50. Si iata noi am adus prinos Domnului, fiecare ce am putut dobandi din lucrurile de aur: lanturi, bratari, inele, cercei si salbe, pentru curatirea sufletelor noastre inaintea Domnului”. 
51. Si a luat Moise si Eleazar de la ei toate aceste lucruri de aur. 
52. Aurul acesta, care s-a adus prinos Domnului de catre capeteniile peste mii si peste sute, a fost tot saisprezece mii sapte sute cincizeci de sicli. 
53. Ostenii au pradat fiecare pentru ei. 
54. Si a luat Moise si preotul Eleazar aurul de la capeteniile peste mii si peste sute si l-au dus in cortul adunarii, pentru pomenirea fiilor lui Israel inaintea Domnului. 

CAPITOLUL 32 
Inceputul stapanirii pamantului Canaan. 

l. Iar fiii lui Ruben si fiii lui Gad aveau foarte multe turme; dar vazand ca pamantul Iazer si pamantul Galaad sunt locuri bune pentru turme, 
2. Au venit fiii lui Gad si fiii lui Ruben si au grait cu Moise, cu Eleazar preotul si cu capeteniile obstii si au zis: 
3. „Atarotul, Dibonul, Iazerul, Nimra, Hesbonul, Eleale, Sevam, Nebo si Beon, 
4. Tinuturile, pe care Domnul le-a lovit inaintea obstii lui Israel, sunt pamanturi bune pentru turme, si robii tai au turme”. 
5. Si au mai zis: „De-am aflat trecere in ochii tai, da pamanturile acestea robilor tai in stapanire si nu ne trece peste Iordan”. 
6. Moise insa a zis catre fiii lui Gad si catre fiii lui Ruben: „Fratii vostri se duc la razboi, iar voi sa ramaneti aici? 
7. Pentru ce intoarceti inima fiilor lui Israel sa nu treaca in pamantul pe care Domnul li-l da? 
8. Asa au facut si parintii vostri cand i-am trimis din Cades-Barne ca sa cerceteze tara: 
9. Au mers pana in valea Escol, au vazut pamantul si au abatut inima fiilor lui Israel, ca sa nu mearga acestia in pamantul pe care Domnul li-l da. 
10. Dar s-a aprins in ziua aceea mania Domnului si S-a jurat si a zis: 
11. „Oamenii acestia, care au iesit din Egipt si care sunt de douazeci de ani si mai mari si cunosc binele si raul, nu vor vedea pamantul, pentru care Eu M-am jurat lui Avraam si lui Isaac si lui Iacov. 
12. Pentru ca nu Mi s-au supus Mie, afara de Caleb, fiul lui Iefone Chenezul, si de Iosua, fiul lui Navi, pentru ca acestia s-au supus Domnului”. 
13. S-a aprins atunci mania Domnului asupra lui Israel si i-a purtat prin pustie patruzeci de ani, pana cand s-a sfarsit tot neamul care facuse rau inaintea Domnului. 
14. Si iata acum, in locul parintilor vostri v-ati ridicat voi, samanta pacatosilor, ca sa sporiti inca si mai mult iutimea maniei Domnului asupra lui Israel. 
15. Daca va veti abate de la El, iarasi va lasa pe Israel in pustie si veti pierde tot poporul acesta”. 
16. Iar ei, apropiindu-se de el, au zis: „Noi ne vom face aici staule pentru turmele noastre si cetati pentru copiii nostri; 
17. Iar noi insine cei dintai ne vom inarma si vom merge inaintea fiilor lui Israel, pana ce ii vom duce la locurile lor; iar copiii nostri vor ramane in cetatile intarite, pentru ca sa nu fie in primejdie din partea oamenilor locului. 
18. Nu ne vom intoarce la casele noastre, pana cand fiii lui Israel nu vor intra fiecare in mostenirea sa; 
19. Caci nu vom lua impreuna cu ei mostenire dincolo de Iordan si nici mai departe, daca ni se va da parte dincoace de Iordan, spre rasarit”. 
20. Atunci a zis Moise catre ei: „De veti face aceasta, de veti merge inarmati la razboi inaintea Domnului, 
21. De va trece fiecare din voi inarmat peste Iordan inaintea Domnului, pana cand va pierde El pe vrajmasii Sai inaintea Sa si pana cand va fi cuprins pamantul inaintea Lui, 
22. Atunci, dupa ce va veti intoarce, veti fi fara vina inaintea Domnului si inaintea lui Israel si veti avea pamantul acesta mostenire inaintea Domnului. 
23. Iar de nu veti face asa, veti gresi inaintea Domnului si veti suferi pedeapsa care va va ajunge pentru pacatul vostru. 
24. Ziditi-va cetati pentru copiii vostri si staule pentru oile voastre si faceti cele ce ati rostit cu buzele voastre”. 
25. Zis-au fiii lui Gad si fiii lui Ruben catre Moise: „Robii tai vor face cum porunceste domnul nostru. 
26. Copiii nostri, femeile noastre, turmele noastre si toate vitele noastre vor ramane aici in cetatile Galaadului; 
27. Iar robii tai, inarmati cu totii ca osteni, vor merge inaintea Domnului la razboi, cum zice domnul nostru”. 
28. Atunci a dat Moise porunca pentru ei lui Eleazar preotul, lui Iosua, fiul lui Navi, si capeteniilor semintiilor fiilor lui Israel, 
29. Si le-a zis Moise: „Daca fiii lui Gad si fiii lui Ruben vor trece cu voi peste Iordan, intrarmandu-se cu totii pentru razboi inaintea Domnului, dupa ce tara va fi supusa inaintea voastra, sa le dati pamantul Galaad in stapanire. 
30. Iar daca ei nu vor merge cu voi inarmati pentru razboi inaintea Domnului, sa trimiteti inaintea voastra averea lor, femeile lor si vitele lor in pamantul Canaan si ei sa primeasca mosie impreuna cu voi in pamantul Canaanului”. 
31. Iar fiii lui Gad si fiii lui Ruben au raspuns si au zis: „Cum a zis domnul robilor tai asa vom si face. 
32. Vom merge inarmati inaintea Domnului in pamantul Canaan, iar partea noastra de mosie sa fie de asta parte de Iordan”. 
33. Atunci Moise le-a dat fiilor lui Gad, fiilor lui Ruben si la jumatate din semintia lui Manase, fiul lui Iosif, tara lui Sihon, regele Amoreilor, si tara lui Og, regele Vasanului, pamantul cu orasele lui si imprejurimile si cetatile din toate partile jarii. 
34. Si au zidit fiii lui Gad: Dibonul, Atarotul, Aroerul, 
35. Atarot-Sofanul, Iazerul, Iogbeha, 
36. Bet-Nimra si Bet-Haran, cetati intarite si staule pentru oi. 
37. Fiii lui Ruben au zidit Hesbonul, Eleale, Chiriataimul, 
38. Nebo, Baal-Meonul si Sibma, ale caror nume au fost schimbate si au dat alte nume oraselor pe care le-au zidit ei. 
39. Iar fiii lui Machir, fiul lui Manase, s-au dus in Galaad si l-au luat si au alungat pe Amoreii care erau acolo. 
40. Iar Moise a dat Galaadul lui Machir, fiul lui Manase, si s-a asezat acela acolo. 
41. Iair, fiul lui Manase, s-a dus si a luat salasurile lor si le-a numit salasurile lui Iair. 
42. Iar Nobah s-a dus si a luat Chenatul si cetatile care tineau de el si l-a numit dupa numele sau: Nobah. 

CAPITOLUL 33 
Calatoriile si popasurile poporului Israel. 

1. Iata acum popasurile fiilor lui Israel, dupa ce au iesit ei din pamantul Egiptului cu ostirile lor, sub mana lui Moise si Aaron. 
2. Moise, din porunca Domnului, a scris calatoria lor cu popasurile lor; iar popasurile lor sunt acestea: 
3. In luna intai, in ziua a cincisprezecea a lunii intai, a doua zi de Pasti, fiii lui Israel au purces din Ramses (Gosen) si au iesit, sub mana inalta, inaintea ochilor a tot Egiptul. 
4. In vremea aceea Egiptenii ingropau pe toti cei ce murisera dintre ei, pe toti intai-nascutii, pe care-i lovise Domnul, in tara Egiptului, cand a facut Domnul judecata asupra dumnezeilor lor. 
5. Dupa ce au pornit fiii lui Israel din Ramses (Gosen), au poposit in Sucot. 
6. Pornind apoi din Sucot, au tabarat la Etam, care este la marginea pustiului. 
7. Din Etam au pornit si s-au indreptat spre Pi-Hahirot, care este in tara Baal-Tefonului, si si-au asezat tabara inaintea Migdolului. 
8. Pornind apoi din Pi-Hahirot, au trecut prin mare in pustie si, mergand cale de trei zile prin pustiul Etam, si-au asezat tabara la Mara. 
9. Plecand de la Mara, au venit la Elim. In Elim insa erau douasprezece izvoare de apa si saptezeci de finici si au tabarat acolo langa apa. 
10. Pornind apoi din Elim, au tabarat la Marea Rosie. 
11. Au pornit apoi de la Marea Rosie si au tabarat in pustiul Sin. 
12. Pornind din pustiul Sin, au poposit la Dofca. 
13. Pornind din Dofca, au tabarat la Alus. 
14. Pornind din Alus, si-au asezat tabara la Rafidim. Acolo nu era apa ca sa bea poporul. 
15. Pornind din Rafidim, au tabarat in pustiul Sinai. 
16. Iar dupa ce au pornit din pustiul Sinai, au poposit la Chibrot-Hataava. 
17. Pornind din Chibrot-Hataava, au tabarat in Haserot. 
18. Pornind din Haserot, au poposit la Ritma. 
19. Pornind din Ritma, si-au asezat tabara la Rimon-Peret. 
20. Pornind din Rimon-Peret, au tabarat in Libna. 
21. Pornind din Libna, au tabarat la Risa. 
22. Pornind din Risa, si-au asezat tabara la Chehelata. 
23. Pornind din Chehelata, au tabarat pe Muntele Safer. 
24. Pornind de pe Muntele Safer, au poposit in Harada. 
25. Pornind din Harada, au tabarat la Machelot. 
26. Pornind din Machelot, au poposit in Tahat. 
27. Pornind din Tahat, s-au asezat cu tabara in Tarah. 
28. Pornind din Tarah, au tabarat in Mitca. 
29. Pornind din Mitca, au tabarat in Hasmona. 
30. Pornind din Hasmona, au poposit la Moserot. 
31. Pornind din Moserot, si-au asezat tabara la Bene-Iaakan. 
32. Pornind din Bene-Iaakan, au tabarat la Hor-Haghidgad. 
33. Pornind din Hor-Haghidgad, au poposit in Iotbata. 
34. Pornind din Iotbata, au tabarat la Abrona. 
35. Pornind din Abrona, si-au asezat tabara la Etion-Gheber. 
36. Pornind din Etion-Gheber, au poposit in pustiul Sin. Plecand din pustiul Sin, au tabarat in Cades. 
37. Iar din Cades au purces si au poposit la muntele Hor, langa hotarul tarii Edomului. 
38. Aici s-a suit Aaron preotul pe muntele Hor, dupa porunca Domnului, si a murit acolo, in anul al patruzecilea de la iesirea fiilor lui Israel din pamantul Egiptului, in luna a cincea, in ziua intai a lunii. 
39. Aaron era de o suta douazeci si trei de ani, cand a murit pe muntele Hor. 
40. Atunci regele canaanean din Arad, care traia in partea de miazazi a pamantului Canaan, a auzit ca vin fiii lui Israel. 
41. Acestia insa, plecand de la muntele Hor, au tabarat la Talmona. 
42. Pornind din Talmona, au poposit la Punon. 
43. Pornind din Punon, au tabarat la Obot. 
44. Pornind din Obot, au poposit la Iie-Abarim, langa hotarele lui Moab. 
45. Pornind din Iie-Abarim, au tabarat la Dibon-Gad. 
46. Pornind din Dibon-Gad, au poposit ia Almon-Diblataim. 
47. Pornind din Almon-Diblataim, au tabarat in muntii Abarim, in fata lui Nebo. 
48. Pornind de la muntii Abarim, au poposit in sesurile Moabului, la Iordan, in fata Ierihonului, 
49. Si si-au asezat ei tabara la Iordan, de la Bet-Iesimot pana la Abel-Sitim, in sesurile Moabului. 
50. Grait-a Domnul cu Moise in sesurile Moabului, la Iordan, in fata Ierihonului, si a zis: 
51. „Vorbeste fiilor lui Israel si le spune: Cand veti trece peste Iordan, in pamantul Canaanului, 
52. Sa alungati de la voi pe toti locuitorii tarii si sa stricati toate chipurile cele cioplite ale lor, toti idolii lor cei turnati din argint si toate inaltimile lor sa le pustiiti. 
53. Sa luati in stapanire pamantul si sa va asezati acolo, caci va dau in stapanire pamantul acesta. 
54. Sa impartiti pamantul prin sorti la semintiile voastre: celor mai multi la numar sa le dati parte mai mare, iar celor mai putini la numar sa le dati parte mai mica; fiecaruia unde-i va cadea sortul, acolo sa-i fie partea, dupa semintiile parintilor vostri. 
55. Iar daca nu veti alunga de la voi pe locuitorii pamantului, atunci cei ramasi din ei vor fi spini pentru ochii vostri si bolduri pentru coastele voastre si va vor stramtora in tara in care veti trai. 
56. si atunci va voi face voua ceea ce aveam de gand sa le fac lor”. 

CAPITOLUL 34 
Hotarele pamantului fagaduintei si impartirea lor. 

1. A grait Domnul cu Moise si a zis: 
2. „Porunceste fiilor lui Israel si le zi: Iata, veti intra in pamantul Canaan. Acesta va fi mostenirea voastra; iar hotarele Canaanului sunt acestea: 
3. Partea de miazazi va incepe de la pustiul Sin de langa Edom si va avea la rasarit, ca hotar, Marea Sarata. 
4. Acest hotar se va indrepta spre miazazi, catre inaltimea Acravimului; va trece prin Sin si se va intinde pana la miazazi de Cades-Barne; apoi va merge catre Hatar-Adar trecand la Atmon. 
5. De la Atmon, hotarul se va indrepta spre Raul Egiptului si se va pogori pana la mare. 
6. Iar hotar dinspre apus va va fi Marea cea Mare. Acesta va fi hotarul vostru dinspre asfintit. 
7. Iar spre miazanoapte, hotarul vostru sa-l trageti de la Marea cea Mare pana la muntele Hor; 
8. De la muntele Hor, sa-l trageti spre Hamat, si hotarul va atinge Tedadul. 
9. De acolo va merge hotarul catre Tifron si va atinge Hatar-Enan. Acesta sa va fie hotarul de miazanoapte. 
10. Iar hotarul dinspre rasarit sa vi-l trageti de la Hatar-Enan catre Sefam; 
11. De la Sefam hotarul se va pogori spre Ribla, pe la rasarit de Ain, mergand de-a lungul malului Marii Chineret (Ghenizaret) pe partea de rasarit. 
12. De aici hotarul se va pogori pe Iordan si se va sfarsi la Marea Sarata. Acesta va fi pamantul vostru, dupa hotarele lui din toate partile”. 
13. Atunci a dat Moise porunca fiilor lui Israel si a zis: „Iata pamantul pe care voi il veti imparti in bucati, prin sorti, si care a poruncit Domnul sa se dea la noua semintii si la jumatate din semintia lui Manase. 
14. Caci semintiilor fiilor lui Ruben cu familiile lor, a fiilor lui Gad cu familiile lor, si jumatate din semintia lui Manase si-au primit partea lor. 
15. Doua semintii intregi si o jumatate de semintie si-au primit partea peste Iordan, pe partea rasariteana, in fata Ierihonului”. 
16. A grait Domnul cu Moise si a zis: 
17. „Iata numele barbatilor care au sa va imparta pamantul: Eleazar preotul si Iosua, fiul lui Navi; 
18. Veti mai lua inca si cate o capetenie de fiecare semintie pentru impartirea pamantului. 
19. Numele acestor barbati sunt: Caleb, fiul lui Iefoni, pentru semintia Iudei; 
20. Samuel, fiul lui Amihud, pentru semintia fiilor lui Simeon; 
21. Elidad, fiul lui Chislon, pentru semintia lui Veniamin; 
22. Capetenia Buchi, fiul lui Iogli, pentru semintia fiilor lui Dan; 
23. Capetenia Haniel, fiul lui Efod, pentru semintia fiilor lui Manase; 
24. Capetenia Chemuel, fiul lui Siftan, pentru semintia fiilor lui Efraim; 
25. Capetenia Elitafan, fiul lui Parnac, pentru semintia fiilor lui Zabulon, 
26. Capetenia Paltiel, fiul lui Azan, pentru semintia fiilor lui Isahar; 
27. Capetenia Ahihud, fiul lui Selomi, pentru semintia fiilor lui Aser; 
28. Capetenia Pedael, fiul lui Amihud, pentru semintia fiilor lui Neftali”. 
29. Acestia sunt aceia carora a poruncit Domnul sa imparta pamantul Canaan la fiii lui Israel. 

CAPITOLUL 35 
Cetatile levitilor si cetatile de scapare. 

1. In vremea aceea a grait Domnul cu Moise in sesurile Moabului, la Iordan, in fata Ierihonului, si a zis: 
2. „Porunceste fiilor lui Israel, ca ei, din partile mostenirii lor, sa dea levitilor cetati de locuit; si imprejurul cetatilor sa le dea levitilor locuri. 
3. Cetatile vor fi de locuit; iar locurile vor fi pentru vitele lor, iar averea pentru toate nevoile vietii lor. 
4. Locurile de pe langa cetatile pe care trebuie sa le dati levitilor sa se intinda in toate partile, de la zidurile cetatii pana la doua mii de coti; 
5. Sa masurati de la cetate, spre rasarit doua mii de coti, spre miazazi doua mii de coti, spre apus doua mii de coti si spre miazanoapte doua mii de coti, iar in mijloc sa fie cetatea: acestea vor fi pamanturile lor de pe langa cetati. 
6. Dintre cetatile pe care le veti da levitilor sase cetati sa fie de scapare, in care veti ingadui sa fuga ucigasii. Si pe langa acestea sa le mai dati patruzeci si doua de cetati. 
7. Cetatile pe care trebuie sa le dati levitilor sa fie de toate patruzeci si opt de cetati cu locurile dimprejur. 
8. Si cand veti da cetatile acestea din mosiile fiilor lui Israel, atunci din mosiile cele mai mari sa dati mai mult si din cele mai mici mai putin; fiecare semintie sa dea levitilor din cetatile ei potrivit cu partea primita. 
9. A grait Domnul cu Moise si a zis: 
10. „Spune fiilor lui Israel si le zi: 
11. Cand veti trece peste Iordan, in pamantul Canaan, sa va alegeti cetatile care au sa va fie cetati de scapare, unde sa poata fugi ucigasul care a ucis om fara sa vrea. 
12. Si vor fi cetatile acestea loc de scapare de cel ce razbuna sangele varsat, ca sa nu fie omorat cel ce a ucis, inainte de a se infatisa el in fata obstii la judecata. 
13. Cetatile pe care trebuie sa le dati ca cetati de scapare, sa fie sase. 
14. Trei cetati sa dati de asta parte de Iordan, si trei cetati sa dati in pamantul Canaan; acestea trebuie sa fie cetatile de scapare. 
15. Aceste cetati sa fie, si pentru fiii lui Israel si pentru straini si pentru cei stramutati la voi, loc de scapare; acolo sa fuga ucigasul fara voie. 
16. Daca cineva a lovit pe altul cu o unealta de fier si acela a murit, acesta este ucigas si ucigasul trebuie omorat. 
17. Daca cineva a lovit cu piatra pe altul si acela a murit, acesta este ucigas si ucigasul trebuie omorat. 
18. Sau daca cu o unealta de lemn, cu care se poate pricinui moartea, l-a lovit asa incat acela a murit, acesta este ucigas si ucigasul trebuie dat mortii. 
19. Razbunatorul sangelui varsat poate sa ucida pe faptas indata ce-l intalneste. 
20. Daca cineva izbeste pe altul din ura, sau cu gand rau arunca asupra lui ceva, asa incat acela moare, sau din dusmanie il loveste cu mana, asa incat acela moare, 
21. Cel ce a lovit trebuie dat mortii, ca este ucigas, si razbunatorul sangelui varsat poate ucide pe ucigas indata ce-l va intalni. 
22. Daca insa cineva izbeste pe altul din nebagare de seama, fara dusmanie, 
23. Sau arunca ceva asupra lui fara gand rau, sau vreo piatra a rostogolit asupra lui fara sa-l vada si acela moare, iar el nu i-a fost dusman si nu i-a dorit raul, 
24. Atunci obstea trebuie sa judece intre ucigas si razbunatorul sangelui varsat dupa aceste randuieli; 
25. Si obstea trebuie sa izbaveasca pe ucigas din mainile razbunatorului sangelui varsat, si sa-l intoarca obstea in cetatea lui de scapare, unde a fugit el, ca sa traiasca acolo pana la moartea marelui preot, care este miruit cu mir sfintit. 
26. Daca ucigasul va iesi peste hotarele orasului de scapare, in care a fugit, 
27. Si-l va gasi razbunatorul sangelui varsat, in afara de hotarele cetatii lui de scapare, si va ucide pe ucigasul acesta razbunatorul de sange, acesta nu va fi vinovat de varsare de sange, 
28. Pentru ca acela trebuie sa sada in orasul sau de scapare pana la moartea marelui preot; iar dupa moartea marelui preot trebuie sa se intoarca ucigasul in pamantul sau de mostenire. 
29. Aceasta sa va fie randuiala legiuita in neamul si in toate locasurile voastre. 
30. Daca cineva va ucide om, ucigasul trebuie ucis dupa cuvintele martorilor, dar pentru a osandi la moarte, nu este de ajuns un singur martor. 
31. Sa nu luati rascumparare pentru sufletul ucigasului care este vinovat mortii, ci sa-l omorati. 
32. Sa nu luati rascumparare pentru cel ce a fugit in orasul de scapare, ca sa-i ingaduiti sa locuiasca in pamantul sau, inainte de moartea marelui preot. 
33. Sa nu spurcati pamantul pe care aveti sa traiti; ca sangele spurca pamantul si pamantul nu se poate curati in alt fel de sangele varsat pe el, decat cu sangele celui ce l-a varsat. 
34. Sa nu spurcati pamantul pe care traiti si in mijlocul caruia locuiesc Eu; caci Eu, Domnul, locuiesc intre fiii lui Israel”. 

CAPITOLUL 36 
Randuiala pentru neinstrainarea mosiilor la casatoria fetelor. 

1. Atunci au venit capeteniile familiilor din semintia fiilor lui Galaad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, din semintia fiilor lui Iosif, si au grait inaintea lui Moise si inaintea lui Eleazar preotul si inaintea capeteniilor urmasilor fiilor lui Israel si au zis: 
2. „Domnul a poruncit stapanului nostru sa dea pamant de mostenire fiilor lui Israel prin sorti, si stapanului nostru i s-a poruncit de la Domnul sa dea partea lui Salfaad, fratele nostru, fiicelor lui. 
3. Daca insa acestea vor fi sotii ale fiilor unei alte semintii a fiilor lui Israel, atunci partea lor se va lua din mosia parintilor nostri si se va adauga la mosia acelei semintii, in care ele vor fi sotii, si asa se va lua din mosia noastra ce ni s-a cuvenit prin sorti. 
4. Si chiar cand va fi jubileu la fiii lui Israel, atunci partea lor se va adauga la mosia acelei semintii, in care ele vor fi sotii, si partea lor se va sterge din mosia semintiei parintilor nostri”. 
5. Deci a dat Moise porunca fiilor lui Israel, dupa cuvantul Domnului, zicand: 
6. „Adevarat graieste semintia fiilor lui Iosif. Iata ce porunceste Domnul pentru fiicele lui Salfaad: Ele pot sa fie sotii ale acelora care vor placea ochilor lor, numai sa fie sotii in neamul semintiei tatalui lor, 
7. Pentru ca partea fiilor lui Israel sa nu treaca de la o semintie la alta; ca fiecare din fiii lui Israel trebuie sa fie legat de mosia semintiei parintilor sai. 
8. Si orice fata care stapaneste o parte de mostenite in una din semintiile fiilor lui Israel sa fie sotia cuiva din neamul semintiei tatalui sau, ca fiii lui Israel sa mosteneasca fiecare partea parintilor sai, 
9. Si sa nu treaca partea de la o semintie la alta semintie, ca fiecare din semintiile fiilor lui Israel trebuie sa fie legata de mosia sa”. 
10. Cum a poruncit Domnul lui Moise, asa au facut fiicele lui Salfaad. 
11. Si fiicele lui Salfaad: Mahla, Tirta, Hogla, Milca si Noa s-au maritat dupa fiii unchiului lor. 
12. In semintia fiilor lui Manase, fiul lui Iosif, au fost ele sotii, si a ramas mosia lor neamului tatalui lor. 
13. Acestea sunt poruncile si asezamintele pe care le-a dat Domnul fiilor lui Israel, prin Moise, in sesurile Moabului, la Iordan, in fata Ierihonului. 

DEUTERONOM – A CINCEA CARTE A LUI MOISE

 
CAPITOLUL 1 
Binefacerile lui Dumnezeu, nemultumirea poporului. 

l. Acestea sunt cuvintele pe care le-a grait Moise la tot Israelul peste Iordan, in pustiul Arabah, din fata Sufei, intre Paran, Tofel, Laban, Haserot si Di-Zahab, 
2. Cale de unsprezece zile de la Horeb, in drumul de la Muntele Seir, catre Cades-Barnea. 
3. In anul al patruzecilea, in luna a unsprezecea, in ziua intai a lunii acesteia, a grait Moise tuturor fiilor lui Israel toate cit ii poruncise Domnul pentru ei. 
4. Dupa ce a batut pe Sihon, regele Amoreilor, care locuia in Hesbon, si pe Og, regele Vasanului, care locuia in Astarot si in Edrei, dincolo de Iordan, in pamantul Moabului, 
5. A inceput Moise a lamuri legea aceasta si a zis: 
6. „Domnul Dumnezeul vostru ne-a grait noua pe Horeb si a zis: Va ajunge de cand locuiti pe muntele acesta! 
7. Intoarceti-va si, pornind la drum, duceti-va la muntele Amoreilor si la toti vecinii lor din Arabah, din munte, din Sefela si din Negeb, la malurile marii, in pamantul Canaanului, la Liban, si chiar pana la raul cel mare, la fluviul Eufratului. 
8. Si iata, Eu va dau pamantul acesta; mergeti si va luati de mostenire pamantul pe care Domnul a fagaduit cu juramant sa-l dea parintilor vostri, lui Avraam si lui Isaac si lui Iacov, lor si urmasilor lor. 
9. In vremea aceea v-am zis: Nu va mai pot povatui singur; 
10. Domnul Dumnezeul vostru v-a inmultit si iata acum sunteti multi la numar, ca stelele cerului. 
11. Domnul Dumnezeul parintilor vostri sa va inmulteasca de o mie de ori mai mult decat sunteti acum si sa va binecuvanteze, cum v-a fagaduit El! 
12. Cum dar voi purta singur greutatile voastre si sarcinile voastre si neintelegerile dintre voi? 
13. Alegeti-va din semintiile voastre barbati intelepti, priceputi si incercati, si-i voi pune capetenii peste voi. 
14. Atunci mi-ati raspuns si ati zis: Bun lucru ne poruncesti sa facem! 
15. Si am luat dintre voi barbati intelepti, priceputi si incercati, si i-am pus povatuitori peste voi: capetenii peste mii, peste sute, peste cincizeci, peste zeci si judecatori peste semintiile voastre. 
16. In vremea aceea, am dat porunca judecatorilor vostri si am zis: Sa ascultati pe fratii vostri si sa judecati drept pricina ce ar avea un om atat cu fratele lui, cit si cu cel strain. 
17. Sa nu partiniti la judecata, ci sa ascultati si pe cel mare si pe cel mic. Sa nu va sfiiti de la fata omului, ca judecata este a lui Dumnezeu. Iar pricina care va fi grea pentru voi sa o aduceti la mine si o voi asculta eu. 
18. V-am mai dat in vremea aceea porunci pentru toate cele ce trebuie sa faceti. 
19. Am plecat apoi de la Horeb, cum ne poruncise Domnul Dumnezeul nostru, si am strabatut tot pustiul acesta mare si infricosator, pe care l-ati vazut in drumul spre muntele Amoreilor, si am ajuns la Cades-Barnea. 
20. Atunci v-am zis: Iata, ati ajuns la muntele Amoreilor, pe care Domnul Dumnezeul vostru, il va da noua. 
21. Iata, Israel, Domnul Dumnezeul tau iti da pamantul acesta: mergi si ia-l in stapanire, cum ti-a zis Domnul Dumnezeul parintilor tai; nu te teme, nici nu te inspaimanta! 
22. Iar voi ati venit cu totii la mine si ati zis: Sa trimitem inaintea noastra oameni ca sa cerceteze pamantul si sa ne aduca stire despre drumul pe care sa mergem si despre cetatile la care sa ne ducem. 
23. Cuvantul acesta mi-a placut si am luat dintre voi doisprezece oameni, cate unul din fiecare semintie. 
24. Acestia s-au dus si s-au suit pe munte, au mers pana la valea Escol, si au cercetat-o. 
25. Au luat din roadele pamantului si ne-au adus noua; si ne-au adus si stire, spunandu-ne: Pamantul pe care Domnul Dumnezeul nostru ni-l da este bun. 
26. Voi insa n-ati vrut sa va duceti si v-ati impotrivit poruncii Domnului Dumnezeului vostru, ati cartit in corturile voastre si ati zis: 
27. Domnul din ura catre noi ne-a scos din pamantul Egiptului, ca sa ne dea in mainile Amoreilor si sa ne piarda. 
28. Incotro sa ne ducem? Fratii nostri ne-au infricosat, spunandu-ne: „Poporul acela e mai mare, mat mult si mai puternic decat noi; cetatile de acolo sunt mari si cu intarituri pana la cer; si am mai vazut acolo si pe fiii lui Enac”. 
29. Atunci v-am zis: Nu va inspaimantati si nu va temeti de ei. 
30. Domnul Dumnezeul vostru merge inaintea voastra si se va lupta El pentru voi, cum a facut cu voi si in Egipt, inaintea ochilor vostri. 
31. Si cum a facut in pustiul acesta, unde, cum ai vazut tu, Israel, Domnul Dumnezeul tau te-a purtat tot drumul ce l-ati strabatut pana ce ati sosit la locul acesta, cum poarta un om pe fiul sau. 
32. Dar voi nici asa n-ati crezut pe Domnul Dumnezeul vostru, 
33. Care a mers inaintea voastra in calatorie, ca sa va caute loc unde sa popositi; si mergea noaptea in foc, ca sa va arate calea pe care sa mergeti, iar ziua in nor. 
34. Si auzind Domnul Dumnezeu cuvintele voastre, S-a maniat si S-a jurat, zicand: „Nimeni din oamenii acestia, din acest neam rau, 
35. Nu va vedea pamantul cel bun, pe care Eu am jurat sa-l dau parintilor vostri. 
36. Numai Caleb, fiul lui Iefone, il va vedea. Aceluia si fiilor lui voi da pamantul pe care 1-a strabatut el, pentru ca acela s-a supus Domnului. 
37. Pentru voi s-a maniat Domnul si pe mine si a zis: Nici tu nu vei intra acolo! 
38. Iosua, fiul lui Navi, care este cu tine, acela va intra acolo; intareste-l pe el, ca el va duce pe Israel in mostenirea sa. 
39. Copiii vostri, de care voi ziceati ca vor cadea prada vrajmasilor, si fiii vostri, care acum nu cunosc nici binele, nici raul, aceia vor intra acolo; lor il voi da si ei il vor mosteni. 
40. Iar voi intoarceti-va si va indreptati spre pustie, pe calea cea catre Marea Rosie. 
41. Voi insa mi-ati raspuns atunci si mi-ati zis: Am pacatuit inaintea Domnului Dumnezeului nostru! Ne ducem sa ne luptam cum ne-a poruncit Domnul Dumnezeul nostru! Si v-ati incins fiecare cu arma sa de lupta si v-ati hotarat nebuneste sa va suiti pe munte. 
42. Iar Domnul mi-a zis: Spune-le: Nu va suiti si nu va luptati, ca sa nu va biruiasca vrajmasii vostri, ca Eu nu sunt in mijlocul vostru. 
43. Si eu v-am spus, dar voi n-ati ascultat, ci v-ati impotrivit poruncii Domnului si, in indaratnicia voastra, v-ati suit pe munte. 
44. Dar v-a iesit inainte poporul amoreu care locuia pe muntele acela si a tabarat asupra voastra ca albinele si v-a zdrobit de la Seir pana la Horma. 
45. Atunci v-ati intors si ati plans inaintea Domnului, dar Domnul n-a ascultat plangerea voastra si nu v-a luat in seama. 
46. Si ati locuit in Cades vreme multa, ca multe au fost zilele cit ati stat acolo”. 

CAPITOLUL 2 
Biruinta asupra Amoreilor. 

l. Apoi, intorcandu-ne noi, am pornit prin pustie, spre Marea Rosie, cum imi graise Domnul, si am umblat zile multe imprejurul Muntelui Seir. 
2. Iar Domnul a zis catre mine: 3. „Ajunge de cand umblati imprejurul acestui munte! Intoarceti-va dar spre miazanoapte! 
4. Da porunca poporului si zi: Voi acum veti trece prin hotarele fiilor lui Isav, fratii vostri, care locuiesc in Seir, si acestia se vor teme de voi foarte tare. 
S. Dar sa nu incepeti razboiul cu ei, caci nu va voi da din pamantul lor nici o palma de loc, pentru ca Muntele Seir l-am dat in stapanirea lui Isav. 
6. Mancare sa va cumparati de la ei cu bani si sa mancati; si apa de baut sa va cumparati de la ei tot cu bani; 
7. Ca Domnul Dumnezeul tau, Israele, te-a binecuvantat in tot lucrul mainilor tale si te-a ocrotit in timpul calatoriei tale prin pustiul acesta mare si infricosator. Iata, de patruzeci de ani Domnul Dumnezeul tau este cu tine si n-ai dus lipsa de nimic”. 
8. Si am trecut pe langa fiii lui Isav, fratii nostri, care locuiau in Seir, pe calea campului, de la Elat si Etion-Gaber, si ne-am abatut si am mers spre pustiul Moabului. 
9. Dar Domnul mi-a zis: „Nu intra in dusmanie cu Moab si nu incepe razboi cu el, ca nu-ti voi da in stapanire nimic din pamantul lui, pentru ca Arul l-am dat in stapanire fiilor lui Lot”. 
10. Inainte au locuit acolo Emimii, popor mare, mult la numar si inalt la statura, ca fiii lui Enac; 
11. Si acestia se socoteau printre Refaimi, ca fiii lui Enac; iar Moabitii ii numesc Emimi. 
12. Pe Seir insa au trait inainte Horeii; dar fiii lui Isav i-au alungat si i-au pierdut de la fata lor si s-au asezat in locul lor, cum trebuie sa faca si Israel in pamantul sau de mostenire, care i-l va da Domnul. 
13. Sculati-va dar si treceti raul Zared. Si am trecut noi raul Zared. 
14. De atunci, de cand ne-am dus la Cades-Barnea si pana ce am trecut raul Zared, au trecut treizeci si opt de ani si au pierit din tabara noastra toti cei ce erau atunci buni de razboi, dupa cum li se jurase Domnul; 
15. Ca mana Domnului, pana au pierit ei, a fost asupra lor, ca sa-i piarda din tabara. 
16. Iar daca au pierit toti cei ce erau atunci buni de razboi din popor, 
17. Mi-a grait Domnul si a zis: 18. „Acum tu sa treci pe langa hotarele lui Moab spre Ar, 
19. Si sa te apropii repede de Amoniti, dar sa nu intri cu acestia in dusmanie si sa nu incepi razboi cu ei, caci nu-ti voi da in stapanire nimic din pamantul fiilor lui Amon, pentru ca l-am dat in stapanire fiilor lui Lot”. 
20. Acesta se socotea a fi pamantul Refaimilor, caci Refaimii locuisera inainte intr-insul. Amonitii insa ii numeau Zomzomimi. 
21. Poporul acesta fusese mare, mult la numar si inalt la statura, ca fiii lui Enac; dar Domnul ii pierduse de la fata Amonitilor si-i alungasera acestia si se asezasera in locul lor. 
22. Astfel a facut Domnul pentru fiii lui Isav care locuiau in Seir, cand a prapadit de la fata lor pe Horei. Si dupa ce ei au fost izgoniti, s-au asezat in locul lor, unde traiesc si astazi. 
23. Si pe Hevei, care locuiau prin sate chiar pana la Gaza, i-au pierdut Caftorimii, care se trageau din Caftorim, si s-au asezat in locul lor. 
24. Sculati-va si va porniti si treceti raul Arnon, ca iata Eu voi da in mana ta pe Amoreul Sihon, regele Hesbonului si rara lui; incepe a-l cuprinde si du razboi cu el. 
25. Din ziua aceasta voi incepe Eu a imprastia inaintea ta frica si groaza peste popoare, sub tot cerul; cei ce vor auzi de tine se vor cutremura si se vor ingrozi de tine. 
26. Din pustiul Chedemot am trimis soli la Sihon, regele Hesbonului, cu cuvinte de pace, ca sa spuna: 
27. Ingaduie-mi sa trec prin tara ta, ca voi merge pe drum si nu ma voi abate nici la dreapta, nici la stanga; 
28. Hrana sa-mi vinzi pe bani si voi manca, si apa de baut sa-mi dai pe bani si voi bea, 
29. Cum mi-au facut fiii lui Isav, care locuiesc in Seir, si Moabitii, care locuiesc Arul; numai cu piciorul meu voi merge pana voi trece Iordanul in pamantul pe care Domnul Dumnezeul nostru ni-l da noua. 
30. Dar Sihon, regele Hesbonului, n-a voit a ne ingadui sa trecem prin pamantul lui, pentru ca Domnul Dumnezeul tau a indaratnicit duhul lui si inima lui a impietrit-o, ca sa-l dea in mainile tale, cum se vede acum. 
31. Atunci mi-a zis Domnul: „Iata, incep sa-ti dau pe Sihon Amoreul, regele Hesbonului, si pamantul lui; incepe a stapani pamantul lui”. 
32. Iar Sihon, regele Hesbonului, cu tot poporul sau, ne-a iesit inainte sa se lupte la Iahat. 
33. Dar Domnul Dumnezeul nostru 1-a dat in mainile noastre si l-am batut pe el si pe fiii lui si tot poporul lui. 
34. In vremea aceea am luat toate cetatile lui si am nimicit toate cetatile lui, barbati, femei si copii, si n-am lasat pe nimeni viu. 
35. Numai vitele lor si cele jefuite din cetatile cuprinse de noi ni le-am luat. 
36. De la Aroer, care se afla pe malul raului Arnon, si de la cetatea cea din vale pana la muntele Galaad, n-a mai fost cetate in care noi sa nu fi putut patrunde: Domnul Dumnezeu a dat tot in mainile noastre. 
37. Numai de pamantul Amonitilor nu te-ai apropiat, nici de locurile ce se intind in apropierea raului Iaboc, nici de cetatile ce sunt pe munte, nici de nimic ce nu ne-a poruncit Domnul Dumnezeul nostru”. 

CAPITOLUL 3 
Biruinta asupra lui Og, imparatul Vasanului. 

1. „Ne-am intors apoi de acolo si am mers catre Vasan, insa ne-a iesit inainte cu razboi Og, regele Vasanului, la Edrei, cu tot poporul sau. 
2. Dar Domnul mi-a zis: Nu te teme de el, caci il voi da in mainile tale pe el si tot poporul lui si tot pamantul lui, si vei face cu el ce-ai facut cu Sihon, regele Amoreilor, care a trait in Hesbon. 
3. Domnul Dumnezeul nostru a dat in mainile noastre si pe Og, regele Vasanului, cu tot poporul lui, si noi l-am batut, incat nimeni de la ei n-a ramas viu. 
4. In vremea aceea am luat toate cetatile lui, ca n-a fost cetate pe care sa n-o luam de la ei. Am luat saizeci de cetati, toata latura Argob, tara lui Og al Vasanului. 
5. Toate cetatile acestea erau intarite cu ziduri inalte, cu porti si cu incuietori, afara de cetatile neintarite care erau foarte multe. 
6. Si le-am nimicit, cum facusem si cu Sihon, regele Hesbonului, pierzand fiecare cetate cu barbati, femei si copii. 
7. Iar toate vitele si cele jefuite prin cetati ni le-am luat ca prada. 
8. Am luat in vremea aceea din mainile celor doi regi amorei pamantul acesta care este dincoace de Iordan, de la raul Arnon pana la muntele Hermon. 
9. (Sidonienii numesc Hermonul, Sirion, iar Amoreii il numesc Senir). 
10. Am luat adica toate cetatile din ses, tot Galaadul si tot Vasanul, pana la Salca si Edrei, cetatile din tara lui Og al Vasanului. 
11. Caci numai Og, regele Vasanului, mai ramasese din Refaimi. Iata patul lui, pat de fier, si astazi este in Rabat-Amon: lung de noua coti si lat de patru coti, coti barbatesti. 
12. Pamantul acesta l-am luat atunci incepand de la Aroer, care este langa raul Arnon; jumatate din muntele Galaadului cu cetatile lui l-am dat semintiilor lui Ruben si Gad; 
13. Iar ramasita cealalta din Galaad si tot Vasanul, tara lui Og, le-am dat la jumatate din semintia lui Manase; tot tinutul Argob, eu tot Vasanul se numeste tara Refaimilor. 
14. Iair, fiul lui Manase, a luat tot tinutul Argob, pana la hotarele Ghesuritilor si Maacatitilor, si a numit Vasanul, dupa numele sau, salasurile lui Iair, cum se cheama si astazi. 
15. Lui Machir i-am dat Galaadul; 
16. Iar semintiilor lui Ruben si Gad le-am dat tara de la Galaad pana la raul Arnon, pamantul dintre rau si hotar, pana la raul Iaboc, pana la hotarul fiilor lui Amon. 
17. Precum si Arabah si Iordanul, care este hotar de la Chineret pana la marea Arabah, Marea Sarata, la poalele Muntelui Fazga, spre rasarit. 
18. V-am mai dat in vremea aceea porunca si am zis: Domnul Dumnezeul vostru v-a dat pamantul acesta in stapanire; toti cei buni de lupta, inarmandu-va, mergeti inaintea fiilor lui Israel, fratii vostri; 
19. Numai femeile voastre, copiii vostri si vitele voastre, ca stiu ca aveti vite multe, sa ramana in cetatile voastre pe care vi le-am dat eu, 
20. Pana cand Domnul Dumnezeu va da liniste fratilor vostri, ca si voua, si pana cand isi vor primi si ei in stapanire pamantul pe care Domnul Dumnezeul vostru li-l va da peste Iordan; atunci va veti intoarce fiecare la mosia sa pe care v-am dat-o eu. 
21. Iar lui Iosua i-am poruncit si am zis: Ochii tai au vazut tot ceea ce a facut Domnul Dumnezeul vostru cu acesti doi regi; tot asa va face Domnul si cu toate tarile ce le vei strabate tu. 
22. Nu te teme de ele, ca Domnul Dumnezeul vostru Insusi se va lupta pentru voi. 
23. In vremea aceea m-am rugat Domnului si am zis: 
24. Stapane Doamne, ai inceput sa ara)i robului Tau slava Ta, puterea Ta, mana Ta cea tare si bratul cel inalt, ca cine este Dumnezeu in cer sau pe pamant, Care sa faca astfel de lucruri cum sunt ale Tale si cu o asemenea putere ca a Ta. 
25. Ingaduie-mi sa trec si sa vad pamantul cel bun care este peste Iordan si acel munte frumos, Libanul. 
26. Dar Domnul s-a rnaniat pe mine pentru voi si nu m-a ascultat, ei mi-a zis Domnul: Ajunge! De acum sa nu-Mi mai graiesti de aceasta! 
27. Suie-te in varful lui Fazga si priveste cu ochii tai spre apus si spre miazanoapte si spre miazazi si spre rasarit si vezi cu ochii tai, caci nu vei trece peste acest Iordan. 
28. Da povata lui Iosua; intareste-l si-l imbarbateaza, caci el va merge inaintea acestui popor si el va imparti in bucati tot pamantul, pe care-l vezi acum. 
29. Atunci ne-am oprit noi in vale, in fata Bet-Peorului”. 

CAPITOLUL 4 
Supunerea fata de lege. 

l. „Asculta dar, Israele: hotararile si legile care va invat eu astazi sa le paziti, ca sa fiti vii, sa va inmultiti si ca sa va duceti sa mosteniti acel pamant pe care Domnul Dumnezeul parintilor vostri vi-l da in stapanire 
2. Sa nu adaugati nimic la cele ce va poruncesc eu, nici sa lasati ceva din ele; paziti poruncile Domnului Dumnezeului vostru, pe care vi le spun eu astazi. 
3. Ochii vostri au vazut toate cate a facut Domnul Dumnezeul vostru cu Baal-Peor; pe tot omul care a urmat lui Baal-Peor 1-a pierdut Domnul Dumnezeul tau din mijlocul tau; 
4. Iar voi, cei ce v-ati lipit de Domnul Dumnezeul vostru sunteti vii pana in ziua de astazi. 
5. Iata, v-am invatat porunci si legi, cum imi poruncise Domnul Dumnezeul meu, ca sa faceti asa in tara aceea in care intrati ca s-o stapaniti. 
6. Sa le paziti asadar si sa le impliniti, caci in aceasta sta intelepciunea voastra si cumintenia voastra inaintea ochilor popoarelor care, auzind de toate legiuirile acestea, vor zice: Numai acest popor mare este popor intelept si priceput. 
7. Caci este oare vreun popor mare, de care dumnezeii lui sa fie asa de aproape, cit de aproape este de noi Domnul Dumnezeul nostru, oricand Il chemam? 
8. Sau este vreun popor mare, care sa aiba astfel de asezaminte si legi drepte, cum este toata legea aceasta pe care v-o infatisez eu astazi? 
9. Decat numai pazeste-te si iti fereste cu ingrijire sufletul tau, ca sa nu uiti acele lucruri pe care le-au vazut ochii tai si sa nu-ti iasa ele de la inima in toate zilele vietii tale; sa le spui fiilor si fiilor feciorilor tai. 
10. Sa le spui de ziua aceea in care ai stat tu inaintea Domnului Dumnezeului tau, la Horeb, de ziua adunarii cand a zis Domnul catre mine: Aduna la Mine poporul si Eu ii voi vesti cuvintele Mele, din care se vor invata ei a se teme de Mine in toate zilele vietii lor de pe pamant si vor invata pe fiii lor. 
11. Atunci v-ati apropiat si ati stat sub munte, muntele ardea cu foc pana la cer si era negura, nor si intuneric. 
12. Iar Domnul v-a grait de pe munte din mijlocul focului; si glasul cuvintelor Lui l-ati auzit, iar fata Lui n-ati vazut-o, ci numai glasul I l-ati auzit. 
13. Atunci v-a descoperit El legamantul Sau, cele zece porunci, pe care v-a poruncit sa le impliniti, si le-a scris pe doua lespezi de piatra. 
14. In vremea aceea mi-a poruncit Domnul sa va invat poruncile si legile Lui, ca sa le impliniti in tara aceea in care intrati ca s-o stapaniti. 
15. Tineti dar bine minte ca in ziua aceea, cand Domnul v-a grait din mijlocul focului, de pe muntele Horeb, n-ati vazut nici un chip. 
16. Sa nu gresiti dar si sa nu va faceti chipuri cioplite, sau inchipuiri ale vreunui idol, care sa infatiseze barbat sau femeie, 
17. Sau inchipuirea vreunui dobitoc de pe pamant, sau inchipuirea vreunei pasari ce zboara sub cer, 
18. Sau inchipuirea vreunei jivine, ce se taraste pe pamant, sau inchipuirea vreunui peste din apa, de sub pamant; 
19. Sau, privind la cer si vazand soarele, luna, stelele si toata ostirea cerului, sa nu te lasi amagit ca sa te inchini lor, nici sa le slujesti, pentru ca Domnul Dumnezeul tau le-a lasat pentru toate popoarele de sub cer. 
20. Iar pe voi v-a luat Domnul Dumnezeu si v-a scos din cuptorul cel de fier, din tara Egiptului, ca sa-I fiti Lui popor de mostenire, cum sunteti acum. 
21. Domnul Dumnezeu S-a maniat insa pe mine pentru voi si S-a jurat ca eu nu voi trece Iordanul acesta si nu voi intra in acel pamant bun pe care Domnul Dumnezeul tau ti-l da tie de mostenire. 
22. Eu voi muri in pamantul acesta, fara sa trec Iordanul, iar voi veti trece si veti lua in stapanire acel pamant bun. 
23. Luati seama sa nu uitati legamantul Domnului Dumnezeului vostru pe care 1-a incheiat cu voi si sa nu va faceti idoli care ar inchipui ceva, precum ti-a poruncit Domnul Dumnezeul tau. 
24. Caci Domnul Dumnezeul tau este foc mistuitor, Dumnezeu zelos. 
25. Iar de ti se vor naste fii si fiilor tai fii si, traind mult pe pamant, veti cadea in pacat si va veti face chipuri cioplite, care sa inchipuiasca ceva, de veti face ceva ce este rau inaintea ochilor Domnului Dumnezeului vostru ca sa-L maniati, 
26. Va marturisesc astazi pe cer si pe pamant ca veti pierde curand pamantul, pentru a carui mostenire treceti acum Iordanul; nu veti trai multa vreme pe el, ci veti pieri. 
27. Domnul va va imprastia prin toate popoarele si veti ramane putini la numar printre toate popoarele la care va va duce Domnul. 
28. Veti sluji acolo altor dumnezei, facuti de maini omenesti din lemn si piatra, care nu vad si nu aud, care nu mananca si nu au miros. 
29. Dar cand vei cauta acolo pe Domnul Dumnezeul tau, Il vei gasi, de-L vei cauta cu toata inima ta si cu tot sufletul tau. 
30. Cand vei fi la necaz si cand te vor ajunge toate acestea in curgerea vremii, te vei intoarce la Domnul Dumnezeul tau si vei asculta glasul Lui. 
31. Domnul Dumnezeul tau este Dumnezeu bun si indurat; nu te va lasa, nu te va pierde si nici nu va uita legamantul incheiat cu parintii tai, pe care l-a intarit cu juramant inaintea lor. 
32. Ca cerceteaza timpurile trecute, care au fost inainte de tine, din ziua cand a facut Dumnezeu pe om pe pamant; cerceteaza de la o margine a cerului pana la cealalta margine a lui si vezi daca s-a mai savarsit vreo fapta mare ca aceasta si daca s-a mai auzit ceva la fel! 
33. A mai auzit, oare, vreun popor glasul Dumnezeului celui viu, graind din mijlocul focului, cum ai auzit tu si sa ramana viu? 
34. Sau a mai incercat, oare, vreun dumnezeu sa se duca sa-si ia popor din mijlocul altui popor prin plagi, prin semne, prin vedenii si prin razboi, cu mana tare si cu brat inalt si prin minuni mari, cum a facut pentru voi Domnul Dumnezeul vostru in Egipt, inaintea ochilor vostri? 
35. Tie, Israele, ti s-a dat sa vezi aceasta, ca sa stii ca numai Domnul Dumnezeul tau este Dumnezeu si nu mai este altul afara de El. 
36. Din cer te-a invrednicit sa auzi glasul Lui, ca sa te invete, si pe pamant ti-a aratat focul Lui cel mare si ai auzit cuvintele Lui din mijlocul focului. 
37. Pentru ca El a iubit pe parintii tai si v-a ales pe voi, urmasii lor, de aceea te-a Si scos cu puterea Lui cea mare din Egipt. 
38. Ca sa alunge de la fata ta popoarele cele mai mari si mai puternice decat tine si ca sa te duca sa-ti dea pamantul lor mostenire, asa cum ai astazi. 
39. Cunoaste dar astazi si tine minte ca Domnul Dumnezeul tau este Dumnezeu sus in cer si jos pe pamant si nu mai este altul afara de El. 
40. Sa pazesti legile Lui si poruncile Lui, pe care ti le spun eu astazi, ca sa-ti fie bine tie si fiilor tai de dupa tine si ca sa traiesti multa vreme in pamantul acela pe care Domnul Dumnezeul tau ti-l da pentru totdeauna”. 
41. Atunci a ales Moise trei cetati dincoace de Iordan, spre rasaritul Soarelui, ca sa fuga acolo ucigasul 
42. Care va ucide pe aproapele sau fara de voie si fara sa-i fi fost vrajmas nici cu o zi, nici cu doua inainte, si ca, scapand in una din aceste cetati, sa ramana cu viata. 
43. Aceste cetati sunt: Beter in pustie, in campia din semintia lui Ruben, Ramot in Galaad, in semintia lui Gad, si Golan in Vasan, in semintia lui Manase. 
44. Iata legea pe care a infatisat-o Moise fiilor lui Israel. 
45. Si iata poruncile, legile si indreptarile pe care le-a rostit Moise fiilor lui Israel in pustie, dupa iesirea lor din Egipt, 
46. Dincolo de Iordan, in valea din fata Bet-Peorului, in pamantul lui Sihon, regele Amoreilor, care a trait in Hesbon, pe care l-a batut Moise cu fiii lui Israel, dupa iesirea lor din Egipt, 
47. Si au mostenit pamantul lui si pamantul lui Og, regele Vasanului, tara celor doi regi amorei de peste Iordan, spre rasaritul soarelui, 
48. Care se intinde pe malul raului Arnon de la Aroer pana la muntele Sihon sau Hermon, 
49. Si tot sesul Arabah de dincoace de Iordan, catre rasaritul soarelui, pana la mare, sesul Arabah de la poalele muntelui Fazga. 

CAPITOLUL 5 
Repetarea celor zece porunci. 

1. In vremea aceea a chemat Moise tot Israelul si le-a zis: „Asculta, Israele, poruncile si legile pe care le voi rosti eu astazi in auzul urechilor voastre: invatati-le si siliti-va sa le pliniti. 
2. Domnul Dumnezeul vostru a incheiat cu voi legamant in Horeb. 
3. Legamantul acesta nu 1-a incheiat Domnul cu parintii nostri, ci cu noi, cei ce suntem astazi cu totii vii aici. 
4. Fata catre fata a grait Domnul cu voi din mijlocul focului de pe munte; 
5. Iar eu am stat in vremea aceea intre Domnul si intre voi, ca sa va spun Cuvantul Domnului, caci voi v-ati temut de foc si nu v-ati suit in munte, 
si a zis Domnul: 
6. „Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, Care te-am scos din pamantul Egiptului, din casa robiei. 
7. Sa nu ai alti dumnezei afara de Mine. 
8. Sa nu-ti faci chip cioplit, nici vreo infatisare a celor ce sunt sus in cer, sau jos pe pamant, sau in apa si sub pamant. 
9. Sa, nu te inchini lor, nici sa le slujesti, caci Eu Domnul Dumnezeul tau sunt Dumnezeu zelos, Care pedepseste vina parintilor in copii pana la al treilea si al patrulea neam pentru cei ce Ma urasc. 
10. Si Ma milostivesc pana la a! miilea neam catre cei ce Ma iubesc si pazesc poruncile Mele. 
11. Sa nu iei numele Domnului Dumnezeului tau in desert, ca nu va lasa Domnul Dumnezeul tau nepedepsit pe cel ce ia numele Lui in desert. 
12. Pazeste ziua odihnei, ca sa o tii cu sfintenie, cum ti-a poruncit Domnul Dumnezeul tau. 
13. Sase zile lucreaza si-ti fa toate treburile tale; 
14. Ziua a saptea este ziua de odihna a Domnului Dumnezeului tau. Sa nu faci in ziua aceea nici un lucru: nici tu, nici fiul tau, nici fiica ta, nici robul tau, nici roaba ta, nici boul tau, nici asinul tau, sau alt dobitoc al tau, nici strainul tau care se afla la tine, ca sa se odihneasca robul tau si roaba ta cum te odihnesti si tu. 
15. Adu-ti aminte ca ai fost rob in pamantul Egiptului si Domnul Dumnezeul tau te-a scos de acolo cu mina tare si cu brat inalt si de aceea ii-a poruncit Domnul Dumnezeul tau sa pazesti ziua odihnei si sa o tii cu sfintenie. 
16. Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, cum ti-a poruncit Domnul Dumnezeul tau, ca sa traiesti ani multi si sa-ti fie bine in pamantul acela, pe care Domnul Dumnezeul tau ti-l da tie. 
17. Sa nu ucizi! 
18. Sa nu fii desfranat! 
19. Sa nu furi! 
20. Sa nu dai marturii mincinoase asupra aproapelui tau! 
21. Sa nu poftesti femeia aproapelui tau si sa nu doresti casa aproapelui tau, nici tarina lui, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici asinul lui, nici orice dobitoc al lui, nici nimic din cele ce sunt ale aproapelui tau! 
22. Cuvintele acestea le-a grait Domnul catre toata adunarea voastra, pe munte, din mijlocul focului, al norului, al intunericului si al furtunii, cu glas de tunet si altceva n-a mai grait si le-a scris pe doua lespezi de piatra si mi le-a dat mie. 
23. Si cand ati auzit glasul din mijlocul intunericului si muntele ardea, v-ati apropiat de mine toate capeteniile semintiilor voastre cu batranii vostri 
24. Si ati zis: „Iata, Domnul Dumnezeul nostru ne-a aratat slava Sa si maretia Sa si glasul Lui l-am auzit din mijlocul focului. Astazi. am vazut ca Dumnezeu graieste cu omul si acesta ramane viu. 
25. Si de ce sa murim noi? Ca focul acesta ne va mistui si de vom mai auzi glasul Domnului Dumnezeului nostru vom muri. 
26. Caci este oare vreun om care sa auda glasul Dumnezeului celui viu graind din mijlocul focului, cum am auzit noi, si sa ramana viu? 
27. Apropie-te dar tu si asculta toate cate-ti va spune Domnul Dumnezeul nostru si apoi ne vei spune tu noua toate cate-ti va grai Domnul Dumnezeul nostru, si noi vom asculta si vom face. 
28. Iar Domnul a auzit cuvintele voastre, cum graiati cu mine, si mi-a zis Domnul: Am auzit cuvintele poporului acestuia, pe care le-au grait catre tine, si tot ce-au grait este bine. 
29. O, de ar fi inima lor asa, ca sa se teama de Mine si sa pazeasca toate poruncile Mele in toata vremea, ca sa le fie bine si lor si fiilor lor in veci! 
30. Du-te si le spune: intoarceti-va in corturile voastre! 
31. Iar tu ramai aici cu Mine; si-ti voi spune toate poruncile, hotararile si legile ce trebuie sa-i inveti ca sa le pazeasca in pamantul acela, pe care li-l dau Eu in stapanire. 
32. Si sa le zici: Vedeti, sa va purtati asa cum v-a poruncit Domnul Dumnezeul vostru si sa nu va abateti nici la dreapta, nici la stanga! 
33. Sa umblati pe calea aceea pe care v-a poruncit Domnul Dumnezeul vostru, ca sa fiti vii si sa va fie bine si sa traiti vreme multa in pamantul acela pe care il veti lua in stapanire”. 

CAPITOLUL 6 
Talmacirea poruncii intai. Dragostea catre Dumnezeu. 

l. „Iata poruncile, hotararile si legile pe care mi-a poruncit Domnul Dumnezeul vostru sa va invat, ca sa le paziti in pamantul acela in care mergeti, ca sa-l luati in stapanire: 
2. Sa te temi de Domnul Dumnezeul tau si toate hotararile Lui si poruncile Lui, pe care ti le spun eu astazi, sa le pazesti tu si fiii tai si fiii fiilor tai, in toate zilele vietii tale, ca sa se inmulteasca zilele tale. 
3. Asculta dar, Israele, si sileste-te sa implinesti acestea, ca sa-ti fie bine Si sa va inmultiti foarte, precum ti-a grait Domnul Dumnezeul parintilor tai ca-li va da pamantul unde curge lapte si miere. Acestea sunt hotararile si legile pe care le-a dat Domnul Dumnezeu fiilor lui Israel in pustie, dupa iesirea lor din pamantul Egiptului. 
4. Asculta, Israele, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn. 
5. Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, din toata inima ta, din tot sufletul tau si din toata puterea ta. 
6. Cuvintele acestea, pe care ti le spun eu astazi, sa le ai in inima ta si in sufletul tau; 
7. Sa le sadesti in fiii tai si sa vorbesti de ele cand sezi in casa ta, cand mergi pe cale, cand te culci si cand te scoli. 
8. Sa le legi ca semn la mana si sa le ai ca pe o tablita pe fruntea ta. 
9. Sa le scrii pe usorii casei tale si pe portile tale. 
10. Iar cand te va duce Domnul Dumnezeul tau in pamantul acela pentru care s-a jurat parintilor tai: lui Avraam, lui Isaac si lui Iacov, ca sa ti-l dea cu cetati mari si frumoase, pe care nu le-ai zidit tu, 
11. Cu case pline de toate bunatatile, pe care nu le-ai umplut tu, cu fantani sapate in piatra, pe care nu le-ai sapat tu, cu vii si cu maslini, pe care nu le-ai sadit tu, si vei manca si te vei satura, 
12. Atunci, pazeste-te, sa nu se ademeneasca inima ta, ca sa uiti pe Domnul Care te-a scos din pamantul Egiptului si din casa robiei. 
13. Sa te temi de Domnul Dumnezeul tau si numai Lui sa-I slujesti, de El sa te lipesti si pe numele Lui sa te juri. 
14. Sa nu mergeti dupa alti dumnezei, dupa dumnezeii popoarelor, care se vor afla imprejurul vostru; 
15. Ca sa nu se aprinda mania Domnului Dumnezeului tau asupra ta si sa nu te piarda de pe fata pamantului, ca Domnul Dumnezeul tau, Care se afla in mijlocul tau, este Dumnezeu zelos. 
16. Sa nu ispititi pe Domnul Dumnezeul vostru, cum L-ati ispitit la Masa. 
17. Sa tineti bine poruncile Domnului Dumnezeului vostru, legile Lui si hotararile Lui, pe care vi le-a dat El. 
18. Sa faci ceea ce este drept si bine inaintea ochilor Domnului Dumnezeului tau, ca sa-ti fie bine si ca sa intri si sa iei in stapanire pamantul pe care Domnul cu juramant 1-a fagaduit parintilor tai 
19. Si ca sa alunge El pe toti vrajmasii tai de la fata ta, cum a zis Domnul. 
20. De te va intreba in viitor fiul tau si va zice: Ce inseamna aceste porunci, hotarari si legi pe care vi le-a dat Domnul Dumnezeul vostru? Sa-i spui fiului tau: 
21. Am fost robi la Faraon in Egipt si Domnul Dumnezeu ne-a scos din Egipt cu mana tare si cu brat inalt. 
22. Si a aratat Domnul Dumnezeu semne si minuni mari si pedepse a adus inaintea ochilor nostri, asupra Egiptului, asupra lui Faraon, asupra a toata casa lui si asupra ostirii lui; 
23. Iar pe noi ne-a scos de acolo Domnul Dumnezeul nostru ca sa ne duca si sa ne dea pamantul pentru care s-a jurat parintilor nostri ca ni-l va da. 
24. Atunci ne-a poruncit Domnul sa implinim toate hotararile acestea si sa ne temem de Domnul Dumnezeul nostru, ca sa ne fie bine in toate zilele, ca si acum. 
25. Si va face mila cu noi de ne vom sili sa implinim toate aceste porunci ale legii inaintea fetei Domnului Dumnezeului nostru, cum ne-a poruncit”. 

CAPITOLUL 7 
Oprirea prieteniei cu paganii. 

l. „Cand Domnul Dumnezeul tau te va duce in pamantul la care mergi ca sa-l mostenesti si va izgoni de la fata ta neamurile cele mari si multe si anume: pe Hetei, pe Gherghesei, pe Amorei, pe Canaanei, pe Ferezei, pe Hevei si pe Iebusei – sapte neamuri, care sunt mai mari si mai puternice decat tine – 
2. Si le va da Domnul Dumnezeul tau in mainile tale si le vei bate, atunci sa le nimicesti, sa nu faci cu ele legamant si sa nu le cruti. 
3. Sa nu te incuscresti cu ele: pe fiica ta sa nu o dai dupa fiul lui si pe fiica lui sa nu o iei pentru fiul tau, 
4. Ca vor abate pe fiii tai de la Mine ca sa slujeasca altor dumnezei, si se va aprinde asupra voastra mania Domnului si curand te va pierde. 
5. Ci sa faceti cu ele asa: jertfelnicile lor sa le stricati, stalpii lor sa-i daramati, dumbravile lor sa le taiati si idolii dumnezeilor lor sa-i ardeti cu foc. 
6. Ca esti poporul sfant al Domnului Dumnezeului tau si te-a ales Domnul Dumnezeul tau ca sa-I fii poporul Lui ales din toate popoarele de pe pamant. 
7. Si Domnul v-a primit, nu pentru ca sunteti mai multi la numar decat toate popoarele – caci sunteti mai putini la numar decat toate popoarele, – 
8. Ci pentru ca va iubeste Domnul; si ca sa Isi tina juramantul pe care 1-a facut parintilor vostri, v-a scos Domnul cu mana tare si cu brat inalt si v-a scapat din casa robiei si din mana lui Faraon, regele Egiptului. 
9. Sa stii dar ca Domnul Dumnezeul tau este adevaratul Dumnezeu, Dumnezeu credincios, Care pazeste legamantul Sau si mila Sa, pana la al miilea neam, catre cei ce-L iubesc si pazesc poruncile Lui; 
10. Si rasplateste la fel celor ce-L urasc, pierzandu-i, si nu intarzie sa rasplateasca, eu aceeasi masura, celor ce-L urasc. 
11. Pazeste dar poruncile, hotararile si legile pe care-ti poruncesc astazi sa le implinesti. 
12. De vei asculta legile acestea, de le vei pazi si le vei implini, atunci si Domnul Dumnezeul tau va tine legamantul si mila Sa fata de tine, cum S-a jurat El parintilor tai; 
13. Te va iubi, te va binecuvanta, te va inmulti si va binecuvanta rodul pantecelui tau, rodul pamantului tau, painea ta, vinul tau, untdelemnul tau, pe cele nascute ale vitelor tale mari si ale oilor turmei tale in pamantul acela, pentru care S-a jurat El parintilor tai sa ti-l dea tie. 
14. Si vei fi binecuvantat mai mult decat toate popoarele si nu se va afla sterp sau stearpa nici intre ai tai, nici intre dobitoacele tale. 
15. Va departa de la tine Domnul Dumnezeul tau toata neputinta si nici una din bolile cele rele ale Egiptenilor, pe care le-ai vazut si le stii, nu va aduce asupra ta, ci le va trimite asupra celor ce te urasc pe tine 
16. Manca-vei toata agonisita popoarelor pe care Domnul Dumnezeul tau ti le va da tie; sa nu le crute ochiul tau si sa nu slujesti dumnezeilor lor, ca aceasta este cursa pentru tine. 
17. Nu cumva sa zici in inima ta: Popoarele acestea sunt mai mari la numar decat mine, cum le voi putea izgoni? 
18. Sa nu te temi de ele, ci adu-ti aminte ce a facut Domnul Dumnezeul tau cu Faraon si cu tot Egiptul, 
19. Si de acele incercari mari, pe care le-au vazut ochii tai, de acele semne si minuni mari, de mana cea tare si de bratul cel inalt cu care te-a scos Domnul Dumnezeul tau. Tot asa va face Domnul Dumnezeul tau cu toate popoarele de care te temi. 
20. Inca si viespi va trimite Domnul Dumnezeul tau asupra lor pana ce vor pieri cei ce au ramas si s-au ascuns de la fata ta. 
21. Nu te inspaimanta de ei, ca Domnul Dumnezeul tau, Cel din mijlocul tau, este Dumnezeu mare si minunat. 
22. Domnul Dumnezeul tau va izgoni dinaintea ta popoarele acestea incetul cu incetul; nu poti sa le pierzi repede, ca sa nu se pustiiasca pamantul si sa nu se inmulteasca impotriva ta fiarele campului; 
23. Ci ti le va da Domnul Dumnezeul tau si le va pune in mare tulburare, incat vor pieri. 
24. Va da pe regii lor in mainile tale si tu vei pierde numele lor de sub cer: nimeni nu-ti va putea sta inainte pana ii vei starpi. 
25. Idolii dumnezeilor lor sa-i ardeti cu foc; sa nu doresti a lua argintul sau aurul de pe ei, ca sa nu-ti fie aceasta cursa, ca uraciune sunt acestia inaintea Domnului Dumnezeului tau, 
26. Si uraciunea idoleasca sa n-o duci in casa ta, ca sa nu cazi sub blestem, ca ea. Fereste-te de aceasta si sa-ti fie scarba de ea, ca este blestemata”. 

CAPITOLUL 8 
Indemn catre popor sa nu uite binefacerile lui Dumnezeu. 

l. „Siliti-va sa impliniti toate poruncile acestea pe care vi le dau eu astazi, ca sa fiti vii si sa va inmultiti si sa va duceti sa luati in stapanire pamantul cel bun pe care cu juramant 1-a fagaduit Domnul Dumnezeul parintilor vostri. 
2. Sa-ti aduci aminte de toata calea pe care te-a povatuit Domnul Dumnezeul tau prin pustie de acum patruzeci de ani, ca sa te smereasca, ca sa te incerce si ca sa afle ce este in inima ta si de ai sa pazesti sau nu poruncile Lui. 
3. Te-a smerit, te-a pedepsit cu foamea si te-a hranit cu mana pe care nu o cunosteai si pe care nu o cunosteau nici parintii tai, ca sa-ti arate ca nu numai cu paine traieste omul, ci ca omul traieste si cu tot Cuvantul ce iese din gura Domnului. 
4. Haina ta nu s-a invechit pe tine si piciorul tau n-a capatat bataturi in acesti patruzeci de ani. 
5. Dar sa stii in inima ta ca Domnul Dumnezeul tau te invata, cum invata omul pe fiul sau. 
6. Pazeste dar poruncile Domnului Dumnezeului tau, umbland in caile Lui si temandu-te de El. 
7. Ca Domnul Dumnezeul tau te va duce intr-o tara buna, tara de curgeri de apa, de izvoare si de ape adanci, care tasnesc in vai si in munti; 
8. Tara in care se afla: grau, orz, vita de vie, smochine si rodii; 
9. Intr-o tara unde sunt maslini, untdelemn si miere, in care fara lipsa vei manca painea ta si nu vei duce lipsa de nimic; in care pietrele au fier si din muntii careia vei scoate arama. 
10. Cand insa vei manca si te vei satura, sa binecuvantezi pe Domnul Dumnezeul tau pentru tara cea buna pe care ti-a dat-o. 
11. Fereste-te de a uita pe Domnul Dumnezeul tau si de a nu pazi poruncile Lui, legile Lui si hotararile Lui pe care ti le spun eu astazi. 
12. Cand vei manca si te vei satura si iti vei face case frumoase si vei trai in ele; 
13. Cand vei avea multe vite mari si marunte si mult argint si aur si vei avea de toate la tine, 
14. Vezi sa nu se mandreasca inima ta si sa nu uiti pe Domnul Dumnezeul tau Care te-a scos din Egipt, din casa robiei; 
15. Care te-a povatuit prin pustiul cel mare si groaznic, unde sunt serpi veninosi, scorpioni si locuri arse de soare si fara de apa; 
16. Care a scos pentru tine izvor din stanca de cremene, te-a hranit in pustie cu mana pe care tu n-o cunosteai si n-o cunosteau nici parintii tai, ca sa te smereasca si sa te incerce, 
17. Ca sa-ti faca bine in urma si ca sa nu zici in inima ta: Puterea mea si taria mainii mele mi-au adus bogatia aceasta; 
18. Ci ca sa-ti aduci aminte de Domnul Dumnezeul tau, ca El iti da putere sa faci bogatie, ca sa-Si tina, ca acum, legamantul Lui, pe care cu juramant l-a intarit cu parintii tai. 
19. Iar daca vei uita pe Domnul Dumnezeul tau si vei merge dupa dumnezeii altora, vei sluji acelora si te vei inchina lor, va marturisesc astazi pe cer si pe pamant ca veti pieri. 
20. Cum pier popoarele, pe care Domnul Dumnezeu le pierde dinaintea voastra, asa veti pieri si voi, de nu veti asculta glasul Domnului Dumnezeului vostru!” 

CAPITOLUL 9 
Moise aminteste Israelitilor faradelegile lor din trecut. 

1. „Asculta, Israele, de acum tu vei trece Iordanul, ca sa intri si sa cuprinzi popoare mai mari si mai puternice decat tine si cetati mari cu ziduri pana la cer, 
2. Precum si pe poporul cei mare, mult la numar si inalt la statura, pe fiii lui Enac, de care tu ai auzit spunandu-se: Cine se va impotrivi fiilor lui Enac?” 
3. Afla dar astazi ca Domnul Dumnezeul tau merge inaintea ta. Acesta este foc mistuitor: pierde-i-va si-i va dobori inaintea ta, si tu ii vei izgoni si-i vei omori curand, cum ji-a grait Domnul. 
4. Cand ii va izgoni Domnul Dumnezeul tau de la fata ta, sa nu zici in inima ta: Pentru dreptatea mea m-a adus Domnul sa stapanesc pe acest pamant bun”, caci pentru necredinciosia popoarelor acestora le izgoneste Domnul de la fata ta. 
5. Nu pentru dreptatea ta si nici pentru dreptatea inimii tale mergi sa mostenesti pamantul lor, ci pentru necredinta si faradelegile popoarelor acestora le izgoneste Domnul Dumnezeul tau de la fata ta si ca sa implineasca fagaduinta cu care S-a jurat Domnul parintilor tai: lui Avraam, lui Isaac si lui Iacov. 
6. De aceea sa stii astazi ca nu pentru dreptatea ta iti da Domnul Dumnezeul tau sa mostenesti acest pamant bun, ca tu esti un popor tare la cerbice. 
7. Tine minte si nu uita de cate ori ai maniat pe Domnul Dumnezeul tau in pustie; din ziua cand ati iesit din pamantul Egiptului si pana ce au sosit la locul acesta, necontenit v-ati impotrivit Domnului. 
8. La Horeb ati maniat pe Domnul si ati pornit pe Domnul asupra voastra, asa incat a vrut sa va piarda. 
9. Cand m-am suit eu pe munte, ca sa primesc lespezile de piatra, tablele legamantului, pe care 1-a incheiat Domnul cu voi, am stat in munte patruzeci de zile si patruzeci de nopti, 
10. Si nici paine n-am mancat, nici apa n-am baut. Atunci mi-a dat Domnul doua table de piatra, scrise cu degetul lui Dumnezeu; pe acelea erau scrise toate cuvintele pe care vi le-a grait Domnul pe munte, din mijlocul focului, in ziua adunarii. 
11. Dar dupa trecerea celor patruzeci de zile si patruzeci de nopti, cand mi-a dat Domnul cele doua table de piatra, tablele legamantului, mi-a zis Domnul: 
12. „Scoala si te pogoara repede de aici, ca s-a razvratit poporul tau pe care l-ai scos din Egipt; curand s-a abatut el de la calea pe care i-am poruncit sa mearga si si-a facut chip turnat”. 
13. Tot atunci mi-a mai zis Domnul: „De mai multe ori ti-am grait si ti-am zis: Ma uit la poporul acesta si vad ca este popor tare la cerbice. 
14. Lasa-Ma dar acum sa-l pierd si sa sterg numele lui de sub cer si voi ridica din tine popor mai mare, mai puternic si mai mult la numar decat ei”. 
15. Atunci eu m-am intors si m-am pogorat din munte, iar muntele ardea in foc. Cele doua table ale legamantului erau in amandoua mainile mele. 
16. Am vazut insa ca voi pacatuiserati inaintea Domnului Dumnezeului vostru, va facuserati un vitel turnat si va abatuserati curand de la calea pe care va poruncise Domnul sa o urmati. 
17. Am luat atunci cele doua table si, aruncandu-le cu amandoua mainile mele, le-am sfaramat inaintea ochilor vostri. 
18. Apoi am ingenunchiat a doua oara inaintea Domnului, ca si intaia oara, patruzeci de zile si patruzeci de nopti, fara sa mananc paine si fara sa beau apa; m-am rugat pentru pacatele voastre cu care ati gresit voi, facand rau inaintea ochilor Domnului Dumnezeului vostru si miniindu-L. 
19. Ca eu am fost ingrozit de mania si de iutimea cu care Se maniase Domnul pe voi, voind sa va piarda. Si m-a auzit Domnul si de data aceasta. 
20. Atunci Se maniase Domnul foarte tare si pe Aaron, vrand sa-l piarda si pe el; dar m-am rugat eu in vremea aceea si pentru Aaron. 
21. Iar pacatul vostru pe care l-ati facut, adica vitelul, l-am luat, l-am ars in foc, l-am sfaramat si l-am pisat bine, pana cand s-a facut marunt ca praful, si. praful acesta l-am aruncat in paraul ce curgea din munte. 
22. La Tabeerah, la Masa si la Chibrot-Hataava voi iarasi ati maniat pe Domnul Dumnezeul vostru. 
23. Cand v-a trimis Domnul din Cades-Barnea, zicand: Mergeti de luati pamantul pe care vi-l dau Eu, v-ati impotrivit poruncii Domnului Dumnezeului vostru si nu l-ati crezut, nici n-ati ascultat glasul Lui. 
24. Nesupusi ati fost Domnului chiar din ziua cand am inceput a va cunoaste. 
25. Ingenunchind, asadar, inaintea Domnului, m-am rugat eu patruzeci de zile si patruzeci de nopti, caci Domnul zisese sa va piarda. Eu insa m-am rugat Domnului si am zis: 
26. Stapane Doamne, Imparate, Dumnezeule, nu pierde pe poporul Tau si mostenirea Ta, pe care l-ai izbavit cu marirea puterii Tale si pe care l-ai scos din Egipt cu mana tare si cu bratul Tau cel inalt. 
27. Adu-Ti aminte de robii Tai: Avraam, Isaac si Iacov, carora Te-ai jurat pe Tine Insuti; nu Te uita la cerbicia poporului acestuia, nici la necredinta lui, nici la pacatele lui, 
28. Ca cei ce traiesc in pamantul de unde ne-ai scos Tu sa nu zica: Domnul nu i-a putut duce in pamantul ce le-a fagaduit si, urandu-i, i-a scos ca sa-i omoare in pustiu. 
29. Ei sunt poporul Tau si mostenirea Ta, pe care l-ai scos din pamantul Egiptului cu puterea Ta cea mare si cu bratul Tau cel inalt”. 

CAPITOLUL 10 
Alte table ale legii. Pazirea legii Domnului. 

l. „Atunci mi-a zis Domnul: Ciopleste-ti doua table de piatra, ca si cele dintai, si suie-te la Mine in munte si-ti fa un chivot de lemn; 
2. Ca Eu am sa scriu pe tablele acelea cuvintele ce au fost pe tablele cele dintai, pe care le-ai sfaramat, iar tu sa le pui in chivot. 
3. Am facut atunci un chivot din lemn de salcam, am cioplit doua table de piatra, ca si cele dintai, si m-am suit in munte cu cele doua table in mainile mele. 
4. Iar El a scris pe table, cum fusese scris si pe cele dintai, cele zece porunci pe care vi le spusese Domnul pe munte din mijlocul focului, in ziua adunarii, si mi le-a dat Domnul mie; 
5. Iar eu m-am intors si m-am pogorat din munte si am pus tablele in chivotul pe care-l facusem, ca sa stea acolo, cum imi poruncise Domnul. 
6. Apoi au plecat fiii lui Israel din Beerot-Bene-Iaacan la Mosera. Acolo a murit Aaron si a fost ingropat acolo si in locul lui s-a facut preot Eleazar, fiul lui. 
7. De acolo am plecat la Gudgod si din Gudgod la Iotbata, in pamantul unde sunt cursuri de apa. 
8. In vremea aceea a ales Domnul semintia lui Levi, ca sa poarte chivotul legamantului Domnului, sa stea inaintea Domnului, sa-I slujeasca, sa se roage si sa-I binecuvanteze numele Lui, cum face pana in ziua de astazi. 
9. De aceea n-are levitul parte si mostenire cu fratii sai, caci mostenirea lui este Domnul, cum i-a spus Domnul Dumnezeul tau. 
10. Deci am stat eu pe munte, ca si intaia oara, patruzeci de zile si patruzeci de nopti; si m-a ascultat Domnul si de asta data si n-a mai vrut Domnul sa te piarda, 
11. Ci mi-a zis Domnul: Scoala si mergi inaintea poporului acestuia, ca sa intre si sa mosteneasca pamantul pentru care M-am jurat parintilor lor sa li-l dau. 
12. Asadar, Israele, ce cere de la tine Domnul Dumnezeul tau? – Numai aceasta: sa te temi de Domnul Dumnezeul tau, sa umbli in toate caile Lui, sa-L iubesti si sa slujesti Domnului Dumnezeului tau, din toata inima ta si din tot sufletul tau; 
13. Sa pazesti poruncile Domnului Dumnezeului tau si hotararile Lui pe care ti le spun eu astazi, ca sa-ti fie bine. 
14. Iata, al Domnului Dumnezeului tau este cerul si cerurile cerurilor, pamantul si toate cele de pe el. 
15. Dar numai pe parintii tai i-a primit Domnul si i-a iubit si v-a ales pe voi, samanta lor de dupa ei, din toate popoarele, cum vedeti astazi. 
16. Deci sa taiati imprejur inima voastra si de acum inainte sa nu mai fiti tari la cerbice; 
17. Ca Domnul Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor si Stapanul stapanilor, Dumnezeu mare si puternic si minunat, Care nu cauta la fata, nici nu ia mita; 
18. Care face dreptate orfanului si vaduvei si iubeste pe pribeag si-i da paine si hrana. 
19. Sa iubiti si voi pe pribeag, ca si voi ati fost pribegi in pamantul Egiptului. 
20. De Domnul Dumnezeul tau sa te temi, numai Lui sa-I slujesti, de El sa te lipesti si cu numele Lui sa te juri. 
21. El este lauda ta si El este Dumnezeul tau, Cel ce a facut cu tine acele lucruri mari si infricosatoare pe care le-au vazut ochii tai. 
22. Saptezeci si cinci de suflete erau parintii tai cand au venit in Egipt, iar acum Domnul Dumnezeul tau ti-a sporit numarul ca stelele cerului”. 

CAPITOLUL 11 
Continuarea indemnului de a pazi poruncile Domnului. 

11. „Sa iubesti dar pe Domnul Dumnezeul tau si sa pazesti in toate zilele cele ce ti-a poruncit El sa pazesti: hotararile Lui, legile Lui si poruncile Lui. 
2. Bagati de seama dar ca eu nu graiesc cu copiii vostri, care nu stiu si n-au vazut pedeapsa Domnului Dumnezeului vostru, nici slava Lui, nici mana Lui cea tare, nici bratul Lui cel inalt, 
3. Nici semnele Lui, nici lucrurile Lui, pe care le-a facut in mijlocul Egiptului cu Faraon, regele egiptean, si cu tot pamantul lui, 
4. Nici ce a facut El cu ostirea egipteana, cu caii lui si cu carele lui, pe care le-a inecat in apele Marii Rosii, cand alergau dupa voi; si i-a pierdut Domnul Dumnezeu pana in ziua de astazi; 
5. Nici ce a facut El pentru voi in pustie, pana cand ati ajuns in locul acesta; 
6. Nici ce a facut El cu Datan si Abiron, fiii lui Eliab, fiul lui Ruben, cand si-a deschis pamantul gura sa si in mijlocul a tot Israelul i-a inghitit pe ei, pe familiile lor, corturile lor si toata averea ce o aveau. 
7. Caci ochii vostri au vazut toate lucrurile cele mari ale Domnului, pe care le-a facut El. 
8. De aceea paziti toate poruncile Lui, pe care vi le spun eu astazi, ca sa fiti vii si sa va intariti, sa va duceti sa mosteniti pamantul in care veti trece peste Iordan ca sa-l stapaniti; 
9. Si ca sa traiti multa vreme in pamantul acela pentru care Domnul S-a jurat parintilor vostri sa li-l dea lor si semintiei lor, in pamantul unde curge miere si lapte. 
10. Caci pamantul la care mergi tu ca sa-l stapanesti nu este ca pamantul Egiptului din care ai iesit, unde, semanand samanta, o udai cu ajutorul picioarelor tale, ca pe o gradina de legume. 
11. Ci pamantul in care treceti ca sa-l stapaniti este o tara cu munti si cu vai si se adapa cu apa din ploaia cerului. 
12. Este tara de care poarta grija Domnul Dumnezeul tau; ochii Domnului Dumnezeului tau sunt necontenit asupra ei, de la inceputul anului pana la sfarsitul lui. 
13. De veti asculta poruncile Mele pe care vi le dau astazi, zice Domnul, si veti iubi pe Domnul Dumnezeul vostru si-I veti sluji din toata inima si din tot sufletul vostru, 
14. Voi da pamantului vostru ploaie la vreme, timpurie si tarzie, si-ti vei strange painea ta, vinul tau si untdelemnul tau; 
15. Voi da iarba pe campia ta pentru dobitoacele tale si vei manca si te vei satura. 
16. Paziti-va sa nu se mandreasca inima voastra si sa nu va abateti, nici sa va apucati sa slujiti altor dumnezei si sa va inchinati lor. 
17. Ca atunci se va aprinde mania Domnului asupra voastra, va inchide cerul si nu va fi ploaie si pamantul nu-si va da roadele sale; iar voi veti pieri curand de pe pamantul cel bun pe care Domnul vi-l da. 
18. Puneti dar aceste cuvinte ale mele in inima voastra si in sufletul vostru; legati-le ca semn la mana voastra si sa le aveti ca pe o tablita pe fruntea voastra. 
19. Sa invatati acestea si pe fiii vostri, graind de ele cand sedeti  acasa si cand mergeti pe cale, cand va culcati si cand va sculati. 
20. Sa le scrieti  pe usorii caselor voastre si pe portile voastre, 
21. Ca zilele voastre si zilele copiilor vostri in acel pamant bun, pentru care Domnul S-a jurat parintilor vostri, sa fie atat de multe, cate vor fi zilele cerului deasupra pamantului. 
22. Ca de veti pazi voi toate poruncile acestea, pe care va poruncesc sa le paziti, si de veti iubi pe Domnul Dumnezeul vostru, umbland in toate caile Lui si lipindu-va de El, 
23. Va alunga Domnul toate popoarele acestea de la fata, voastra si veti stapani popoare mai mari si mai puternice decat voi. 
24. Tot locul pe care va calca piciorul vostru va fi al vostru; de la pustiu pana la Liban, de la raul Eufratului si pana la marea cea de la asfintit, se vor intinde hotarele voastre. 
25. Nimeni nu va putea sta inaintea voastra; Domnul Dumnezeul vostru va aduce frica si cutremur peste tot pamantul dinaintea voastra, in care veti calca voi, dupa cum v-a grait. 
26. Iata, eu va pun astazi inainte binecuvantare si blestem: 
27. Binecuvantare veti avea daca veti asculta poruncile Domnului Dumnezeului vostru, pe care vi le spun eu astazi; iar blestem, daca nu veti asculta poruncile Domnului Dumnezeului vostru, 
28. Ci va veti abate de la calea pe care v-o poruncesc astazi si veti merge dupa dumnezei pe care nu-i stiti. 
29. Cand te va duce Domnul Dumnezeul tau in pamantul acela in care mergi ca sa-l mostenesti, atunci sa rostesti binecuvantarea pe muntele Garizim si blestemul pe muntele Ebal. 
30. Iata, acestia sunt peste Iordan, in drumul spre asfintitul soarelui, in pamantul Canaaneilor, care locuiesc pe sesul Arabah din fata Ghilgalei, aproape de stejarul More. 
31. Caci voi veti trece Iordanul, ca sa mergeri sa luati pamantul pe care Domnul Dumnezeul vostru vi-l da mostenire vesnica si-l veti lua in stapanire si veti trai in el. 
32. Asadar siliti-va sa paziti toate hotararile si poruncile Lui pe care vi le pun eu astazi inainte”. 

CAPITOLUL 12 
Locul adevaratei slujiri a lui Dumnezeu. 

l. „Iata hotararile si legile pe care trebuie sa va siliti a le implini in pamantul ce Domnul Dumnezeul parintilor vostri vi-l da in stapanire, in toate zilele cit veti trai in pamantul acela. 
2. Sa pustiiti toate locurile in care popoarele ce le veti supune au slujit dumnezeilor lor, cele din muntii inalti, cele de pe dealuri si cele de sub orice copac umbros. 
3. Sa daramati jertfelnicele lor, sa stricati stalpii lor, sa arderi cu foc copacii lor, sa sfaramati idolii dumnezeilor lor si sa stergeti numele lor din locurile acelea. 
4. Iar Domnului Dumnezeului vostru sa nu-I faceti asa; 
5. Ci la locul pe care-l va alege Domnul Dumnezeul vostru din toate semintiile voastre, ca sa-Si puna numele Sau asupra lui, sa veniti sa-l cercetati. 
6. Acolo sa aduceti arderile de tot ale voastre si jertfele voastre, zeciuielile voastre si ridicarea mainilor voastre, fagaduintele voastre, prinoasele voastre cele de buna voie si jertfele voastre de pace, pe intaii nascuti ai vitelor voastre mari si ai vitelor voastre mici; 
7. Sa mancati acolo inaintea Domnului Dumnezeului vostru si sa va veseliti cu familiile voastre pentru toate cate au facut mainile voastre si cu cate v-a binecuvantat Domnul Dumnezeul vostru. 
8. Sa nu faceti asa cum facem noi acum aici, adica ceea ce i se pare fiecaruia ca este bine; 
9. Caci noi acum n-am intrat in locul odihnei si in mostenirea pe care ji-o da Domnul Dumnezeul tau; 
10. Ci cand veti trece Iordanul si va veti aseza in pamantul ce vi-l da Domnul Dumnezeul vostru mostenire, cand El va va linisti de toti vrajmasii vostri, care va inconjura, si veti trai la adapost de primejdii, 
11. Atunci la locul pe care-l va alege Domnul Dumnezeul vostru, ca sa-Si puna numele asupra Lui, acolo sa aduceti tot ce v-am poruncit Eu astazi: arderile  de tot ale voastre, jertfele voastre, zeciuielile voastre, ridicarea mainilor voastre si toate cele alese dupa fagaduintele voastre, ce ati fagaduit Domnului Dumnezeului vostru. 
12. Sa va veseliti inaintea Domnului Dumnezeului vostru, voi, fiii vostri si fiicele voastre, robii vostri, roabele voastre si levitul cel din mijlocul salasurilor voastre, ca acela n-are parte si mostenire cu voi. 
13. Fereste-te de a-ti aduce arderile de tot ale tale in orice loc s-ar intampla, 
14. Ci numai in locul acela pe care-l va alege Domnul Dumnezeul tau in una din semintiile tale, si fa tot ce ti-am poruncit eu astazi. 
15. Totusi, cand iti va pofti sufletul, vei putea sa junghii si sa mananci carne oriunde vei trai, dupa binecuvantarea pe care ti-a dat-o Domnul Dumnezeul tau; cel ce va fi necurat si cel ce va fi curat vor putea sa manance carne, cum se mananca cea de caprioara si cea de cerb. 
16. Numai sange sa nu mancati, ci sa-l varsati jos ca apa. 
17. Tu nu vei putea sa mananci in salasurile tale zeciuiala de la painea ta, de la vinul tau si de la untdelemnul tau, intaii nascuti ai vitelor tale mari si ai vitelor tale marunte, nici darurile tale de buna voie, pe care le-ai fagaduit, nici prinoasele tale cele de buna voie, nici cele ridicate ale mainilor tale, 
18. Ci acestea sa le mananci inaintea Domnului Dumnezeului tau, in locul acela pe care-l va alege Domnul Dumnezeul tau, tu si fiul tau, fiica ta, robul tau si roaba ta, levitul si strainul care este in locasurile tale si sa te veselesti inaintea Domnului Dumnezeului tau de toate cate au facut mainile tale. 
19. Baga de seama sa nu parasesti pe levit in toate zilele cit vei trai in pamantul tau. 
20. Cand va largi Domnul Dumnezeul tau hotarele tale, precum ti-a grait El, si vei zice: Voi manca si carne, pentru ca sufletul tau doreste sa manance carne, mananca si carne, dupa dorinta sufletului tau. 
21. De va fi departe de tine locul pe care l-a ales Domnul Dumnezeul tau, ca sa-Si puna numele asupra lui, atunci sa junghii din vitele tale mari si marunte pe care ti le-a dat Domnul Dumnezeul tau, dupa cum ti-am poruncit eu, si sa mananci in locuintele tale, dupa dorinta sufletului tau. 
22. Dar sa le mananci cum se mananca cerbul si caprioara; aceasta poate sa manance si cel curat si cel necurat al tau. 
23. Dar ia bine seama sa nu mananci sange, pentru ca sangele are in el viata si sa nu mananci viata laolalta cu carnea. 
24. Sa nu mananci sangele, ci sa-l versi jos ca apa. 
25. Sa nu-l mananci, ca sa-ti fie bine in veci, tie si copiilor tai de dupa tine, si bine-ti va fi de vei face cele bune si cele placute inaintea ochilor Domnului Dumnezeului tau. 
26. Dar cele inchinate ale tale, cate le vei avea, si cele fagaduite ale tale, ia-le si vino la locul acela pe care 1-a ales Domnul Dumnezeul tau, ca sa se cheme numele Lui acolo. 
27. Sa savarsesti arderile de tot ale tale, carnea si sangele, pe jertfelnicul Domnului Dumnezeului tau; sangele celorlalte jertfe ale tale sa fie varsat langa jertfelnicul Domnului Dumnezeului tau, iar carnea lor s-o mananci. 
28. Asculta si implineste toate poruncile acestea pe care ti le dau eu astazi, ca sa-ti fie bine in veci, tie si copiilor tai si bine-ti va fi de vei face cele bune si placute inaintea ochilor Domnului Dumnezeului tau. 
29. Cand Domnul Dumnezeul tau va pierde de la fata ta popoarele la care mergi, ca sa le cuprinzi, si dupa ce le vei cuprinde si te vei aseza in pamantul lor, 
30. Atunci sa te pazesti ca sa nu cazi in cursa si sa le urmezi lor, dupa ce le vei pierde de pe fata pamantului, si sa nu cauti pe dumnezeii lor, zicand: Cum au slujit popoarele acestea dumnezeilor lor, asa voi face si eu. 
31. Sa nu faci asa Domnului Dumnezeului tau, caci aceia fac dumnezeilor lor toate de care se indeparteaza Domnul si pe care le uraste El; aceia si pe fiii si pe fiicele lor le ard pe foc inaintea dumnezeilor lor. 
32. Toate cate va poruncesc siliti-va sa le impliniti si nici sa adaugi si nici Sa lasi ceva din ele”. 

CAPITOLUL 13 
Pedeapsa proorocilor mincinosi. 

l. „De se va ridica in mijlocul tau prooroc sau vazator de vise si va face inaintea ta semn si minune, 
2. Si se va implini semnul sau minunea aceea, de care ti-a grait el, si-ti va zice atunci: Sa mergem dupa alti dumnezei, pe care tu nu-i stii si sa le slujim acelora, 
3. Sa nu asculti cuvintele proorocului aceluia sau ale acelui vazator de vise, ca prin aceasta va ispiteste Domnul Dumnezeul vostru, ca sa afle de iubiti pe Domnul Dumnezeul vostru din toata inima voastra si din tot sufletul vostru. 
4. Domnului Dumnezeului vostru sa-I urmati si de El sa va temeti; sa paziti poruncile Lui si glasul Lui sa-l ascultati; Lui sa-I slujiti si de El sa va lipiti. 
5. Iar pe proorocul acela sau pe vazatorul acela de vise sa-l dati mortii, pentru ca v-a sfatuit sa va abateti de la Domnul Dumnezeul vostru, Cel ce v-a scos din pamantul Egiptului si v-a izbavit din casa robiei, dorind sa te abata de la calea pe care ti-a poruncit Domnul Dumnezeul tau sa mergi; pierde dar raul din mijlocul tau. 
6. De te va indemna in taina fratele tau, fiul tatalui tau, sau fiul mamei tale, sau fiul tau, sau fiica ta, sau femeia de la sanul tau, sau prietenul tau care este pentru tine ca sufletul tau, zicand: Haidem sa slujim altor dumnezei, pe care tu si parintii tai nu i-ati stiut, 
7. Dumnezeilor acelor popoare, care locuiesc imprejurul tau, aproape sau departe de tine, de la un capat pana la celalalt al pamantului, 
8. Sa nu te invoiesti cu ei, nici sa-i asculti; sa nu-i crute ochii tai, sa nu-ti fie mila de ei, nici sa-i ascunzi; 
9. Ci ucide-i; mana ta sa fie inaintea tuturor asupra lor, ca sa-i ucida, si apoi sa urmeze mainile a tot poporul. 
10. Sa-i ucizi cu pietre pana la moarte, ca au incercat sa te abata de la Domnul Dumnezeul tau, Care te-a scos din pamantul Egiptului si din casa robiei. 
11. Tot Israelul va auzi aceasta si se va teme si nu se vor mai apuca pe viitor sa mai faca in mijlocul tau asemenea rau. 
12. De vei auzi de vreuna din cetatile tale, pe care Domnul Dumnezeul tau ti le da ca sa locuiesti, 
13. Ca s-au ivit in ea oameni necredinciosi dintre ai tai si au smintit pe locuitorii cetatii lor, zicand: Haidem sa slujim altor dumnezei, pe care voi nu i-ati stiut, 
14. Cauta, cerceteaza si intreaba bine, si de va fi adevarat ca s-a intamplat uraciunea aceasta in mijlocul tau, 
15. Sa lovesti pe locuitorii acelei cetati cu ascutisul sabiei, s-o dai, blestemului pe ea si tot ce este in ea si dobitoacele ei sa le treci prin ascutisul sabiei. 
16. Iar prazile ei sa le aduni toate in mijlocul pietii ei si sa arzi cu foc cetatea si toata prada ei, ca ardere de tot Domnului Dumnezeului tau; sa fie ea pe vecie daramata si niciodata sa nu se mai zideasca. 
17. Nimic din cele blestemate sa nu se lipeasca de mana ta, ca sa-Si potoleasca Domnul iutimea maniei Sale si sa-ti dea mila si indurare, si sa te inmulteasca, cum ti-a grait si tie si cum S-a jurat parintilor tai, 
18. De vei asculta glasul Domnului Dumnezeului tau, pazind toate poruncile Lui pe care ti le dau acum si facand cele bune si placute inaintea ochilor Domnului Dumnezeului tau”. 

CAPITOLUL 14 
Randuieli pentru jale. Mancari si zeciuieli. 

l. „Voi sunteti fiii Domnului Dumnezeului vostru; sa nu faceti crestaturi pe trupul vostru si sa nu va tundeti parul de deasupra ochilor vostri, pentru morti; 
2. Caci voi sunteti poporul sfant al Domnului Dumnezeului vostru si pe voi v-a ales Domnul ca sa-I fiti poporul Lui de mostenire dintre toate popoarele cate sunt pe pamant. 
3. Sa nu mancati nici un lucru necurat. 
4. Iata dobitoacele pe care le puteti manca: 
5. Boul, oaia, capra, cerbul, gazela, antilopa, tapul, cerboaica, boul salbatic si capra salbatica. 
6. Orice dobitoc care are copita despicata, cu spintecatura adanca intre amandoua partile copitei si care dobitoc rumega mancarea, se mananca. 
7. Dintre cele ce isi rumega mancarea sau isi au copita despicata printr-o spintecatura adanca, numai acestea nu se mananca: camila, iepurele si iepurele de casa, pentru ca, desi acestea isi rumega mancarea, dar nu-si au copita despicata, acestea sunt necurate pentru voi. 
8. Nu se mananca porcul, pentru ca, desi are copita despicata, nu isi rumega mancarea; acesta este necurat pentru voi. Carnea acestora sa n-o mancati si de starvurile lor sa nu va atingeti. 
9. Din toate vietatile care sunt in apa, sa mancati pe acelea care au aripi si solzi; 
10. Iar pe toate celelalte, care n-au aripi si solzi, sa nu le mancati; necurate sunt pentru voi. 
11. Orice pasare curata s-o mancati. 
12. Dar din ele sa nu mancati pe acestea: vulturul, vulturul rapitor si vulturul de mare, 
13. Corbul, soimul, gaia cu soiurile ei, 
14. Tot soiul de ciori, 
15. Strutul, cucuveaua, pescarusul si uliul cu soiurile lui, 
16. Huhurezul, ibisul si lebada, 
17. Pelicanul, porfirionul si corbul de mare, 
18. Cocostarcul, pupaza cu soiurile ei si liliacul. 
19. Toate inaripatele taratoare sunt necurate pentru voi; sa nu le mancati. 
20. Orice pasare curata s-o mancati. 
21. Sa nu mancati nici o mortaciune, ci s-o dai strainului de alt neam ce se va intampla sa locuiasca in casa ta; acela s-o manance sau sa i-o vinzi, caci tu esti poporul sfant al Domnului Dumnezeului tau. Sa nu fierbi iedul in laptele mamei sale. 
22. Sa osebesti zeciuiala din toate veniturile semanaturilor tale, care-ti vin din tarina ta in. fiecare an, 
23. Si sa mananci inaintea Domnului Dumnezeului tau, la locul ce-l va alege El, ca sa-I fie numele acolo; adu zeciuiala din painea ta, din vinul tau, din untdelemnul tau si pe intaii nascuti ai vitelor tale mari si ai vitelor tale marunte, ca sa te inveti a te teme de Domnul Dumnezeul tau in toate zilele. 
24. Iar de va fi pentru tine drumul lung, incat sa nu poti aduce acestea, pentru ca este departe de tine locul pe care l-a ales Domnul Dumnezeul tau, ca sa-si puna acolo numele Sau, si Domnul Dumnezeul tau te-a binecuvantat, 
25. Atunci schimba acestea pe argint si ia argintul in mana ta si vino la locul pe care 1-a ales Domnul Dumnezeul tau; 
26. Apoi cumpara pe argintul acesta tot ce doreste sufletul tau: boi, oi, vin, sichera si orice iti pofteste sufletul tau, si mananca acolo inaintea Domnului Dumnezeului tau si te veseleste, tu si familia ta. 
27. Dar pe levitul care este in locasurile tale sa nu-l parasesti, caci el nu are parte si mostenire cu tine. 
28. Iar dupa trecerea a trei ani, ia toate zeciuielile veniturilor tale din anul acela si le pune in locasurile tale; 
29. Si sa vina levitul, caci el nu are parte si mostenire cu tine, si strainul si orfanul si vaduva care se afla in salasurile tale si sa manance si sa se sature, ca sa te binecuvanteze Domnul Dumnezeul tau in toate lucrurile mainilor tale, pe care le vei face tu”. 

CAPITOLUL 15 
Anul al saptelea. Saracii, robii si inaii-nascuti. 

l. „In anul al saptelea vei face iertare. 
2. Iertarea insa va fi aceasta: tot imprumutatorul, care da imprumut aproapelui sau, sa ierte datoria si sa n-o mai ceara de la aproapele sau sau de la fratele sau, ca s-a vestit iertarea in cinstea Domnului Dumnezeului tau. 
3. De la cel de alt neam sa ceri datoria; iar ce vei avea la fratele tau, sa-i ierti. 
4. Numai asa nu va fi sarac printre voi; ca te va binecuvanta Domnul in pamantul acela pe care Domnul Dumnezeul tau ti-l da in stapanire, ca sa-l ai mostenire, 
5. Daca vei asculta glasul Domnului Dumnezeului tau si te vei sili sa plinesti toate poruncile acestea, care ti le spun eu astazi. 
6. Caci Domnul Dumnezeul tau te va binecuvanta, dupa cum i-a grait si vei da imprumut altor poare, iar tu nu vei lua imprumut; si ti domni peste multe popoare, iar acelea nu vor domni peste tine. 
7. Iar de va fi la tine sarac vreunul din fratii tai, in vreuna din cetatile tale de pe pamantul tau pe care ti-l da Domnul Dumnezeul tau, sa nu-ti invartosezi inima, nici sa-ti inchizi mana ta inaintea fratelui tau celui sarac; 
8. Ci sa-i deschizi mana ta si sa-i dai imprumuturi potrivite cu nevoia lui si cu lipsa ce sufera. 
9. Pazeste-te sa nu intre in inima ta gandul nelegiuit si sa zici: Se apropie anul al saptelea, anul iertarii; si sa nu se faca din pricina aceasta ochiul tau nemilostiv catre fratele tau cel sarac si sa-l treci cu vederea; ca acela va striga impotriva ta catre Domnul si va fi asupra ta pacat mare. 
10. Da-i, da-i si imprumuturi cate-ti va cere si cit ii va trebui, si cand ii vei da, sa nu se intristeze inima ta, caci pentru aceasta te va binecuvanta Domnul Dumnezeul tau in toate lucrurile tale si in toate cate se vor lucra de mainile tale. 
11. Caci nu va lipsi sarac din pamantul tau; de aceea iti si poruncesc eu: Deschide mana ta fratelui tau, saracului tau si celui lipsit din pamantul tau. 
12. De ti se va vinde tie fratele tau, evreu sau evreica, sase ani sa fie rob la tine, iar in anul al saptelea sa-i dai drumul de la tine, slobod. 
13. Iar cand ii vei da drumul ca sa fie slobod, sa nu-i dai drumul cu mainile goale; 
14. Ci inzestreaza-l din turmele tale, din aria ta, de la teascul tau; da-i si lui din cele cu care te-a binecuvantat Domnul Dumnezeul tau. 
15. Adu-ti aminte ca si tu ai fost rob in pamantul Egiptului si te-a izbavit Domnul Dumnezeul tau. Iata pentru ce iti poruncesc acestea astazi. 
16. Iar daca acela iti va zice: Nu ma duc de la tine, pentru ca te iubesc pe tine si casa ta, si deci ii este bine la tine, 
17. Sa iei sula si sa-i gauresti urechea lui de usor, si iti va fi rob pe vecie. Tot asa sa faci si cu roaba ta. 
18. Sa nu socotesti o greutate pentru tine cand va trebui sa-i dai drumul de la tine ca sa fie slobod, caci in sase ani ti-a muncit de doua ori cat plata unui strain si te va binecuvanta Domnul Dumnezeul tau in toate cate vei face. 
19. Tot intaiul nascut de parte barbateasca, ce se va naste din vitele tale cele mari si din vitele marunte ale tale, sa-l inchini Domnului Dumnezeului tau. Sa nu lucrezi cu boul tau intai-nascut si sa nu tunzi pe intaiul nascut din vitele tale marunte. 
20. Inaintea Domnului Dumnezeului tau sa mananci acestea in fiecare an, tu si familia ta, la locul pe care-l va alege Domnul Dumnezeul tau. 
21. Dar daca va avea vreo meteahna, schiopatare, sau orbire, sau alta meteahna oarecare, sa nu-l aduci jertfa Domnului Dumnezeului tau, 
22. Ci sa-l mananci in cetatile tale; atat cel necurat cit si cel curat pot sa manance din el, cum mananca o caprioara sau un cerb. 
23. Numai sangele lui sa nu-l mananci, ci sa-l versi jos, ca apa”. 

CAPITOLUL 16 
Cele trei sarbatori mari de peste an. 

1. „Sa pazesti luna Aviv si sa praznuiesti Pastile Domnului Dumnezeului tau, pentru ca in luna Aviv te-a scos Domnul Dumnezeul tau din Egipt, noaptea. 
2. Sa junghii Pastile Domnului Dumnezeului tau din vite mari si din vite marunte, la locul pe care-l va alege Domnul, ca sa fie numele Lui acolo. 
3. Sa nu mananci in timpul Pastilor paine dospita; sapte zile sa mananci azime, painea durerii, ca sa-ti aduci aminte de iesirea ta din pamantul Egiptului in toate zilele vietii tale, caci cu grabire ai iesit tu din pamantul Egiptului. 
4. Sa nu se afle la tine aluat dospit in tot tinutul tau, timp de sapte zile, si din carnea care ai adus-o jertfa seara, in ziua intai, sa nu ramana nimic pe dimineata. 
5. Tu nu pori sa junghii Pastile in vreuna din cetatile tale, pe care Domnul Dumnezeul tau ti le va da. 
6. Ci numai in locul acela pe care-l va alege Domnul Dumnezeul tau, ca sa ramana acolo numele Lui; sa junghii Pastile seara, la asfintitul soarelui, pe vremea cand ai iesit tu din Egipt. 
7. Sa frigi si sa mananci in locul acela pe care-l va alege Domnul Dumnezeul tau, iar a doua zi poti sa te intorci si sa intri in salasurile tale. 
8. Sase zile sa mananci paine nedospita, iar in ziua a saptea este incheierea sarbatorii Domnului Dumnezeului tau; sa nu lucrezi in acele zile nimic, fara numai cele pentru suflet. 
9. Sa numeri apoi sapte saptamani; dar sa incepi a numara cele sapte saptamani de cand se va incepe secerisul. 
10. Si atunci sa savarsesti sarbatoarea saptamanilor Domnului Dumnezeului tau cu dar de bunavoie, cum iti va da mana si dupa cum vei putea, din cele cu care te-a binecuvantat Domnul Dumnezeul tau. 
11. Sa te veselesti inaintea Domnului Dumnezeului tau, tu, fiul tau si fiica ta, robul tau si roaba ta, levitul din cetatile tale si strainul, orfanul si vaduva, care vor fi in mijlocul tau, in locul pe care l-a ales Domnul Dumnezeul tau, ca sa fie numele Lui acolo. 
12. Adu-ti aminte ca ai fost rob in Egipt; tine dar si pazeste poruncile acestea. 
13. Sarbatoarea corturilor s-o savarsesti in sapte zile, dupa ce vei aduna din aria ta si din teascul tau. 
14. Si sa te veselesti in sarbatoarea ta: tu, fiul tau si fiica ta, robul tau si roaba ta, levitul si strainul, orfanul si vaduva, care sunt in cetatile tale. 
15. Sapte zile sa sarbatoresti inaintea Domnului Dumnezeului tau, la locul pe care-l va alege Domnul Dumnezeul tau, ca sa fie numele Lui acolo; ca te va binecuvanta Domnul Dumnezeul tau in toate roadele si in tot lucrul mainilor tale, si tu de aceea sa fii vesel. 
16. De trei ori pe an sa se infatiseze toti cei de parte barbateasca inaintea Domnului Dumnezeului tau la locul pe care-l va alege El: la sarbatoarea azimelor, la sarbatoarea saptamanilor si la sarbatoarea corturilor, dar nimeni sa nu se infatiseze inaintea fetei Domnului cu mainile goale. 
17. Ci fiecare sa vina cu dar in mana sa, dupa cum 1-a binecuvantat Domnul Dumnezeul tau. 
18. in toate cetatile tale, pe care ti le va da Domnul Dumnezeul tau, sa-ii pui judecatori si capetenii dupa semintiile tale, ca sa judece poporul cu judecata dreapta. 
19. Sa nu strici legea, sa nu cauti la fata si sa nu iei mita, ca mita orbeste ochii inteleptilor si stramba pricinile drepte. 
20. Cauta dreptate si iar dreptate, ca sa traiesti si sa stapanesti pamantul pe care Domnul Dumnezeul tau ti-l da. 
21. Sa nu-ti sadesti dumbrava de orice fel de copaci imprejurul jertfelnicului pe care-l vei zidi Domnului Dumnezeului tau. 
22. Si sa nu-ti ridici stalpi idolesti, care sunt urati de Domnul Dumnezeul tau”. 

CAPITOLUL 17 
Idolatrii. Judecatorii. Regii. 

l. Sa nu aduci jertfa Domnului Dumnezeului tau bou sau oaie cu meteahna, sau cu betesug, caci aceasta este uraciune inaintea Domnului Dumnezeului tau. 
2. De se va afla la tine, in vreuna din cetatile tale, pe care ti le va da Domnul Dumnezeul tau, barbat sau femeie, care sa fi facut rau inaintea ochilor Domnului Dumnezeului tau, calcand legamantul Lui, 
3. Si se va duce si se va apuca sa slujeasca altor dumnezei si se va inchina acelora, sau soarelui, sau lunii, sau la toata ostirea cereasca, ceea ce eu n-am poruncit; 
4. Si ti se va vesti si vei auzi aceasta, sa cercetezi bine si de se va adeveri aceasta si se va fi facut uraciunea aceasta in Israel, 
5. Sa scoti pe barbatul acela sau pe femeia aceea care au facut raul acesta la portile tale si sa-i ucizi cu pietre. 
6. Cel osandit la moarte sa moara dupa spusele a doi sau trei martori; iar pe spusa unui singur martor sa nu fie osandit nimeni la moarte. 
7. Mana martorilor sa se ridice asupra lui, ca sa-l ucida inaintea tuturor, si apoi sa se ridice mana a tot poporul. Pierde deci raul din mijlocul tau. 
8. Daca in vreo pricina oarecare iti va fi greu de ales intre sange si sange, intre judecata si judecata, intre batai si batai si in cetatile tale parerile vor fi impartite, atunci scoala si du-te la locul pe care-l va alege Domnul Dumnezeul tau, ca sa-I fie numele acolo, 
9. Si vino la preoti, la leviti si la judecatorul care va fi in zilele acelea si intreaba-i, iar ei iti vor spune cum sa judeci. 
10. Fa dupa Cuvantul ce-ti vor spune ei in locul pe care-l va alege Domnul Dumnezeul tau, ca sa fie chemat numele Lui acolo si sileste-te sa implinesti tot ceea ce te vor invata ei, 
11. Dupa legea pe care te vor invata ei si dupa hotararea ce-ti vor spune-o sa faci si sa nu te abati nici la dreapta, nici la stanga de la cele ce-li vor spune ei. 
12. Iar cine se va purta asa de indaratnic, incat sa nu asculte pe preotul care sta acolo la slujba inaintea Domnului Dumnezeului tau, sau pe judecatorul care va fi in zilele acelea, unul ca acela sa moara. 
13. Pierde deci raul din Israel si va auzi tot poporul si se va teme si nu se va mai purta in viitor cu indaratnicie. 
14. Cand vei ajunge tu in pamantul ce ti-l da Domnul Dumnezeul tau si-l vei lua in stapanire si te vei aseza in el si vei zice: Imi voi pune rege peste mine, ca celelalte popoare, care sunt imprejurul meu, 
15. Atunci sa-ti pui rege peste tine pe acela pe care-l va alege Domnul Dumnezeul tau: dintre fratii tai sa-ti pui rege peste tine; nu vei putea sa pui rege peste tine un strain, care nu este din fratii tai. 
16. Dar sa nu-si inmulteasca acela caii si sa nu intoarca pe popor in Egipt, pentru ca sa-si inmulteasca el caii, caci Domnul v-a zis: Sa nu va mai intoarceri pe calea aceasta. 
17. Sa nu-si inmulteasca femeile, ca sa nu se razvrateasca inima lui, si nici argintul si aurul lui sa nu si-l inmulteasca peste masura. 
18. Caci, cand se va sui pe scaunul regatului sau, trebuie sa-si scrie pentru sine cartea legii acesteia din cartea care se afla la preotii levitilor, 
19. Si sa fie aceasta la el si el sa o citeasca in toate zilele vietii sale, ca sa invete a se teme de Domnul Dumnezeul sau si sa se sileasca a implini toate cuvintele legii acesteia si toate hotararile acestea, 
20. Ca sa nu se ingamfe inima lui fata de fratii lui si ca sa nu se abata el de la lege nici la dreapta, nici la stanga, ci ca sa fie el si fiii lui zile multe la domnie in Israel”. 

CAPITOLUL 18 
Drepturile preotilor. Vraji. Mesia. 

1. „Preotii, levitii si toata semintia lui Levi nu va avea parte si mostenire cu Israel; acestia sa se hraneasca cu jertfele Domnului si cu partea Lui; 
2. Iar mostenire nu va avea el intre fratii sai, caci Domnul insusi este mostenirea lui, precum i-a grait El. 
3. Iata ce sa se dea preotilor de la popor: cei ce aduc ca jertfa boi sau oi sa dea preotului spata, falcile si stomacul. 
4. De asemenea parga de la graul tau, de la vinul tau si de la untdelemnul tau, parga de lana de la oile tale sa i-o dai lui, 
5. Ca pe el 1-a ales Domnul Dumnezeul tau din toate semintiile tale, ca sa stea inaintea Domnului Dumnezeului tau si sa slujeasca intru numele Domnului, el si fiii lui in toate zilele. 
6. De va pleca levitul din una din cetatile tale, din tot pamantul fiilor lui Israel, unde locuieste, si va veni, dupa dorinta sufletului sau, la locul ce 1-a ales Domnul, 
7. Si va sluji in numele Domnului Dumnezeului tau, ca toti fratii sai leviti care stau inaintea Domnului, 
8. Sa se foloseasca de aceeasi parte ca si ceilalti, pe langa cele primite din vanzarea mostenirii parintesti. 
9. Cand vei intra tu in pamantul ce ti-l da Domnul Dumnezeul tau, sa nu te deprinzi a face uraciunile pe care le fac popoarele acestea. 
10. Sa nu se gaseasca la tine de aceia care trec pe fiul sau fiica lor prin foc, nici prezicator, sau ghicitor, sau vrajitor, sau fermecator, 
11. Nici descantator, nici chemator de duhuri, nici mag, nici de cei ce graiesc cu mortii. 
12. Caci uraciune este inaintea Domnului tot cel ce face acestea, si pentru aceasta uraciune ii izgoneste Domnul Dumnezeul tau de la fata ta. 
13. Iar tu fii fara prihana inaintea Domnului Dumnezeului tau; 
14. Caci popoarele acestea, pe care le izgonesti tu, asculta de ghicitori si de prevestitori, iar tie nu-ti ingaduie aceasta Domnul Dumnezeul tau. 
15. Prooroc din mijlocul tau si din fratii tai, ca si mine, iti va ridica Domnul Dumnezeul tau: pe Acela sa-L ascultati. 
16. Ca tu la Horeb, in ziua adunarii, ai cerut de la Domnul Dumnezeul tau si ai zis: Sa nu mai aud glasul Domnului Dumnezeului meu si focul acesta mare sa nu-l mai vad, ca sa nu mor. 
17. Atunci mi-a zis Domnul: Bine este ceea ce ti-au spus ei. 
18. Eu le voi ridica Prooroc din mijlocul fratilor lor, cum esti tu, si voi pune cuvintele Mele in gura Lui si El le va grai tot ce-I voi porunci Eu. 
19. Iar cine nu va asculta cuvintele Mele, pe care Proorocul Acela le va grai in numele Meu, aceluia ii voi cere socoteala. 
20. Iar proorocul care va indrazni sa graiasca in numele Meu ceea ce nu i-am poruncit Eu sa graiasca, si care va grai in numele altor dumnezei, pe un astfel de prooroc sa-l dati mortii. 
21. De vei zice in inima ta: Cum vom cunoaste Cuvantul pe care nu-l graieste Domnul? 
22. Daca proorocul vorbeste in numele Domnului, dar Cuvantul acela nu se va implini si nu se va adeveri, atunci nu graieste Domnul Cuvantul acela, ci-l graieste proorocul din indrazneala lui; nu te teme de el”. 

CAPITOLUL 19 
Cetatile de scapare. Pedeapsa martorilor mincinosi. 

l. „Cand Domnul Dumnezeul tau va pierde pe popoarele al caror pamant ti-l da tie Domnul Dumnezeul tau, si tu vei intra in mostenirea lor si te vei aseza in cetatile lor si in casele lor, 
2. Atunci sa-ti alegi trei cetati in tara ta pe care Domnul Dumnezeul tau ti-o da in stapanire. 
3. Sa-ti faci drum si sa imparti in trei parti tot pamantul tau pe care ti-l da Domnul Dumnezeul tau de mostenire. Acelea vor sluji ca loc de scapare oricarui ucigas. 
4. Si iata care ucigas va fugi acolo si va trai: cel ce va ucide pe aproapele sau fara voie si fara sa-i fi fost vrajmas nici cu o zi, nici cu doua inainte; 
5. Cel ce se va duce cu aproapele sau in padure sa taie lemne si, invartind mana sa cu toporul, ca sa taie un copac, va sari toporul din coada si va lovi pe aproapele si acela va muri, acesta sa fuga in una din aceste cetati ale tale, spre a scapa cu viata, 
6. Ca razbunatorul sangelui, in aprinderea inimii lui, sa nu se manie pe ucigas si sa nu-l ajunga pe acesta, daca va fi lung drumul, si sa nu-l ucida, intrucat nu este vinovat de moarte, pentru ca nu i-a fost vrajmas nici cu o zi, nici cu doua inainte. 
7. De aceea ti-am dat eu porunca si ti-am zis: Alege-ti trei cetati. 
8. Iar cand Domnul Dumnezeul tau va largi hotarele tale, dupa cum S-a jurat parintilor tai, si iti va da tot pamantul pe care a fagaduit sa-l dea parintilor tai, 
9. Daca te vei sili sa implinesti toate poruncile acestea, pe care ti le spun eu astazi, si vei iubi pe Domnul Dumnezeul tau si vei umbla in caile Lui in toate zilele, atunci la aceste trei cetati sa mai adaugi inca trei cetati, 
10. Ca sa nu se verse sangele nevinovatului in pamantul tau pe care Domnul Dumnezeul tau ti-l da de mostenire si sa nu ai asupra ta vina de sange. 
11. Iar daca cineva din ai tai va fi dusman aproapelui tau si-l va pandi si va sari la acela si-l va ucide si apoi va fugi in una din cetatile acestea, 
12. Batranii cetatii lui sa trimita ca sa-l ia de acolo si sa-l dea in mainile razbunatorului sangelui, ca sa moara. 
13. Sa nu-l crute pe unul ca acela ochiul tau. Spala pe Israel de sangele nevinovat si va fi bine. 
14. Sa nu muti hotarul aproapelui tau, pe care l-au asezat stramosii mosiei tale, care ti s-a cuvenit in pamantul pe care Domnul Dumnezeul tau ti-l da in stapanire. 
15. Nu ajunge numai un martor pentru a vadi pe cineva de vreo vina sau de vreo nelegiuire sau de vreun pacat de care s-ar fi facut vinovat, ci orice pricina sa se dovedeasca prin spusa a doi sau trei martori. 
16. De se va ridica asupra cuiva martor nedrept, invinuindu-l de nelegiuire, 
17. Amandoi oamenii acestia intre care este pricina sa se infatiseze inaintea Domnului, la preot sau la judecatorii care vor fi in zilele acelea. 
18. Si judecatorii sa cerceteze bine si, daca martorul acela va fi martor mincinos si va fi marturisit stramb asupra fratelui sau, 
19. Sa-i faceti ceea ce voise sa faca el fratelui sau. Si asa sa starpesti raul din mijlocul tau; 
20. Si vor auzi si ceilalti si se vor teme si nu se vor apuca sa mai faca in mijlocul tau acest rau. 
21. Sa nu-l crute ochiul tau, ci sa ceri suflet pentru suflet, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mana pentru mana, picior pentru picior. Cu raul pe care il va face cineva-aproapelui sau, cu acela trebuie sa i se plateasca”. 

CAPITOLUL 20 
Legi pentru razboi. 

l. „Cand vei iesi la razboi impotriva dusmanului tau si vei vedea cai, carute si oameni mai multi decat ai tu, sa nu te temi de ei, caci cu tine este Domnul Dumnezeul tau, Care te-a scos din pamantul Egiptului. 
2. Iar cand veti fi aproape de lupta, sa vina preotul si sa vorbeasca poporului si sa-i spuna: 
3. Asculta, Israele, voi astazi intrati in lupta cu dusmanii vostri; sa nu slabeasca inima voastra, nu va temeti, nu va tulburati, nici nu va inspaimantati de ei. 
4. Ca Domnul Dumnezeul vostru merge cu voi, ca sa se lupte pentru voi cu dusmanii vostri si sa va izbaveasca. 
5. Capeteniile ostirii inca sa graiasca poporului si sa zica: Cel ce si-a zidit casa noua si n-a sfintit-o, acela sa iasa si sa se intoarca la casa sa, ca sa nu moara in batalie si sa nu i-o sfinteasca altul. 
6. Cel ce si-a sadit vie si n-a mancat din ea, acela sa iasa si sa se intoarca la casa sa, ca sa nu moara in batalie si ca sa nu se foloseasca altul de ea. 
7. Cel ce s-a logodit cu femeie si n-a luat-o, acela sa iasa si sa se intoarca la casa sa, ca sa nu moara in batalie si ca sa nu o ia altul. 
8. Ba capeteniile ostirii sa mai spuna poporului si sa zica: Cine este fricos si putin la suflet, acela sa iasa si sa se intoarca acasa, ca sa nu faca fricoase si inimile fratilor lui, cum este inima lui. 
9. Si dupa ce capeteniile ostirii vor ispravi de spus poporului toate acestea, atunci sa se puna capeteniile de razboi ca povatuitori ai poporului. 
10. Cand te vei apropia de cetate ca s-o cuprinzi, fa-i indemnare de pace. 
11. De se va invoi sa primeasca pacea cu tine si-ti va deschide portile, atunci tot poporul ce se va gasi in ea iti va plati bir si-ti va sluji. 
12. Iar de nu se va invoi cu tine la pace si va duce razboi cu tine, atunci s-o inconjuri. 
13. Si cand Domnul Dumnezeul tau o va da in mainile tale, sa lovesti cu ascutisul sabiei pe toti cei de parte barbateasca din ea. 
14. Numai femeile si copiii, vitele si tot ce este in cetate, toata prada ei sa o iei pentru tine si sa te folosesti de prada vrajmasilor tai, pe care ti i-a dat Domnul Dumnezeul tau in mana. 
15. Asa sa faci cu toate cetatile care sunt foarte departe de tine si care nu sunt din cetatile popoarelor acestora. 
16. Iar in cetatile popoarelor acestora pe care Domnul Dumnezeul tau ti le da in stapanire, sa nu lasi in viata nici un suflet; 
17. Ci sa-i dai blestemului: pe Hetei si pe Amorei, pe Canaanei si Ferezei, pe Hevei, pe Iebusei si pe Gherghesei, precum ti-a poruncit Domnul Dumnezeul tau, 
18. Ca sa nu va invete aceia sa faceti aceleasi uraciuni pe care le-au facut ei pentru dumnezeii lor si ca sa nu gresiti inaintea Domnului Dumnezeului vostru. 
19. De veti tine multa vreme inconjurata vreo cetate, ca s-o cuprinzi si s-o iei, sa nu strici pomii ei cu securea, ci sa te hranesti din ei si sa nu-i dobori la pamant. Copacul de pe camp este el oare om ca sa se ascunda de tine dupa intaritura? 
20. Iar copacii pe care-i stii ca nu-ti aduc nimic de hrana poti sa-i strici si sa-i tai, ca sa-ti faci intarituri impotriva cetatii care poarta cu tine razboi, pana o vei supune”. 

CAPITOLUL 21 
Omorul necunoscut. Casatoria cu femei robite. Dreptul celui intai-nascut. 

l. „Daca in pamantul pe care ti-l da in stapanire Domnul Dumnezeul tau se va gasi om ucis, zacand in camp, si nu se va sti cine l-a ucis, 
2. Sa iasa batranii tai si judecatorii tai si sa masoare ce departare este de la cel ucis pana la orasele dimprejur. 
3. Si batranii cetatii aceleia, care va fi mai aproape de cel ucis, sa ia o juninca ce n-a fost pusa la munca si n-a purtat jug, 
4. Si batranii cetatii aceleia sa duca aceasta juninca la apa curgatoare, intr-un loc care n-a fost arat, nici semanat, si sa junghie juninca acolo in apa cea curgatoare. 
5. Apoi sa vina preotii, fiii levitilor, ca pe ei i-a ales Domnul Dumnezeul tau sa-I slujeasca si sa binecuvanteze in numele Lui si dupa Cuvantul lor se hotaraste orice lucru indoielnic si toata vatamarea pricinuita. 
6. Si toti batranii cetatii aceleia, care sunt mai aproape de cel ucis, sa-si spele mainile deasupra capului junincii celei junghiate in rau 
7. Si sa graiasca si sa spuna: „Mainile noastre n-au varsat sangele acesta si ochii nostri n-au vazut; 
8. Iarta pe poporul Tau Israel, pe care Tu, Doamne, l-ai rascumparat din pamantul Egiptului si nu lasa poporului Tau Israel acest sange nevinovat!” Si se vor curati de sange. 
9. Asa sa speli tu sangele nevinovat de la tine, daca vrei sa faci cele bune si drepte inaintea ochilor Domnului Dumnezeului tau. 
10. Cand vei iesi la razboi impotriva vrajmasilor tai si Domnul Dumnezeul tau ti-i va da in mainile tale si-i vei lua in robie, 
11. Si vei vedea printre robi femeie frumoasa la chip si o vei iubi si vei vrea s-o iei de sotie, 
12. S-o aduci in casa ta, sa-si tunda capul sau, sa-si taie unghiile, 
13. Sa-si dezbrace de pe ea haina sa de robie, sa locuiasca in casa ta si sa-si planga pe tatal sau si pe mama sa timp de o luna; iar dupa aceea vei intra la ea, ca sa fii barbatul ei si ea sa-ti fie femeie. 
14. Iar daca ea in urma nu-ti va mai placea, sa-i dai drumul sa se duca unde va vrea, dar sa n-o vinzi pe argint si sa n-o prefaci in roaba, pentru ca ai umilit-o. 
15. De va avea cineva doua femei, una iubita si una neiubita si atat cea iubita cit si cea neiubita ii vor naste copii si intaiul nascut va fi al celei neiubite, 
16. Acela, la impartirea averii sale intre fiii sai, nu poate sa dea fiului femeii iubite intaietate inaintea fiului intai-nascut din cea neiubita, 
17. Ci sa cunoasca de intai-nascut pe fiul celei neiubite si sa-i dea acestuia parte indoita din toate cate va avea, ca acesta este parga puterii lui si al lui este dreptul de intai-nascut. 
18. De va avea cineva fecior rau si nesupus, care nu asculta de vorba tatalui sau si de vorba mamei sale si acestia l-au pedepsit, dar el tot nu-i asculta, 
19. Sa-l ia tatal lui si mama lui si sa-l duca la batranii cetatii lor si la poarta acelei cetati si catre preotii cetatii lor sa zica: 
20. Acest fiu al nostru este rau si neascultator, nu asculta de Cuvantul nostru si este lacom si betiv”. 
21. Atunci toti oamenii cetatii lui sa-l ucida cu pietre si sa-l omoare. Si asa sa starpesti raul din mijlocul tau si toti Israelitii vor auzi si se vor teme. 
22. De se va gasi la cineva vinovatie vrednica de moarte si va fi omorat, spanzurat de copac, 
23. Trupul lui sa nu ramana peste noapte spanzurat de copac, ci sa-l ingropi tot in ziua aceea, caci blestemat este inaintea Domnului tot cel spanzurat pe lemn si sa nu spurci pamantul tau pe care Domnul Dumnezeul tau ti-l da mostenire”. 

CAPITOLUL 22 
Porunci felurite. 

1. „Cand vei vedea boul fratelui tau sau oaia lui ratacite pe camp; sa nu treci pe langa ele, ci sa le intorci fratelui tau. 
2. Dar daca fratele tau nu va fi aproape de tine sau nu-l cunosti, sa le duci la casa ta si sa sada la tine pana le va cauta fratele tau si atunci sa i le dai. 
3. Asa sa faci si cu asinul lui, asa sa faci si cu haina lui, asa sa faci si cu orice lucru pierdut al fratelui tau pe care el il va pierde si tu il vei gasi; de la aceasta nu te poti da la o parte. 
4. Cand vei vedea asinul fratelui tau sau boul lui cazuti in drum, sa nu-i lasi, ci sa-i ridici impreuna cu el. 
5. Femeia sa nu poarte vesminte barbatesti, nici barbatul sa nu imbrace haine femeiesti, ca tot cel ce face aceasta, uraciune este inaintea Domnului Dumnezeului tau. 
6. Daca in cale, in vreun copac sau pe pamant, vei gasi cuib de pasare cu pui sau cu oua si mama lor va fi sezand pe pui sau pe oua, sa nu iei mama impreuna cu puii; 
7. Mamei da-i drumul, iar puii ia-i pentru tine ca sa-ti fie bine si sa se inmulteasca zilele tale. 
8. De vei zidi casa noua, sa faci aparatoare pe marginea acoperisului tau, ca sa nu aduci sange asupra casei tale cand va cadea cineva de pe ea. 
9. Sa nu semeni via ta cu doua feluri de seminte, ca sa nu-ti faci blestemata strangerea semintelor, pe care tu le semeni impreuna cu roadele viei tale. 
10. Sa nu ari cu un bou si cu un asin. 
11. Sa nu te imbraci cu haina facuta din doua feluri de fire: de lana si de in. 
12. Fa-ti ciucuri in cele patru colturi ale mantiei tale cu care te acoperi. 
13. De isi va lua cineva femeie si va intra la dansa, 
14. Iar apoi o va uri si va ridica asupra ei invinuiri de lucruri urate, va imprastia zvon rau despre ea si va zice: Am luat femeia aceasta si am intrat la ea si n-am gasit la ea feciorie, 
15. Atunci tatal fetei si mama ei sa ia si sa duca semnele fecioriei fetei la batranii cetatii, in poarta; 
16. Si tatal fetei sa zica batranilor: Am dat pe fiica mea de femeie acestui om si acum el a urat-o, 
17. Si iata ridica asupra ei invinuiri de lucruri urate, zicand: N-am gasit feciorie la fiica ta; dar iata semnele fecioriei fiicei mele. Si sa intinda haina inaintea batranilor cetatii. 
18. Atunci batranii acelei cetati sa ia pe barbat si sa-l pedepseasca; 
19. Sa puna asupra lui gloaba de o suta de sicli de argint si sa-i dea tatalui fetei, pentru ca a starnit zvonuri rele despre o fata israelita; ea insa sa-i ramana femeie si el sa nu se poata desparti de ea toata viata lui. 
20. Iar daca cele spuse vor fi adevarate si nu se va gasi feciorie la fata, 
21. Atunci fata sa fie adusa la usa casei tatalui ei si locuitorii cetatii ei sa o ucida cu pietre si sa o omoare, pentru ca a facut lucru de rusine in Israel, desfranandu-se in casa tatalui sau. Si asa sa starpesti raul din mijlocul tau. 
22. De se va gasi cineva dormind cu femeie maritata, pe amandoi sa-i dati mortii: si barbatul, care a dormit cu femeia si femeia. Si asa sa starpesti raul din Israel. 
23. De va fi vreo fata tanara, logodita cu barbat si cineva o va intalni in cetate si se va culca cu dansa, 
24. Sa-i aduceti pe amandoi la poarta cetatii aceleia si sa-i ucideti cu pietre: pe fata pentru ca n-a tipat in cetate, iar pe barbat pentru ca a necinstit pe femeia aproapelui sau. Si asa sa starpesti raul din mijlocul tau. 
25: Daca vreun barbat va intalni la camp o fata logodita si, prinzand-o, se va culca cu ea, sa-l ucideti numai pe barbatul care s-a culcat cu ea; 
26. Iar fetei sa nu-i faci nimic. Asupra fetei nu este vina de moarte, caci aceasta este tot una ca si cum cineva s-ar ridica asupra aproapelui sau si l-ar omori; 
27. Pentru ca el a intalnit-o in camp si, desi fata logodita va fi strigat, n-a avut cine s-o scape. 
28. De se va intalni cineva cu o fata nelogodita si o va prinde si se va culca cu ea si vor fi prinsi, 
29. Atunci cel ce s-a culcat cu ea sa dea tatalui fetei cincizeci de sicli de argint, iar ea sa-i fie nevasta, pentru ca a necinstit-o; toata viata lui sa nu se poata desparti de ea. 
30. Nimeni sa nu ia de sotie pe femeia tatalui sau si sa ridice marginea hainei tatalui sau”. 

CAPITOLUL 23. 
Cei ce sunt primiti in adunarea Domnului. 

l. „Scopitul si famenul sa nu intre in obstea Domnului. 
2. Fiul femeii desfranate sa nu intre in obstea Domnului. 
3. Amonitul si Moabitul sa nu intre in obstea Domnului; nici al zecelea neam al lor in veci sa nu intre in obstea Domnului, 
4. Pentru ca nu v-au intampinat cu paine si cu apa in cale, cand veneati din Egipt, si pentru ca ei au platit impotriva ta pe Valaam, fiul lui Beor, din Petorul Mesopotamiei, ca sa va blesteme. 
5. Dar Domnul Dumnezeul tau n-a voit sa asculte pe Valaam si a prefacut Domnul Dumnezeul tau blestemul lui in binecuvantare pentru tine, pentru ca Domnul Dumnezeul tau te iubeste. 
6. Sa nu le doresti pace si fericire in toate zilele tale, in veci. 
7. Sa nu-ti fie scarba de edomit caci acesta iti este frate. Sa nu-ti fie scarba de egiptean, ca ai fost strain in pamantul lui. 
8. Copiii ce se vor naste acestora in al treilea neam pot intra in obstea Domnului. 
9. Cand vei iesi cu razboi asupra dusmanilor tai, fereste-te de tot ce este rau. 
10. De va fi careva din ai tai necurat de ceea ce i s-a intamplat noaptea, acela sa iasa afara din tabara si sa nu intre in tabara, 
11. Ci, dupa ce se va face seara, sa-si spele trupul cu apa si dupa asfintitul soarelui sa intre in tabara. 
12. Sa ai afara din tabara loc si acolo sa iesi afara. 
13. Afara de uneltele tale, sa mai ai si o lopata si, cand vei vrea sa iesi cu scaunul afara din tabara, sa sapi o groapa si apoi sa ingropi cu ea necurateniile tale; 
14. Ca Domnul Dumnezeul tau umbla prin tabara ta, ca sa te izbaveasca si sa-ti dea pe vrajmasii tai in mainile tale; de aceea tabara ta sa fie sfanta, ca sa nu vada El la tine ceva de rusine si sa Se departeze de la tine. 
15. Sa nu dai pe rob in mainile stapanului sau, cand acela va fugi de la Stapanul sau la tine; 
16. Lasa-l sa traiasca la tine, lasa-l sa locuiasca in mijlocul vostru, in locul ce-si va alege, in una din cetatile tale unde-i va place; dar sa nu-l stramtorezi. 
17. Sa nu fie desfranata din fiicele lui Israel, nici desfranat din fiii lui Israel. 
18. Castigul de la desfranata si pretul de pe caine sa nu-l duci in casa Domnului Dumnezeului tau pentru implinirea oricarei fagaduinte, caci si unul si altul sunt uraciune inaintea Domnului Dumnezeului tau. 
19. Sa nu dai cu camata fratelui tau nici argint, nici paine, nici nimic din cate se pot da cu camata. 
20. Celui de alt neam sa-i dai cu camata; iar fratelui tau sa nu-i dai cu camata, ca Domnul Dumnezeul tau sa te binecuvanteze intru toate cate se fac de mainile tale in pamantul in care mergi ca sa-l iei in stapanire. 
21. De vei da fagaduinta Domnului Dumnezeului tau, sa nu intarzii a o implini, caci Domnul Dumnezeul tau o va cere de la tine si pacat vei avea asupra ta. 
22. Iar de n-ai dat fagaduinta, nu va fi pacat asupra ta. 
23. Ceea ce a iesit din gura ta sa pazesti si sa implinesti fagaduinta pe care tu ai facut-o de buna voie Domnului Dumnezeului tau, si de care ai grait cu gura ta. 
24. De vei intra in via aproapelui tau, poti sa mananci poama pana ce te vei satura, dar in panerul tau sa nu pui. 
25. Si cand vei intra in graul aproapelui tau, rupe spice cu mainile tale, iar secera sa n-o pui in ogorul aproapelui tau”. 

CAPITOLUL 24 
Legiuiri casnice. 

1. „De va lua cineva femeie si se va face barbat ei, dar ea nu va afla bunavointa in ochii lui, pentru ca va gasi el ceva neplacut la ea, si-i va scrie carte de despartire, i-o va da la mana si o va slobozi din casa sa, 
2. Iar ea va iesi si, ducandu-se, se va marita cu alt barbat. 
3. Dar daca si acest din urma barbat o va uri si-i va scrie carte de despartire si i-o va da la mana si o va slobozi din casa sa, sau va muri acest din urma barbat al ei, care a luat-o de sotie, 
4. Barbatul ei cel dintai care a lasat-o nu o poate lua iar de sotie, dupa ce a fost intinata, ca aceasta este uraciune inaintea Domnului Dumnezeului tau; sa nu intinezi pamantul, pe care Domnul Dumnezeul tau ti-l da de mostenire. 
5. Daca cineva si-a luat femeie de curand, sa nu se duca la razboi si sa nu i se puna nici o sarcina; lasa-l sa ramana slobod la casa sa timp de un an, sa veseleasca pe femeia sa pe care a luat-o. 
6. Nimeni sa nu ia zalog piatra de deasupra sau cea de dedesubt a rasnitei, ca ar insemna ca iei zalog insasi viata cuiva. 
7. De se va afla ca cineva a furat pe vreunul din fratii sai, din fiii lui Israel si, facandu-l rob, l-a vandut, sa fie omorat talharul acela si sa starpesti raul din mijlocul tau. 
8. Fii atent cu tine la boala leprei, pazeste foarte bine toata legea care te invata preotii cei din leviti, si impliniti cu sfintenie ceea ce le-am poruncit eu. 
9. Adu-ti aminte ce a facut Domnul Dumnezeul tau Mariamei pe drum, cand veneati voi din Egipt. 
10. De vei da aproapelui tau ceva imprumut, sa nu te duci in casa lui ca sa iei zalog de la el; 
11. Stai in ulita, si acela caruia i-ai dat imprumut sa-ti scoata zalog in ulita. 
12. Iar daca acela va fi om sarac, sa nu te culci, avand la tine zalogului; 
13. Ci sa-i intorci zalogul la asfintitul soarelui, ca sa se culce in haina sa si sa te binecuvanteze; aceasta ti se va socoti ca o fapta buna inaintea Domnului Dumnezeului tau. 
14. Sa nu nedreptatesti pe cel ce munceste cu plata, pe sarac si pe cel lipsit dintre fratii tai sau dintre strainii care sunt in pamantul tau si in cetatile tale. 
15. Ci sa dai plata in aceeasi zi si sa nu apuna soarele inainte de aceasta, ca el este sarac si sufletul lui asteapta aceasta plata; ca sa nu strige el asupra ta catre Domnul si sa nu ai pacat. 
16. Parintii sa nu fie pedepsiti cu moartea pentru vina copiilor si nici copiii sa nu fie pedepsiti cu moartea pentru vina parintilor; ci fiecare sa fie pedepsit cu moartea pentru pacatul sau. 
17. Sa nu judeci stramb pe strain, pe orfan si pe vaduva, si vaduvei sa nu-i iei haina zalog. 
18. Adu-ti aminte ca si tu ai fost rob in Egipt si Domnul Dumnezeul tau te-a izbavit de acolo, de aceea iti si poruncesc eu sa faci aceasta. 
19. Cand vei secera holda in tarina ta si vei uita vreun snop in tarina, sa nu te intorci sa-l iei, ci lasa-l sa ramana al strainului, saracului, orfanului si vaduvei, ca Domnul Dumnezeul tau sa te binecuvanteze intru toate lucrurile mainilor tale. 
20. Cand vei scutura maslinul tau, sa nu te intorci sa culegi ramasitele, ci lasa-le strainului, orfanului si vaduvei”. 
21. Cand vei strange roadele viei tale, sa nu aduni ramasitele, ci lasa-le strainului, orfanului si vaduvei. 
22. Adu-ti aminte ca si tu ai fost rob in pamantul Egiptului si de aceea iti poruncesc eu sa faci aceasta”. 

CAPITOLUL 25 
Masuri de paza. 

l. „De va fi neintelegere intre oameni, sa fie adusi la judecata si sa fie judecati; celui drept sa i se dea dreptate, iar cel vinovat sa se osandeasca. 
2. Daca celui vinovat i se va cuveni bataie, sa porunceasca judecatorii sa fie pus jos si sa fie batut inaintea lor, dupa masura vinovatiei lui. 
3. I se pot da pana la patruzeci de lovituri, iar nu mai mult, ca nu cumva fratele tau, din pricina multelor lovituri, sa fie schilodit inaintea ochilor tai. 
4. Sa nu legi gura boului care treiera. 
5. De vor trai fratii impreuna si unul din ei va muri, fara sa aiba fiu, femeia celui mort sa nu se marite in alta parte dupa strain, ci cumnatul ei sa intre la ea, sa si-o ia sotie si sa traiasca cu ea. 
6. Intaiul nascut pe care-l va naste ea sa poarte numele fratelui lui cel mort, pentru ca numele acestuia sa nu se stearga din Israel. 
7. Iar daca el nu va voi sa ia pe cumnata sa, aceasta sa se duca la poarta cetatii, inaintea batranilor si sa zica: Cumnatul meu nu vrea sa pastreze numele fratelui sau in Israel, nevrand sa se casatoreasca cu mine. 
8. Iar batranii cetatii lui sa-l cheme si sa-l sfatuiasca si, daca el se va ridica si va zice: Nu vreau s-o iau, 
9. Atunci cumnata lui sa se duca la el acolo, in fata batranilor, sa-i dezlege sandaua din piciorul lui, sa-l scuipe in obraz si sa zica: Asa se cuvine omului care nu vrea sa zideasca fratelui sau casa in Israel. 
10. Si casa acestuia se va numi in Israel casa descultului. 
11. De se vor bate intre dansii niste barbati, si femeia unuia din ei se va duce ca sa scoata pe barbatul sau din mana celui ce-l bate si, intinzandu-si ea mana, va apuca pe acesta de partile lui rusinoase, 
12. Sa i se taie mana ei si sa nu o crute ochiul tau. 
13. Sa nu ai in saculetul tau doua feluri de greutati pentru cumpana: unele mai mari si altele mai mici. 
14. In casa ta sa nu ai doua feluri de efa: una mai mare si alta mai mica. 
15. Greutatile pentru cumpana ta sa fie adevarate si drepte si efa ta sa fie adevarata si dreapta, ca sa se inmulteasca zilele tale pe pamantul pe care ti-l da Domnul Dumnezeul tau de mostenire; 
16. Ca uraciune este inaintea Domnului Dumnezeului tau tot cel ce face strambatate. 
17. Adu-ti aminte cum s-a purtat cu tine Amalec pe drum, cand veneati voi din Egipt, 
18. Si cum te-a intampinat el in cale si a ucis in urma ta pe toti cei slabiti, cand erai ostenit si obosit, netemandu-se de Dumnezeu. 
19. Asadar, cand Domnul Dumnezeul tau te va linisti de toti vrajmasii tai, din toate partile, in pamantul pe care Domnul Dumnezeul tau ti-l da mostenire ca sa-l stapanesti, sa stergi pomenirea lui Amalec de sub cer. Nu uita aceasta”. 

CAPITOLUL 26 
Parga roadelor. 

l. Cand vei intra in pamantul pe care Domnul Dumnezeul tau ti-l da mostenire, si-l vei lua in stapanire si te vei aseza pe el, 
2. Sa iei parga tuturor roadelor pamantului ce vei lua tu din pamantul tau pe care Domnul Dumnezeul tau ti-l da, sa le pui in paner si sa te duci la locul acela pe care Domnul Dumnezeul tau il va alege ca sa-i fie acolo numele Lui; 
3. Sa mergi la preotul care va fi in zilele acelea si sa-i zici: Astazi marturisesc inaintea Domnului Dumnezeului tau ca am intrat in acel pamant pentru care Domnul S-a jurat parintilor nostri sa ni-l dea noua. 
4. Iar cand preotul va lua panerul din mana ta si-l va pune inaintea jertfelnicului Domnului Dumnezeului tau, 
5. Tu sa raspunzi si sa zici inaintea Domnului Dumnezeului tau: Tatal meu a fost un arameian pribeag, s-a dus in Egipt, s-a asezat acolo cu putinii oameni ai sai si acolo s-a ridicat din el popor mare, puternic si mult la numar. 
6. Dar Egiptenii s-au purtat rau cu noi si ne-au stramtorat si ne-au silit la munci grele. 
7. De aceea am strigat noi catre Domnul Dumnezeul parintilor nostri; iar Domnul a auzit strigarea noastra, a vazut nenorocirea noastra, muncile noastre si impilarea noastra. 
8. Si ne-a scos Domnul din Egipt, singur cu puterea Lui cea mare, cu mana tare si cu brat inalt, cu infricosare mare, cu semne si minuni; 
9. Si ne-a adus in locul acesta si ne-a dat pamantul acesta, tara in care curge lapte si miere. 
10. Acum iata am adus parga roadelor din pamantul pe care Tu, Doamne, mi l-ai dat din pamantul unde curge lapte si miere. Sa pui  roadele acelea inaintea Domnului Dumnezeului tau, sa te inchini inaintea Domnului Dumnezeului tau 
11. Si sa te veselesti de toate bunatatile ce Domnul Dumnezeul tau ti-a dat tie si casei tale; dar sa se veseleasca si levitul si strainul care va fi la tine. 
12. Iar cand vei osebi toate zeciuielile din roadele pamantului tau in anul al treilea, care este anul zeciuielii, si le vei da levitului, strainului, orfanului si vaduvei, ca sa manance acestia in locasurile tale si sa se sature, 
13. Atunci sa zici inaintea Domnului Dumnezeului tau: Am osebit din casa mea cele sfinte si le-am dat levitului, strainului, orfanului si vaduvei, dupa toate poruncile Tale pe care mi le-ai dat Tu mie; n-am calcat poruncile Tale, nici nu le-am uitat; 
14. N-am mancat din ele in intristarea mea, nici nu le-am osebit in necuratenie, nici n-am dat din ele cu prilejul vreunui mort, ci m-am supus glasului Domnului Dumnezeului meu si am implinit tot ce mi-ai poruncit Tu. 
15. Cauta deci din locasul Tau cel sfant, din ceruri, si binecuvinteaza pe poporul Tau, Israel, si pamantul pe care ni l-ai dat noua, dupa cum Te-ai jurat parintilor nostri, ca sa ne dai pamantul in care curge lapte si miere. 
16. In ziua aceasta iti porunceste Domnul Dumnezeul tau sa implinesti toate hotararile si randuielile acestea; sa le pazesti si sa le implinesti din toata inima ta si din tot sufletul tau. 
17. Astazi ai marturisit tu Domnului ca El va fi Dumnezeul tau si ca tu vei umbla in caile Lui si vei pazi hotararile Lui, poruncile Lui si legile Lui si vei asculta glasul Lui. 
18. Si Domnul ti-a fagaduit astazi ca tu vei fi poporul Lui adevarat, precum ti-a grait El, de vei pazi toate poruncile Lui; 
19. Si te va pune cu cinstea si cu marirea si cu faima mai presus de toate popoarele pe care le-a facut El si vei fi poporul sfant al Domnului Dumnezeului tau, precum ti-a grait El”. 

CAPITOLUL 27 
Scrierea legii pe pietre si blestem pentru cei ce o calca. 

1. Moise, impreuna cu batranii fiilor lui Israel, a poruncit poporului si a zis: „Toate poruncile pe care vi le poruncesc eu astazi sa le impliniti. 
2. Cand vei trece peste Iordan in pamantul pe care Domnul Dumnezeul tau ti-l da, sa-ti asezi pietre mari si sa le varuiesti cu var; 
3. Si pe pietrele acelea sa scrii toate cuvintele acestei legi cand vei trece Iordanul, ca sa intri in pamantul pe care Domnul Dumnezeul tau ti-l da, in pamantul unde curge lapte si miere, dupa cum ti-a grait Domnul Dumnezeul parintilor tai. 
4. Dupa ce veti fi trecut Iordanul, sa puneti pietrele acelea, precum va poruncesc eu astazi, pe muntele Ebal si sa le varuiti cu var. 
5. Sa zidesti acolo jertfelnic Domnului Dumnezeului tau, jertfelnic facut din pietre, fara sa pui asupra lor fierul. 
6. Jertfelnicul Domnului Dumnezeului tau insa sa-l faci din pietre intregi si sa aduci pe el Domnului Dumnezeului tau ardere de tot. 
7. Sa mai aduci jertfe de pace; sa mananci si sa te saturi acolo si sa te veselesti inaintea Domnului Dumnezeului tau. 
8. Dar sa scrii pe pietrele acelea cuvintele legii acesteia foarte lamurit”. 
9. Moise cu preotii cei din leviti a grait la tot Israelul si a zis: „Ia aminte si asculta, Israele: Astazi te-ai facut poporul Domnului Dumnezeului tau. 
10. Asculta dar glasul Domnului Dumnezeului tau si plineste toate poruncile Lui si hotararile Lui pe care ti le spun eu astazi”. 
11. In ziua aceea a mai poruncit Moise poporului si a zis: 
12. „Dupa ce veti trece Iordanul, semintiile: Simeon, Levi, Iuda, Isahar, Iosif si Veniamin sa stea pe muntele Garizim si sa binecuvanteze poporul; 
13. Iar semintiile: Ruben, Gad, Aser, Zabulon, Dan si Neftali sa stea pe muntele Ebal, ca sa rosteasca blestemul. 
14. Atunci levitii sa strige si sa zica cu glas tare tuturor Israelitilor: 
15. Blestemat sa fie cel ce va face idol cioplit sau turnat, lucru de mana de mester si uraciune inaintea Domnului si-l va pune la loc tainic! La aceasta tot poporul sa raspunda si sa zica: Amin! 
16. Blestemat sa fie cel ce va grai de rau pe tatal sau sau pe mama sa! Si tot poporul sa zica: Amin! 
17. Blestemat sa fie cel ce va muta hotarul aproapelui sau! Si tot poporul sa zica: Amin! 
18. Blestemat sa fie cel ce va abate pe orb din drum! Si tot poporul sa zica: Amin! 
19. Blestemat sa fie cel ce va judeca stramb pe strain, pe orfan si pe vaduva! Si tot poporul sa zica: Amin! 
20. Blestemat sa fie cel ce se va culca cu femeia tatalui sau, ca a ridicat poala hainei tatalui sau! Si tot poporul sa zica: Amin! 
21. Blestemat sa fie cel ce se va culca cu vreun dobitoc! Si tot poporul sa zica: Amin! 
22. Blestemat sa fie cel ce se va culca cu sora sa, fiica tatalui sau, sau fiica mamei sale! Si tot poporul sa zica: Amin! 
23. Blestemat sa fie cel ce se va culca cu soacra sa! Si tot poporul sa zica: Amin! Blestemat sa fie cel ce se va culca cu sora femeii sale! si tot poporul sa zica: Amin! 
24. Blestemat sa fie cel ce va ucide in ascuns pe aproapele sau! Si tot poporul sa zica: Amin! 
25. Blestemat sa fie cel ce va lua mita, ca sa ucida suflet si sa verse sange nevinovat! Si tot poporul sa zica: Amin! 
26. Blestemat sa fie tot omul care nu va plini toate cuvintele legii acesteia si nu va urma dupa ea! Si tot poporul sa zica: Amin!” 

CAPITOLUL 28 
Bunatatile fagaduite celor ce vor pazi legea si relele ce vor veni asupra calcatorilor ei. 

1. „Daca tu, dupa ce vei trece peste Iordan, in pamantul pe care Domnul Dumnezeul tau ii-l va da, vei asculta glasul Domnului Dumnezeului tau si vei implini cu bagare de seama toate poruncile Lui pe care ti le dau astazi, atunci Domnul Dumnezeul tau te va pune mai presus de toate popoarele pamantului. 
2. De vei asculta glasul Domnului Dumnezeului tau, vor veni asupra ta toate binecuvantarile acestea si se vor implini asupra ta: 
3. Binecuvantat sa fii in cetate si binecuvantat sa fii in tarina; 
4. Binecuvantat sa fie rodul pantecelui tau, rodul pamantului tau, rodul dobitoacelor tale; 
5. Binecuvantate sa fie hambarele tale si camarile tale; 
6. Binecuvantat sa fii la intrarea ta in casa si binecuvantat sa fii la iesirea ta din casa; 
7. Sa bata Domnul inaintea ta pe vrajmasii tai cei ce se vor ridica asupra ta; pe o cale sa vina asupra ta si pe sapte cai sa fuga de tine; 
8. Sa-ii trimita Domnul binecuvantare peste granarele tale si peste tot lucrul mainilor tale si sa te binecuvanteze in pamantul pe care Domnul Dumnezeul tau ti-l da; 
9. Sa faca Domnul Dumnezeu din tine popor sfant al Sau, precum ti S-a jurat El tie si parintilor tai, daca vei asculta poruncile Domnului Dumnezeului tau si vei umbla in caile Lui; 
10. Vor vedea toate popoarele pamantului ca porti numele Domnului Dumnezeului tau si se vor teme de tine; 
11. Domnul Dumnezeul tau iti va da belsug in toate bunatatile, in rodul pantecelui tau, in rodul dobitoacelor tale si in rodul ogoarelor tale din pamantul pe care Domnul S-a jurat parintilor tai sa ti-l dea; 
12. Domnul iti va deschide comoara Sa cea buna, cerul, ca sa dea ploaie pamantului tau la vreme si ca sa binecuvanteze toate lucrurile mainilor tale; si vei da imprumut multor popoare, iar tu nu vei lua imprumut; vei domni peste multe popoare, iar acelea nu vor domni peste tine; 
13. Domnul Dumnezeul tau te va pune cap iar nu coada si vei fi numai sus, iar jos nu vei fi, daca te vei supune poruncilor Domnului Dumnezeului tau, care ti le spun eu astazi sa le tii si sa le implinesti 
14. Si daca nu te vei abate de la toate poruncile care ti le poruncesc eu astazi nici la dreapta nici la stanga, ca sa mergeti dupa alti dumnezei sa le slujiti. 
15. Iar daca nu vei asculta glasul Domnului Dumnezeului tau si nu te vei sili sa implinesti toate poruncile si hotararile Lui pe care ii le poruncesc eu astazi, sa vina asupra ta toate blestemele acestea si sa te ajunga: 
16. Blestemat sa fii tu in cetate si blestemat sa fii tu in tarina; 
17. Blestemate sa fie granarele tale si camarile tale; 
18. Blestemat sa fie rodul pantecelui tau si rodul pamantului tau, rodul vacilor tale si rodul oilor tale; 
19. Blestemat sa fii tu la intrarea ta in casa si blestemat la iesirea ta din casa; 
20. Sa trimita Domnul asupra ta blestem, tulburare si necaz in tot lucrul mainilor tale pe care te vei apuca sa-l faci, pana vei fi starpit si pana vei pieri curand, pentru faptele tale rele si pentru ca M-ai parasit; 
21. Ba sa mai trimita Domnul asupra ta ciuma, pana te va starpi de pe pamantul in care mergi ca sa-l stapanesti; 
22. Sa te bata Domnul cu oftica, cu lingoare, cu friguri, cu aprindere, cu seceta, cu vant rau si cu rugina, si te vor urmari acestea pana vei pieri; 
23. Cerurile tale, care sunt deasupra capului tau, sa se faca arama si pamantul de sub tine fier; 
24. In loc de ploaie, Domnul sa dea pamantului tau praf si pulbere, care sa cada din cer asupra ta pana te va pierde si pana vei fi prapadit; 
25. Domnul te va da sa fii batut de vrajmasii tai; pe un drum sa mergi asupra lor si pe sapte drumuri sa fugi de ei si sa fii imprastiat prin toate tarile pamantului; 
26. Trupurile tale sa fie hrana tuturor pasarilor cerului si fiarelor si nu va fi cine sa le alunge; 
27. Te va lovi Domnul cu lepra Egiptului, cu tranji, cu raie si cu pecingine, de care sa nu te poti vindeca; 
28. Sa te bata Domnul cu nebunie, cu orbire si cu amortirea inimii; 
29. Pe dibuite sa mergi ziua in amiaza mare, cum umbla orbul pipaind pe intuneric, si sa te stramtoreze si sa te ocarasca in toate zilele, si nimeni sa nu te apere; 
30. Cu femeie sa te logodesti si altul sa se culce cu ea; casa sa zidesti, si sa nu traiesti in ea; vie sa sadesti, dar de ea sa nu te folosesti; 
31. Boul tau sa fie junghiat sub ochii tai si sa nu-l mananci tu; asinul sa ti-l ia si sa nu ti-l mai aduca; oile tale sa fie date vrajmasilor tai si nimeni sa nu te izbaveasca; 
32. Fiii tai si fiicele tale sa fie date la popor strain; ochii tai sa-i vada si sa se topeasca in toate zilele de mila lor, dar sa nu ai nici o putere in mainile tale; 
33. Roadele pamantului tau si toate ostenelile tale sa le manance un popor pe care tu nu l-ai cunoscut, iar tu sa fii numai stramtorat si chinuit in toate zilele; 
34. Din pricina celor ce-ti vor vedea ochii tai, iti vei iesi din minti; 
35. Domnul te va lovi cu lepra rea peste genunchi si peste fluiere si din talpile picioarelor tale pana in crestetul capului tau, de care nu te vei mai putea vindeca; 
36. Te va duce Domnul pe tine si pe regele tau, pe care-l vei pune peste tine, la poporul pe care nu l-ai cunoscut nici tu, nici parintii tai, si acolo vei sluji altor dumnezei de lemn si de piatra; 
37. Si vei fi de spaima, de pomina si de ras la toate popoarele la care te va duce Domnul Dumnezeul tau; 
38. Vei semana multa samanta in tarina, dar putina vei culege, pentru ca o vor manca lacustele; 
39. Vii vei sadi si le vei lucra, dar nu le vei culege, nici nu vei bea vin, pentru ca le vor manca viermii; 
40. Maslini inca vei avea in toate tinuturile tale, dar cu untdelemn nu te vei unge, pentru ca maslinele tale vor cadea; 
41. Fii si fiice vei naste, dar nu-i vei avea, pentru ca vor fi luati in robie; 
42. Toti pomii tai si roadele pamantului le va strica rugina; 
43. Strainul cel din mijlocul tau se va inalta peste tine din ce in ce mai sus, iar tu te vei pogori din ce in ce mai jos; 
44. Acela iti va da imprumut, iar tu nu-i vei da lui imprumut; acela va fi cap, iar tu vei fi coada. 
45. Vor veni asupra ta toate blestemele acestea, te vor urmari si te vor ajunge. pana vei fi starpit, pentru ca n-ai ascultat glasul Domnului Dumnezeului tau si n-ai pazit poruncile Lui, nici hotararile Lui pe care ti le-a dat El. 
46. Si vor fi ele semn si pecete asupra ta si asupra semintiei tale in veci. 
47. Pentru ca tu n-ai slujit Domnului Dumnezeului tau cu veselia si cu bucuria inimii, cand erai imbelsugat de toate. 
48. Vei sluji vrajmasului tau, pe care-l va trimite asupra ta Domnul Dumnezeul tau, cand vei fi in foamete si in sete si in golatate si in tot felul de lipsa; acela va pune pe grumazul tau jug de fier si te va istovi. 
49. Trimite-va Domnul asupra ta popor din departare, de la marginea pamantului; ca un vultur va veni poporul acela a carui limba tu nu o vei intelege; 
50. Popor crunt, care nu va da cinste batranului si nu va cruta pe cel tanar. 
51. Va manca acela rodul dobitoacelor tale si rodul pamantului tau, pana te va nimici, caci nu-ti va lasa nici paine, nici vin, nici untdelemn, nici rodul vitelor tale, nici rodul oilor tale, pana te va pierde. 
52. Te va stramtora in toate cetatile tale, pana ce va darama, in tot pamantul tau, zidurile tale cele inalte si tari in care nadajduiesti tu si te va impila in toate locasurile tale, in tot pamantul tau pe care Domnul Dumnezeul tau ti-l da. 
53. Si vei manca tu rodul pantecelui tau, carnea fiilor si fiicelor tale, pe care ti-i va fi dat Domnul Dumnezeul tau in timpul impresurarii si al stramtorarii cu care te va stramtora vrajmasul tau. 
54. Barbatul tau, cel rasfatat si trait in alintare, va privi cu ochi nemilostivi la fratele sau; la sotia de la sanul sau si la ceilalti copii ai sai, care iti vor ramane. 
55. Si nu va da nici unuia din ei carne din copiii sai, pe care ii va manca el, caci nu-i va mai ramane nimic in vremea impresurarii cu care te va stramtora vrajmasul tau in toate cetatile tale. 
56. Femeia ta, traita in belsug si rasfat, care nu si-a pus piciorul sau in pamant din pricina traiului alintat si indestulat dinainte, va privi cu ochi nemilostivi pe barbatul de la sanul ei si la fiul sau si la fiica sa, 
57. Si nu le va da fatul, care a iesit din coapsele sale si copiii, pe care i-a nascut, pentru ca ea, din pricina lipsei de toate, ii va manca pe ascuns in timpul impresurarii si al stramtorarii cu care te va stramtora vrajmasul tau in cetatile tale. 
58. De nu te vei sili sa implinesti toate cuvintele legii acesteia, care sunt scrise in cartea aceasta si nu te vei teme de acest nume slavit si infricosator al Domnului Dumnezeului tau, 
59. Atunci Domnul te va bate pe tine si pe urmasii tai cu plagi nemaiauzite, cu plagi mari si nesfarsite si cu boli rele si necurmate; 
60. Va aduce asupra ta toate plagile cele rele ale Egiptului, de care te-ai temut si se vor lipi acelea de tine. 
61. Toata boala, toata plaga scrisa si toata cea nescrisa in cartea legii acesteia, o va aduce Domnul asupra ta, pana vei fi starpit. 
62. Putini din voi vor ramane, desi veti fi fost ca stelele cerului, pentru ca n-ati ascultat glasul Domnului Dumnezeului vostru. 
63. Cum s-a bucurat Domnul, cand v-a facut bine si v-a inmultit, tot asa se va bucura Domnul cand va va pierde si va va starpi si veti fi aruncati din pamantul in care intrati ca sa-l stapaniti. 
64. Atunci te va imprastia Domnul Dumnezeul tau prin toate popoarele si acolo vei sluji altor dumnezei, pe care nu i-ai cunoscut nici tu, nici parintii tai; vei sluji la lemne si la pietre. 
65. Dar si intre aceste popoare nu te vei linisti si nu vei avea loc de odihna pentru piciorul tau, ca Domnul iti va da acolo inima tremuratoare, topirea ochilor si durere sufletului. 
66. Viata ta va fi mereu in primejdie inaintea ochilor tai; vei tremura ziua si noaptea si nu vei fi sigur de viata ta. 
67. De tremurul inimii tale, de care vei fi cuprins, si de cele ce vei vedea cu ochii tai, dimineata vei zice: O, de ar veni seara! Iar seara vei zice: O, de ar veni ziua! 
68. Si te va intoarce Domnul in Egipt, in corabii pe calea aceea de care ti-a zis: „Sa nu o mai vezi!”; si acolo va veti da spre vanzare vrajmasilor vostri robi si roabe si nu va fi cine sa va cumpere”. 

CAPITOLUL 29 
Innoirea legamantului. 

1. Iata cuvintele legamantului ce a poruncit Domnul lui Moise sa incheie cu fiii lui Israel in pamantul Moabului, afara de legamantul pe care l-a incheiat Domnul cu ei in Horeb. 
2. Atunci a chemat Moise pe toti fiii lui Israel si le-a zis: „Ati vazut toate cate a facut Domnul inaintea ochilor vostri, in pamantul Egiptului, cu Faraon si cu toate slugile lui si cu tot pamantul lui, 
3. Acele pedepse mari pe care le-au vazut ochii tai si acele semne si minuni, mana cea tare si bratul cel inalt; 
4. Dar pana in ziua de astazi nu v-a dat Domnul Dumnezeu minte ca sa pricepeti, ochi ca sa vedeti si urechi ca sa auziti. 
5. Patruzeci de ani v-a purtat prin pustie si hainele de pe voi nu s-au invechit, nici incaltamintele voastre nu s-au stricat in picioarele voastre. 
6. Paine n-ati mancat, vin si sichera n-ati baut, ca sa stiti ca Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. 
7. Cand insa ati ajuns la locul acesta, s-a ridicat impotriva voastra Sihon, regele Hesbonului, si Og, regele Vasanului, ca sa se lupte cu noi. 
8. Dar noi i-am batut si am cuprins tara lor si am dat-o mostenire semintiilor lui Ruben si Gad si la jumatate din semintia lui Manase. 
9. Paziti dar toate cuvintele asezamantului acestuia si le impliniti, ca sa aveti spor la toate cate veti face. 
10. Voi cu totii va infatisati astazi inaintea fetei Domnului Dumnezeului vostru: capeteniile semintiilor voastre, batranii vostri, judecatorii vostri, mai marii ostirii voastre si toti Israelitii, 
11. Copiii vostri, femeile voastre si strainii tai care se afla in taberele tale, de la taietorul de lemne pana la caratorul de apa. 
12. Ca sa inchei legamant cu Domnul Dumnezeul tau si sa ai parte de legamantul facut prin juramant pe care Domnul Dumnezeul tau l-a incheiat astazi cu tine, 
13. Ca sa te faci astazi poporul Lui si El sa-ti fie Dumnezeu, precum ti-a grait El si cum S-a jurat parintilor tai: lui Avraam, lui Isaac si lui Iacov. 
14. Si nu numai cu voi singuri inchei Eu acest legamant si fac acest juramant, 
15. Ci atat cu cei ce stau astazi aici cu noi inaintea fetei Domnului Dumnezeului vostru, cit si cu acei care nu sunt astazi aici cu noi. 
16. Ca stiti cum am trait noi in pamantul Egiptului si cum am trecut prin mijlocul popoarelor pe la care ati venit, 
17. si ati vazut uraciunile lor si idolii lor de lemn si de piatra, de argint si de aur, pe care ii au ele. 
18. Sa nu fie printre voi barbat sau femeie, sau neam, sau semintie, a caror inima sa se abata acum de la Domnul Dumnezeul vostru, ca sa mearga sa slujeasca dumnezeilor acelor popoare; sa nu fie printre voi radacina din care sa rasara otrava si pelin, 
19. Nici astfel de om care, auzind cuvintele blestemului acestuia, s-ac lauda in inima sa, zicand: „Eu voi fi fericit, cu toate ca voi umbla dupa vointa inimii mele”, si sa piara astfel cel satul cu cel flamand. 
20. Pe unul ca acesta nu-l va ierta Domnul, ci indata se va aprinde mania Domnului si iutimea Lui asupra unui astfel de om si va cadea asupra lui tot blestemul legamantului acestuia, care este scris in cartea aceasta a legamantului si va sterge Domnul numele lui de sub cer, 
21. Si-l va desparti Domnul spre pieire din toate semintiile lui Israel, dupa toate blestemele legamantului, care sunt scrise in cartea aceasta a legii. 
22. Randul de oameni care va urma, copiii vostri care vor fi dupa voi, strainul care va veni din tara departata si toate popoarele, vazand pedepsirea pamantului acestuia si bolile cu care il pustieste Domnul, 
23. Vazand pucioasa si sarea si ca tot pamantul este zgura, incat nici nu se seamana, nici nu rodeste si nu rasare pe el nici un fir de iarba, ca de pe urma Sodomei, Gomorei, Admei si Teboimului, pe care le-a stricat Domnul in mania Sa si in iutimea Sa, 
24. Vor zice: Pentru ce a facut Domnul asa cu tara aceasta? Cat de mare este aprinderea maniei Lui! 
25. Atunci vor raspunde: Pentru ca au parasit legamantul Domnului Dumnezeului parintilor lor, pe care Acesta l-a incheiat cu ei, cand i-a scos din pamantul Egiptului, 
26. Si s-au dus si s-au apucat sa slujeasca altor dumnezei si s-au inchinat acelor dumnezei pe care ei nu i-au cunoscut si pe care El nu i-a hotarat. 
27. De aceea s-a aprins mania Domnului asupra Zarii acesteia si a adus El asupra ei toate blestemele legamantului, scrise in aceasta carte a legii, 
28. Si i-a lepadat Domnul din pamantul lor cu manie, cu iutime si cu aprindere mare si i-a aruncat in alt pamant, cum vedem  acum. 
29. Cele ascunse sunt ale Domnului Dumnezeului nostru, iar cele descoperite sunt ale noastre si ale fiilor nostri pe veci, ca sa plinim toate cuvintele legii acesteia”. 

CAPITOLUL 30 
Iertare celor ce se pocaiesc, osanda celor impietriti. 

1. „Cand vor veni asupra ta toate cuvintele acestea, binecuvantarea si blestemul, pe care ti le-am spus eu si le vei primi in inima ta in toate popoarele printre care te va imprastia Domnul Dumnezeul tau, 
2. Si te vei intoarce la Domnul Dumnezeul tau si, cum ti-am poruncit eu astazi, vei asculta glasul Domnului Dumnezeului tau, tu si fiii tai, din toata inima ta si din tot sufletul tau, 
3. Atunci Domnul Dumnezeul tau va intoarce pe robii tai si se va milostivi asupra ta si iar te va aduna din toate popoarele printre care te-a imprastiat Domnul Dumnezeul tau. 
4. Chiar de ai fi risipit de la o margine a cerului pana la cealalta margine a cerului, si de acolo te va aduna Domnul Dumnezeul tau si te va lua si de acolo, 
5. Si te va aduce Domnul Dumnezeul tau in pamantul pe care l-au stapanit parintii tai si-l vei lua in stapanire si te va face fericit si te va inmulti mai mult decat pe parintii tai. 
6. Va taia Domnul imprejur inima ta si inima urmasilor tai, ca sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta si din tot sufletul tau, ca sa traiesti. 
7. Atunci Domnul Dumnezeul tau va intoarce toate blestemele acestea asupra vrajmasilor tai si a celor ce te-au urat si te-au prigonit; 
8. Iar tu te vei intoarce si vei asculta glasul Domnului Dumnezeului tau si vei implini toate poruncile Lui pe care ti le spun astazi. 
9. Domnul Dumnezeul tau iti va da cu prisosinta spor la tot lucrul mainilor tale, la rodul pantecelui tau, la rodul dobitoacelor tale, la rodul pamantului tau, ca se va bucura Domnul Dumnezeul tau din nou de tine, cum S-a bucurat de parinti tai, si-ti va face bine, 
10. De vei asculta glasul Domnului Dumnezeului tau, pazind si implinind toate poruncile Lui, hotararile Lui si legile Lui, si de te vei intoarce la Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta si din tot sufletul tau. 
11. Caci porunca aceasta care ti-o poruncesc eu astazi nu este neinteleasa de tine si nu este departe. 
12. Ea nu este in cer, ca sa zici: Cine se va sui pentru noi in cer, ca sa ne-o aduca si sa ne-o dea s-o auzim si s-o facem? 
13. Si nu este ea nici peste mare, ca sa zici: Cine se va duce pentru noi peste mare, ca sa ne-o aduca, sa ne faca s-o auzim si s-o implinim? 
14. Ci Cuvantul acesta este foarte aproape de tine; el este in gura ta si in inima ta, ca sa-l faci. 
15. Iata eu astazi ti-am pus inainte viata si moartea, binele si raul, 
16. Poruncindu-ti astazi sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, sa umbli in toate caile Lui si sa implinesti poruncile Lui, hotararile Lui si legile Lui, ca sa traiesti si sa te inmultesti si sa te binecuvanteze Domnul Dumnezeul tau pe pamantul pe care il vei stapani. 
17. Iar de se va intoarce inima ta si nu vei asculta, ci te vei lasa ademenit si te vei inchina la alti dumnezei si le vei sluji lor, 
18. Va dau de stire astazi ca veti pieri si nu veti trai mult in pamantul pe care Domnul Dumnezeu ti-l da si pentru a carui stapanire treci tu acum Iordanul. 
19. Ca martori inaintea voastra iau astazi cerul si pamantul: viata si moarte Zi-am pus eu astazi inainte, si binecuvantare si blestem. Alege viata ca sa traiesti tu si urmasii tai. 
20. Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, sa asculti glasul Lui si sa te lipesti de El; caci in aceasta este viata ta si lungimea zilelor tale, ca sa locuiesti pe pamantul pe care Domnul Dumnezeul tau cu juramant l-a fagaduit parintilor tai, lui Avraam, lui Isaac si lui Iacov ca il va da lor”. 

CAPITOLUL 31 
Moise asaza povatuitor in locul sau pe Iosua Navi. 

1. Atunci s-a dus Moise si a grait cuvintele acestea tuturor fiilor lui Israel 
2. Si le-a zis: „Eu acum sunt de o suta douazeci de ani si nu mai pot intra si iesi si Domnul mi-a zis: Tu nu vei trece Iordanul acesta, 
3. Ci va merge inaintea ta Insusi Domnul Dumnezeul tau si va starpi El pe popoarele acestea de la fata ta si tu le vei stapani; si Iosua va merge inaintea ta, cum a zis Domnul. 
4. si va face Domnul cu ei cum a facut si cu Sihon si cu Og, regii Amoreilor, care erau dincoace de Iordan, si cum a facut cu pamantul acelora pe care i-a pierdut; 
5. Ii va da Domnul pe ei voua si veti face cu ei dupa poruncile pe care vi le-am spus eu. 
6. Fiti tari si curajosi, nu va temeti, nu va ingroziti, nici nu va spaimantati de ei, ca Domnul Dumnezeul tau va merge El Insusi cu tine si nu se va departa de tine, nici nu te va parasi”. 
7. Apoi a chemat Moise pe Iosua si inaintea ochilor tuturor Israelitilor i-a zis: „Fii tare si curajos, ca tu vei intra cu poporul acesta in pamantul pe care Domnul S-a jurat parintilor lui sa i-l dea si tu i-l vei imparti in parti de mostenire. 
8. Domnul Insusi va merge inaintea ta; El Insusi va fi cu tine si nu se va departa de tine, nici te va parasi; nu te teme, nici nu te spaimanta”. 
9. Apoi a scris Moise legea aceasta si a dat-o preotilor, fiilor levitilor, care purtau chivotul legii Domnului, si tuturor batranilor fiilor lui Israel. 
10. Si le-a poruncit Moise acestora si le-a zis: „Dupa trecerea a sapte ani, in anul iertarii, la sarbatoarea corturilor, 
11. Cand tot Israelul va veni sa se infatiseze inaintea fetei Domnului Dumnezeului tau, in locul pe care-l va alege Domnul, sa citesti legea aceasta inaintea a tot Israelul si in auzul lui; 
12. Sa aduni poporul, barbatii, femeile, copiii si pe strainii tai care se vor afla in cetatile tale, ca sa auda si sa invete si ca sa se teama de Domnul Dumnezeul vostru si ca sa se sileasca sa implineasca toate cuvintele legii acesteia. 
13. Fiii lor care nu stiu vor auzi si vor invata a se teme de Domnul Dumnezeul vostru in toate zilele, cit veri trai pe pamantul in care treceti voi peste Iordan ca sa-l stapaniti”. 
14. Dupa aceea a zis Domnul catre Moise: „Iata s-a apropiat clipa in care sa mori; cheama pe Iosua si stati la usa cortului adunarii, ca Eu ii voi da povete!” Si a venit Moise cu Iosua si au stat la usa cortului adunarii. 
15. Atunci S-a aratat Domnul in cort, in stalp de nor, si stalpul de nor a stat la usa cortului adunarii. 
16. Si a zis Domnul catre Moise: „Iata, tu te vei odihni cu parintii tai, iar poporul acesta se va scula si se va desfrana dupa dumnezeii straini ai pamantului aceluia in care va intra, iar pe Mine Ma va parasi si va calca legamantul Meu, pe care l-am incheiat cu el; 
17. Pentru aceasta se va aprinde mania Mea asupra lui in ziua aceea si-i voi parasi, Imi voi ascunde fata de la ei si vor fi omorati si-i vor ajunge multime de necazuri si greutati si atunci Israel va zice: Aceste necazuri nu m-au ajuns ele oare pentru ca nu este Domnul Dumnezeul meu in mijlocul meu? 
18. Dar Eu Imi voi ascunde fata Mea de la el in ziua aceea, pentru toate faradelegile lui pe care le-a facut el, intorcandu-se la alti dumnezei. 
19. Asadar, scrie-ti cuvintele cantarii acesteia si invata pe fiii lui Israel si le-o pune in gura lor, pentru ca aceasta cantare sa-Mi fie marturie printre fiii lui Israel. 
20. Caci Eu ii voi duce in pamantul cel bun, unde curge lapte si miere, dupa cum M-am jurat parintilor lor, si vor manca, se vor satura, se vor ingrasa, se vor indrepta spre alti dumnezei si vor sluji acelora, iar pe Mine Ma vor lepada si vor calca legamantul Meu, pe care l-am dat lor. 
21. Dar cand ii vor ajunge multime de nenorociri si de necazuri, atunci cantarea aceasta va fi marturie impotriva lor, caci ea nu va pieri din gura lor si din gura urmasilor lor. Cunosc Eu cugetele lor pe care le au ei acum, inainte de a-i duce in pamantul cel bun pentru care M-am jurat parintilor lor”. 
22. Si a scris Moise cantarea aceasta in ziua aceea si a spus-o fiilor lui Israel. 
23. Iar Domnul a poruncit lui Iosua Navi si i-a zis: „Fii tare si curajos, caci tu vei duce pe fiii lui Israel in pamantul pentru care M-am jurat lor, si Eu voi fi cu tine”. 
24. Cand a scris Moise in carte toate cuvintele legii acesteia pana la sfarsit, 
25. Atunci Moise a poruncit levitilor care purtau chivotul legii Domnului 
26. Si a zis: „Luati aceasta carte a legii si o puneti de-a dreapta chivotului legii Domnului Dumnezeului vostru si va fi ea acolo marturie impotriva ta. 
27. Ca eu cunosc indaratnicia ta si cerbicia ta; daca si acum, cand traiesc eu cu voi, sunteti indaratnici inaintea Domnului, dar cu cit mai mult veti fi dupa moartea mea? 
28. Chemati la mine pe toti batranii semintiilor voastre si pe judecatorii vostri si pe capeteniile voastre si eu voi spune in auzul lor cuvintele acestea si voi chema martori impotriva lor cerul si pamantul; 
29. Caci stiu eu ca dupa moartea mea va veti razvrati si va veti abate de la calea pe care v-am aratat-o eu; in zilele cele de apoi va vor ajunge necazuri, pentru ca veti face rau inaintea ochilor Domnului Dumnezeu, miniindu-L cu lucrurile mainilor voastre”. 
30. Si a rostit Moise in auzul intregii obsti a Israelitilor cuvintele cantarii acesteia pana la sfarsit: 

CAPITOLUL 32 
Cantarea lui Moise. 

1. „Ia aminte, cerule, si voi grai! Asculta, pamantule, cuvintele gurii mele! 
2. Ca ploaia sa curga invatatura mea si graiurile mele sa se coboare ca roua, ca bura pe verdeata si ca ploaia repede pe iarba. 
3. Caci numele Domnului voi preamari. Dati slava Dumnezeului nostru! 
4. El este taria; desavarsite sunt lucrurile Lui, caci toate caile Lui sunt drepte. Credincios este Dumnezeu si nu este intru El nedreptate; drept si adevarat este El, 
5. Iar ei s-au razvratit impotriva Lui; ei, dupa netrebniciile lor, nu sunt fiii Lui, ci neam indaratnic si ticalos. Cu acestea rasplatiti voi Domnului? 
6. Popor nechibzuit si fara de minte, au nu este El tatal tau, Cel ” te-a zidit, te-a facut si te-a intemeiat? . Adu-ti aminte de zilele cele de demult, cugeta la anii neamurilor trecute! Intreaba pe tatal tau si-ti va da de stire, intreaba pe batrani, si-ti vor spune: 
8. Cand Cel Preainalt a impartit mostenire popoarelor, cand a impartit pe fiii lui Adam, atunci a statornicit hotarele neamurilor dupa numarul ingerilor lui Dumnezeu; 
9. Iar partea Domnului este poporul lui Iacov, Israel e partea lui de mostenire. 
10. Gasitu-l-a in pamant pustiu, in pustiu trist si cu urlete salbatice, si t-a aparat, l-a ingrijit si l-a pazit, ca lumina ochiului Sau. 
11. Intocmai ca vulturul care indeamna la zbor puii sai si se roteste pe deasupra lor, intinzandu-si aripile, a luat pe Israel si l-a dus pe penele sale. 
12. Domnul l-a povatuit si n-a fost cu el dumnezeu strain. 
13. Si l-a asezat pe inaltimile pamantului si l-a hranit cu roada tarinilor. I-a dat sa scoata miere din piatra si cu untdelemn din stanca vartoasa l-a hranit; 
14. L-a hranit cu unt de vaca si cu lapte de oi, cu grasimea mieilor, a berbecilor de Vasan, a tapilor si cu grau gras; a baut vin, sangele bobitelor de strugure. 
15. A mancat Iacov, s-a ingrasat Israel si s-a facut indaratnic; ingrasatu-s-a, ingrosatu-s-a si s-a umplut de grasime; a parasit pe Dumnezeu, Cel ce l-a facut si a dispretuit cetatea mantuirii sale. 
16. Intaratat-au ravna Lui cu dumnezei straini si cu uraciunile lor L-au maniat; 
17: Adus-au jertfe demonilor, si nu lui Dumnezeu, unor dumnezei noi, pe care nu i-au stiut, care au venit de la vecinii lor si pe care parintii lor nu i-au cunoscut. 
18. Iar pe Aparatorul, Cel ce te-a nascut, L-ai uitat si nu ti-ai adus aminte de Dumnezeu, Cel ce te-a zidit. 
19. Vazut-a Domnul si S-a maniat si in mania Sa a trecut cu vederea pe fiii Sai si pe fiicele Sale, 
20. Si a zis: imi voi ascunde fata Mea de la ei si voi vedea cum va fi sfarsitul lor; caci neam ticalos sunt ei si copii in care nu este credinciosie. 
21. Ei M-au intaratat la gelozie prin cei ce nu sunt Dumnezeu si au aprins mania Mea prin idolii lor; ii voi intarata si Eu pe ei printr-un popor care nu e popor, le voi aprinde mania printr-un neam fara pricepere. 
22. Ca foc s-a aprins din pricina maniei Mele: va arde pana in fundul locuintei mortilor, va manca pamantul si roadele lui si va parjoli temeliile muntilor. 
23. Voi strange impotriva lor necazuri si voi cheltui asupra lor toate sagetile Mele; 
24. Istoviti vor fi de foame si prapaditi de lingoare si molima rea; voi trimite asupra lor dintii fiarelor, veninul taratoarelor din pulbere voi trimite. 
25. De din afara ii va pierde sabia, iar prin case groaza, pierzand pe tanar si pe tanara, pe copilul de tata si pe batranul acoperit de caruntete. 
26. Am zis: ti voi imprastia si voi sterge pomenirea lor dintre oameni. 
27. Dar am amanat aceasta, pentru rautatea vrajmasilor, ca vrajmasii lor sa nu se mandreasca si sa zica: Mana noastra este puternica si toate acestea nu le-a facut Domnul. 
28. Ca acestia sunt oameni care si-au pierdut mintea si n-au nici o pricepere. 
29. O, de ar judeca ei si de s-ar gandi la aceasta! De ar pricepe ce are sa fie cu ei mai pe urma: 
30. Cum ar putea unul sa puna pe fuga o mie, si doi, zece mii, daca aparatorul lor nu i-ar vinde si Domnul nu i-ar parasi! 
31. Caci aparatorul lor nu este ca Aparatorul nostru si la aceasta chiar vrajmasii nostri sunt martori. 
32. Ca via lor este din vita de vie a Sodomei si din sesurile Gomorei; strugurii lor sunt struguri otraviti si bobitele lor amare; 
33. Vinul lor este venin de scorpion si otrava pierzatoare de aspida. 
34. Au nu sunt acestea ascunse la Mine? Si nu sunt ele pecetluite in camarile Mele? 
35. A Mea este razbunarea si rasplatirea cand se va poticni piciorul lor; ca aproape este ziua pieirii lor si curand vor veni cele gatite pentru ei. 
36. Iar Domnul va judeca pe poporul Sau si Se va milostivi asupra robilor Sai, cand va vedea ca a slabit taria lor si ca nu se mai afla nici robi, nici slobozi. 
37. Atunci Domnul va zice: Unde sunt dumnezeii lor si taria in care nadajduiau ei? 
38. Unde sunt cei ce au mancat grasimea jertfelor lor si au baut vinul turnarilor lor? Sa se scoale, sa va ajute si sa va fie ocrotire. 
39. Vedeti, vedeti, dar, ca Eu sunt si nu este alt Dumnezeu afara de Mine: Eu omor si inviez, Eu ranesc si tamaduiesc si nimeni nu poate scapa din mana Mea! 
40. Eu ridic la cer mana Mea si Ma jur pe dreapta Mea si zic: Viu sunt Eu in veac! 
41. Cand voi ascuti sabia Mea cea lucitoare si va incepe mana Mea a judeca, Ma voi razbuna pe vrajmasii Mei si celor ce Ma urasc le voi rasplati. 
42. Adapa-voi sagetile Mele cu sange si sabia Mea se va satura de carnea si de sangele celor ucisi si robiti si de capetele capeteniilor vrajmasului. 
43. Veseliti-va, ceruri, impreuna cu El si va inchinati Lui toti ingerii lui Dumnezeu! Veseliti-va, neamuri, impreuna cu poporul Lui si sa se intareasca toti fiii lui Dumnezeu! Caci El va razbuna sangele robilor Sai si va rasplati cu razbunare vrajmasilor Sai si celor ce-L urasc le va rasplati si va curati Domnul pamantul poporului Sau!” 
44. In ziua aceea a scris Moise cantarea aceasta si a spus-o fiilor lui Israel. Atunci a venit Moise la popor si a rostit toate cuvintele cantarii acesteia in auzul poporului, el si Iosua, fiul lui Navi. 
45. Iar dupa ce a rostit Moise toate cuvintele acestea inaintea a tot Israelul, le-a zis: 
46. „Puneti la inima voastra toate cuvintele pe care vi le-am spus eu astazi si sa le lasati mostenire copiilor vostri, ca sa se sileasca si ei a implini toate poruncile legii acesteia; 
47. Caci acestea nu sunt in desert date voua, ci acestea sunt viata voastra si prin acestea veti trai multa vreme in pamantul acela in care treceti acum peste Iordan, ca sa-l stapaniti”. 
48. Tot in ziua aceea a grait Domnul cu Moise si a zis: 
49. „Suie-te in muntele acesta al Abarimului, in muntele Nebo, care este in pamantul Moabului, in fata Ierihonului, si priveste asupra Canaanului, pe care-l dau in stapanirea fiilor lui Israel, 
50. Si mori pe munte si te adauga la poporul tau, cum a murit si Aaron, fratele tau, pe muntele Hor si s-a adaugat la poporul sau, 
51. Pentru ca ati gresit inaintea Mea in mijlocul fiilor lui Israel, la apele Meribei, la Cades, in pustiul Sin, si pentru ca n-ati aratat sfintenia Mea intre fiii lui Israel. 
52. Numai de departe vei vedea pamantul pe care Eu il dau fiilor lui Israel, dar de intrat nu vei intra in pamantul acela”. 

CAPITOLUL 33 
Moise binecuvanteaza poporul si prooroceste. 

l. Iata acum si binecuvantarea cu care Moise, omul lui Dumnezeu, a binecuvantat pe fiii lui Israel inainte de moartea sa. 
2. Si a zis el: „Venit-a Domnul din Sinai si ni S-a descoperit intru slava Sa in Seir; stralucit-a din Muntii Paranului si a iesit cu multime mare de sfinti, avand la dreapta focul legii. 
3. Cu adevarat El a iubit pe poporul Sau. Toti sfintii Lui sunt sub mana Lui si au cazut la picioarele Lui ca sa asculte cuvintele Lui. 
4. Moise ne-a dat o lege, mostenire a obstii lui Iacov; 
5. El a fost regele lui Israel, cand se adunau capeteniile popoarelor impreuna cu semintiile lui Israel. 
6. Sa traiasca Ruben si sa nu moara, si Simeon sa nu fie putin la numar! 
7. Iar pentru Iuda a zis acestea: „Asculta, Doamne, glasul lui Iuda si adu-l la poporul sau; cu mainile sale sa se apere si Tu sa-i fii ajutor impotriva vrajmasilor lui”. 
8. Pentru Levi a zis: „Urimul Tau, Doamne, si Tumimul Tau sa fie pentru barbatul Tau cel sfant, pe care Tu l-ai incercat la Massa si cu care Tu Te-ai certat la apele Meribei; 
9. Care a zis de tatal sau si de mama sa: „Nu i-am vazut”, si pe fratii sai nu i-a cunoscut si de fiii sai nu stie nimic; caci ei au tinut cuvintele Tale si legamantul Tau l-au pazit; 
10. Invata pe Iacov legile Tale si pe Israel poruncile Tale; pune tamaie inaintea fetei Tale si arderi de tot pe jertfelnicul Tau. 
11. Binecuvinteaza, Doamne, puterea lui si lucrul mainilor lui fie-ti placut; loveste coapsele celar ce se ridica impotriva lui si celor ce-l urasc, ca sa nu se poata impotrivi”. 
12. Pentru Veniamin a zis: „Iubitul Domnului va sta langa El fara primejdie si Dumnezeu il va ocroti in toata vremea si el va odihni pe umerii Lui”. 
13. Pentru Iosif a zis: „Sa binecuvanteze Domnul pamantul lui cu darurile cele alese ale cerului, cu roua si cu darurile adancului celui dedesubt; 
14. Cu roade alese din cele pe care le face sa creasca soarele si cu cele mai bune roade care odraslesc in fiecare luna; 
15. Cu cele mai alese din cate dau muntii cei vechi si cu darurile alese ale dealurilor celor vesnice; 
16. Si cu darurile cele alese ale pamantului si ale celor ce-l umplu. Binecuvantarea Celui ce S-a aratat in rug sa vina pe capul lui Iosif, pe crestetul celui dintai dintre fratii lui! 
17. Frumusetea lui sa fie ca a taurului intai nascut si coarnele lui sa fie ca si coarnele bivolului; cu acelea va impunge popoarele toate pana la marginile pamantului; acestea sunt multimile mari ale lui Efraim, acestea sunt miile lui Manase”. 
18. Pentru Zabulon a zis: „Veseleste-te, Zabulon, in caile tale si tu, Isahare, in corturile tale! 
19. Chema-vor acestia poporul pe munte si acolo vor junghia jertfele cele legiuite, caci se hranesc cu bogatia marii si cu comorile cele ascunse in nisip”. 
20. Pentru Gad a zis: „Binecuvantat. sa fie cel ce a sporit pe Gad, care odihneste ca un pui de leu si sfarama si brat si cap. 
21. Alesu-si-a el parga cea buna a tarii; acolo fost-a pastrata o mosie de capetenie; venit-a in fruntea poporului si a implinit dreptatea Domnului si judecatile lui Israel”. 
22. Pentru Dan a zis: „Dan este pui de leu, care se arunca din Vasan”. 
23. Pentru Neftali a zis: „Neftali, tu cel satul de bunavointa si plin de binecuvantarea Domnului, ia marea si partea cea de miazazi in stapanire”. 
24. Pentru Aser a zis: „Binecuvantat sa fie Aser intre fii, iubit sa fie de fratii lui si sa-si afunde in untdelemn piciorul lui. 
25. De fier si de arama sa fie zavoarele si linistea ta sa tina cit zilele vietii tale. 
26. Nimeni, o Israele, nu este ca Dumnezeu, Care sa mearga pe ceruri intru ajutorul tau si pe nori intru slava Sa. 
27. Dumnezeu este liman din vremi stravechi; caci cu bratul Lui cel vesnic El te sprijina si din fata ta gonind vrajmasii, zice: „Starpeste-i!” 
28. Israel locuieste neprimejduit. Ochiul lui Iacov priveste imbelsugat de paine si de vin, si cerurile lui picura roua. 
29. Ferice de tine, Israele! Cine este asemenea tie, popor izbavit de Domnul, scutul si ajutorul tau, sabia si slava ta. Vrajmasii tai se vor da inapoi inaintea ta si tu vei calca peste grumajii lor!” 

CAPITOLUL 34 
Moartea lui Moise. 

1. Atunci s-a suit Moise din sesurile Moabului in Muntele Nebo, pe varful Fazga, care este in fata Ierihonului, si i-a aratat Domnul tot pamantul Galaad pana la Dan, 
2. Tot pamantul lui Neftali, tot pamantul lui Efraim si Manase si tot pamantul lui Iuda pana la marea cea de la asfintit, 
3. Partea de la miazazi a tarii, sesul Ierihonului, cetatea Palmierilor, pana la Toar. 
4. Si i-a zis Domnul: „Iata pamantul pentru care M-am jurat lui Avraam, lui Isaac si lui Iacov, zicand: Semintiei tale il voi da. Te-am invrednicit sa-l vezi cu ochii tai; dar in el nu vei intra! 
5. Si a murit Moise, robul lui Dumnezeu, acolo, in pamantul Moabului, dupa Cuvantul Domnului; 
6. Si a fost ingropat in vale, in pamantul Moabului, in fata Bet-Peorului, dar nimeni nu stie mormantul lui nici pana in ziua de astazi. 
7. Si era Moise de o suta douazeci de ani, cand a murit; dar vederea lui nu slabise si taria lui nu se imputinase. 
8. Si au plans fiii lui Israel pe Moise, in sesurile Moabului, la Iordan, aproape de Ierihon, treizeci de zile, pana s-au implinit zilele de jelit si de plans dupa Moise. 
9. Iar Iosua, fiul lui Navi, s-a umplut de duhul intelepciunii, pentru ca isi pusese Moise mainile asupra lui, si i s-au supus fiii lui Israel si au facut asa dupa cum le poruncise Domnul prin Moise. 
10. De atunci nu s-a mai ridicat in Israel prooroc asemenea lui Moise pe care Dumnezeu sa-l fi cunoscut fata catre fata, nici sa savarseasca toate semnele si minunile cu care Domnul l-a trimis in pamantul Egiptului asupra lui Faraon si asupra tuturor dregatorilor lui si asupra a tot pamantul lui; nici sa faca cu mana tare si cu mari infricosari ceea ce a facut Moise inaintea ochilor a tot Israelul. 
 
 

CARTEA LUI IOSUA NAVI

 
CAPITOLUL 1 
Domnul imbarbateaza pe Iosua. 

l. Dupa moartea lui Moise, robul Domnului, a grait Domnul cu Iosua, fiul lui Navi, slujitorul lui Moise, si a zis: 
2. „Moise, robul Meu, a murit. Scoala dar si treci Iordanul tu si tot poporul acesta, in tara pe care o voi da fiilor lui Israel. 
3. Tot locul pe care vor calca talpile picioarelor voastre, il voi da voua, cum am spus lui Moise: 
4. De la pustie si de la Libanul acesta pana la raul cel mare, pana la raul Eufratului si pana la marea cea mare spre asfintitul soarelui vor fi hotarele voastre. 
5. Nimeni nu se va putea impotrivi tie, in toate zilele vietii tale. Precum am fost cu Moise, asa voi fi si cu tine; nu Ma voi departa de tine si nu te voi parasi. 
6. Fii tare si curajos, ca tu vei imparti poporului acestuia, prin sorti, tara pe care M-am jurat parintilor lor sa le-o dau. 
7. Fii dar tare si foarte curajos, ca sa pazesti si sa implinesti toata legea pe care ti-a incredintat-o Moise, robul Meu; sa nu te abati de la ea nici la dreapta nici la stanga, ca sa pricepi toate cate ai de facut. 
8. Sa nu se pogoare cartea legii acesteia de pe buzele tale, ci calauzeste-te de ea ziua si noaptea, ca sa plinesti intocmai tot ce este scris in ea; atunci vei fi cu izbanda in caile tale si vei pasi cu spor. 
9. Iata iti poruncesc: Fii tare si curajos, sa nu te temi, nici sa te spaimantezi, caci Domnul Dumnezeul tau este cu tine pretutindenea, oriunde vei merge”. 
10. Atunci a poruncit Iosua capeteniilor poporului si a zis: 
11. „Treceti prin tabara si porunciti poporului si-i ziceti: Pregatiti-va merinde de drum, ca dupa trei zile veti trece peste Iordanul acesta, ca sa mergeti si sa luati in stapanire pamantul pe care Domnul Dumnezeul parintilor vostri are sa vi-l dea”. 
12. Iar semintiei lui Ruben si semintiei lui Gad si la jumatate din semintia lui Manase, Iosua le-a zis: 
13. „Aduceti-va aminte ce v-a poruncit Moise, sluga Domnului, cand v-a zis: Domnul Dumnezeul vostru v-a linistit si v-a dat pamantul acesta. 
14. Femeile voastre, copiii vostri si vitele voastre sa ramana in pamantul pe care vi l-a dat Moise dincoace de Iordan, iar voi toti cati puteti lupta, inarmandu-va, duceti-va inaintea fratilor vostri si le ajutati, 
15. Pana ce Domnul Dumnezeul vostru va linisti si pe fratii vostri, cum va linistit si pe voi, si pana ce vor primi si ei de mostenire pamantul pe care Domnul Dumnezeul vostru il da lor. Atunci va veti intoarce in mostenirea voastra si veti stapani pamantul pe care Moise, sluga Domnului, vi l-a dat dincolo de Iordan, spre rasaritul soarelui”. 
16. Iar ei au raspuns lui Iosua si au zis: „Toate, oricate ne vei porunci, vom face si oriunde ne vei trimite, vom merge. 
17. Cum am ascultat pe Moise, asa te vom asculta si pe tine, numai sa fie Domnul Dumnezeul tau cu tine cum a fost cu Moise. 
18. Tot cel ce se va impotrivi poruncilor tale si nu va asculta cuvintele tale, in toate cate vei porunci, sa moara. Dar fii tare si curajos!” 

CAPITOLUL 2 
Iscoadele trimise de Iosua la Ierihon. 

1. Atunci Iosua, fiul lui Navi, a trimis in taina din Sitim doi tineri sa iscodeasca tara si a zis: „Duceti-va si cercetati tara si mai ales Ierihonul!” Si s-au dus cei doi tineri si, ajungand la Ierihon, au intrat in casa unei desfranate, al carei nume era Rahab, si au ramas sa se odihneasca acolo. 
2. Si s-a dat de stire regelui Ierihonului: „Iata, niste oameni din fiii lui Israel au venit aici in noaptea aceasta, ca sa iscodeasca tara!” 
3. Iar regele Ierihonului a trimis la Rahab sa i se spuna: „Scoate pe oamenii care au intrat in casa ta, in noaptea aceasta, ca au venit sa iscodeasca tara”. 
4. Femeia insa, luand pe cei doi oameni, i-a ascuns si a zis: „Adevarat, au venit la mine niste oameni, 
5. Dar in amurg, cand se inchideau portile, barbatii au plecat si nu stiu unde s-au dus. Alergati dupa ei si-i veti ajunge”. 
6. Apoi ea a suit pe cei doi oameni pe acoperis si i-a ascuns in niste fuioare de in ce se aflau pe acoperisul casei ei. 
7. Iar trimisii regelui au alergat dupa ei pe drumul cel catre Iordan, pana la vad, si portile s-au inchis indata ce au iesit cei ce urmareau pe iscoade. 
8. Inainte insa de a adormi iscoadele femeia s-a suit la dansii pe acoperis, 
9. Si le-a zis: „Stiu ca Domnul v-a dat voua pamantul acesta, caci frica voastra a cazut asupra noastra si toti locuitorii pamantului acestuia au frica de voi, 
10. Pentru ca am auzit noi cum a secat Domnul Dumnezeu inaintea voastra Marea Rosie, cand ah iesit din Egipt, si cate ati facut voi cu cei doi regi ai Amoreilor peste Iordan, cu Sihon si cu Og, pe care i-ati pierdut. 
11. Cand am auzit noi de acestea, ne-a slabit inima si in nici unul din noi n-a mai ramas barbatie in fata voastra, caci Domnul Dumnezeul vostru este Dumnezeu in cer sus si pe pamant jos. 
12. Acum dar jurati-mi pe Domnul Dumnezeul vostru ca, precum am facut eu mila cu voi, veti face si voi mila cu casa tatalui meu si dati-mi semn de nadejde, 
13. Ca veti lasa cu viata pe tatal meu, pe mama mea, pe fratii mei, pe surorile mele, toata casa mea si veti izbavi sufletul meu de la moarte”. 
14. Iar oamenii aceia au zis catre dansa: „Sufletul nostru il vom pune pentru voi”. Si ea a zis: „Cand Domnul va va da cetatea aceasta, sa faceti cu mine mila si dreptate”. 
15. Apoi le-a dat drumul cu o franghie pe fereastra, caci casa ei era in zidul cetatii si ea locuia chiar deasupra zidului. 
16. Si le-a zis: „Duceti-va in munte, ca sa nu va intalniti cu cei ce va urmaresc si stati acolo ascunsi trei zile, pana se vor intoarce cei ce va urmaresc si apoi va veti duce in drumul vostru”. 
17. Iar oamenii aceia au zis catre dansa: „De nu vei face cum iti vom zice, vom fi slobozi de acest juramant al tau: 
18. Iata, cand vom intra noi in cetate pe partea aceasta, tu sa pui semn aceasta funie rosie la fereastra pe care ne-ai slobozit, iar pe tatal tau, pe mama ta, pe fratii tai si pe toti cei din familia tatalui tau sa-i aduni in casa ta. 
19. Si de va iesi cineva afara pe usa casei tale, sangele aceluia sa fie asupra capului lui, si noi vom fi slobozi de acest juramant al tau; iar cine va fi cu tine in casa ta, sangele aceluia sa fie asupra capului nostru, de se va atinge de el mana cuiva. 
20. Daca insa ne va napastui cineva si va descoperi fapta noastra, atunci vom fi slobozi de acest juramant al tau”. 
21. Si ea le-a zis: „Sa fie cum ai grait!” Apoi le-a dat drumul si s-au dus, iar ea a legat la fereastra funia cea rosie. 
22. Ducandu-se oamenii aceia si ajungand in munte, au asteptat acolo trei zile, pana ce s-au intors cei ce-i urmareau, care-i cautasera pe toate drumurile si nu-i gasira. 
23. Intorcandu-se apoi, cei doi tineri s-au coborat din munte, au trecut Iordanul si au venit la Iosua, fiul lui Navi, si i-au povestit tot ce se intamplase cu ei, 
24. Si au zis catre Iosua: „Domnul Dumnezeul nostru a dat tot pamantul acesta in mainile noastre si toti cei ce locuiesc in tara aceea tremura de frica noastra”. 

CAPITOLUL 3 
Trecerea Iordanului. 

1. Sculandu-se apoi Iosua a doua zi dis-de-dimineata, a pornit de la Sitim si a venit pana la Iordan, el si toti fiii lui Israel, si au poposit acolo inainte de a-l trece. 
2. Iar dupa trei zile au trecut vestitori prin tabara, 
3. Si au poruncit poporului, zicand: „Cand veti vedea chivotul legamantului Domnului Dumnezeului vostru si preotii vostri si pe levitii cei ce-l duc, atunci sa porniti si voi de la locul vostru si sa mergeti dupa el. 
4. Iar departarea intre voi si el sa fie ca de doua mii de coti; sa nu va apropiati prea mult de el, ca sa puteti vedea bine calea pe care aveti sa mergeti; caci inainte n-ati mai umblat pe calea aceasta niciodata”. 
5. Si a mai zis Iosua catre popor: „Sfintiti-va pentru dimineata, caci maine are sa faca Domnul minuni intre voi”. 
6. Iar preotilor le-a zis Iosua: „Ridicati chivotul legamantului Domnului si mergeti inaintea poporului!” Si au luat preotii chivotul legamantului Domnului si au purces inaintea poporului. 
7. Atunci a zis Domnul catre Iosua: „In ziua aceasta voi incepe a te preamari inaintea ochilor tuturor fiilor lui Israel, ca sa cunoasca ei ca, precum am fost cu Moise, asa am sa fiu si cu tine. 
8. Tu insa sa poruncesti preotilor care poarta chivotul legamantului si sa zici: „Indata ce veti intra in mijlocul apelor Iordanului, sa va opriti in Iordan!” 
9. Iar Iosua a zis catre fiii lui Israel: „Veniti incoace si ascultati cuvintele Domnului Dumnezeului vostru. 
10. Din aceasta veti cunoaste ca in mijlocul vostru este Dumnezeul cel viu Care va alunga de la voi pe Canaanei, pe Hetei, pe Hevei, pe Ferezei, pe Gherghesei, pe Amorei si pe Iebusei. 
11. Iata chivotul legamantului Domnului a tot pamantul va trece inaintea voastra peste Iordan. 
12. Sa va alegeti doisprezece oameni dintre fiii lui Israel, cate un om din fiecare semintie; 
13. Si indata ce talpile picioarelor preotilor care duc Chivotul Domnului, Stapanul a tot pamantul, vor calca in apa Iordanului, apele Iordanului se vor desparti: cele de la vale se vor scurge, iar cele care vin din sus se vor opri ca un perete”. 
14. Deci poporul a pornit de la corturile sale, ca sa treaca Iordanul, iar preotii care duceau chivotul legamantului Domnului mergeau inaintea poporului. 
15. Indata ce preotii cei ce duceau chivotul au intrat in Iordan si picioarele preotilor, care duceau chivotul, s-au afundat in apa Iordanului, 
16. Apa care curgea din sus s-a oprit si s-a facut perete pe o foarte mare departare, pana la cetatea Adam, care e langa Tartan, iar cea care curgea spre marea cea din Arabah, spre Marea Sarata, s-a scurs si a secat, iar poporul a trecut in fala Ierihonului. Atunci Iordanul umplea matca sa si iesea din toate malurile sale, ca in timpul secerisului graului. 
17. Preotii care duceau chivotul legamantului Domnului stateau ca pe uscat in mijlocul Iordanului, cu picioarele neudate; iar fiii lui Israel au mers ca pe uscat, pana ce tot poporul a trecut prin Iordan. 

CAPITOLUL 4 
Semn de amintire despre trecerea Iordanului. 

1. Dupa ce a ispravit tot poporul de trecut Iordanul; a grait Domnul catre Iosua si a zis: 
2. „Ia din popor doisprezece barbati, cate un om din fiecare semintie, 
3. Si le porunceste: „Luati din mijlocul Iordanului douasprezece pietre, duceti-le cu voi si le puneti in tabara voastra, unde aveti sa tabarati la noapte”. 
4. Si a chemat Iosua doisprezece barbati pe care si-i alesese dintre fiii lui Israel, cate un om din fiecare semintie, 
5. Si le-a zis: „Mergeti inaintea chivotului Domnului Dumnezeului vostru, in mijlocul Iordanului, si luati de acolo si ridicati pe umerii vostri fiecare cate o piatra, dupa numarul celor douasprezece semintii ale lui Israel, 
6. Ca sa va fie acestea puse pentru totdeauna ca semn in mijlocul vostru si, cand va vor intreba maine copiii vostri si vor zice: Ce inseamna aici pietrele acestea? 
7. Atunci veti spune fiilor vostri: Apele Iordanului s-au despartit inaintea chivotului legamantului Domnului a tot pamantul, cand acesta l-a trecut. Si asa pietrele acestea vor fi pentru fiii lui Israel amintire pentru vecie”. 
8. Si au facut fiii lui Israel asa cum le-a poruncit Iosua: dupa ce au ispravit fiii lui Israel de trecut Iordanul, au luat douasprezece pietre din Iordan, precum Domnul poruncise lui Iosua, dupa numarul semintiilor fiilor lui Israel si le-au dus cu ei in tabara si le-au pus acolo. 
9. Iosua insa a pus alte douasprezece pietre in mijlocul Iordanului, pe locul unde au stat picioarele preotilor care duceau chivotul legamantului Domnului, si sunt acolo pana in ziua de astazi. 
10. Preotii care duceau chivotul Domnului au stat in mijlocul Iordanului pana ce a ispravit Iosua toate cate ii poruncise Domnul sa spuna poporului, cum poruncise Moise lui Iosua. Si poporul a grabit sa treaca Iordanul. 
11. Iar dupa ce a trecut tot poporul, a trecut si chivotul Domnului si preotii au mers iarasi in fruntea poporului. 
12. Atunci au trecut si fiii lui Ruben, fiii lui Gad si jumatate din semintia lui Manase, gata de razboi, inaintea fiilor lui Israel, cum le poruncise Moise. 
13. Ca la patruzeci de mii de oameni inarmati pentru razboi au trecut inaintea Domnului, ca sa lupte impotriva cetatii Ierihonului. 
14. In ziua aceea a preamarit Domnul pe Iosua inaintea a tot neamul lui Israel si s-au temut de dansul cat a trait, cum se temusera si de Moise. 
15. Apoi a grait Domnul cu Iosua si a zis: 
16. „Porunceste preotilor care duc chivotul marturiei Domnului, sa iasa din Iordan”. 
17. Si a poruncit Iosua preotilor si a zis: „Iesiti din Iordan!” 
18. Si cum au iesit din Iordan preotii, cei ce duceau chivotul legamantului Domnului, si si-au pus picioarele pe uscat, apa Iordanului a pornit pe albia sa si a curs ca mai inainte, pana peste maluri. 
19. Poporul a iesit din Iordan in ziua a zecea a lunii intai si au tabarat fiii lui Israel la Ghilgal, in partea de rasarit a Ierihonului. 
20. Iar cele douasprezece pietre pe care le luasera ei din Iordan, le-a asezat Iosua in Ghilgal. 
21. Si a zis fiilor lui Israel: „Cand va vor intreba fiii vostri maine si vor zice: Ce inseamna aceste pietre? 
22. Sa spuneti fiilor vostri: Israel a trecut prin Iordanul acesta, ca pe uscat, 
23. Caci Domnul Dumnezeul vostru a secat apele Iordanului inaintea lor, pana ce le-au trecut, cum facuse Domnul Dumnezeul vostru si cu Marea Rosie, pe care a secat-o Domnul Dumnezeul nostru inaintea noastra. pana ce am trecut-o, 
24. Ca sa cunoasca toate neamurile pamantului ca puterea Domnului este mare si ca voi sa va temeti de Domnul Dumnezeul vostru, in toata vremea”. 

CAPITOLUL 5 
Taierea imprejur si serbarea Pastilor in pamantul fagaduintei. 

1. Cand au auzit regii Amoreilor, care locuiau peste Iordan si regii Canaaneilor, care locuiau pe langa mare, ca Domnul Dumnezeu a secat raul Iordanului inaintea fiilor lui Israel pana ce l-au trecut, a slabit inima lor, s-au inspaimantat si nu mai aveau curaj impotriva fiilor lui Israel. 
2. In vremea aceea a zis Domnul catre Iosua: „Fa-ti cutite taioase de cremene si taie imprejur pe fiii lui Israel a doua oara”. 
3. Si si-a facut Iosua cutite ascutite de cremene si a taiat imprejur pe fiii lui Israel, la locul ce se numeste Dealul Aralot. 
4. Iata pricina pentru care Iosua a taiat imprejur pe fiii lui Israel: Tot poporul de parte barbateasca care iesi se din Egipt, toti cei buni de razboi, murisera pe cale, in pustiu, dupa iesirea din Egipt; 
5. Caci tot poporul care iesise din Egipt era taiat imprejur; iar poporul nascut pe cale, in pustiu, dupa iesirea din Egipt, nu era taiat imprejur. 
6. Caci fiii lui Israel umblasera prin pustiu patruzeci si doi de ani, pana ce a murit tot poporul bun de razboi, care iesise din Egipt si care nu ascultase de glasul Domnului. Acestora Domnul se jurase sa nu le dea voie sa vada tara pe care El fagaduise cu juramant sa o dea parintilor lor, tara in care curge lapte si miere. 
7. In locul acestora se ridicasera fiii lor, pe care i-a taiat imprejur Iosua, caci nu erau taiati imprejur, pentru ca se nascusera pe cale. 
8. Dupa ce poporul s-a taiat imprejur, a ramas linistit in tabara, pana s-a insanatosit. 
9. Apoi a zis Domnul catre Iosua, fiul lui Navi: „In ziua de astazi am ridicat de pe voi ocara Egiptului”, si de aceea se si numeste locul acela Ghilgal, pana in ziua aceasta. 
10. Fiii lui Israel au stat cu tabara la Ghilgal si au facut acolo in sesul Ierihonului Pastile in ziua a paisprezecea a lunii, seara. 
11. Iar a doua zi de Pasti au mancat din roadele pamantului acestuia azime si paine noua. 
12. In ziua aceea a incetat mana de a mai cadea si de a doua zi, dupa ce au mancat din roadele pamantului, fiii lui Israel n-au mai avut mana, ci au mancat anul acela din roadele Zarii Canaanului. 
13. Aflandu-se insa Iosua aproape de Ierihon, a cautat cu ochii sai si iata statea inaintea lui un om; acela avea in mana o sabie goala. Si apropiindu-se Iosua de dansul, i-a zis: „De-ai nostri esti sau esti dintre dusmanii nostri?” 
14. Iar acela a raspuns: „Eu sunt capetenia ostirii Domnului si am venit acum!” Atunci Iosua a cazut cu fala la pamant, s-a inchinat si a zis catre acela: „Stapane, ce poruncesti slugii tale?” 
15. Zis-a catre Iosua capetenia ostirii Domnului: „Scoate-ti incaltamintea din picioare, ca locul pe care stai tu acum este sfant!” Si a facut Iosua asa. 

CAPITOLUL 6 
Luarea si daramarea Ierihonului. 

1. Ierihonul insa era incuiat si intarit de frica fiilor lui Israel; nimeni nu intra in el si nimeni nu iesea. 
2. Atunci a zis Domnul catre Iosua: „Iata, Eu voi da in mainile tale Ierihonul, pe regii lui si pe puternicii lui. 
3. Duceti-va imprejurul cetatii toti cei buni de razboi si inconjurati cetatea cateodata pe zi. Aceasta sa o faceti sase zile. 
4. Sapte preoti sa poarte inaintea chivotului sapte trambite din corn de berbec, iar in ziua a saptea sa ocoliti cetatea de sapte ori si preotii sa trambiteze din trambite. 
5. Cand vor suna din trambita de corn de berbec si cand veti auzi sunetul de trambita, atunci tot poporul sa strige cu glas tare deodata, si cand vor striga ei zidurile cetatii se vor prabusi. Atunci tot poporul sa navaleasca in cetate, plecand fiecare din partea unde se afla”. 
6. Si a chemat Iosua, fiul lui Navi, pe preoti si le-a zis: „Luati chivotul legamantului si sapte preoti sa poarte sapte trambite din corn de berbec inaintea chivotului Domnului”. 
7. Si le-a mai zis acestora sa spuna poporului: „Mergeti si ocoliti cetatea, iar cei inarmati sa mearga inaintea chivotului Domnului!” 
8. Indata ce Iosua a spus acestea poporului, cei sapte preoti, care purtau cele sapte trambite sfinte inaintea Domnului, au pornit si au inceput a suna tare din trambite si chivotul legamantului Domnului mergea in urma lor. 
9. Cei inarmati mergeau inaintea preotilor care sunau din trambite, iar cei din urma veneau dupa chivotul Domnului, trambitand in mers din trambite. 
10. Poporului insa Iosua i-a poruncit si a zis: „Sa nu strigati! Nimeni sa nu auda glasul vostru si nici o vorba sa nu iasa din gura voastra pana in ziua cand va voi zice eu sa strigati; atunci sa strigati”. 
11. Si asa chivotul Domnului a plecat imprejurul cetatii si a inconjurat-o o data; apoi a venit in tabara si a ramas in tabara. 
12. A doua zi Iosua s-a sculat dis-de-dimineata si preotii au ridicat chivotul Domnului; 
13. Si cei sapte preoti, care purtau cele sapte trambite, mergeau inaintea chivotului Domnului si trambitau din trambite; cei inarmati mergeau inaintea lor, iar celalalt popor venea in urma chivotului Domnului si preotii trambitau din trambite. 
14. Astfel si a doua zi au inconjurat cetatea o data si s-au intors in tabara. Si au facut asa sase zile. 
15. In ziua a saptea s-au sculat de dimineata, in revarsatul zorilor si au mers tot asa imprejurul cetatii de sapte ori; numai in aceasta zi au inconjurat cetatea de sapte ori. 
16. Iar cand au sunat preotii a saptea oara din trambite, Iosua a zis catre fiii lui Israel: „Strigati, ca v-a dat Domnul cetatea! 
17. Cetatea va fi sub blestem si tot ce este in ea e al Domnului puterilor; numai Rahab desfranata sa ramana vie, ea si tot cel ce va fi in casa ei, pentru ca ea a ascuns iscoadele pe care le-am trimis noi. 
18. Voi insa sa va paziti foarte de tot ce este dat blestemului, ca sa nu cadeti si voi sub blestem, daca ati lua ceva din cele date spre nimicire si pentru ca asupra taberei lui Israel sa nu vina blestemul si sa-i aduca pieire. 
19. Tot aurul si argintul si vasele de arama si de fier sa fie sfintenie a Domnului si sa intre in vistieria Domnului”. 
20. Atunci au trambitat preotii din trambite. Si cum a auzit poporul glasul de trambita, a strigat tot poporul impreuna cu glas tare si puternic si s-au prabusit toate zidurile imprejurul cetatii pana in temelie si a intrat tot poporul in cetate, fiecare din partea unde era, si au luat cetatea. 
21. Si au dat junghierii tot ce era in cetate: barbati si femei si tineri si batrani si boi si oi si asini, tot au trecut prin ascutisul sabiei. 
22. Iar celor doi tineri care iscodisera tara Iosua le-a zis: „Duceti-va in casa desfranatei aceleia, scoateti-o de acolo pe ea si pe toti cei ce vor fi cu dansa, intrucat v-ati jurat ei”. 
23. Si s-au dus tinerii care iscodisera cetatea, la casa desfranatei si au scos pe Rahab desfranata, pe tatal ei, pe mama ei, pe fratii ei si pe toate rudele ei, i-au scos si i-au pus afara din tabara Israelitilor, 
24. Iar cetatea si tot ce era in ea au ars cu foc; numai aurul si argintul si vasele de arama si de fier le-au dat ca sa le duca Domnului in vistieria casei Domnului. 
25. Pe Rahab desfranata insa, casa tatalui ei si pe toti care erau la dansa, Iosua i-a lasat cu viata si traieste ea in mijlocul lui Israel pana in ziua de astazi, pentru ca a ascuns iscoadele, care fusesera trimise de Iosua sa iscodeasca Ierihonul. 
26. In ziua aceea s-a jurat Iosua si a zis: „Blestemat sa fie inaintea Domnului tot cel ce se va scula si va zidi cetatea aceasta a Ierihonului: pe fiul sau cel intai-nascut sa puna temeliile ei, iar portile ei sa le aseze pe fiul sau cel mai mic”. Si asa a si facut Ozan din Betel. Acesta pe Abiron, intaiul sau nascut, a pus temeliile ei, si pe fiul sau cel mai mic a asezat portile ei. 
27. Domnul insa era cu Iosua si faima lui s-a raspandit in toata tara. 

CAPITOLUL 7 
Pedeapsa lui Acan. 

1. Iar fiii lui Israel au facut pacat mare: au luat din cele date nimicirii; caci Acan, fiul lui Carmi, fiul lui Zabdi, fiul lui Zerah, din tribul lui Iuda, a luat din cele date spre nimicire si s-a aprins mania Domnului asupra fiilor lui Israel. 
2. Din Ierihon Iosua a trimis oameni asupra cetatii Ai, care e aproape de Bet-Aven, la rasarit de Betel, si le-a zis: „Duceti-va de iscoditi tara!” Si s-au dus oamenii acestia si au iscodit cetatea Ai. 
3. Apoi intorcandu-se la Iosua, i-au spus: „Sa nu mearga tot poporul, ci sa mearga numai doua sau trei mii de oameni si sa loveasca cetatea Ai. Nu obosi pana acolo tot poporul, pentru ca acolo sunt putini dusmani”. 
4. Si s-au dus acolo ca la trei mii de oameni, dar acestia au luat-o la fuga in fata celor din Ai. 
5, Si locuitorii din Ai au ucis din ei vreo treizeci si sase de oameni si i-au fugarit de la poarta pana la Sebarim, iar pe coasta dealului i-a batut; din care pricina inima poporului a slabit si si-au pierdut tot curajul. 
6. Atunci Iosua si-a sfasiat vesmintele sale, a cazut cu fata la pamant inaintea chivotului Domnului si a stat asa pana seara si el si batranii lui Israel si si-au presarat pulbere pe capetele lor. 
7. Atunci a zis Iosua: „O, Doamne Dumnezeule, de ce a trecut robul Tau poporul acesta peste Iordan? Oare, ca sa-l dai in mainile Amoreilor si sa ne pierzi? Mai bine ramaneam sa locuim de cealalta parte de Iordan! 
8. Ce sa zic eu acum, cand Israel a fugit inapoi dinaintea vrajmasilor sai? 
9. Auzind Canaaneii si toti locuitorii tarii, ne vor impresura si ne vor pierde de pe pamant. Si ce vei face Tu pentru numele Tau cel mare?” 
10. Iar Domnul a zis catre Iosua: „Scoala, pentru ce ai cazut cu fata la pamant? 
11. A pacatuit poporul si a calcat legamantul Meu pe care l-am incheiat cu el; au furat din lucrurile date spre nimicire, au mintit si le-au pus printre lucrurile lor. 
12. De aceea fiii lui Israel n-au putut sta impotriva vrajmasilor lor si au fugit inapoi, caci au cazut sub blestem si nu voi mai fi cu voi de nu veti ridica blestemul dintre voi. 
13. Scoala dar si sfinteste poporul si zi: Sfintiti-va pentru maine; caci asa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Blestemul e in mijlocul tau, Israel. De aceea tu nu poti sa stai impotriva vrajmasilor tai pana nu vei indeparta din mijlocul tau blestemul. 
14. Maine sa va apropiati toti, pe semintii; iar semintia pe care o va arata Domnul sa se apropie pe familii si familia pe care o va arata Domnul sa se apropie pe case; si casa pe care o va arata Domnul sa se apropie om cu om. 
15. Iar omul care se va dovedi ca a furat lucru dat spre nimicire, sa se arda cu foc si el si toate cate are, pentru ca a calcat legamantul Domnului si a facut faradelege in Israel”. 
16. Atunci, sculandu-se Iosua a doua zi dis-de-dimineata, a poruncit lui Israel sa se apropie pe semintii; si a fost aratata semintia lui Iuda. 
17. Dupa aceea a poruncit sa se apropie semintia lui Iuda pe familii si a fost aratata familia lui Zerah. Si a poruncit sa se apropie familia lui Zerah pe case si a fost data in vileag casa lui Zabdi. 
18. Si a poruncit sa se apropie casa lui Zabdi om cu om si a fost aratat Acan, fiul lui Carmi, fiul lui Zabdi, fiul lui Zerah, din semintia lui Iuda. 
19. Atunci Iosua a zis catre Acan: „Fiul meu, da astazi slava Domnului Dumnezeului lui Israel si fa marturisire inaintea Lui si arata-mi ce-ai facut. Sa nu ascunzi de mine!” 
20. Si raspunzand Acan lui Iosua, a zis: „Adevarat, am pacatuit inaintea Domnului Dumnezeului lui Israel si iata ce am facut: 
21. Am vazut printre prazi o haina frumoasa pestrita si doua sute de sicli de argint, un drug de aur, greu de cincizeci de sicli; acestea mi-au placut si le-am luat si iata sunt ascunse in pamant, in mijlocul cortului meu si argintul este pus sub elen. 
22. Atunci a trimis Iosua cativa slujitori si acestia au alergat la cort, in tabara, si toate acestea erau ascunse In cortul lui si argintul era sub ele. 
23. Si au luat ei acestea din cort si le-au adus la Iosua si la batranii lui Israel si le-au pus inaintea Domnului. 
24. Iar Iosua si impreuna cu el tot poporul au luat pe Acan, fiul lui Zerah, argintul, haina, drugul cel de aur, pe fiii lui, pe fiicele lui, boii lui, asinii lui si toate oile lui, cortul lui si tot ce avea el si i-au scos pe ei si toate ale lor in valea Acor. 
25. Si a zis Iosua: „Pentru ca tu ai adus asupra noastra tulburare, sa aduca si Domnul necaz asupra ta in ziua aceasta!” si toti Israelitii i-au ucis cu pietre si, dupa ce i-au ucis cu pietre, i-au ars cu foc. 
26. Apoi au ridicat deasupra lor o gramada mare de pietre, care se vede si astazi. Dupa aceasta s-a potolit mania Domnului. De aceea locul acela se numeste valea Acor pana in ziua de astazi. 

CAPITOLUL 8 
Inconjurarea si cuprinderea cetatii Ai. 

l. Atunci a zis Domnul catre Iosua: „Nu te teme, nici nu te inspaimanta! Ia cu tine toti barbatii buni de lupta si, sculandu-te, du-te la Ai. Iata Eu voi da in mainile tale pe regele din Ai si pe poporul lui, cetatea si tinutul lui. 
2. Si sa faci cu Ai si cu regele sau tot ceea ce ai facut cu Ierihonul si cu regele lui. Numai prada lui si dobitoacele lui impartiti-le intre voi. Pune oameni la panda inapoia cetatii”. 
3. Si s-a sculat Iosua cu tot poporul bun de razboi, ca  sa mearga asupra cetatii Ai. Si a ales Iosua treizeci de mii de oameni viteji si i-a trimis noaptea. 
4. Acestora le-a poruncit si le-a zis: „Luati seama sa panditi inapoia cetatii, sa nu va departati tare de cetate si sa fiti cu totii gata. 
S. Iar eu si toti cei cu mine vom inainta spre cetate. Si cand locuitorii din Ai ne vor iesi inainte, ca prima data, noi vom fugi de dansii. 
6. Si cand vor alerga dupa noi si-i vom departa de cetate, vor zice: „Iata fug de noi, ca prima data”. 
7. Si cand vom fugi noi de ei si ei dupa noi, atunci voi sa iesiti din ascunzatoare si sa cuprindeti cetatea, ca Domnul Dumnezeu o va da in mainile voastre. 
8. Iar dupa ce veti prada cetatea, sa-i dati foc; dupa cuvantul Domnului sa faceti. Iata eu va poruncesc!” 
9. Asa i-a trimis Iosua si ei s-au dus si au stat la panda intre Betel si Ai, spre apus de cetatea Ai. Iar Iosua a ramas in noaptea aceea in mijlocul poporului. 
10. Si, sculandu-se dis-de-dimineata, Iosua a cercetat poporul si s-a dus el si batranii lui Israel in fruntea poporului spre Ai. 
11. Si tot poporul bun de lupta, care era cu el, a mers, a inaintat si s-a apropiat de cetate pe partea de rasarit, iar panda era in partea de apus a cetatii. Si a asezat tabara spre miazanoapte de Ai; iar intre el si Ai era o vale. 
12. El luase ca la treizeci de mii de oameni si-i pusese la panda intre Betel si Ai, in partea de apus a cetatii. 
13. Iar poporul l-a asezat tot intr-o tabara, care se intindea in partea de miazanoapte a cetatii, asa incat coada taberei ajungea spre partea de apus a cetatii. Si a venit Iosua in noaptea aceea in mijlocul vaii. 
14. Si cand a vazut aceasta, regele din Ai s-a sculat indata dis-de-dimineata, a iesit inaintea lui Israel la lupta, el si tot poporul lui, la un loc hotarat, in ses, si nu stia el ca e o panda asupra lui in spatele cetatii. 
15. Iar Iosua, ca si cum ar fi fost invins, a fugit cu tot poporul pe calea dinspre pustiu. 
16. Iar aceia au strigat tot poporul care era in cetate, ca sa-i urmareasca si, urmarind ei pe fiii lui Israel, s-au departat de cetate. 
17. Si n-a ramas in Ai si in Betel nici unul care sa nu fi iesit dupa Israel. Si urmarind ei pe Israel, si-au lasat cetatea lor deschisa. 
18. Atunci Domnul a zis catre Iosua: „Intinde mana ta cu sulita asupra cetatii Ai, caci o voi da in mainile tale si cei de la panda vor iesi numaidecat de la locul lor!” Si si-a intins Iosua mana cu sulita spre cetate. 
19. Si atunci cei ce sedeau la panda sculandu-se numaidecat de la locul lor, cand si-a intins el mana, au alergat in cetate, au luat-o si i-au dat repede foc. 
20. Atunci, uitandu-se locuitorii cetatii Ai inapoi si vazand fum ridicandu-se din cetatea lor spre cer, nu mai aveau incotro fugi, caci poporul care fugea spre pustiu se intorsese impotriva celor ce-i urmareau; 
21. Si Iosua si tot Israelul, vazand ca cei ce sezusera in ascunzatoare luasera cetatea si ca din cetate se urca fum spre cer, s-au intors inapoi si au inceput sa ucida pe locuitorii din Ai. 
22. Iar cei din cetate au iesit in intampinarea lor, asa ca Aitii se aflau in mijlocul taberei Israelitilor, dintre in care unii veneau dintr-o parte, iar altii din alta parte. 
23. Si i-au ucis asa, incat n-a scapat cu viata nici unul din ei. Iar pe regele din Ai l-au prins viu si l-au adus la de Iosua. 
24. Dupa ce fiii lui Israel au ucis pe toti barbatii din Ai, in campia dinspre pustiu si dealurile unde acestia ii urmarisera, si dupa ce acestia au cazut toti pana la unul sub ascutisul sabiei, Israelitii s-au intors cu totii asupra cetatii Ai si au lovit-o cu ascutisul lui sabiei. 
25. Iar toti locuitorii din Ai, barbati si femei, care au cazut in ziua aceea au fost douasprezece mii. 
26. Si Iosua nu si-a lasat in jos mana sa, pe care o intinsese cu sulita, pana nu a dat pierzarii pe toti locuitorii din Ai. 
27. Numai vitele si prada cetatii le-au impartit fiii lui Israel intre dansii, dupa cuvantul Domnului pe care-l spusese Domnul lui Iosua. 
28. Si a ars Iosua cetatea Ai cu foc si a facut-o daramatura vesnica si pustietate pana in ziua de astazi. 
29. Iar pe regele din Ai l-a spanzurat de un copac unde a stat pana seara; iar dupa asfintitul soarelui a poruncit Iosua de au coborat trupul lui din copac si l-au aruncat la portile cetatii si au ridicat deasupra lui o movila de pietre, care este pana in si ziua de astazi. 
30. Atunci Iosua a inaltat jertfelnic Domnului Dumnezeului lui Israel pe Muntele Ebal, 
31. Cum poruncise Moise, sluga Domnului, fiilor lui Israel, si de care este scris in legea lui Moise; jertfelnicul era din pietre intregi, asupra carora nimeni n-a ridicat unealta de fier si el au adus pe el ardere de tot Domnului si au facut jertfe de impacare. 
32. Si a scris Iosua acolo din nou pe pietre legea pe care Moise o scrisese inaintea fiilor lui Israel. 
33. Si tot Israelul cu batranii lui, cu capeteniile lui, cu judecatorii  lui, toti bastinasii si veneticii lui au stat de o parte si de alta a chivotului in fata preotilor si a levitilor care duceau chivotul legamantului Domnului, asa ca jumatate din ei se aflau pe muntele Garizim, iar cealalta jumatate pe muntele Ebal, cum poruncise de mai inainte Moise, sluga Domnului, ca sa se binecuvanteze poporul lui Israel. 
34. Dupa aceasta a citit Iosua toate cuvintele legii: binecuvantarile si blestemul, cum era scris in legea lui Moise. 
35. Din toate cate poruncise Moise lui Iosua n-a fost nici un cuvant pe care Iosua sa nu-l fi citit in auzul obstii fiilor lui Israel, inaintea barbatilor, a femeilor, a copiilor si a strainilor care mergeau impreuna cu Israel. 

CAPITOLUL 9 
Inselaciunea Ghibeonitilor. 

l. Auzind acestea toti regii Amoreilor, cei de peste Iordan, cei din munte si de la ses, cei de pe tot malul marii celei mari si cei din apropierea Libanului: Heteii, Amoreii, Ghergheseii, Canaaneii, Ferezeii, Heveii si Ibuseii, 
2. S-au adunat impreuna ca sa se te toti cu Iosua si cu Israel. Iar locuitorii Ghibeonului, auzind a facut Iosua cu Ierihonul si cu Ai, au pus la cale un viclesug, caci s-au dus si au strans merinde de drum si au pus pe asinii lor saci vechi cu paine si vin in burdufuri vechi, rupte si carpite 
5. Si in picioarele lor incaltaminte si sandale vechi si peticite, iar pe ei haine rele; painea lor de drum era uscata, muceda si sfaramata. 
6. Asa au venit ei la Iosua in tabara Israelitilor de la Ghilgal si au zis catre el si catre toti Israelitii: „Noi am venit dintr-o tara foarte departata; incheiati dar legamant cu noi”. 
7. Fiii lui Israel insa au zis catre Hevei: „Poate ca locuiti aproape de noi? Cum sa incheiem legamant cu voi?” 
8. Iar ei au zis catre Iosua: „Noi suntem robii tai”. Iosua le-a zis: „Cine sunteti voi si de unde ati venit?” 
9. Si ei au raspuns: „Robii tai au venit dintr-o tara foarte departata, in numele Domnului Dumnezeului tau, ca am auzit de numele Lui si de cate a facut El in Egipt 
10. Si de cate a facut El celor doi regi ai Amoreilor, care erau dincolo de Iordan, lui Sihon, regele Hesbonului si lui Og, regele Vasanului, care locuia in Astarot si Edrea. 
11. Si auzind acestea, batranii nostri si toti locuitorii tarii noastre ne-au grait si au zis: Luati-va merinde de drum si duceti-va in intampinarea lor si le spuneti: Noi suntem robii vostri. incheiati dar legamant cu noi! 
12. Painile acestea erau calde in ziua cand am plecat sa venim la voi, iar acum iata s-au uscat si s-au mucezit. 
13. Aceste burdufuri de vin, pe care le-am umplut noi, iata-le s-au invechit; si imbracamintea noastra si incaltamintea noastra s-au tocit de drumul cel foarte lung”. 
14. Capeteniile Israelitilor au luat din merindele lor, dar n-au intrebat pe Domnul. 
15. Si a facut Iosua pace cu ei si a incheiat cu ei legamant, ca sa nu fie ucisi, iar capeteniile obstii s-au legat fata de ei cu juramant. 
16. La trei zile insa, dupa ce au incheiat legamant cu dansii, au auzit ca sunt aproape de ei si ca traiesc in tinuturile cuvenite lor, 
17. Caci fiii lui Israel, plecand la drum, a treia zi au ajuns la cetatile lor; iar cetatile lor erau Ghibeonul, Chefira, Beerot si Chiriat-Iearim. 
18. Iar Iosua si fiii lui Israel nu i-au ucis, pentru ca toate capeteniile obstii li se jurasera pe Domnul Dumnezeul lui Israel. De aceea toata obstea lui Israel a inceput a carti impotriva capeteniilor. 
19. si toate capeteniile au zis catre intreaga obste: „Noi ne-am jurat lor pe Domnul Dumnezeul lui Israel si de aceea nu ne putem atinge de ei. 
20. Dar iata ce le vom face: sa-i robim si sa-i pastram in viata, ca sa nu ne ajunga. mania pentru juramantul cu care ne-am jurat lor”. 
21. Si le-au mai zis capeteniile: „Lasati-i sa traiasca, dar sa taie lemne si sa care apa la toata obstea”. Si toata obstea a facut cum au zis capeteniile. 
22. Si i-a chemat Iosua si le-a zis: „Pentru ce m-ati amagit, spunand: Suntem tare departe de tine; voi insa sunteti dintre cei ce locuiesc in tinuturile cuvenite noua. 
23. De aceea blestemati sa fiti! Sa nu incetati de a fi in robie, ca taietori de lemne si caratori de apa pentru casa Dumnezeului meu”. 
24. Iar ei au raspuns lui Iosua si au zis: „Ni s-a vestit noua cate a poruncit Domnul Dumnezeul tau lui Moise, slugii Sale, ca sa va dea toata tara aceasta, iar pe noi si pe toti locuitorii pamantului acestuia sa ne piarda de la fata voastra; si, infricosandu-ne foarte tare de voi pentru viata noastra, am facut fapta aceasta. 
25. Si acum iata suntem sub mana voastra; faceti cu noi cum veti socoti si cum vi se pare mai drept”. 
26. Si a facut cu ei asa: i-a izbavit Iosua in ziua aceea din mainile fiilor lui Israel si nu i-a ucis. 
27. Dar din ziua aceea i-a pus Iosua taietori de lemne si caratori de apa pentru obste si pentru jertfelnicul Domnului. De aceea locuitorii Ghibeonului s-au facut taietori de lemne si caratori de apa pentru jertfelnicul lui Dumnezeu pana in ziua de astazi, la locul pe care avea sa-l aleaga Domnul. 

CAPITOLUL 10 
Iosua biruie pe Amorei in chip minunat 

l. Auzind insa Adoni-Tedec, regele Ierusalimului, ca Iosua a luat cetatea Ai si a dat-o blestemului si a facut cu Ai si cu regele sau cum facuse cu Ierihonul si cu regele lui si ca locuitorii Ghibeonului de bunavoie s-au supus lui Iosua si lui Israel si au ramas intre ei, 
2. S-a spaimantat foarte tare, pentru ca cetatea Ghibeonului era cetate mare, ca una ce era dintre cetatile domnesti, mai mare decat Ai, si toii locuitorii ei erau oameni viteji. 
3. De aceea Adoni-Tedec, regele Ierusalimului, a trimis la Hoham, regele Hebronului, la Piream, regele Iarmutului, la Iafia, regele Lachisului, si la Debir, regele Eglonului, zicand: 
4. „Veniti la mine si-mi ajutati sa bat Ghibeonul, pentru ca s-a supus lui Iosua si fiilor lui Israel”. 
S. Si acesti cinci regi ai Amoreilor: regele Ierusalimului, regele Hebronului, regele Iarmutului, regele Lachisului si regele Eglonului, s-au suit cu tot poporul lor si au tabarat asupra Ghibeonului si l-au impresurat. 
6. Atunci locuitorii Ghibeonului au trimis la Iosua, in tabara Israelitilor de la Ghilgal, zicand: „Sa nu-ti iei mana de deasupra robilor tai! Vino la noi repede de ne da ajutor si ne izbaveste, ca s-au adunat impotriva noastra toii regii Amoreilor care traiesc in munti”. 
7. Si s-a suit Iosua din Ghilgal, el insusi si impreuna cu dansul tot poporul bun de razboi si toti barbatii viteji. 
8. Iar Domnul a zis catre Iosua: „Nu te teme de ei, ca i-am dat in mainile tale; nimeni dintre ei nu va putea sta impotriva voastra”. 
9. Si a navalit Iosua fara de veste asupra lor, dupa ce mersese toata noaptea venind din Ghilgal. 
10. Si Domnul i-a facut sa se sperie la vederea fiilor lui Israel si i-a invins pe ei Domnul cu infrangere grea la Ghibeon, si i-a urmarit in calea spre inaltimile Bet-Horon si i-a batut pana la Azeca si pana la Macheda. 
11. Pe cand insa fugeau ei de fiii lui Israel, pe povarnisul Bet-Horon, Domnul a aruncat din cer asupra lor grindina mare, pana la Azeca, si cei ce au murit de grindina au fost mai multi decat cei ucisi de fiii lui Israel cu sabia in lupta. 
12. In ziua aceea in care Dumnezeu a dat pe Amorei in mainile lui Israel si cand i-a batut la Ghibeon si au fost zdrobiti inaintea fetei fiilor lui Israel, a strigat Iosua catre Domnul si a zis inaintea Israelitilor: „Stai, soare, deasupra Ghibeonului, si tu, luna, opreste-te deasupra vaii Aialon!” 
13. Si s-a oprit soarele si luna a stat pana ce Dumnezeu a facut izbanda asupra vrajmasilor lor. Oare nu de aceea se scrie in Cartea Dreptului: „Soarele a stat in mijlocul cerului si nu s-a grabit catre asfintit aproape toata ziua”. 
14. Si n-a mai fost nici inainte, nici dupa aceea, o astfel de zi in care Domnul sa asculte asa glasul omului; ca Domnul lupta pentru Israel. 
15. Apoi Iosua s-a intors cu tot Israelul in tabara, la Ghilgal. 
16. Iar cei cinci regi au fugit si s-au ascuns in pestera din Macheda. 
17. Cand insa i s-a spus lui Iosua ca: „Cei cinci regi au fost gasiti ascunsi in pestera, la Macheda”, Iosua a zis: 
18. „Rasturnati pietre mari pe gura pesterii si puneti la usa ei oameni ca sa-i pazeasca; 
19. Iar voi nu va opriti acolo, ci goniti din urma pe vrajmasii vostri si nimiciti partea din urma a ostirii lor; sa nu-i lasati sa scape in cetatile lor, caci Domnul Dumnezeul vostru i-a dat in mainile voastre!” 
20. Si dupa ce Iosua si fiii lui Israel i-au zdrobit cu desavarsire intr-o batalie foarte mare si cei ce au scapat au fugit in cetati intarite, 
21. S-a intors tot poporul cu izbanda la Iosua, in tabara la Macheda, si n-a rostit nimeni nici un cuvant impotriva fiilor lui Israel. 
22. Atunci Iosua a zis: „Deschideti pestera si scoateti la mine pe cei cinci regi din pestera!” 
23. Si s-a facut asa: au scos la dansul pe cei cinci regi din pestera: pe, regele Ierusalimului, pe regele Hebronului, pe regele Iarmutului, pe regele Lachisului si pe regele Eglonului. 
24. Si dupa ce au scos pe regii acestia la Iosua, Iosua a chemat pe toii Israelitii si a zis catre capeteniile ostenilor care fusesera cu el: „Apropiati-va si puneti-va picioarele pe grumajii regilor acestora!” Si ei s-au apropiat si si-au pus picioarele pe grumajii lor. 
25. Atunci Iosua le-a zis: „Nu va temeti, nici nu va spaimantati, ci imbarbatati-va si va intariti, ca asa va face Domnul cu toti vrajmasii vostri cu care va veti lupta”. 
26. Dupa aceea i-a lovit Iosua si i-a ucis si i-a spanzurat pe cinci spanzuratori si au stat spanzurati pana seara. 
27. Iar la asfintitul soarelui a poruncit Iosua de i-au pogorat din spanzuratori si i-au aruncat in pestera in care fusesera ascunsi si au pravalit pietre mari pe gura pesterii si stau acolo pana in ziua de azi. 
28. Tot in ziua aceea a cuprins Iosua Macheda si a lovit-o cu sabia, pe ea si pe regele ei, si a nimicit pe locuitorii ei si toata suflarea care se afla in ea; pe nimeni n-a crutat ca sa nu moara sau sa fuga si a facut cu regele din Macheda tot asa cum facuse cu regele Ierihonului. 
29. Apoi s-a dus Iosua impreuna cu toti Israelitii de la Macheda la Libna si a impresurat-o. 
30. Si a dat-o Domnul si pe aceasta in mainile lui Israel de a luat-o pe ea si pe regele ei si Iosua a trecut-o prin ascutisul sabiei pe ea si toata suflarea din ea; pe nimeni n-a lasat In ea, care sa nu moara sau sa fuga si a facut cu regele ei cum facuse cu regele Ierihonului. 
31. De la Libna s-a dus Iosua impreuna cu toti Israelitii la Lachis si l-a impresurat, incepand razboiul cu ei. 
32. Si a dat Domnul Lachisul in mainile lui Israel si l-a luat a doua zi, l-a trecut prin sabie pe el si toata suflarea din el si l-a pierdut, cum facuse si cu Libna. 
33. Atunci s-a ridicat in ajutorul Lachisului Horam, regele din Ghezer. Dar Iosua l-a lovit si pe el si pe poporul lui cu sabia, incat n-a lasat pe nimeni dintre ai lui care sa nu moara sau sa fuga. 
34. Din Lachis s-a dus Iosua impreuna cu toti Israelitii la Eglon si l-a impresurat, incepand razboiul impotriva lui. 
35. Si Domnul l-a dat in mainile lui Israel. Si l-a luat in aceeasi zi si l-a lovit cu sabia pe el si toata suflarea ce era in el si l-a dat in ziua aceea blestemului, cum facuse si cu Lachisul. 
36. De la Eglon, Iosua impreuna cu toti Israelitii s-au dus la Hebron, l-au inconjurat 
37. Si l-au lovit cu ascutisul sabiei pe el si pe regele lui si toate cetatile lui si toata suflarea cata era in acesta, cum facuse cu Eglonul; si l-a dat blestemului pe el si toata suflarea ce era in el. 
38. Dupa aceea s-a intors Iosua impreuna cu toti Israelitii asupra Debirului si l-a impresurat. 
39. Si l-a luat pe el, pe regele lui si toate satele lui. Si le-au lovit cu ascutisul sabiei, le-au nimicit pe ele si toata suflarea ce era in ele si n-a lasat pe nimeni sa scape; cum facuse cu Hebronul si cu regele lui si cum a facut cu Libna si regele ei, asa a facut si cu Debirul si cu regele lui. 
40. Apoi a lovit Iosua tot tinutul muntos, Neghebul, campia si tinutul marii si pe regii lor si n-a lasat sa scape nimeni, ci a omorat toata suflarea, cum poruncise Domnul Dumnezeul lui Israel. 
41. Si i-a batut Iosua de la Cades-Barnea pana la Gaza si tot tinutul Gosen pana la Ghibeon. 
42. Si pe toti regii acestora si tinuturile lor le-a luat Iosua deodata, caci Domnul Dumnezeul lui Israel lupta pentru Israel. 
43. Dupa aceea Iosua impreuna cu toti Israelitii s-au intors in tabara de la Ghilgal. 

CAPITOLUL 11 
Stapanirea Canaaneilor. 

l. Cum a auzit de aceasta, Iabin, regele Hatorului, a trimis la Iobab, regele Madonului, la regele Simronului si la regele Acsafului; 
2. La regii cei de la miazanoapte; din munti, de pe podis, de la miazazi de Chinerot, in campie si in tinutul Dor, la apus; 
3. La Canaaneii din rasarit, de pe malul marii; la Amorei, la Hetei, la Ferezei, la Iebuseii din munti si la Heveii de sub Hermon, in pamantul Mitpa. 
4. Si au iesit acestia impreuna cu regii lor, popor mult la numar, ca nisipul de la marginea marii, si cai si care de razboi foarte multe. 
5. Si s-au adunat toti regii acestia si au tabarat impreuna la apele Merom, ca sa se lupte cu Israel. 
6. Domnul insa a zis: „Nu te teme de fata lor, caci maine pe vremea aceasta ii voi da pe toti aceia fiilor lui Israel ca sa-i ucida; cailor lor sa le tai vinele picioarelor, iar carele sa le arzi cu foc”. 
7. Atunci Iosua impreuna cu tot poporul bun de lupta a iesit fara de veste inaintea lor, la apele Merom si a navalit in munti asupra lor. 
8. Si i-a dat pe ei Domnul in mainile lui Israel si i-a lovit si i-a urmarit pana la Sidonul cel Mare, pana la Misrefot-Maim si pana in valea Mitpa, la rasarit, si i-a ucis pana n-a scapat nimeni. 
9. Si a facut Iosua cu ei cum ii zisese Domnul: cailor lor le-a taiat vinele picioarelor si carele lor le-a ars cu foc. 
10. Tot atunci intorcandu-se, Iosua a luat Hatorul si pe regele lui l-a omorat cu sabia. Hatorul fusese pana atunci capul tuturor regatelor acestora. 
11. Si a ucis toata suflarea din acesta cu sabia, dand toate pieirii; si n-a ramas nici un suflet, iar Hatorul l-a ars cu foc. 
12. Astfel a luat Iosua toate cetatile regatelor acestora si pe toti regii lor i-a ucis cu sabia, dandu-i pieirii, cum poruncise Moise, sluga Domnului. 
13. Iar cetatile cele intarite nu le-a ars Israel, afara de Hator, pe care l-a ars Iosua. 
14. Toata prada cetatilor acestora si toate vitele le-au luat fiii lui Israel pentru ei, iar pe oameni i-au ucis cu sabia, i-au dat blestemului si n-au lasat din ei nici un suflet. 
15. Precum poruncise Domnul lui Moise, sluga Sa, si cum poruncise si Moise lui Iosua, asa a facut Iosua: nu s-a abatut de la nimic, nici de la un cuvant din cate poruncise Domnul lui Moise. 
16. Si asa a luat Iosua toata tara aceea de sus si tot tinutul Negheb, tot tinutul Gosen si tinuturile de jos, sesul si muntele lui Israel si locurile joase de pe langa munte, 
17. De la Muntele Pele, care se intinde spre Seir, pana la Baal-Gad din valea Libanului, la poalele Hermonului; a luat pe toti regii lor si i-a lovit si i-a ucis. 
18. Dar Iosua a purtat multa vreme razboi cu toti regii acestia. 
19. Si n-a fost cetate pe care sa n-o fi luat cu fiii lui Israel; toate le-au luat cu razboi, afara de Ghibeon in care locuiau Heveii; 
20. Caci asa a fost de la Domnul, ca sa-si invartoseze inima lor si sa intampine pe Israel cu razboi, ca sa fie dati pieirii si ca sa nu gaseasca mila, ci sa fie nimiciti, cum poruncise Domnul lui Moise. 
21. Apoi a venit Iosua in vremea aceea si a lovit pe toti Anachimii de la munte, din Hebron, din Debir, din Anab, din toti muntii lui Iuda si din toti muntii lui Israel si i-a dat Iosua nimicirii impreuna cu cetatile lor. 
22. Si n-a ramas niciunul din Anachimi in pamantul fiilor lui Israel, ci numai in Gaza, in Gat si in Asdod au ramas din ei. 
23. Asa a luat Iosua tot pamantul, cum poruncise Domnul lui Moise si l-a dat Iosua de mostenire lui Israel, impartindu-l intre semintiile lor. Si s-a linistit pamantul de razboi. 

CAPITOLUL 12 
Regii care au fost batuti de Israeliti. 

1. Iata regii pe care i-au batut fiii lui Israel si al caror pamant l-au luat tot de mostenire dincolo de Iordan, spre rasaritul soarelui, de la raul Arnon pana la muntele Hermon si tot sesul dinspre rasarit: 
2. Sihon, regele Amoreilor, care locuia in Hesbon si domnea de la Aroerul cel de pe malul raului Arnon, de la mijlocul raului si peste jumatate din Galaad, pana la raul Iaboc, care este hotarul Amonitilor, 
3. Peste ses pana langa marea Chineretului, spre rasarit si pana la marea sesului, pana la Marea Sarata, spre rasarit, pe calea catre Bet-Iesimot, iar spre miazazi peste locurile ce se intindeau pe la poalele muntelui Fazga; 
4. Vecinul sau Og, regele Vasanului, cel din urma din Refaim, care locuia in Astarot si Edrea 
5. Si care stapanea muntele Hermon si Salca si tot Vasanul, pana la hotarul Ghesurului si al Maacului si jumatate din Galaad, pana la hotarul lui Sihon, regele Hesbonului. 
6. Pe acestia Moise, sluga Domnului, si fiii lui Israel i-au ucis si a dat Moise, sluga Domnului, pamantul lor de mostenire semintiilor lui Ruben si Gad si la jumatate din semintia lui Manase. 
7. Iata acum si regii din tara Amoreilor, pe care i-a batut Iosua si fiii lui Israel dincoace de Iordan, spre apus de la Baal-Gad, din valea Libanului, pana la Pele, muntele care se intinde spre Seir; si pamantul l-a dat Iosua semintiilor lui Israel de mostenire, dupa cum le-au cazut sortii, 
8. La munte sau la loc ses, la campie sau la locurile de sub munti, in pustiu si la miazazi si care fusese al Heteilor, Amoreilor, Canaaneilor, Ferezeilor, Heveilor si Iebuseilor: 
9. Un rege al Ierihonului, un rege al cetatii Ai, care e aproape de Betel; 
10. Un rege al Ierusalimului, un rege al Hebronului; 
11. Un rege al Iarmutului, un rege al Lachisului; 
12. Un rege al Eglonului, un rege al Ghezerului; 
13. Un rege al Debirului, un rege al Ghederului; 
14. Un rege al Hormei, un rege al Aradului; 
15. Un rege al Libnei, un rege al Adulamului; 
16. Un rege al Machedei; un rege al Betelului; 
17. Un rege al Tapuahului, un rege al Heferului; 
18. Un rege al Afecului, un rege al Saronului; 
19. Un rege al Madonului, un rege al Hatorului; 
20. Un rege al Simron-Meronului, un rege al Acsafului; 
21. Un rege al Taanacului, un rege al Meghidonului; 
22. Un rege al Chedesului, un rege al Iocneamului de langa Carmel; 
23. Un rege al Dorului de langa Nafat-Dor, un rege al Goimului din Ghilgal; 
24. Un rege al Tirtei. De toti treizeci si unu de regi. 

CAPITOLUL 13 
Impartirea pamantului de dincolo de Iordan. 

l. Fiind Iosua batran si inaintat in zile, a zis Domnul catre dansul: „Iata tu ai imbatranit si esti in varsta inaintata, dar pamant de luat in mostenire a mai ramas inca mult. 
2. Pamantul care a mai ramas de luat in mostenire este acesta: tinuturile Filistenilor si toata tara Ghesurului si a Canaanului. 
3. De la Sicor, care este la rasarit de Egipt, pana la hotarele Ecronului, la miazanoapte, se socotesc cele cinci capetenii filistene: Gaza, Asdod, Ascalonul, Gat si Ecronul. 
4. Apoi tara Heveilor: tot pamantul Canaan si Maara Sidonienilor, de la Teman pana la Afec si pana la hotarele Amoreilor. 
5. De asemenea tinutul filistean Ghebla si tot Libanul, spre rasaritul soarelui, de la Baal-Gad, de la poalele muntelui Hermon pana la intrarea Hamatului. 
6. Pe toti locuitorii muntelui de la Liban pana la Misrefot-Maim, pe toii Sidonienii sa-i pierzi de la fata fiilor lui Israel  pamantul lor sa-l imparti lui Israel prin sorti, cum ti-am poruncit. 
7. Asadar la cele noua semintii si la jumatate din semintia lui Manase, imparte-le mostenire prin sorti pamantul acesta: de la Iordan pana la marea cea mare de la apus sa-l dai lor si marea cea mare sa fie hotar. 
8. Caci celelalte doua semintii: a lui Ruben si Gad si jumatate din semintia lui Manase au primit partea de la Moise, dincolo de Iordan, spre rasaritul soarelui, cum le-a dat Moise sluga Domnului, 
9. De la Aroer, care e pe malul raului Arnon, cetatea cea din mijlocul vaii si toata campia Medeba pana la Dibon, 
10. Precum si toate cetatile lui Sihon, regele Amoreilor, care a domnit in Hesbon, pana la hotarele fiilor lui Amon, 
11. Si Galaadul, tinutul Ghesur si al Maacatienilor, tot muntele Hermon si tot Vasanul pana la Salca; 
12. Tot regatul lui Og al Vasanului, care a domnit in Astarot si in Edrea. Acesta mai ramasese din Refaimi, pe care Moise i-a batut si i-a alungat”. 
13. Dar fiii lui Israel n-au vrut sa piarda pe Ghesureni si pe Maacatieni si pana in ziua de astazi locuieste regele din Ghesur si al Maacatienilor in mijlocul lui Israel. 
14. Numai semintiei lui Levi nu i-a dat Iosua mostenire, caci jertfele si prinoasele Domnului Dumnezeului lui Israel sunt partea ei, cum i-a zis Domnul. 
15. Iata impartirea pe care a facut-o Moise fiilor lui Israel, dupa semintiile lor, in sesurile Moabului, dincolo de Iordan in fata Ierihonului: Semintiei fiilor lui Ruben, dupa familiile ei, Moise i-a dat parte: 
16. Hotarele ei cuprindeau cetatea Aroer, care se afla pe malul raului Arnon, la mijlocul cursului acestui rau si tot sesul de langa Medeba; 
17. Hesbonul si toate cetatile lui cele din ses; Dibonul, Bamot-Baal si Bet-Baal-Meon; 
18. Iahta, Chedemot si Mefaat; 
19. Chiriataim, Sibma si Teret-Hasahar, in muntele Emec; 
20. Bet-Peor, locurile de la poalele muntelui Fazga si Bet-Iesimot; 
21. Toate cetatile din ses si toata imparatia lui Sihon, regele Amoreilor, care a domnit la Hesbon si pe care l-a ucis Moise, ca si pe capeteniile lui Madiam, pe Evi, Rechem, Tur, Hur si Reba, capeteniile lui Sihon, care locuiau in tara aceea; 
22. De asemenea si pe Valaam, fiul lui Beor, vrajitorul, l-au ucis fiii lui Israel cu sabia, in numarul celor ucisi de ei. 
23. Hotarul fiilor lui Ruben era Iordanul. Aceasta e partea fiilor lui Ruben dupa familiile lor, dupa cetatile si satele lor. 
24. De asemenea a dat Moise parte semintiei lui Gad, fiilor lui Gad, dupa familiile lor. 
25. In hotarele lor se cuprindea Iezerul si toate cetatile Galaadului si jumatate din tara fiilor lui Amon, 
26. Pana la Aroer, care e in fata cetatii Raba si tara de la Hesbon pana la Ramat-Mitpa si Betonim si de la Mahanaim pana la hotarele Debirului; 
27. In vale i-a dat Bet-Haram, Bet-Nimra, Sucot si Tafon, ramasita regatului lui Sihon, regele Hesbonului. Hotarul lui era Iordanul pana la marea Chineret, intinzandu-se de la Iordan spre rasarit. 
28. Aceasta era partea fiilor lui Gad dupa familiile lor, cetatile si satele lor. 
29. Si a mai dat Moise parte si la jumatate din semintia lui Manase, adica la jumatate din semintia fiilor lui Manase, dupa familiile lor. 
30. In hotarele lor se cuprindea tot Vasanul de la Mahanaim, toata imparatia lui Og, regele Vasanului, si toate salasurile Iairului celui din Vasan, saizeci de cetati. 
31. Iar jumatate din Galaad cu Astarotul si Edrea, orasele nepotului lui Og al Vasanului, au fost date fiilor lui Machir, fiul lui Manase, la jumatate din fiii lui Machir dupa familiile lor. 
32. Iata ce a dat Moise ca parte de mostenire in sesul Moabului, peste Iordan, in fata Ierihonului spre rasarit. 
33. Dar semintiei lui Levi, Moise nu i-a dat parte, ca Insusi Domnul Dumnezeul lui Israel este partea lor, cum le-a grait El. 

CAPITOLUL 14 
Mostenirea data lui Caleb. 

1. Iata ce mostenire au primit fiii lui Israel in tara Canaan, pe care le-au impartit-o prin sorti preotul Eleazar si Iosua, fiul lui Navi, si capeteniile de familii ale semintiilor fiilor lui Israel. 
2. Mostenirea aceasta au impartit-o prin sorti cum poruncise Domnul prin Moise, la cele noua semintii si la jumatate din semintia lui Manase; 
3. Caci la doua semintii si la jumatate din semintia lui Manase le daduse Moise parte peste Iordan. Iar levitilor nu le-a dat mostenire intre ei; 
4. Caci din fiii lui Iosif se ridicasera doua semintii: a lui Manase si a lui Efraim; de aceea nu s-a dat levitilor parte de pamant, ci numai cetati pentru locuit cu imprejurimile lor, pentru vitele si pentru turmele lor. 
5. Cum poruncise Domnul prin Moise, asa au si facut fiii lui Israel, cand au impartit tara. 
6. Atunci au venit fiii lui Iuda la Iosua in Ghilgal si a zis catre el Caleb, fiul lui Iefone Chenezeul: „Tu stii ce a zis Domnul catre Moise, omul lui Dumnezeu, pentru mine si pentru tine, la Cades-Barnea. 
7. Eu eram de patruzeci de ani, cand Moise, sluga lui Dumnezeu, m-a trimis din Cades-Barnea sa iscodesc tara si eu i-am adus raspuns dupa dorinta lui. 
8. Fratii mei, care fusesera cu mine, au umplut de spaima inima poporului, iar eu am urmat hotarat Domnului Dumnezeului meu. 
9. Si s-a jurat Moise in ziua aceea si a zis: „Pamantul pe unde a calcat piciorul tau va fi mostenirea ta si a copiilor tai pe veci, ca tu ai urmat hotarat Domnului Dumnezeului nostru”. 
10. Si iata Domnul m-a tinut viu cum a zis. Au trecut acum patruzeci si cinei de ani de cand a spus Domnul lui Moise cuvantul acesta si Israel umbla prin pustiu; si iata acum am optzeci si cinci de ani 
11. Si sunt inca tare, ca si atunci cand m-a trimis Moise; cata putere aveam atunci, tot atata am si acum, ca sa ies si sa intru in lupta. 
12. Asadar iti cer muntele acesta, de care a vorbit Domnul in ziua aceea; caci tu ai auzit in ziua aceea cuvantul acesta acolo. Acum acolo sunt fiii lui Enac, care au cetati mari si tari, dar de va fi Domnul cu mine, ii voi izgoni, cum mi-a zis Domnul”. 
13. Si l-a binecuvantat Iosua si a dat Hebronul mostenire lui Caleb, fiul lui Iefone Chenezeul. 
14. De aceea a ajuns Hebronul mosia lui Caleb, fiul lui Iefone, pana in ziua de azi, pentru ca el a urmat intocmai porunca Domnului Dumnezeului lui Israel. 
15. Mai inainte Hebronul se numea Chiriat-Arba, capitala fiilor lui Enac. Dupa aceea s-a linistit tara de razboi. 

CAPITOLUL 15 
Partea lui Iuda. 

1. Mosia cazuta la sorti pentru semintia fiilor lui Iuda, dupa familiile lor, se intindea de la hotarele lui Edom din miazazi si de la pustiul Sin pana la Cades, spre rasarit. 
2. Astfel hotarul lor de miazazi porneste de la Marea Sarata, de unde pleaca un golf al ei spre miazazi, 
3. Merge spre inaltimea Acravimului, trece prin pustiul Sin si, ridicandu-se dinspre miazazi catre Cades-Barnea, merge pe la Hetron si, ajungand la Adar, trece pe partea dinspre apus a Cadesului si se intoarce spre Carcaa; 
4. Trece apoi prin Atmon si urmeaza inainte pana la raul Egiptului si apoi capatul acestui hotar atinge marea. Acesta va fi hotarul vostru de miazazi. 
5. Hotarul de rasarit e toata Marea Sarata pana la gurile Iordanului. Iar apoi hotarul de miazanoapte pleaca din golful marii de la gurile Iordanului; 
6. De aici se ridica spre Bet-Hogla. Trece pe la miazanoapte de Bet-Araba si merge in sus pana la piatra lui Bohan, fiul lui Ruben; 
7. Apoi hotarul se urca spre Debir, din valea Acor si se indreapta spre miazanoapte catre Ghilgal, care se afla in fata Adumimului, pe partea de miazazi a raului; apoi trece pe la apele En-Semes si se prelungeste pana la En-Roghel. 
8. De aici hotarul merge in sus spre valea Ben-Hinom, pe partea de miazazi de Iebus, care este Ierusalimul; apoi hotarul se ridica spre varful muntelui, care este spre apus, in fata vaii Hinom, la marginea vaii Refaim, la miazanoapte. 
9. Din varful muntelui, hotarul se indreapta spre izvorul apelor Neftoah si merge spre cetatile din muntele Efron; apoi hotarul coteste spre Baala, care e Chiriat-Iearimul; 
10. Dupa aceea hotarul se intoarce de la Baala spre mare si merge spre muntele Seir, trece pe partea de miazanoapte a muntelui Iearim, care e Chesalonul si, pogorandu-se catre Bet-Semes, trece prin Timna; 
11. De aici hotarul merge pe partea de miazanoapte a Ecronului si se intoarce spre Sicron, trece prin muntele Baala si ajunge pana la Iabneel si apoi se termina hotarul la mare. Hotarul de la apus il formeaza Marea cea Mare. 
12. Acesta este hotarul pamantului fiilor lui Iuda, dupa familiile lor, din toate partile. 
13. Lui Caleb, fiul lui Iefone, i-a dat Iosua parte intre fiii lui Iuda, cum poruncise Domnul lui Iosua si i-a dat Iosua Chiriat-Arba a tatalui lui Enac, care este Hebronul. 
14. Insa Caleb, fiul lui Iefone, a alungat de acolo pe cei trei fii ai lui Enac: pe Sesai, pe Ahiman si pe Talmai, copiii lui Enac. 
15. De aici Caleb a pornit asupra locuitorilor Debirului; numele Debirului era mai inainte Chiriat-Sefer. 
16. Si a zis Caleb: „Cel ce va bate Chiriat-Seferul si-l va lua, aceluia ii voi da pe Acsa, fiica mea, de femeie”. 
17. Si l-a luat Otniel cel tanar, fiul lui Chenaz, fratele lui Caleb si i-a dat Caleb de femeie pe Acsa, fiica sa. 
18. Dar cand a trebuit sa plece, a fost invatata sa ceara de la tatal sau o tarina. Si cand a descalecat ea de pe asin, Caleb i-a zis: „Ce vrei?” 
19. Iar ea a zis: „Da-mi binecuvantare. Tu mi-ai dat pamantul de la miazazi; da-mi si izvoarele de apa!” Si i-a dat izvoarele cele de sus si izvoarele cele de jos. 
20. Aceasta este mostenirea fiilor lui Iuda, dupa familiile lor. 
21. Cetatile care se aflau in partea de miazazi, la marginea semintiei fiilor lui Iuda, spre hotarul Edomului, erau: Cabteel, Eder si Iagur; 
22. China, Dimona si Adada; 
23. Chedes, Hator si Itnan; 
24. Zif, Telem si Bealot; 
25. Hator-Hadata, Cheriot-Hetron, adica Hator; 
26. Amam, Serna si Molada; 
27. Hatar-Gada, Hesmon si Bet-Palet; 
28. Hatar-Sual, Beerseba si Biziotia, cu imprejurimile si satele lor; 
29. Baala, Iim si Atem; 
30. Eltolad, Chesil si Horma; 
31. Ticlag, Madmana si Sansana; 
32. Lebaot, Silhim, Ain si Rimon; de toate douazeci si noua de cetati cu satele lor. 
33. Iar la ses erau: Estaol, Tora, Asna si Gatnam; 
34. Zanuah, En-Ganim, Tapuah si Enam; 
35. Iarmut, Adulam, Memvra, Soco si Azeca; 
36. Saaraim, Aditaim, Ghedera si Ghederotaim; paisprezece cetati cu satele lor. 
37. Tenan, Hadasa si Migdal-Gad; 
38. Dilean, Mitpe si Iocteel; 
39. Lachis, Botcat si Eglon; 
40. Cabon, Lahmas si Chitlis; 
41. Ghederot, Bet-Dagon, Naama si Macheda; saisprezece cetati cu satele lor. 
42. Libna, Eter si Asan; 
43. Iftah, Asna si Netib; 
44. Cheila, Aczib, Maresa si Edom; noua cetati cu satele lor. 
45. Ecron cu cetatile care tineau de el si cu satele lui; 
46. Si de la Ecron spre mare tot ce se afla imprejurul Asdodului cu satele lui; 
47. Asdodul si cetatile care tineau de el si satele lui; Gaza cu cetatile care tineau de ea si satele ei pana ia raul Egiptului si pana la Marea cea Mare, care este hotar. 
48. Iar in munti erau: Samir, Iatir si Soco; 
49. Dana, Chiriat-Sana, zis si Debir; 
50. Anab, Estemo si Anim; 
51. Gosen, Holon si Ghilo: unsprezece cetati cu satele lor. 
52. Anab, Duma si Esean; 
53. Ianum, Bet-Tapuah si Afeca; 
54. Humta, Chiriat-Arba, zisa si Hebronul si Tior; noua cetati cu satele lor. 
55. Maon, Carmel, Zif si Iuta; 
56. Izreel, Iocdeam si Zanuah; 
57. Cain, Ghibeea si Timna: zece cetati cu satele lor. 
58. Halhul, Bet-Tur si Ghedor; 
59. Maarat, Bet-Anot si Eltecon: sase cetati cu satele lor. Tecoa, Efrata sau Betleemul, Peor, Etam, Culon, Tatam, Sores, Carem, Galem, Betir si Manah: unsprezece cetati cu satele lor. 
60. Chiriat-Baal sau Chiriat-Iearim si Harabah; doua cetati cu satele lor si cu imprejurimile. 
61. In pustiu erau: Bet-Araba, Midin si Secaca; 
62. Nibsan, Ir-Melah si En-Ghedi: sase cetati cu satele lor. 
63. Dar pe Iebusei, locuitorii Ierusalimului, nu i-au putut alunga fiii lui Iuda si de aceea Iebuseii traiesc cu fiii lui Iuda in Ierusalim pana in ziua de astazi. 

CAPITOLUL 16 
Partea fiilor lui Efraim. 

1. Apoi au cazut sortii fiilor lui Iosif; hotarul incepe la Iordan, langa Ierihon, merge catre apele Ierihonului, avand la rasarit pustiul care se intinde de la Ierihon pana la Betel 
2. Si granita merge spre Luz, trece hotarul Archienilor pana la Atarot, 
3. Apoi se lasa spre mare, catre hotarele lui Iaflet, pana la hotarele Bet-Horonului de jos si pana la Ghezer si se infunda la mare. 
4. Aceasta parte au primit-o fiii. lui Iosif: Manase si Efraim. 
5. Hotarele fiilor lui Efraim, dupa familiile lor, au fost acestea: hotarul mostenirii lor era la rasarit Atarot-Adar pana la Bet-Horonul de Sus si Ghezer; 
6. Apoi inainta spre apus pe la miazanoapte de Micmetat, se intorcea la rasarit spre Taanat-Silo si trecea pe la rasarit de Ianoah. 
7. De la Ianoah se pogora la Atarot si la Naarata, atingand Ierihonul si se prelungea pana la Iordan. 
8. De la Tapuah mergea spre apus, catre rauletul Cana, pentru a se sfarsi la mare. Aceasta este partea fiilor lui Efraim, dupa familiile lor. 
9. Si fiilor lui Efraim li s-au mai dat cetati si in partea fiilor lui Manase; toate acele cetati erau cu satele lor. 
10. Dar Efraimitii n-au alungat pe Canaanei, care locuiau in Ghezer; de aceea Canaaneii au trait intre Efraimiti pana in ziua de astazi, platindu-le bir. In cele din urma a venit Faraon, regele Egiptului, si a luat cetatea si a ars-o cu foc, si pe Canaanei si pe Ferezei si pe locuitorii Ghezerului i-a ucis si a dat Faraon cetatea de zestre fiicei sale. 

CAPITOLUL 17 
Mostenirea jumatatii semintiei fiilor lui Manase. 

1. De asemenea a cazut, la sorti, parte si semintiei lui Manase, caci acesta era intaiul nascut al lui Iosif. Lui Machir intaiul nascut al lui Manase, care fusese viteaz in razboi, i-a cazut Galaadul si Vasanul. 
2. Dar le-au cazut, la sorti, parti si celorlalti fii ai lui Manase, dupa familiile lor: fiilor lui Abiezer, fiilor lui Helec, fiilor lui Asriel, fiilor lui Sichem, fiilor lui Hefer si fiilor lui Semida. Acestia sunt fiii lui Manase, fiul lui Iosif de parte barbateasca, dupa familiile lor. 
3. Iar Salfaad, fiul lui Hefer, fiul lui Galaad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, n-a avut fii, ci numai fiice, ale caror nume sunt acestea: Mahla, Noa, Hogla, Milca si Tirta. 
4. Acestea au venit la preotul Eleazar si la Iosua, fiul lui Navi, si la capetenii si au zis: „Domnul a poruncit lui Moise sa ni se dea parte si noua intre fratii nostri”. Si li s-a dat parte, intre fratii tatalui lor. 
5. Si a cazut lui Manase zece parti, afara de tara Galaadului si a Vasanului, care erau peste Iordan, 
6. Pentru ca fiicele fiilor lui Manase au primit parti printre fiii lui, iar rara Galaadului s-a cuvenit celorlalti fii ai lui Manase. 
7. Hotarul pamantului fiilor lui Manase pleca de la Aser catre Micmetat, care e in fata Sichemului; de aici hotarul merge spre dreapta, pana la locuitorii En-Tapuahului. 
8. Pamantul Tapuah a cazut lui Manase; iar cetatea Tapuah, de la hotarul lui Manase, a ramas fiilor lui Veniamin. 
9. De aici hotarul se pogoara spre raul Cana, pe malul de miazazi al raului. 
10. Cetatile acestea sunt ale lui Efraim, desi sunt intre fiii lui Manase. Hotarul lui Manase se sfarseste la mare, pe partea de miazanoapte a raului. Partea de miazazi este a lui Efraim, iar cea de la miazanoapte este a lui Manase. Marea insa era hotarul lor la apus. La miazanoapte se marginea cu Aser, iar spre rasarit cu Isahar. 
11. In Isahar si Aser sunt ale lui Manase: Bet-Sean cu locurile care se tin de el, Ibleam cu locurile care se tin de el, locuitorii din Dor si din locurile care lin de el, locuitorii din En-Dor si locurile care tin de el, locuitorii din Taanac si locurile care tin de el, locuitorii Meghidonului si locurile care tin de el, si a treia parte din Nafet cu satele lui. 
12. Fiii lui Manase n-au putut alunga pe locuitorii acestor orase si Canaaneii au ramas sa locuiasca in tara lui. 
13. Cand fiii lui Israel au ajuns puternici, atunci Canaaneii au fost facuti birnici ai lor, dar de alungat nu i-au alungat. 
14. Fiii lui Iosif au zis catre Iosua: „Pentru ce ne-ai dat o singura parte si un singur sort, cand noi suntem multi, de vreme ce ne-a binecuvantat asa Domnul?” 
15. Si Iosua le-a raspuns: „Daca sunteti multi, duceti-va in paduri si acolo, in tara Ferezeilor si Refaimilor, cautati-va loc, daca muntele Efraim va e stramt!” 
16. Iar fiii lui Iosif au zis: „Muntele nu va ramane al nostru, pentru ca toti Canaaneii care locuiesc in vale au carute de fier, atat cei din Bet-Sean si din locurile care tin de ea, cat si cei din sesul Izreel”. 
17. Dar Iosua a zis catre casa lui Iosif, lui Efraim si lui Manase: „Tu esti mult la numar si ai putere multa. Deci nu vei avea numai o parte. 
18. Muntele va fi al tau si padurea. Tu il vei curati si va fi al tau pana la capatul lui, caci tu vei izgoni pe Canaanei, desi ei au carute de fier; desi ei sunt tari, tu ii vei birui”. 

CAPITOLUL 18 
Partea lui Veniamin. 

l. Atunci s-a adunat toata obstea fiilor lui Israel la Silo si au asezat acolo cortul adunarii, caci tara fusese supusa de ei. 
2. Dar dintre fiii lui Israel mai ramasesera sapte semintii care nu-si primisera inca partile lor. 
3. Atunci a zis Iosua catre fiii lui Israel: „Oare mult veti ramane voi nepasatori de a merge sa luati mostenire tara pe care v-a dat-o Domnul Dumnezeul parintilor vostri? 
4. „Dati cate trei oameni de semintie si eu ii voi trimite, iar ei, sculandu-se, se vor duce prin tara si o vor descrie, cum trebuie sa li se imparta in parti, si apoi vor veni la mine. 
5. Sa o imparta in sapte parti; Iuda sa ramana in partea sa spre miazazi, iar casa lui Iosif sa ramana in partea sa la miazanoapte. 
6. Voi insa intocmiti un plan al tarii, impartit in sapte parti si sa mi-l aduceti si eu voi arunca sorti aici inaintea Domnului Dumnezeului nostru. 
7. Levitii insa n-au parte intre voi, caci preotia Domnului este partea lor. Iar Gad, Ruben si jumatate din semintia lui Manase si-au primit partea lor peste Iordan, spre rasarit, pe care le-a dat-o Moise, robul Domnului”. 
8. Atunci s-au sculat oamenii aceia si s-au dus. Dar Iosua a dat celor ce s-au dus sa faca planul tarii astfel de porunca: „Duceti-va si cutreierati tara, descrieti-o si va intoarceti la mine, si eu va voi arunca aici sorti inaintea Domnului, in Silo”. 
9. Si ei s-au dus, au cutreierat tara, au cercetat-o si au impartit-o, dupa cetatile ei, in sapte parti, dupa un plan, si apoi au venit la Iosua in Silo. 
10. Si le-a aruncat Iosua sorti in Silo, inaintea Domnului, si a impartit Iosua acolo tara fiilor lui Israel in partile ce li se cuvenea. 
11. Intaiul sort a cazut semintiei fiilor lui Veniamin, dupa familiile lor. Partea lor dupa sort se intindea intre fiii lui Iuda si fiii lui Iosif. 
12. Hotarul lor de miazanoapte se incepe de la Iordan si trece pe langa Ierihon, pe partea de miazanoapte, si se urca pe muntele de la apus si se sfarseste in pustiul Betaven. 
13. De acolo hotarul merge spre Luz, pe partea de miazazi a Luzului sau a Betelului; apoi hotarul, coborand spre Atarot-Adar, merge catre muntele care e spre miazazi de Bet-Horonul de jos. 
14. Apoi hotarul se indreapta spre partea marii, pe la rniazazi de muntele care vine la miazazi de Bet-Horon sau Chiriat-Iearim, cetatea fiilor lui Iuda. Aceasta este latura de la apus. 
15. Iar in partea de miazazi, de la Chiriat-Iearim, hotarul merge spre mare si ajunge pana la izvorul apei Neftoah. 
16. Apoi hotarul se coboara spre capatul muntelui celui din fata vaii Ben-Hinom, la miazanoapte, si se coboara pe valea Hinom spre partea de miazazi a Iebusului si merge spre En-Roghel. 
17. Apoi se intoarce de la  miazanoapte si merge spre En-Semes si inainteaza catre Ghelilot, care e in fata inaltimii Adumium, si se coboara spre piatra lui Bohan, fiul lui Ruben. 
18. Apoi trece pe la miazanoapte de Harabah si se coboara la hotarul Arabei; 
19. De acolo hotarul trece pe langa Bet-Hogla, pe la miazanoapte, si se sfarseste la, golful de miazanoapte al Marii Sarate, la capatul de miazazi al Iordanului. Acesta e hotarul de miazazi. Iar spre rasarit hotarul il formeaza Iordanul. 
20. Aceasta este partea fiilor lui Veniamin cu hotarele ei din toate partile, dupa familiile lor. 
21. Iar cetatile fiilor lui Veniamin, dupa familiile lor, sunt acestea: Ierihonul, Bet-Hogla si Emec-Chetit; 
22. Bet-Harabah, Temaraim si Betel; 
23. Avim, Para si Ofra; 
24. Chefar-Amonai, Ofni si Gheba: douasprezece cetati cu satele lor; 
25. Ghibeon, Rama si Beerot; 
26. Mitpa, Chefira si Mota; 
27. Rechem, Irpeel si Tareala; 
28. Tela, Elef si Iebus sau Ierusalimul, Ghibeat si Chiriat: paisprezece cetati cu satele lor. Aceasta este partea lui Veniamin, dupa familiile lor. 

CAPITOLUL 19 
Partea celorlaltor semintii si a lui Iosua. 

1. Al doilea sort a cazut lui Simeon, semintiei fiilor lui Simeon, dupa familiile lor; partea lor de mostenire a fost intre hotarele partii fiilor lui Iuda. 
2. In partea lor se aflau: Beerseba, Seba si Molada; 
3. Hatar-Sual, Bala si Atem; 
4. Eltolad, Betul si Horma; 
5. Ticlag, Bet-Marcabot si Hatar-Susa; 
6. Bet-Lebaot si Saruhen: treisprezece cetati cu satele lor. 
7. Ain, Rimon, Eter si Asan: patru cetati cu satele lor. 
8. Si toate satele care se aflau imprejurul cetatilor acestora chiar pana la Baalat-Beer-Ramatul de miazazi. Aceasta este partea de mostenire a fiilor lui Simeon, dupa familiile lor. 
9. Din mosia lui Iuda a fost despartita partea fiilor lui Simeon. Deoarece partea fiilor lui Iuda era prea mare pentru ei, fiii lui Simeon au primit parte intre hotarele mosiei lor. 
10. Al treilea sort a cazut fiilor lui Zabulon, dupa familiile lor. Hotarul mostenirii lor se intindea pana la Sarid, 
11. Se ridica la apus pana la Mareala si atingea Dabesetul si paraul ce curge prin fata Iocneamului. 
12. De la Sarid apuca indarat si mergea in partea de rasarit, spre rasaritul soarelui pana la hotarul tinutului Chislot-Tabor si de aici apuca spre Dabrat si se urca catre Iafia; 
13. Apoi trecea spre rasarit la Ghet-Hefer, la Ita-Catin si mergea spre Rimon, Metora si Nea; 
14. Dupa aceea hotarul se intorcea de la miazanoapte catre Hanaton si se termina in valea Iftah-El. 
15. Mai departe: Catat, Nahalal, Simron, Idala si Betleem: douasprezece cetati cu satele lor. 
16. Aceasta e partea fiilor lui Zabulon, dupa familiile lor, si acestea sunt cetatile lor. 
17. Al patrulea sort a cazut lui Isahar, fiilor lui Isahar, dupa familiile lor. 
18. In hotarul lor se cuprindeau: Izreel, Chesulot si Sunem; 
19. Hafaraim, Sion si Anaharat; 
20. Harabit, Chision si Ebet; 
21. Remet, En-Ganim, En-Hada si Bet-Patet; 
22. Si atingea Taborul, Sahatima si Bet-Semes si hotarul lor se termina la Iordan: saisprezece cetati cu satele lor. 
23. Aceasta e partea fiilor lui Isahar, dupa familiile lor si acestea sunt cetatile lor. 
24. Al cincilea sort a cazut semintiei fiilor lui Aser, dupa familiile lor. 
25. Hotarul lor trecea prin Helcat, Hali, Beten si Acsaf, 
26. Alamelec, Amead si Miseal si hotarul lor atingea, spre apus Carmelul si Sihor-Libnat. 
27. Dupa aceea, hotarul se intorcea spre rasaritul soarelui la Bet-Dagon si atingea tinutul Zabulon si valea Iftah-El pe la miazanoapte si  intra in hotarul Asatei la Bet-Emec si Neiel si mergea pe partea stanga a Cabulului. 
28. Mai departe urmeaza Abdon, Rehob, Hamon si Cana, pana la Sidonul cel Mare. 
29. Dupa aceea, hotarul se intorcea spre Rama pana la orasul cel intarit al Tirului, apoi spre Hosa si se sfarseste la mare, in targusorul Aczib. 
30. Dupa aceea, urmeaza: Aco, Afec si Rehob: douazeci si doua de cetati si satele lor. 
31. Aceasta este partea semintiei fiilor lui Aser, dupa familiile lor, si acestea sunt cetatile si satele lor. 
32. Al saselea sort a cazut fiilor lui Neftali, semintiei fiilor lui Neftali, dupa familiile lor. 
33. Hotarul lor mergea de la Helef si de la dumbrava cea din Taananim catre Adami-Necheb si Iabneel, pana la Lacum si se sfarsea la Iordan. 
34. De aici se intorcea hotarul spre apus, catre Asnot-Tabor si de acolo mergea spre Hucoc si atingea tinutul  Zabulonului in partea de miazazi si tinutul Aser in partea de apus si tinutul lui Iuda la Iordan, spre rasaritul soarelui. 
35. Cetati intarite erau: Tidim, Ter, Hamat, Racat si Chineret, 
36. Adama, Rama si Hator; 
37. Chedes, Edrea si En-Hator; 
38. Ireon, Migdal-El, Horem, Bet-Anat si Bet-Semes: nouasprezece cetati cu satele lor. 
39. Aceasta „este partea semintiei fiilor lui Neftali, dupa familiile lor, si acestea sunt cetatile si satele lor. 
40. Semintiei fiilor lui Dan, dupa familiile lor, i-a cazut al saptelea sort. 
41. In hotarul mostenirii lor se cuprindeau: Tora, Estaol si Ir-Semes; 
42. Saalabin, Aialon si Itla; 
43. Elon, Timnata si Ecron; 
44. Elteche, Ghibeton si Baalat; 
45. Iehud, Bene-Berac si Gat-Rimon; 
46. Me-Iarcon si Haracon cu hotarele aproape de Iopi. S-a vazut insa ca partea mostenirii fiilor lui Dan e mica pentru ei. 
47. Atunci s-au dus fiii lui Dan cu razboi asupra Lesemului si l-au impresurat, l-au lovit cu sabia si l-au luat mostenire si s-au asezat pe el si l-au numit Lesemul lui Dan, dupa numele lui Dan, tatal lor. 
48. Aceasta este partea semintiei fiilor lui Dan, dupa familiile lor si acestea sunt cetatile si satele lor. 
49. Dupa ce au ispravit impartirea tarii, prin sorti, fiii lui Israel au dat intre ei parte de mostenire lui Iosua, fiul lui Navi. 
50. Dupa porunca Domnului, i-au dat lui cetatea Timnat-Serah, pe care a cerut-o el, in muntele lui Efraim. Si a zidit cetate si a locuit in ea. 
51. Acestea sunt mosiile pe care Eleazar preotul, Iosua, fiul tui Navi, si capeteniile familiilor le-au impartit fiilor lui Israel, prin sorti, in Silo, inaintea fetei Domnului, la intrarea cortului adunarii. Si asa s-a ispravit impartirea tarii. 

CAPITOLUL 20 
Orasele de scapare. 

l. Si a zis Domnul catre Iosua: 
2. „Spune fiilor lui Israel: Faceti-va orase de scapare cum v-am zis Eu prin Moise, 
3. Ca sa poata scapa acolo ucigasul care a ucis om din greseala, fara precugetare; si sa fie orasele acestea loc de scapare pentru cel ce a ucis, ca sa nu moara de mana celui ce razbuna sangele varsat, inainte de a se infatisa inaintea obstii la judecata. 
4. Si cine va fugi in una din cetatile acestea sa stea la poarta cetatii si sa spuna pricina sa in auzul batranilor cetatii si ei il vor primi in cetate si-i vor da loc, ca sa traiasca la ei. 
5. Si cand va alerga dupa el cel ce razbuna sangele, atunci ei nu trebuie sa-l dea pe ucigas in mainile lui, pentru ca el a ucis fara sa vrea pe aproapele sau, neavand pe dansul ura cu o zi sau cu doua mai inainte. 
6. Sa traiasca el in cetatea aceasta pana ce se va infatisa inaintea obstii la judecata, pana va muri arhiereul care va fi in acele zile. Apoi sa se intoarca ucigasul si sa sa duca in cetatea sa si la casa sa, in cetatea de unde a fugit”. 
7. Si au randuit Chedesul in Galileea, in muntele Neftalimului; Sichemul in muntele Efraim si Chiriat-Arba sau Hebronul, in muntele lui Iuda. 
8. Peste Iordan, in fata lerihonului, spre rasarit, au randuit: Beterul in pustiu, la ses, in semintia lui Ruben; Ramot in Galaad, in semintia lui Gad; si Golan in Vasan, in semintia lui Manase. 
9. Aceste cetati le-au randuit pentru toti fiii lui Israel si pentru strainii care traiesc printre ei, ca sa fuga acolo cel ce va ucide om din greseala, ca sa nu moara de mana celui ce razbuna sangele varsat, pana nu se va infatisa inaintea obstii la judecata. 

CAPITOLUL 21 
Cetatile Levitilor. 

l. Capeteniile familiilor Levitilor au venit la Eleazar preotul si catre Iosua, fiul lui Navi, si la capeteniile semintiilor fiilor lui Israel, 
2. Si au vorbit cu ei in Silo, in pamantul Canaanului si au zis: „Domnul a poruncit prin Moise sa ni se dea cetati pentru locuit si imprejurimile lor pentru vitele noastre”. 
3. Si au dat fiii lui Israel Levitilor din partile lor, dupa porunca Domnului, urmatoarele cetati cu imprejurimile lor: 
4. Si s-au tras sorti pentru familia lui Cahat si Levitii, fiii lui Aaron preotul, au primit prin sorti treisprezece cetati din semintia lui Iuda si din semintia lui Simeon si din semintia lui Veniamin. 
5. Iar celorlalti fii ai lui Cahat le-au cazut la sorti zece cetati din familiile semintiei lui Efraim si din semintia lui Dan si de la jumatate din semintia lui Manase. 
6. Fiilor lui Gherson li s-au cuvenit prin sorti treisprezece cetati de la familiile semintiei lui Isahar si de la semintia lui Aser si de la semintia lui Neftali si de la jumatate din semintia lui Manase, in Vasan. 
7. Iar fiilor lui Merari, dupa familiile lor, le-au cazut la sorti douasprezece cetati din semintia lui Ruben si din semintia lui Gad si din semintia lui Zabulon. 
8. Si au dat fiii lui Israel cetatile acestea cu imprejurimile lor prin sorti, cum poruncise Domnul prin Moise. 
9. Din semintia fiilor lui Iuda si din semintia fiilor lui Veniamin si din semintia fiilor lui Simeon au dat cetatile urmatoare, care se numesc pe nume: 
10. Fiilor lui Aaron din familia lui Cahat dintre fiii lui Levi, fiindca sortul lor a fost intaiul, 
11. Li s-a dat: Chiriat-Arba, a tatalui lui Enac, sau Hebronul, in muntii lui Iuda si locurile dimprejurul ei; 
12. Iar tarina cetatii acesteia si satele ei s-au dat ca mosie lui Caleb, fiul lui Iefone. 
13. Si astfel fiilor lui Aaron preotul li s-a dat cetatea cea de scapare a ucigasilor, Hebronul, si imprejurimile ei, Libna si imprejurimile ei. 
14. Iatirul si imprejurimile lui, Estemoa si imprejurimile ei; 
15. Holonul si imprejurimile lui, Debirul si imprejurimile; 
16. Ainul si imprejurimile lui, Iuta si imprejurimile ei, Bet-Semesul si imprejurimile lui: noua cetati din aceste doua semintii. 
17. Iar din semintia lui Veniamin: Ghibeonul si imprejurimile lui, Gheba cu imprejurimile ei, 
18. Anatotul cu imprejurimile lui, Almonul cu imprejurimile lui: patru cetati. 
19. Cetatile care au cazut la sorti pentru preoti, fiii lui Aaron, au fost toate treisprezece cu imprejurimile lor. 
20. Iar celorlalti din familiile fiilor lui Cahat, Levitilor, le-a cazut la sorti cetati in pamantul lui Efraim. 
21. Si li s-a dat cetatea de scapare pentru ucigasi, Sichemul cu imprejurimile lui in muntele lui Efraim, Ghezerul cu imprejurimile lui, 
22. Chibtaimul cu imprejurimile lui, Bet-Horonul cu imprejurimile lui: patru cetati. 
23. Din semintia lui Dan le-au cazut: Elteche si imprejurimile lui, Ghibetonul si imprejurimile lui; 
24. Aialonul si imprejurimile lui, Gat-Rimonul si imprejurimile lui: patru cetati. 
25. Din jumatatea semintiei lui Manase: Taanacul si imprejurimile lui, Gat-Rimonul si imprejurimile lui: doua cetati. 
26. Toate cetatile cu imprejurimile lor cazute la sorti celorlalti fii ai lui Cahat au fost zece. 
27. Iar fiilor lui Gherson din familiile Levitilor li s-au dat: doua cetati in Vasan, din jumatatea semintiei lui Manase, si anume: Golanul, cetatea de scapare pentru ucigasi, cu imprejurimile lui, si Bestra cu imprejurimile ei; 
28. Patru cetati in semintia lui Isahar: Chisionul cu imprejurimile lui, Dabrat cu imprejurimile lui, 
29. Iarmutul cu imprejurimile lui si En-Ganimul cu imprejurimile lui; 
30. Patru cetati in semintia lui Aser: Misalul cu imprejurimile lui, Abdonul cu imprejurimile lui, 
31. Helcatul cu imprejurimile lui si Rehobul cu imprejurimile lui; 
32. Trei cetati din semintia lui Neftali: Chedesul Galileii, cetate pentru scaparea ucigasilor, cu imprejurimile ei, Hamot-Dorul cu imprejurimile lui si Cartanul cu imprejurimile lui. 
33. Toate cetatile cazute la sorti fiilor lui Gherson, dupa familiile lor, au fost treisprezece cetati cu imprejurimile lor. 
34. Celorlalti leviti din fiii lui Merari li s-au dat patru cetati din semintia lui Zabulon: Iocneamul cu imprejurimile lui, 
35. Carta cu imprejurimile ei, Dimna cu imprejurimile ei si Nahalalul cu imprejurimile lui; 
36. Patru cetati de cealalta parte de Iordan, in fata Ierihonului, in semintia lui Ruben: Beterul, cetate de scapare pentru ucigasi, cu imprejurimile lui, in pustiul Miso, Iahta si imprejurimile ei, 
37. Chedemotul si imprejurimile lui si Mefaatul cu imprejurimile lui. 
38. In semintia lui Gad li s-au dat cetatile de scapare pentru ucigasi: Ramot-Galaadul cu imprejurimile lui, Mahanaimul cu imprejurimile lui, 
39. Hesbonul cu imprejurimile lui si Iazerul cu imprejurimile lui. 
40. Cetatile iesite la sorti pentru familiile de Leviti din neamul lui Merari, dupa familiile lor, au fost douasprezece. 
41. Iar toate cetatile date Levitilor intre fiii lui Israel au fost patruzeci si opt de cetati cu imprejurimile lor. Fiecare din aceste cetati isi avea imprejurimile ei de jur imprejur; asa erau toate cetatile acestea. 
42. Dupa ce a sfarsit Iosua impartirea tarii prin sorti, fiii lui Israel au dat parte lui Iosua dupa porunca Domnului; si i-au dat cetatea pe care a cerut-o el: Timnat-Serah, in muntele Efraim, si a zidit Iosua cetatea pe care a cerut-o si a locuit in ea. Si a luat Iosua cutitele cele de piatra, cele cu care taiase imprejur pe fiii lui Israel, care se nascusera pe cale in pustiu, caci in pustiu nu fusesera taiati imprejur, si le-a pus in Timnat-Serah. 
43. Astfel a dat Domnul lui Israel toata tara, pe care jurase sa o dea parintilor lor si au primit-o ei mostenire si s-au asezat in ea. 
44. Si le-a dat Domnul liniste si odihna din toate partile, cum jurase parintilor lor, si nimeni dintre toti vrajmasii lor n-a putut sta impotriva lor, ci pe toti vrajmasii lor i-a dat Domnul in mainile lor. 
45. Si n-a ramas neimplinit nici un cuvant din toate cuvintele cele bune pe care le vorbise Domnul casei lui Israel: toate s-au implinit. 

CAPITOLUL 22 
Intoarcerea semintiei lui Ruben, Gad si jumatate din a lui Manase peste Iordan. 

l. Atunci Iosua a chemat semintia lui Ruben, a lui Gad si jumatate din a lui Manase si le-a zis: 
2. „Voi ati implinit toate cate v-a poruncit Domnul prin Moise si ati ascultat cuvintele mele intru toate cate v-am poruncit; 
3. N-ati lasat pe fratii vostri in toata aceasta indelungata vreme, pana in ziua aceasta si ati implinit cele ce se cuvenea a implini dupa porunca Domnului Dumnezeului vostru. 
4. Acum Domnul Dumnezeul vostru a linistit pe fratii vostri, cum le spusese. Intoarceti-va dar si duceti-va la corturile voastre, in pamantul mostenirii voastre, pe care vi l-a dat Moise, sluga Domnului, peste Iordan. 
S. Dar sa va siliti a implini cu grija poruncile si legea pe care v-a dat-o Moise, sluga Domnului: de a iubi pe Domnul Dumnezeul vostru, de a umbla in toate caile Lui, de a pazi poruncile Lui, de a va lipi de El si de a-I sluji Lui din toata inima voastra si din tot sufletul vostru”. 
6. Dupa aceea Iosua i-a binecuvantat si le-a dat drumul si ei s-au impartit pe la corturile lor. 
7. Unei jumatati din semintia lui Manase i-a dat Moise parte in Vasan, iar celeilalte jumatati i-a dat Iosua parte cu fratii lui dincoace de Iordan, spre apus. Si cand le-a dat drumul Iosua pe la corturile lor si i-a binecuvantat, 
8. Atunci le-a spus: „Cu mari bogatii va intoarceti voi pe la corturile voastre, cu mare multime de vite si de argint, cu aur, cu arama si cu fier si cu mare multime de haine: sa impartiti dar prada cu fratii vostri”. 
9. Si s-au intors fiii lui Ruben si ai lui Gad si jumatate din semintia lui Manase si au plecat de la fiii lui Israel din Silo, care e in pamantul Canaanului, ca sa mearga in tara Galaadului, in pamantul mostenirii lor, pe care il luasera in stapanire dupa porunca Domnului data prin Moise. 
10. Si ajungand in preajma Iordanului ce e in rara Canaan, fiii lui Ruben si fiii lui Gad si jumatate din semintia lui Manase au zidit acolo langa Iordan jertfelnic, jertfelnic mare la vedere. 
11. Si au auzit fiii lui Israel ca se zicea: „Iata fiii lui Ruben si fiii lui Gad si jumatate din semintia lui Manase au zidit jertfelnic pe pamantul Canaanului, in preajma Iordanului, in fata fiilor lui Israel”. 
12. Cand au auzit acestea fiii lui Israel, s-a adunat toata obstea fiilor lui Israel la Silo, ca sa mearga impotriva lor cu razboi. 
13. Dar fiii lui Israel au trimis mai intai la fiii lui Ruben, la fiii lui Gad si la jumatate din semintia lui Manase, in tara Galaadului, pe Finees, fiul preotului Eleazar, 
14. Impreuna cu zece capetenii, cate o capetenie de fiecare semintie a lui Israel de dincoace de Iordan; fiecare din acestia era capetenie de mie din semintiile lui Israel. 
15. Si au venit ei la fiii lui Ruben si la fiii lui Gad si la jumatatea semintiei lui Manase in pamantul Galaadului si au vorbit cu ei si le-a zis: 
16. „Asa graieste toata obstea Domnului: Ce inseamna nelegiuirea aceasta pe care ati facut-o inaintea Domnului Dumnezeului lui Israel, abatandu-va acum de la Domnul Dumnezeul lui Israel, ridicandu-va jertfelnic si sculandu-va acum impotriva Domnului? 
17. Nu va ajunge oare pacatul din Peor, de care nu ne-am spalat nici pana in ziua de astazi si pentru care a fost batuta obstea de Domnul? 
18. Si iata astazi voi va abateti de la Domnul! Astazi voi va sculati impotriva Domnului, iar maine se va mania Domnul pe toata obstea lui Israel. 
19. Daca insa pamantul mostenirii voastre vi se pare necurat, atunci treceti in pamantul mostenirii Domnului, unde se afla cortul Domnului, luati-va parte intre noi, dar nu va ridicati impotriva Domnului, nici impotriva noastra nu va ridicati, zidindu-va jertfelnic afara de cel al Domnului Dumnezeului nostru. 
20. Oare n-a facut singur Acan, fiul lui Zerah, nelegiuire, luand din cele date nimicirii, dar mania a venit asupra a toata obstea fiilor lui Israel? Si oare numai el singur a murit pentru nelegiuire?” 
21. Atunci fiii lui Ruben si fiii lui Gad si jumatate din semintia lui Manase, raspunzand la acestea, au zis capeteniilor lui Israel: 
22. „Dumnezeul dumnezeilor este Domnul si Domnul Dumnezeul dumnezeilor stie si sa stie si Israel: de ne razvratim si ne abatem noi de la Domnul, atunci sa nu ne crute pe noi Domnul astazi! 
23. Si daca am ridicat noi un jertfelnic, ca sa ne abatem de la Domnul Dumnezeul nostru si ca sa aducem pe el arderi de tot si prinos de paine si ca sa savarsim pe el jertfe de impacare, atunci Domnul sa ne ceara socoteala de aceasta! 
24. Dar noi am facut aceasta de teama ca nu cumva in viitor fiii vostri sa zica fiilor nostri: „Ce aveti voi cu Domnul Dumnezeul lui Israel? 
25. Domnul a pus hotar intre noi si voi, fiii lui Ruben si fiii lui Gad si jumatatea semintiei lui Manase, Iordanul; voi n-aveti deci nici o legatura cu Domnul”. Si astfel fiii vostri nu vor ingadui fiilor nostri sa se inchine Domnului in Silo. 
26. De aceea am zis noi: Sa ne facem un jertfelnic, nu pentru arderi de tot nici pentru jertfe, 
27. Ci ca sa fie el intre noi si voi, intre urmasii nostri, marturie ca noi putem sluji Domnului cu arderile de tot ale noastre si cu jertfele noastre si cu cele de impacare ale noastre, si pentru ca in vremurile viitoare sa nu zica fiii vostri catre fiii nostri: Voi nu aveti nici o legatura cu Domnul. 
28. Si ziceam noi: Daca ni se va zice astfel noua si urmasilor nostri, atunci vom raspunde: Priviti chipul jertfelnicului Domnului pe care l-au facut parintii nostri nu pentru arderi de tot si nu pentru jertfe, ci ca sa fie marturie intre noi si voi si intre fiii nostri si fiii vostri. 
29. Sa nu se intample una ca aceea ca sa ne ridicam noi impotriva Domnului si sa ne abatem acum de la Domnul si sa facem jertfelnic pentru arderi de tot si pentru prinos de paine si pentru jertfe, afara de jertfelnicul Domnului Dumnezeu care se afla inaintea cortului”. 
80. Iar preotul Finees si toate capeteniile obstii si capeteniile peste miile lui Israel, care erau cu dansul, auzind cuvintele pe care le-au vorbit fiii lui Ruben si fiii lui Gad si jumatatea semintiei lui Manase, au ramas multumiti. 
31. Si a zis Finees, fiul preotului Eleazar, catre fiii lui Ruben si catre fiii lui Gad si catre jumatatea de semintie a lui Manase: „Astazi am aflat noi ca Domnul este in mijlocul nostru si ca voi n-ati facut prin aceasta o nelegiuire; acum ati izbavit pe fiii lui Israel din mana Domnului”. 
32. Si s-a intors Finees, fiul preotului Eleazar, si capeteniile de la fiii lui Ruben si de la fiii lui Gad si de la jumatatea de semintie a lui Manase din pamantul Galaadului in tara Canaan la fiii lui Israel si le-a adus raspunsul. 
33. Si le-a placut aceasta fiilor lui Israel si au binecuvantat fiii lui Israel pe Dumnezeu si au zis sa nu se mai ridice impotriva lor cu razboi, ca sa pustiiasca tara in care locuiau fiii lui Ruben si fiii lui Gad si jumatate din semintia lui Manase. 
34. Iar fiii lui Ruben si fiii lui Gad si jumatate din semintia lui Manase au numit jertfelnicul Ed, adica marturie, caci isi ziceau: Acesta este marturie intre noi ca Domnul este Dumnezeul nostru. 

CAPITOLUL 23 
Sfaturi si binecuvantari. 

l. Trecand multa vreme, dupa ce Domnul Dumnezeu a odihnit pe Israel, scutindu-l de toti vrajmasii lui din toate partile, Iosua a ajuns batran si inaintat in varsta. 
2. Atunci a chemat Iosua pe toti fiii lui Israel; pe batranii lor, capeteniile lor, pe judecatorii lor si pe mai-marii ostilor lor si le-a zis: „Eu am imbatranit si sunt inaintat in varsta; 
3. Voi ati vazut ce a facut Domnul Dumnezeul vostru inaintea fetei voastre cu toate aceste popoare, caci Domnul Dumnezeul vostru Insusi S-a luptat pentru voi. 
4. Iata eu v-am impartit prin sorti popoarele acestea ce au mai ramas in mostenirea semintiilor voastre, toate popoarele pe care eu le-am nimicit de la Iordan pana la Marea cea Mare de la apusul soarelui. 
5. Domnul Dumnezeul vostru Insusi le va alunga de la fata voastra pana vor pieri; si va trimite asupra lor fiare salbatice pana le va starpi pe ele si pe regii lor de la fata voastra, si le va nimici inaintea voastra, ca sa primiti de mostenire tara lor, cum v-a grait Domnul Dumnezeu. 
6. De aceea siliti-va sa pliniti intocmai si sa paziti cele scrise in cartea legii lui Moise, neabatandu-va de la ea nici la dreapta, nici la stanga. 
7. Sa nu intrati in legatura cu aceste popoare care au mai ramas printre voi, sa nu pomeniti numele dumnezeilor lor, sa nu va plecati inaintea lor, nici sa le slujiti, sau sa va inchinati lor; 
8. Ci va lipiti de Domnul Dumnezeul vostru, cum ati facut pana in ziua de astazi. 
9. Domnul a alungat de la voi popoarele mari si tari si nimeni nu s-a putut impotrivi pana astazi; 
10. Unul din voi a alungat mii, caci Insusi Domnul Dumnezeul vostru S-a luptat pentru voi, cum v-a grait. 
11. De aceea siliti-va sa iubiti pe Domnul Dumnezeul vostru. 
12. Iar de va veti intoarce si va veti alatura la popoarele acestea ramase si veti intra in inrudire cu ele si veti merge la ele si ele vor veni la voi, 
13. Atunci sa stiti ca Domnul Dumnezeul vostru nu va mai alunga de la voi popoarele acestea, ci ele vor fi pentru voi lat si mreaja, bici pentru spinarile voastre si spin pentru ochii vostri, pana veti fi starpiti din aceasta tara buna pe care v-a dat-o Domnul Dumnezeul vostru. 
14. Iata eu astazi plec in calea in care merg toti pamantenii, iar voi sa recunoasteti cu toata inima voastra si cu tot sufletul vostru ca n-a ramas zadarnic nici un cuvant din toate cuvintele bune pe care le-a rostit pentru voi Domnul Dumnezeul vostru: toate s-au implinit pentru voi si nici un cuvant n-a ramas neimplinit. 
15. Dar dupa cum s-a implinit cu voi tot cuvantul bun pe care l-a grait Domnul Dumnezeul vostru, tot asa va implini Domnul asupra voastra si tot cuvantul rau pana va va starpi din aceasta tara bogata pe care v-a dat-o Domnul Dumnezeul vostru. 
16. De veti calca asezamantul Domnului Dumnezeului vostru, pe care l-a incheiat El cu voi si va veti duce sa slujiti la alti dumnezei si sa va inchinati lor, se va aprinde asupra voastra mania Domnului si veti pieri curand din tara aceasta bogata pe care v-a dat-o Domnul”. 

CAPITOLUL 24 
Moartea lui Iosua. 

1. Apoi a adunat Iosua toate semintiile lui Israel la Sichem si a chemat pe batranii lui Israel, pe capeteniile lui, pe judecatorii lui si pe mai-marii ostirii lui; si s-au infatisat ei inaintea Domnului. 
2. Si a zis Iosua catre tot poporul: „Asa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: In vechime parintii vostri, Terah, tatal lui Avraam si tatal lui Nahor, au trait dincolo de rau (Eufrat) si slujeau la alti dumnezei. 
3. Dar Eu am luat pe parintele vostru Avraam de mana, de dincolo de Eufrat, si l-am povatuit catre aceasta tara a Canaanului si am inmultit samanta lui si i-am dat pe Isaac. 
4. Lui Isaac i-am dat pe Iacov si pe Isav; lui Isav i-am dat muntele Seir de mostenire, iar Iacov si fiii lui s-au pogorat in Egipt si au ajuns acolo popor mare, tare si mult la numar si Egiptenii au inceput sa-i stramtoreze. 
5. Dar am trimis pe Moise si pe Aaron si am lovit Egiptul cu semne pe care le-am facut Eu acolo si apoi v-am scos pe voi. 
6. Eu am scos pe parintii vostri din Egipt si ati venit la Marea Rosie. Atunci Egiptenii au alergat dupa parintii vostri cu care si cu calareti pana la Marea Rosie. 
7. Iar ei au strigat catre Domnul si El a pus nor intre voi si Egipteni si a adus asupra lor marea care i-a si acoperit. Ochii vostri au vazut ce am facut Eu in Egipt. Dupa aceea, ati ramas voi multa vreme in pustiu. 
8. Apoi v-am dus Eu asupra Amoreilor care locuiau peste Iordan; si ei s-au luptat cu voi, dar Eu i-am dat in mainile voastre si ati primit de mostenire tara lor si Eu i-am starpit inaintea voastra. 
9. S-a sculat apoi Balac, fiul lui Sefor, regele Moabului, si a pornit cu razboi asupra lui Israel si a trimis sa cheme pe Valaam, fiul lui Beor, ca sa va blesteme; 
10. Dar Eu n-am voit sa ascult pe Valaam si el v-a binecuvantat si v-am izbavit din mainile lui Balac. 
11. Dupa aceea ati trecut Iordanul si ati venit la Ierihon. Atunci au inceput a se lupta cu voi locuitorii Ierihonului, apoi Amoreii, Ferezeii, Canaaneii, Heteii, Ghergheseii, Heveii si Iebuseii, dar Eu i-am dat in mainile voastre. 
12. Trimis-am inaintea voastra viespi care au gonit de la voi pe cei doi regi ai Amoreilor; nu cu sabia ta, nici cu arcul tau ai facut acestea. 
13. Si v-am dat tara cu care nu v-aii ostenit si cetatile pe care nu le-aii zidit si traiti in ele; din viile si din gradinile de maslini pe care nu le-ati sadit, iata, mancati roade. 
14. Temeti-va dar de Domnul si-I slujiti Lui cu credinciosie si curatenie. Lepadati dumnezeii carora au slujit parintii vostri dincolo de rau si in Egipt si slujiti Domnului. 
15. Iar daca nu va place sa slujiti Domnului, atunci alegeti-va acum cui veti sluji: sau dumnezeilor carora au slujit parintii vostri cei de peste rau sau dumnezeilor Amoreilor, in tara cal-ora traiti. Eu insa si casa mea vom sluji Domnului, ca sfant este!” 
16. Si a raspuns poporul si a zis: „Departe de noi. gandul sa parasim pe Domnul si sa ne apucam sa slujim la alti dumnezei, 
17. Caci Domnul este Dumnezeul nostru; El ne-a scos pe noi si pe parintii nostri din tara Egiptului, din casa robiei si a facut Inaintea ochilor nostri minuni mari si ne-a pazit in toata calea pe care am umblat si printre toate popoarele pe la care am trecut. 
18. Domnul a alungat de la noi toate popoarele si pe Amoreii care traiau in tara aceasta. De aceea si noi vom sluji Domnului, caci El este Dumnezeul nostru!” 
19. Si a zis Iosua poporului: „Nu veti putea sa slujiti Domnului Dumnezeu, caci El este Dumnezeu sfant, Dumnezeu zelos si nu va rabda nelegiuirile  voastre, nici pacatele voastre. 
20. Daca voi veti parasi pe Domnul si veti sluji la dumnezei straini, atunci El va aduce asupra voastra raul si va va starpi, dupa ce v-a facut bine”. 
21. Iar poporul a zis catre Iosua: „Nu, noi Domnului vom sluji”. 
22. Iosua insa a zis poporului: „Va sunteti voi martori ca v-aii ales pe Domnul sa-I slujiti?” Ei au raspuns: „Suntem martori!” 
23. „Asadar, a adaugat Iosua, lepadati dumnezeii straini pe care ii aveti si intoarceti-va inima catre Domnul Dumnezeul lui Israel!” 
24. Si a zis poporul catre Iosua: „Domnului Dumnezeului nostru vom sluji si glasul Lui vom asculta!” 
25. Si a incheiat Iosua cu poporul legamant in ziua aceea si i-a dat legi si porunci in Sichem, inaintea cortului Domnului Dumnezeului lui Israel. 
26. Si a scris Iosua cuvintele acestea in cartea legii lui Dumnezeu si a luat o piatra mare si a pus-o acolo sub stejarul care era langa locasul sfant al Domnului. 
27. Apoi a zis Iosua catre tot poporul: „Iata piatra aceasta ne va fi marturie, caci ea a auzit toate cuvintele Domnului, pe care le-a grait El cu noi astazi. Sa fie dar ca marturie impotriva voastra in zilele viitoare, ca sa nu mintiti inaintea Domnului Dumnezeului vostru!” 
28. Si a dat Iosua drumul poporului si s-a intors fiecare la mostenirea lui. 
29. Si a murit dupa aceea Iosua, fiul lui Navi, robul Domnului, fiind de o suta zece ani. 
30. Si l-au ingropat in tinutul mostenirii sale la Timnat-Serah, care e in muntele Efraim, la miazanoapte de muntele Gaas. Si au pus acolo cu dansul, in mormantul in care l-au ingropat, cutitele cele de piatra cu care Iosua a taiat imprejur pe fiii lui Israel in Ghilgal, cand i-a scos pe ei din Egipt, cum poruncise Domnul, si sunt ele acolo pana in ziua de astazi. 
31. Israel a slujit Domnului in toate zilele lui Iosua si in toate zilele batranilor a caror viata s-a prelungit dupa Iosua si care vazusera toate lucrurile Domnului, pe care le facuse El cu Israel. 
32. Oasele lui Iosif, pe care le adusesera fiii lui Israel din Egipt, le-au ingropat in Sichem, in partea de tarina pe care o cumparase Iacov de la fiii lui Hemor, tatal lui Sichem, cu o suta de arginti, si care cazuse de mostenire fiilor lui Iosif. 
33. Dupa aceasta a murit si Eleazar, fiul lui Aaron, arhiereul, si l-au ingropat in Ghibeea, orasul lui Finees, fiul lui, care i se daduse in muntele Efraim. 
34. In ziua aceea fiii lui Israel, luand chivotul lui Dumnezeu, l-au dus cu ei, iar Finees a fost preot in locul lui Eleazar, tatal sau, pana ce a murit si a fost ingropat in cetatea sa Ghibeea. 
35. Iar fiii lui Israel s-au dus fiecare la locul sau si in cetatea sa. Si au inceput fiii lui Israel a sluji Astartei si lui Astarot si dumnezeilor popoarelor vecine. De aceea i-a dat Domnul in mainile lui Eglon, regele Moabului, si i-a stapanit optsprezece ani. 
 
 

CARTEA JUDECATORILOR

 
CAPITOLUL 1 
Semintia lui Iuda povatuind la razboi in locul lui Iosua. 

1. Dupa moartea lui Iosua, au intrebat fiii lui Israel pe Domnul, zicand: „Cine din noi sa mearga mai intai asupra Canaaneilor, ca sa se lupte cu ei?” 
2. Si a zis Domnul: „Iuda sa mearga si Eu voi da tara in mana lui!” 
3. Iuda a zis catre Simeon, fratele sau: „Intra cu mine in tinutul care mi-a cazut la sorti si sa ne luptam cu Canaaneii si voi intra si eu cu tine in tinutul care ti-a cazut la sorti”. si s-a dus Simeon cu el. 
4. Atunci s-a dus Iuda cu Simeon si Domnul a dat pe Canaanei si pe Ferezei in mainile lor si au ucis ei din aceia zece mii de oameni in Bezec. 
5. Si s-au intalnit ei in Bezec cu Adoni-Bezec si s-au batut cu dansul si au rapus pe Canaanei si pe Ferezei, 
6. Iar Adoni-Bezec a fugit; dar ei au alergat dupa el si l-au prins si i-au taiat degetele cele mari de la maini si de la picioare. 
7. Atunci Adoni-Bezec a zis: „Saptezeci de regi cu degetele cele mari taiate de la mainile si de la picioarele lor adunau faramituri sub masa mea; cum am facut eu, asa mi-a platit si mie Dumnezeu. Si l-au dus in Ierusalim si a murit acolo. 
8. Apoi au mers fiii lui Iuda cu razboi asupra Ierusalimului si l-au luat si l-au trecut prin sabie, iar cetatea au dat-o focului. 
9. Dupa aceea s-au dus fiii lui Iuda sa se lupte cu Canaaneii care traiau in munti, in tara de miazazi si in partile de jos. 
10. Si a mers Iuda asupra Canaaneilor care locuiau in Hebron; iar numele Hebronului era mai inainte Chiriat-Arba; si a batut per Sesai, pe Ahiman si pe Talmai, din neamul lui Enac. 
11. Iar de acolo s-au dus impotriva locuitorilor Debirului al carui nume era mai inainte Chiriat-Sefer. 
12. Atunci Caleb a zis: „Cine va lovi Chiriat-Seferul si-l va lua, aceluia ii voi da pe Acsa, fiica mea, de femeie”. 
13. Si l-a luat Otniel, fiul lui Chenaz, fratele mai mic al lui Caleb, si acesta i-a dat de sotie pe Acsa, fiica sa. 
14. Si cand a vrut ea sa plece, Otniel a invatat-o sa ceara la tatal ei o tarina si ea s-a coborat de pe asin. Si i-a zis Caleb: „Ce vrei?” 
15. Iar Acsa a zis catre el: „Da-mi binecuvantare; tu mi-ai dat pamantul de la miazazi, da-mi si izvoarele de apa”. Si i-a dat Caleb, dupa dorinta ei, izvoarele cele de sus si izvoarele cele de jos. 
16. Iar fiii lui Hobab cheneul, socrul lui Moise, au mers din cetatea Palmierilor cu fiii lui Iuda in pustiul lui Iuda din Negheb, care este la miazazi de Arad si, venind, s-au asezat intre Amaleciti. 
17. Apoi a mers Iuda cu Simeon, fratele sau si a lovit pe Canaaneii care locuiau in Tefat si i-au dat pieirii; de aceea s-a numit cetatea aceea Horma. 
18. Si a mai luat Iuda si Gaza cu imprejurimile ei, Ascalonul cu imprejurimile lui si Ecronul cu tinutul lui. 
19. Si a fost Domnul cu Iuda si acesta a luat in stapanire partea muntoasa; dar pe locuitorii din vale nu i-a putut alunga, pentru ca ei aveau care de fier. 
20. Si au dat lui Caleb Hebronul, cum zisese Moise, si a primit el acolo de mostenire cele trei cetati ale fiilor lui Enac si a alungat pe cei trei fii ai lui Enac. 
21. Iar fiii lui Veniamin n-au alungat pe Iebuseii care locuiau in Ierusalim; si traiesc Iebusei cu fiii lui Veniamin in Ierusalim pana in ziua de astazi. 
22. S-au suit de asemenea si fiii lui Iosif asupra Betelului si Domnul a fost cu ei, 
23. Si s-au oprit ei si au cercetat Betelul; iar numele cetatii acesteia era mai inainte Luz. 
24. Si au vazut cei de straja un om iesind din cetate si l-au prins si i-au zis: „Arata-ne intrarea cetatii si vom avea mila de tine”. 
25. Si le-a aratat intrarea cetatii si ei au lovit cetatea cu sabia, iar omului aceluia si la tot neamul lui i-au dat drumul. 
26. Si s-a dus omul acela in pamantul Heteilor si a zidit acolo o cetate si i-a pus numele Luz. Si acesta este numele ei pana in ziua de astazi. 
27. Manase de asemenea n-a alungat pe locuitorii Bet-Seanului, care e Schitopole, si ai cetatilor supuse lui, nici pe ai Taanacului si ai cetatilor supuse lui, nici pe locuitorii din Dor si ai cetatilor supuse lui, nici pe locuitorii Ibleamului si ai cetatilor supuse lui, nici pe locuitorii Meghidonului si ai cetatilor supuse lui; si au ramas Canaaneii sa traiasca in pamantul acesta. 
28. Cand Israel a ajuns puternic, atunci a facut pe Canaanei birnici, dar de izgonit nu i-a izgonit. 
29. Nici Efraim n-a izgonit pe Canaaneii care locuiau in Ghezer, si au trait Canaaneii in mijlocul lor in Ghezer si le-au platit bir. 
30. Zabulon inca n-a izgonit pe locuitorii Chitronului si pe locuitorii Nahalolului; si au locuit Canaaneii in mijlocul lor si le-au platit bir. 
31. Nici Aser n-a izgonit pe locuitorii din Aco care-i plateau bir, nici pe locuitorii din Dor, nici pe locuitorii din Sidon si Mahaleb, din Aczib, din Helba, din Afec si din Rehob. 
32. Si a locuit Aser intre Canaanei, locuitorii rarii aceleia, caci nu i-a izgonit. 
33. Nici Neftali n-a izgonit pe locuitorii din Bet-Semes, nici pe locuitorii din Bet-Anat, si a trait intre Canaanei, locuitorii jarii aceleia. Iar locuitorii din Bet-Semes si din Bet-Anat erau birnicii lui. 
34. Dar Amoreii au impins pe fiii lui Dan in munti si nu i-a lasat sa se coboare in vale. 
35. Si au ramas Amoreii sa locuiasca in Har-Heres, in Aialon si Saalbim; dar mana fiilor lui Iosif a rapus pe Amorei si au ajuns acestia birnicii lor. 
36. Iar hotarele Amoreilor se intindeau pana dincolo de inaltimea Acrabimului si de Sela. 

CAPITOLUL 2  
Trandavia Israelitilor, lepadarea de Dumnezeu, pedeapsa si iertarea lor.  

1. Atunci s-a suit un inger al Domnului din Ghilgal catre Bochim, catre Betel si catre casa lui Israel si le-a zis: „Asa graieste Domnul: 
2. Eu v-am scos din Egipt si v-am bagat in tara pentru care M-am jurat parintilor vostri sa v-o dau si am zis: Nu voi rupe in veac legamantul Meu cu voi; voi insa sa nu intrati in legatura cu locuitorii tarii acesteia; dumnezeilor lor sa nu va inchinati, idolii lor sa-i sfaramati si jertfelnicele lor sa le daramati. Dar voi n-ati ascultat glasul Meu. Pentru ce ati facut aceasta? 
3. De aceea va zic: Nu Ma voi apuca sa stramut pe locuitorii acestia pe care Eu am voit sa-i alung, nu-i voi izgoni de la voi si ei va vor fi lat, iar dumnezeii lor vor fi pentru voi mreaja”. 
4. Cand a spus ingerul Domnului cuvintele acestea tuturor fiilor lui Israel, atunci poporul a ridicat strigare mare si a plans. 
5. De aceea s-a si numit locul acela Bochim. Si au adus ei acolo jertfa Domnului. 
6. Dupa ce a dat Iosua drumul poporului si s-au dus fiii lui Israel fiecare la casa sa si fiecare la mosia sa, ca sa ia tara de mostenire, 
7. Atunci poporul a slujit Domnului in toate zilele lui Iosua si in toate zilele batranilor, a caror viata s-a prelungit dupa Iosua si care vazusera toate lucrurile cele mari ale Domnului, pe care le facuse El cu Israel. 
8. Iosua, fiul lui Navi, sluga Domnului, a murit fiind de o suta zece ani, 
9. Si l-au ingropat in cuprinsul mostenirii sale, la Timnat-Heres, in muntele lui Efraim, spre miazanoapte de muntele Gaas; 
10. Si dupa ce tot randul acela de oameni a trecut la parintii lor si cand s-a ridicat in locul lor alt rand de oameni, care nu cunosteau pe Domnul si lucrurile Sale pe care le facuse cu Israel, 
11. Atunci fiii lui Israel au inceput a face rele inaintea ochilor Domnului si s-au apucat sa slujeasca baalilor; 
12. Au parasit pe Domnul Dumnezeul parintilor lor, Care ii scosese din pamantul Egiptului si s-au intors la alti dumnezei, catre dumnezeii popoarelor dimprejurul lor si au inceput sa se inchine acelora si au maniat pe Domnul; 
13. Au parasit pe Domnul si au inceput a se inchina lui Baal si Astartelor. 
14. De aceea s-a aprins mania Domnului asupra lui Israel si l-a dat in mainile jefuitorilor care i-au jefuit; i-a dat in mainile vrajmasilor dimprejurul lor si n-au mai putut sa se impotriveasca vrajmasilor lor. 
15. Ori incotro apucau, mana Domnului pretutindeni era impotriva lor, ca sa faca rau, cum le graise Domnul si cum li Se jurase. Si erau foarte stramtorati. 
16. Atunci le-a ridicat Domnul judecatori care i-au izbavit din mainile jefuitorilor lor. 
17. Dar nici pe judecatori nu-i ascultau ei, ci se purtau desfranat mergand pe urmele altor dumnezei si se inchinau acelora si maniau pe Domnul; usor se abateau de la calea pe care umblasera parintii lor care se supusesera poruncilor Domnului. Ei insa nu faceau asa. 
18. Cand le ridica lor Domnul judecatori, atunci Insusi Domnul era cu judecatorul si-i izbavia pe ei de vrajmasii lor in toate zilele judecatorului. 
19. Dar cum murea judecatorul, ei iarasi faceau si mai rau decat parintii lor, abatandu-se la alti dumnezei, slujind acelora si inchinandu-se lor, nu se lasau de lucrurile lor si nu se abateau de la calea lor cea rea. 
20. Si se aprindea mania Domnului asupra lui Israel si zicea: „Pentru ca poporul acesta calca poruncile Mele, pe care Eu le-am asezat cu parintii lor si nu asculta glasul Meu, 
21. De aceea nici Eu nu voi mai izgoni de la ei nici unul din acele popoare pe care le-a lasat Iosua, fiul lui Navi, in tara, cand a murit, 
22. Ca sa ispiteasca prin ele pe Israel si sa vada de va tine el calea Domnului si de va umbla pe ea, cum s-au tinut parintii lor, sau nu”. 
23. Si a lasat Domnul pe popoarele acestea si nu le-a alungat indata, nici nu le-a dat in mainile lui Iosua. 

CAPITOLUL 3  
Otniel, Aod si Samgar.  

l. Iata popoarele acelea pe care le-a lasat Domnul ca sa ispiteasca prin ele pe Israel si pe toti aceia care nu cunosteau toate razboaiele Canaanului; 
2. Pe care le lasase numai pentru ca generatiile viitoare de oameni ale fiilor lui Israel sa stie si sa invete razboiul pe care nu-l cunoscusera mai inainte: 
3. Cinci stapanitori Filisteni, toti Canaaneii, Sidonienii si Heveii care locuiau in muntii Libanului de la muntele Baal-Hermon pana la intrarea Hamatului. 
4. Acestea fusesera lasate ca sa se incerce prin ele Israelitii si sa se afle daca se supun ei poruncilor Domnului, pe care le-a dat El parintilor lor prin Moise. 
5. Si au trait fiii lui Israel intre Canaanei, Hetei, Amorei, Ferezei, Hevei, Gherghesei si Iebusei, 
6. Si si-au luat femei din fetele acelora si pe fetele lor le-au dat dupa feciorii acelora si au slujit dumnezeilor lor. 
7. Deci au facut rele inaintea ochilor Domnului fiii lui Israel si au uitat pe Domnul Dumnezeul lor si au slujit baalilor si astartelor. 
8. Atunci s-a aprins mania Domnului asupra lui Israel si i-a dat in mainile lui Cusan-Riseataim, regele Mesopotamiei, si fiii lui Israel au robit lui Cusan-Riseataim opt ani. 
9. Dupa aceea au strigat fiii lui Israel catre Domnul si a ridicat Domnul un izbavitor pentru fiii lui Israel, care i-a izbavit si anume pe Otniel, fiul lui Chenaz, fratele mai mic al lui Caleb. 
10. Si a fost Duhul Domnului peste acesta si a fost el judecator lui Israel. Acesta a iesit la razboi impotriva lui Cusan-Riseataim si Domnul a dat in mainile lui pe Cusan-Riseataim, regele Mesopotamiei, si a apasat mana lui pe Cusan-Riseataim. 
11. Dupa aceea s-a odihnit tara patruzeci de ani si apoi a murit Otniel, fiul lui Chenaz. 
12. Apoi fiii lui Israel iarasi s-au apucat sa faca rele inaintea ochilor Domnului si a intarit Domnul pe Eglon, regele Moabului, impotriva Israelitilor, pentru ca ei faceau rele inaintea ochilor Domnului. 
13. Si a adunat acela la sine pe toti Moabitii si Amalecitii si a plecat sa loveasca pe Israel; si au luat cetatea Palmierilor. 
14. Iar fiii lui Israel au slujit lui Eglon, regele Moabului, optsprezece ani. 
15. Atunci au strigat fiii lui Israel catre Domnul si Domnul le-a ridicat ca izbavitor pe Aod, fiul lui Ghera, din neamul lui Veniamin, care era stangaci. Si au trimis fiii lui Israel prin el daruri lui Eglon, regele Moabului. 
16. Aod si-a facut sabie cu doua ascutisuri, lunga de un cot si a incins-o sub mantaua sa la soldul drept 
17. Si a mers cu daruri la Eglon, regele Moabului. Eglon insa era om foarte gras. 
18. Dupa ce a infatisat Aod toate darurile, a dat drumul oamenilor care adusesera darurile, 
19. Iar el insusi, intorcandu-se de la idolii de langa Ghilgal, a zis regelui: „Cuvant in taina am a-ti spune, o rege!” Iar el a zis: „Mai incet!” Atunci au iesit de la dansul toti cei ce stateau pe langa el. 
20. Si a intrat Aod la dansul; caci el sedea intr-un foisor racoros, pe care il avea acolo la o parte. Si a zis Aod: „Eu, o rege, am catre tine un cuvant al lui Dumnezeu”. Atunci Eglon s-a sculat de pe scaun inaintea lui. 
21. Si cand s-a sculat el, Aod si-a intins mana sa stanga si a scos sabia de la coapsa sa dreapta si a implantat-o in pantecele lui, 
22. Asa incat a intrat dupa ascutisul sabiei si manerul si grasimea a acoperit rana pe unde intrase sabia, caci Aod n-a scos-o din pantecele lui. 
23. Apoi Aod a iesit in tinda, tragand dupa sine usa foisorului si incuind-o. 
24. Iar dupa ce a iesit el, au venit slugile lui Eglon si, vazand usa foisorului incuiata, au zis: „Se vede ca el isi acopera picioarele In camera de vara”. 
25. Si au asteptat ei destula vreme; dar vazand ca nu mai deschide nimeni usa foisorului, au adus o cheie si au deschis si iata stapanul lor zacea mort la pamant. 
26. Pana sa se dumireasca aceia, Aod a plecat si nimeni nu se mai gandea la el; a trecut pe langa idoli si a scapat in Seira. 
27. Iar dupa ce a venit in tara lui Israel, Aod a trambitat din trambita pe muntele Efraim si s-au coborat la dansul fiii lui Israel din muntele Efraim si el mergea inaintea lor. 
28. Si ta zis el catre dansii: „Veniti dupa mine, ca a dat Domnul pe vrajmasii nostri Moabiti in mainile voastre”. Si s-au dus dupa dansul si au apucat vadul Iordanului spre Moab si nu au lasat pe nimeni sa treaca. 
29. Si au ucis atunci din Moabiti pana la zece mii de oameni, toti sanatosi si voinici, incat nimeni n-a scapat. 
30. Asa au fost supusi in ziua aceea Moabitii inaintea lui Israel si s-a linistit tara lui optzeci de ani. Iar Aod a fost judecatorul lor pana la moartea sa. 
31. Dupa dansul a fost judecator Samgar, fiul lui Anat, care a ucis sase sute de Filisteni cu un bat, cu bold de manat boii, si acesta a izbavit de asemenea pe Israel. 

CAPITOLUL 4  
Debora, Barac si Iaela.  

l. Dupa ce a murit Aod, fiii lui Israel au inceput iar sa faca rele inaintea ochilor Domnului. 
2. Si Domnul i-a dat in mainile lui Iabin, regele Canaanului, care domnea in Hator. Acesta avea capetenie peste ostire pe Sisera care locuia in Haroset-Goim. 
3. Si au strigat fiii lui Israel catre Domnul; caci Iabin avea noua sute de care de fier si a apasat cumplit pe fiii lui Israel douazeci de ani. 
4. In vremea aceea era judecator in Israel Debora-proorocita, sotia lui Lapidot. 
5. Aceasta locuia sub palmierul Deborei, intre Rama si Betel, pe muntele Efraim si veneau acolo la ea fiii lui Israel sa se judece. 
6. Si a trimis Debora de a chemat pe Barac, fiul lui Abinoam, din Chedesul Neftalimului si i-a zis: „Domnul Dumnezeul lui Israel iti porunceste: Du-te si te suie pe muntele Tabor si ia cu tine zece mii de oameni din fiii lui Neftali si din fiii lui Zabulon; 
7. Iar Eu voi aduce la tine, la paraul Chison, pe Sisera, capetenia ostirilor lui Iabin si carele lui si oastea lui cea multa si-l voi da in mainile tale”. 
8. Iar Barac a zis catre dansa: „De mergi tu cu mine, ma voi duce; iar de nu mergi cu mine, eu nu ma voi duce. Caci eu nu stiu ziua cand are sa trimita Domnul pe ingerul Sau in ajutorul meu”. 
9. Atunci ea a zis catre el: „De mers voi merge cu tine, dar sa stii ca nu va mai fi slava ta in calea aceasta in care mergi; ci in mana unei femei va da Domnul pe Sisera”. Si s-a sculat Debora si s-a dus cu Barac la Chedes. 
10. Si a chemat Barac pe Zabulonieni si Neftalimieni la Chedes si s-au dus dupa dansul zece mii de oameni si s-a dus si Debora cu dansii. 
11. Atunci Heber Cheneul s-a despartit de Chenei, fiii lui Hobab, rudenia lui Moise, si si-a intins cortul sau la dumbrava din Taanaim, aproape de Chedes. 
12. Si i s-a spus lui Sisera ca Barac, fiul lui Abinoam, s-a suit pe muntele Taborului. 
13. Atunci Sisera a adunat toate carele sale, noua sute de care de fier, si tot poporul pe care-l avea si a venit din Haroset-Goim la raul Chison. 
14. Iar Debora a zis catre Barac: „Scoala, ca aceasta este ziua aceea in care Domnul are sa dea pe Sisera in mainile tale. Insusi Domnul are sa mearga inaintea ta”. Si s-a coborat Barac din muntele Taborului si dupa el si cei zece mii de oameni. 
15. Atunci Domnul a pus pe fuga pe Sisera si toate carele lui si toata tabara lui prin sabia lui Barac; si s-a coborat Sisera din carul sau si a fugit pe jos. 
16. Iar Barac a urmarit carele lui si tabara lui pana la Haroset-Goim si a cazut toata ostirea lui Sisera de sabie si nimeni n-a ramas. 
17. Sisera insa a fugit pe jos in cortul Iaelei, femeia lui Heber Cheneul; caci intre Iabin, regele Hatorului, si casa lui Heber Cheneul era pace. 
18. Si a iesit Iaela in intampinarea lui Sisera si i-a zis: „Intra, domnul meu intra la mine, nu te teme!” Si el a intrat la ea in cort si ea l-a acoperit cu haina sa. 
19. Si a zis Sisera catre ea: „Da-mi putina apa sa beau, ca mi-e sete! Si ea a dezlegat un burduf cu lapte si l-a adapat si iar l-a acoperit. 
20. Apoi Sisera i-a zis: „Stai la usa cortului si de va veni cineva sa te intrebe si va zice: Nu este aici cineva? Tu sa zici: Nu!” 
21. Apoi Iaela, femeia lui Heber, a luat un tarus de la cort si un ciocan in mana sa si s-a apropiat de el incetisor si i-a infipt tarusul in tampla lui, asa incat l-a pironit la pamant, caci el dormea, fiind obosit; si asa a murit. 
22. Si iata Barac alerga in urmarirea lui Sisera. Atunci Iaela a iesit in intampinarea lui si i-a zis: „Intra si-ti voi arata pe omul pe care tu il cauti”. si el a intrat si iata Sisera zacea mort cu tarusul in tampla. 
23. Si a supus Domnul Dumnezeu in ziua aceea pe Iabin, regele Canaanului, in fata fiilor lui Israel. 
24. Si s-a intarit mana fiilor lui Israel din ce in ce mai mult asupra lui Iabin, regele Canaanului, pana ce au starpit pe Iabin, regele Canaaneilor, 

CAPITOLUL 5  
Cantarea Deborei si a lui Barac.  

1. Atunci Debora si Barac, fiul lui Abinoam, au cantat cantarea aceasta: 
2. „Cand se arata judecatori in Israel, poporul merge de bunavoie la razboi; Binecuvantati pe Domnul! 
3. Ascultati dar, regilor! Capetenii, luati aminte! Caci cantare voi canta Domnului. Canta-voi Domnului Dumnezeului lui Israel: 
4. Cand ieseai Tu, Doamne, din Seir, Cand treceai Tu prin campiile Edomului, Pamantul se cutremura si cerurile se topeau, Norii picurau picuri de ploaie, 
5. Muntii se naruiau inaintea Domnului, Ca si acest Sinai, la vederea Dumnezeului lui Israel. 
6. In zilele lui Samgar, fiul lui Anat, Pe vremea Iaelei, drumurile erau pustii; Calatorii umblau atunci pe poteci ascunse. 
7. Satele in Israel erau pustii… pustii… Pana m-am sculat eu, Debora, Pana m-am ridicat eu, mama in Israel. 
8. Pe atunci Israel isi alesese dumnezei noi, De aceea razboiul batea la porti; Dar nu se vedea nici scut, nici lance in maini, La cei patruzeci de mii din Israel. 
9. Inima imi e la capeteniile lui Israel, La cei ce plecau din popor de voie la razboi. Binecuvantati pe Domnul! 
10. Aceia calareau pe asine murge, Sau sedeau in carute, sub coviltire de scoarte scumpe Si mergeau pe drum cantand. 
11. Si in randurile ostirii, ce tabara la fantani, Si acolo rasuna lauda Domnului, Lauda capeteniilor lui Israel. Atunci poporul Domnului iesea la porti. 
12. Desteapta-te, Debora, desteapta-te! Desteapta-te, desteapta-te si canta! Scoala si tu, Barac! Scoala fiul lui Abinoam Si ia in robie pe cei ce te-au robit! 
13. Atunci poporul Domnului s-a trezit. Ramasita lui s-a strans cu cei viteji. 
14. Din Efraim au purces capetenii in vale la Chison. Fratele tau Veniamin a fost printre ostenii tai. Din Machir au venit capetenii Si din Zabulon carmuitori de ostire. 
15. Principii din Israel au fost langa Debora. Isahar, credincios lui Barac, Se indrepta in urma lui spre vale. La paraiele lui Ruben Sunt grele cumpene sufletesti! 
16. Pentru ce ai ramas tu in mijlocul staulelor? Ca sa asculti behaitul turmelor? La paraiele lui Ruben, Sunt grele cumpene sufletesti! 
17. Galaadul sade linistit dincolo de Iordan. Si Dan de ce sta el la corabiile sale? Aser sta pe malul marii Si se odihneste in limanurile sale. 
18. Zabulon este un popor ce infrunta moartea, Si este gata a-si da viata in lupta. Nu mai puf in ca el e Neftali, Care locuieste podisurile inalte. 
19. Atunci au venit regi sa se razboiasca, Razboitu-s-au atunci regii Canaanului La Taanac, pe apa Meghidonului, Dar n-au luat prada, nici argint, nici bani. 
20. Stelele de sus s-au luptat atunci, Din mersul lor s-au razboit cu Sisera. 
21. Paraul Chison, parau stravechi! Paraul Chison i-a maturat. Suflete al meu, calca-i in picioare! 
22. Atunci copitele cailor in ropot loveau pamantul, Fugeau vitejii lor sa-si franga gatul. 
23. Blestem cetatii Meroz, zice ingerul Domnului! Blestem, blestem celor ce locuiesc in ea! Ca n-au venit in ajutorul Domnului, In ajutorul Domnului cu cei viteji. 
24. Binecuvantata sa fie intre femei Iaela, femeia lui Heber Cheneul! Binecuvantata fie intre femeile tarii. 
25. Sisera i-a cerut apa; ea i-a dat lapte; in cupa scumpa i-a dat cel mai bun lapte. 
26. Cu stanga a apucat tarusul, Iar cu dreapta ciocan greu de lucrator. Cu ciocanul a zdrobit lui Sisera capul, Cu tarusul i-a strapuns tampla. 
27. Atunci a cazut indata la picioarele ei si acolo a ramas. Cazut-a la picioarele ei si nu s-a mai sculat. Unde a cazut, acolo a ramas zdrobit. 
28. Pe fereastra printre gratii priveste, Se uita mama lui Sisera si striga: „De ce nu mai vin oare carele lui  Oare de ce zabovesc ele asa de mult?” 
29. Cea mai priceputa din femeile ei zice Si singura raspunde la intrebarea sa: 
30. „Se vede ca au gasit si impart prada: O fata sau doua de cap de om, Haine pestrite prada pentru Sisera, Prada de haine pestrite cu aur cusute; Doua, trei saluri vargate, cusute cu aur, Pentru grumajii viteazului”. 
31. Asa sa piara toti vrajmasii Tai, Doamne! Iar cei ce Te iubesc sa fie ca soarele Cand rasare in toata stralucirea lui”. Dupa aceea tara s-a bucurat de pace patruzeci de ani. 

CAPITOLUL 6  
Ghedeon.  

1. Fiii lui Israel au inceput iarasi sa faca rele inaintea Domnului si Domnul i-a dat in mainile Madianitilor pentru sapte ani. 
2. Si mana Madianitilor era grea pentru Israel, si fiii lui Israel si-au facut, de raul Madianitilor, ascunzatori in munti si pesteri si stanci greu de patruns. 
3. Cand Israel semana, veneau Madianitii, Amalecitii si locuitorii din pustie la el 
4. Si stateau la ei in corturi, mancand roadele pamantului pana la Gaza, si nu lasau pentru hrana lui Israel nici oaie, nici bou, nici asin. 
5. Caci ei veneau cu vitele si cu corturile lor si veneau multi ca lacustele; ei si camilele lor erau fara numar si cutreierau tara lui Israel si o pustiau. 
6. Si Israel a saracit cumplit din pricina Madianitilor si a strigat catre Domnul. 
7. Si cand au strigat fiii lui Israel catre Domnul impotriva Madianitilor, 
8. A trimis Domnul prooroc la fiii lui Israel si le-a zis: „Asa graieste Domnul Dumnezeul lui Israel: Eu v-am scos din tara Egiptului, Eu v-am scos din casa robiei; 
9. Eu v-am scapat din mainile Egiptenilor si din mainile tuturor celor ce va apasau, i-am  alungat de la voi si tara lor am dat-o voua, 
10. Si v-am spus: Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru; sa nu cinstiti pe dumnezeii Amoreilor, in tara carora traiti. Dar voi n-ati ascultat glasul Meu”. 
11. Atunci a venit ingerul Domnului si a sezut in Ofra sub un stejar, care era al lui Ioas, tatal lui Abiezer; si fiul sau Ghedeon treiera atunci graul in arie, ca sa-l ascunda de Madianiti. 
12. Si i s-a aratat ingerul Domnului si i-a zis: „Domnul este cu tine, voinicule!” 
13. Iar Ghedeon i-a zis: „Domnul meu, daca Domnul e cu noi, pentru ce ne-au ajuns pe noi toate necazurile acestea? Si unde sunt oare toate minunile Lui de care ne-au istorisit noua parintii nostri cand ne spuneau: Din Egipt ne-a scos pe noi Domnul. Acum insa ne-a parasit Domnul si ne-a dat in mainile Madianitilor”. 
14. Si cautand Domnul spre el, a zis: „Mergi cu aceasta putere a ta si izbaveste pe Israel din mainile Madianitilor. Iata, Eu te trimit!” 
15. Atunci Ghedeon a zis: „Doamne, cum sa izbavesc eu pe Israel? Iata neamul meu este cel mai sarac din semintia lui Manase, iar eu sunt cel mai mic in casa tatalui meu”. Domnul insa i-a zis: 
16. „Eu voi fi cu tine si tu vei bate pe Madianiti, ca pe un singur om”. 
17. A zis Ghedeon catre Dansul: „De am aflat eu trecere in ochii Tai, arata-mi un semn, ca sa-mi dovedesti cele ce-mi vorbesti: 
18. Sa nu Te duci de aici, pana nu ma voi intoarce la Tine si-mi voi aduce darul meu si ti-l voi da”. Si Domnul a zis: „Voi sta pana te vei intoarce”. 
19. Si s-a dus Ghedeon si a gatit un ied si azime din o efa de faina; carnea a pus-o intr-un cos, iar zeama a turnat-o intr-o oala si a dus-o la El sub stejar si I-a pus-o inainte. 
20. Si a zis catre dansul ingerul Domnului: „Ia carnea si azimile si pune-le pe piatra aceasta si toarna zeama peste ele”. Si a facut Ghedeon asa. 
21. Atunci ingerul Domnului, intinzandu-si varful toiagului ce-l avea in mana sa, s-a atins de carne si de azime; si a iesit foc din piatra si a mistuit carnea si azimile; si ingerul Domnului s-a facut nevazut de la ochii lui. 
22. Si a cunoscut Ghedeon ca acesta este ingerul Domnului, si a zis Ghedeon: „Vai de mine, Stapane Doamne, ca am vazut pe ingerul Domnului fata catre fata!” 
23. Zis-a Domnul: „Pace tie. Nu te teme, caci nu vei muri!” 
24. Si a facut acolo Ghedeon un jertfelnic Domnului si l-a numit „Iahve-Salom”. Si se afla acesta si astazi in Ofra lui Abiezer. 
25. In noaptea aceea i-a zis Domnul: „Ia un vitel din cireada tatalui tau si un taur de sapte ani si sfarama jertfelnicul lui Baal pe care-l are tatal tau si taie copacul cel sfant de langa el; 
26. Si zideste un jertfelnic in cinstea Domnului Dumnezeului tau, Care ti S-a aratat pe varful stancii acesteia; apoi ia taurul si-l adu ardere de tot pe lemnele copacului pe care ai sa-l tai”. 
27. Atunci Ghedeon a luat zece oameni dintre slugile sale si a facut cum ii graise Domnul. Si fiindca se temea de casnicii tatalui sau si de oamenii din cetate sa faca acestea ziua, le-a facut noaptea. 
28. Si cand s-au sculat dimineata locuitorii cetatii, au vazut jertfelnicul lui Baal daramat si copacul cel de langa el taiat si taurul adus ardere de tot pe jertfelnicul cel nou. 
29. Si ziceau unii catre altii: „Cine oare a facut acestea?” Iar dupa ce au cercetat si au intrebat, au zis: „Ghedeon, fiul lui Ioas, a facut acestea!” 
30. Atunci au zis locuitorii cetatii catre Ioas: „Scoate pe fiul tau, ca trebuie sa moara, pentru ca a daramat jertfelnicul lui Baal si a taiat copacul cel de langa el”. 
31. Iar Ioas a zis celor ce venisera la dansul: „Voi oare vreti sa treceti de partea lui Baal? Vreri voi oare sa-l aparati? Cine va trece de partea lui acela va fi dat mortii, chiar in dimineata aceasta; daca el este dumnezeu, sa se apere singur pe sine pentru ca i s-a stricat jertfelnicul”. 
32. Din acea zi au inceput a numi pe Ghedeon, Ierubaal, pentru ca ziceau: „Sa se judece singur Baal cu dansul, pentru ca i-a stricat jertfelnicul”. 
33. In timpul acesta toti Madianitii, Amalecitii si locuitorii Rasaritului s-au adunat impreuna, au trecut raul si si-au asezat tabara in valea Izreel. 
34. Atunci a cuprins Duhul Domnului pe Ghedeon si a trambitat acesta din trambita si a fost chemata familia lui Abiezer sa mearga cu dansul. 
35. Apoi s-au trimis soli prin toata semintia lui Manase si aceasta a raspuns ca merge cu dansul. Si tot asa s-au trimis soli la Aser, la Zabulon si la Neftali si au venit si acestia in intampinarea lor. 
36. Atunci a zis Ghedeon catre Dumnezeu: „De vrei sa izbavesti pe Israel prin mana mea, cum zici, Apoi iata eu intind aici in arie lana ce am tuns; si de va fi roua numai pe lana, iar incolo peste tot locul uscaciune, atunci voi sti ca vei izbavi pe Israel prin mana mea, cum ai zis”. 
38. Si s-a facut asa; si a doua zi s-a sculat Ghedeon dis-de-dimineata si s-a apucat sa stoarca lana si a stors roua din lana un vas plin de apa. 
39. Apoi iarasi a zis Ghedeon catre Domnul: „Sa nu Te manii pe mine, daca am sa mai zic o data si daca am sa mai fac numai o incercare cu lana: sa fie uscata numai lana, iar peste tot locul sa fie roua”. 
40. Si a facut asa Dumnezeu in noaptea aceea: a fost uscaciune numai pe lana, iar peste tot locul a fost roua. 

CAPITOLUL 7  
Ghedeon biruieste pe Madianiti.  

l. Atunci s-a sculat Ierubaal, adica Ghedeon, si tot poporul care era cu dansul dis-de-dimineata si au tabarat la En-Harod, iar tabara Madianitilor era spre miazanoapte de dansul pe colina More cea din ses. 
2. Iar Domnul a zis catre Ghedeon: „E prea mult popor cu tine; nu voi putea Eu sa dau pe Madian in mainile lor, ca sa nu se mandreasca Israel inaintea Mea si sa nu zica: Mana mea m-a izbavit! 
3. De aceea graieste in auzul poporului si zi: Cine este fricos si se teme, acela sa se intoarca si sa se duca inapoi din Muntele Galaad”. Si s-au intors din popor douazeci si doua de mii si au ramas zece mii. 
4. Apoi a zis Domnul catre Ghedeon: „Tot e prea mult popor; du-l la apa; acolo ti-l voi alege. si de care voi zice sa mearga cu tine, acela sa mearga cu tine, iar de care iti voi zice ca nu trebuie sa mearga cu tine, acela sa nu mearga”. 
5. Si a dus el poporul la apa, iar Domnul a zis catre Ghedeon: „Cine va limpai apa cu limba din pumni, cum limpaie cainele, pe acela sa-l pui deoparte; de asemenea sa pui deoparte si pe toti aceia care-si vor pleca genunchii si vor bea apa”. 
6. Si a fost numarul celor ce au limpait cu limba lor din pumni trei sute de oameni; iar tot celalalt popor s-a plecat pe genunchii sai sa bea apa. 
7. Atunci a zis Domnul catre Ghedeon: „Cu cei trei sute care au limpait am sa va izbavesc Eu si am sa dau pe Madianiti in mainile voastre, iar tot poporul celalalt sa se duca fiecare la locul sau”. 
8. Si au luat de la popor merindele si trambitele; apoi a dat Ghedeon drumul tuturor Israelitilor pe la corturi si a oprit la sine pe cei trei sute de oameni, iar tabara Madianitilor era din jos de el, in vale. 
9. In noaptea aceea i-a zis Domnul: „Scoala si te coboara la tabara, ca Eu o voi da in mainile tale. 
10. Daca insa te temi sa te duci singur, atunci du-te la tabara tu si Pura, sluga ta, 
11. Si ai sa auzi ce se graieste si atunci au sa se imbarbateze mainile tale si ai sa te duci in tabara”. Si s-a dus el si Pura, sluga sa, pana la cele dintai straji ale taberei. 
12. Iar Madianitii si Amalecitii si toti locuitorii Rasaritului se asezasera in vale atat de multi, ca lacustele; camilele nu mai aveau numar si erau multe, ca nisipul de pe malurile marii. 
13. Ghedeon veni. Si iata unul povestea altuia un vis si zicea: „Am visat parca o paine rotunda de orz, ce se rostogolea prin tabara madianita si, ajungand la un cort, a izbit in el asa de tare, incat el a cazut, s-a rasturnat si s-a desfacut”. 
14. Celalalt i-a raspuns: „Aceasta nu este alta decat sabia lui Ghedeon, fiul lui Ioas israelitul; Dumnezeu a dat in mana lui pe Madianiti si toata tabara”. 
15. Auzind povestirea visului si talmacirea lui, Ghedeon s-a inchinat Domnului si s-a intors in tabara israelita, zicand: „Sculati! Domnul a dat tabara Madianitilor in mainile noastre”. 
16. Apoi a impartit pe cei trei sute de oameni in trei cete si le-a dat la toti in maini trambite si oale goale si in oale faclii. 
17. Si le-a zis: „Sa va uitati la mine si sa faceti ce voi face eu; iata eu ma duc la tabara si ce voi face eu, sa faceti si voi. 
18. Cand eu si cei cu mine vom trambita, sa trambitati si voi din trambitele voastre imprejurul intregii tabere si sa strigati: Sabia Domnului si a lui Ghedeon!” 
19. Si s-a apropiat de tabara Ghedeon si cu el o suta de oameni, pe la inceputul strajii de mijloc a noptii, si au desteptat strajile si au trambitat din trambite si au sfaramat oalele pe care le aveau in maini. 
20. Si au trambitat tustreile cete din trambite si au spart oalele si tineau in mana stanga faclia, iar in mana dreapta trambitele si trambitau din trambite si strigau: „Sabia Domnului si a lui Ghedeon!” 
21. Si stateau fiecare la locul sau imprejurul taberei si au inceput cei din tabara a alerga in toata tabara si a striga si au luat-o la fuga. 
22. Pe cand cei trei sute de oameni sunau din trambite, in toata tabara a intors Domnul sabia unora asupra altora, si a fugit tabara catre Terera pana la Betsita si pana la hotarele lui Abelmehola, aproape de Tabat. 
23. Atunci au fost chemati Israelitii din semintiile lui Neftali si Aser si din toata semintia lui Manase si au alergat dupa Madianiti. 
24. Iar Ghedeon a trimis soli in tot muntele lui Efraim sa spuna: „Iesiti inaintea Madianitilor si prindeti vadul inaintea lor pana la Betbara si Iordan”. Si s-au adunat toti Efraimitii si au prins vadul pana la Betbara si Iordan. 
25. Si au prins pe cele doua capetenii ale Madianitilor: pe Oreb si Zeeb; au ucis pe Oreb la Tur-Oreb, iar pe Zeeb la Iecheb-Zeeb; si au urmarit pe Madianiti; iar capetele lui Oreb si Zeeb le-au adus la Ghedeon, dincolo de Iordan. 

CAPITOLUL 8  
Urmarirea Madianitilor si invingerea lor.  

1. Zis-au Efraimitii catre el: „De ce ai facut asasi nu ne-ai chemat cand ai mers sa te lupti cu Madianitii?” Si s-au certat strasnic cu el. 
2. Iar Ghedeon le-a raspuns: „Facut-am eu oare ceva la fel cu ceea ce ati facut voi? Nu e mai fericit oare Efraim ca a cules toata via, decat Abiezer care s-a ales cu cativa ciorchini? 
3. In mainile voastre a dat Dumnezeu pe capeteniile Madianitilor Oreb si Zeeb si ce-am putut sa fac eu asemenea cu ce ati facut voi?” Atunci s-a linistit duhul lor cel intaratat impotriva lui, cand le-a spus asemenea cuvinte. 
4. Apoi a venit Ghedeon la Iordan si a trecut si el si cei trei sute de oameni care erau cu dansul si care obosisera si flamanzisera, urmarind pe dusman. 
5. El a zis catre locuitorii din Sucot: „Dati paine oamenilor care merg cu mine, caci sunt obositi si urmarim pe Zebah si pe Talmuna, regii Madianitilor”. 
6. Iar capeteniile din Sucot au raspuns: „Dar este oare mana lui Zebah si Talmuna in stapanirea ta, ca sa dam paine ostirii tale?” 
7. Atunci Ghedeon a zis: „Cand va da Domnul pe Zebah si pe Talmuna in mana mea, am sa scarpin trupul vostru cu spinii pustiului si cu maracini”. 
8. Dupa aceea s-a dus el la Penuel si a spus la fel locuitorilor lui; dar locuitorii din Penuel i-au raspuns la fel cum raspunsesera si cei din Sucot. 
9. Si a zis el si locuitorilor din Penuel: „Daca ma voi intoarce biruitor, am sa daram turnul acesta”. 
10. Zebah si Talmuna erau in Carcor si cu ei erau ostirile lor pana la cincisprezece mii de oameni, toti cei ce mai ramasesera din toata ostirea locuitorilor Rasaritului; cazusera insa o suta douazeci de mii de oameni purtatori de sabie. 
11. Si s-a dus Ghedeon la cei ce traiau in corturi la Rasarit de Nobah si de Iogbeha, si au lovit tabara tocmai cand erau mai fara grija. 
12. Atunci Zebah si Talmuna au fugit, iar el a alergat dupa dansii si a prins pe amandoi regii Madianitilor, pe Zebah si pe Talmuna, si a pus toata tabara in invalmaseala. 
13. Apoi s-a intors Ghedeon, fiul lui Ioas, de la razboi de pe colina Heres. 
14. Si a prins un tanar locuitor din Sucot si l-a intrebat si acesta i-a insirat in scris pe capeteniile si batranii Sucotului, care erau in numar de saptezeci si sapte de oameni. 
15. Apoi a venit la locuitorii Sucotului si a zis: „Iata Zebah si Talmuna, din pricina carora ati ras de mine si mi-ati zis: Au doara mana lui Zebah si Talmuna e in stapanirea ta, ca sa dam paine oamenilor tai celor obositi?” 
16. Dupa aceea a luat spini din pustiu si maracini si a pedepsit cu ei pe batranii cetatii si pe locuitorii din Sucot. 
17. Si turnul din Penuel l-a daramat, iar pe locuitorii cetatii i-a ucis. 
18. Si a zis catre Zebah si Talmuna: „Ce fel erau aceia pe care i-ati ucis voi in Tabor?” Zis-au ei: „Asa, cum esti si tu; fiecare avea infatisarea unui fiu de rege”. 
19. Iar Ghedeon a zis: „Aceia erau fratii mei, fiii mamei mele! Viu este Domnul, de i-ati fi lasat cu viata, eu nu v-as ucide!” 
20. Apoi a zis catre Ieter, intaiul sau nascut: „Scoala si-i ucide”. Dar tanarul nu si-a scos sabia, caci s-a temut, pentru ca era inca tanar. 
21. Zis-au Zebah si Talmuna: „Scoala tu si ne ucide, pentru ca dupa cum este omul asa este si puterea lui!” Si s-a sculat Ghedeon si a ucis pe Zebah si Talmuna si a luat fraiele de la gatul camilelor lor. 
22. Dupa aceea au zis Israelitii catre Ghedeon: „Domneste peste noi tu si fiul tau si fiul fiului tau, pentru ca ne-ai izbavit din mainile Madianitilor!” 
23. Iar Ghedeon le-a zis: „Nici eu nu voi domni peste voi, nici fiul meu nu va domni peste voi, ci Domnul sa domneasca peste voi! 
24. Dar am sa va rog si eu un lucru, a adaugat Ghedeon, sa-mi dea fiecare din voi cate un cercel din prazile voastre; caci vrajmasii aveau multi cercei de aur, pentru ca erau Ismaeliti”. 
25. Ei au zis: „Iti vom da”. Si au intins o manta si au aruncat acolo fiecare cate un cercel din prada sa. 
26. Si greutatea cerceilor de aur pe care i-a cerut el a fost o mie sapte sute de sicli de aur, afara de verigi, de nasturi si de hainele de purpura de pe cei doi regi ai Madianitilor si afara de lanturile lor de aur care erau la gatul camilelor lor. 
27. Din acestea a facut Ghedeon un efod si l-a pus in cetatea sa, in Ofra; si a fost aceasta pricina de pacat pentru tot Israelul si cursa pentru Ghedeon si pentru toata casa lui. 
28. Astfel s-au supus Madianitii inaintea fiilor lui Israel si nu s-au mai apucat sa-si ridice capul si s-a odihnit tara patruzeci de ani, in zilele lui Ghedeon. 
29. Apoi s-a dus Ierubaal, fiul lui Ioas, si a trait in casa sa. 
30. Si a avut Ghedeon saptezeci de fii care au rasarit din coapsele lui, caci el a avut femei multe. 
31. De asemenea i-a nascut un fiu si concubina sa care traia in Sichem si el i-a pus numele Abimelec. 
32. Apoi a murit Ghedeon, fiul lui Ioas, la batraneti adanci, si a fost inmormantat in mormantul tatalui sau Ioas, in Ofra lui Abiezer. 
33. Dupa ce a murit Ghedeon, fiii lui Israel au inceput iarasi a pacatui pe urma baalilor si si-au asezat ca dumnezeu pe Baal-Berit; 
34. Nu si-au mai adus aminte fiii lui Israel de Domnul Dumnezeul lor, Care ii izbavise din mainile tuturor vrajmasilor care ii inconjurau. 
35. Casei lui Ierubaal, adica a lui Ghedeon, nu i-au dat nici o cinste pentru toate binefacerile pe care acesta le facuse intregului Israel. 

CAPITOLUL 9  
Abimelec.  

l. In vremea aceea Abimelec, fiul lui Ierubaal, s-a dus la Sichem, la fratii mamei sale, si a grait cu el Si cu tot neamul tatalui mamei sale si a zis: 
2. „Soptiti la toti locuitorii din Sichem: Cum e mai bine pentru voi: sa domneasca peste voi toti cei saptezeci de fii ai lui Ierubaal sau sa domneasca numai unul? Si amintiti-va ca eu sunt osul vostru si carnea voastra!” 
3. Si au soptit fratii mamei sale din partea lui toate cuvintele acestea locuitorilor din Sichem. Si s-a induplecat inima acestora pentru Abimelec, caci isi ziceau asa: „E fratele nostru!” 
4. Si i-au dat saptezeci de sicli de argint din casa lui Baal-Berit, iar Abimelec si-a tocmit cu ei oameni rai si fara capatai care s-au si dus cu el. 
5. Apoi a venit la casa tatalui sau in Ofra si a ucis pe fratii sai, pe cei saptezeci de fii ai lui Ierubaal, pe o piatra, ramanand numai Iotam, fiul cel mai mic al lui Ierubaal, pentru ca s-a ascuns. 
6. Dupa aceea s-au adunat toti locuitorii Sichemului si toata casa lui Milo si s-au dus de au pus rege pe Abimelec la stejarul cel de langa Sichem. 
7. Iar daca s-a spus acestea lui Iotam, acesta s-a dus si a stat pe varful muntelui Garizim si, ridicandu-si glasul, a strigat si a zis: „Ascultati-ma, locuitori ai Sichemului, si Dumnezeu sa va asculte! 
8. S-au dus odata copacii sa-si unga imparat peste ei. Si au zis catre maslin: Domneste peste noi! 
9. Iar maslinul a zis: Lasa-voi eu oare grasimea mea, cu care se cinsteste Dumnezeu si oamenii se mandresc si ma voi duce sa umblu prin copaci? 
10. Atunci copacii au zis catre smochin: Vino tu si domneste peste noi! 
11. Dar si smochinul a raspuns  Sa-mi las eu oare dulceata mea si fructul meu cel bun si sa ma duc sa carmuiesc copacii? 
12. Apoi au zis copacii catre vita de vie: Vino tu de domneste paste noi! 
13. Si vita de vie a zis catre ei: Cum sa-mi las eu mustul meu care veseleste pe Dumnezeu si pe oameni si sa ma duc sa carmuiesc copacii? 
14. In cele din urma au zis toti copacii catre un spin: Vino tu si domneste peste noi! 
15. Iar spinul a zis catre copaci: Daca voi ma puneti cu adevarat imparat peste voi, atunci veniti si va odihniti sub umbra mea; iar de nu, atunci va iesi foc din spini si va arde cedrii Libanului. 
16. Asadar luati seama: Dupa dreptate si dupa adevar v-ati purtat voi, cand ati pus rege pe Abimelec? Si bine ati facut ce aii facut cu Ierubaal si cu casa lui? Si v-ati purtat oare potrivit Cu binefacerile lui? 
17. Tatal meu a luptat pentru voi, fara sa-si crute viata, si v-a izbavit din mana Madianitilor; 
18. Iar voi v-ati sculat acum impotriva casei tatalui meu si ati ucis pe cei saptezeci de feciori ai tatalui meu pe o piatra si ati pus rege peste locuitorii Sichemului pe Abimelec, fiul unei roabe a lui, pentru ca e fratele vostru. 
19. Daca voi v-ati purtat dupa adevar si dupa dreptate cu Ierubaal si cu casa lui, atunci sa fie asupra voastra binecuvantare si sa va bucurati de Abimelec si sa se bucure si el de voi! 
20. Daca insa nu, atunci sa iasa foc din Abimelec si sa arda pe locuitorii Sichemului si toata casa lui Milo; sa iasa foc din locuitorii Sichemului si din casa lui Milo si sa arda pe Abimalec”. 
21. Apoi a fugit Iotam si s-a facut nevazut si s-a dus la Beer si a trait acolo, ascunzandu-se de fratele sau Abimelec. 
22. Iar Abimelec a domnit paste Israel trei ani. 
23. Dupa aceea a trimis Dumnezeu un duh rau intre Abimelec si intre locuitorii Sichemului, nemaivoind locuitorii din Sichem sa se supuna lui Abimelec; 
24. Ca astfel sa vina razbunarea pentru cei saptezeci de fii ai iui Ierubaal si sangele lor sa se intoarca asupra lui Abimelec, fratele lor, care-i ucisese, si asupra locuitorilor Sichemului care au imbarbatat mana lui ca sa-si ucida fratii. 
25. Si au trimis locuitorii Sichemului impotriva lui oameni la panda pe varfurile muntilor, ca sa prade pe oricine va trece pe langa ei pe cale. Si s-a spus aceasta lui Abimelec. 
26. Atunci a venit si Gaal, fiul lui Ebed, cu fratii sai, la Sichem si au umblat ei prin Sichem; iar locuitorii Sichemului s-au increzut in el. 
27. Apoi au iesit ei in tarina si au cules viile, au stors strugurii, au facut praznic si s-au dus la casa dumnezeului lor, unde au mancat si au baut si au blestemat pe Abimelec. 
28. Gaal insa, fiul lui Ebed, zicea: „Cine este Abimelec si ce este Sichemul, ca sa-i slujim? Nu este el, oare, fiul lui Ierubaal, si capetenia cea mai de seama a Sichemului nu este oare Zebul? Sa slujiti mai bine urmasilor lui Hemor, tatal lui Sichem, iar aceluia pentru ce sa-i slujim? 
29. De mi-ar da cineva poporul acesta pe mana mea, eu as alunga pe Abimelec”. Atunci s-a zis lui Abimelec: „Inmulteste-ti ostirea si iesi! 
30. Iar Zebul, capetenia cetatii, a aflat ce zisese Gaal, fiul lui Ebed, si s-a aprins de manie. 
31. Apoi a trimis el cu viclesug soli la Abimelec, ca sa-i spuna: „Iata Gaal, fiul lui Ebed, si fratii lui au venit in Sichem si atata cetatea impotriva ta. 
32. Scoala dar la noapte, tu si poporul care e eu tine, si stai de panda in camp; 
33. Iar dimineata, la rasaritul soarelui, scoala repede si inainteaza spre cetate; si cand ei si poporul ce este cu ei var iesi la tine, atunci sa faci cu ei ce se va pricepe mana ta”. 
34. S-a sculat deci Abimelec noaptea si tot poporul ce era cu dansul si au stat da panda la Sichem patru cete. 
35. Iar dimineata, Gaal, fiul lui Ebed, a iesit si a stat in poarta cetatii. Atunci s-a sculat Abimelec si poporul ce era cu el in ascunzatoare. 
36. Gaal insa, vazand poporul, a zis catre Zebul: „Iata poporul se coboara de pe varful muntilor”. Iar Zebul i-a raspuns: „Umbrele muntilor ti se par oameni”. 
37. Si a grait iarasi Gaal si a zis: „Iata poporul se coboara de pe inaltime si o ceata vine de la stejarul Meanim”. 
38. A zis atunci Zebul: „Unde sunt buzele tale care ziceau: „Cine este Abimelec, ca sa-i slujim lui? Acesta este poporul pe care tu l-ai nesocotit. Iesi acum si te lupta cu dansul!” 
39. Si s-a dus Gaal in fruntea locuitorilor Sichemului si s-a luptat cu Abimelec. 
40. Si s-a napustit Abimelec asupra lui si el a fugit de dansul si au cazut multi ucisi pana la portile cetatii. 
41. Abimelec insa a ramas in Aruma; iar pe Gaal si pe fratii lui i-a alungat Zebul, ca sa nu mai locuiasca Sichem. 
42. A doua zi a iesit poporul la camp si au spus despre acestea lui Abimelec. 
43. Iar acesta si-a luat poporul sau si l-a impartit in trei cete si l-a pus la panda in camp. Si vazand ca a iesit popor din cetate, s-a ridicat asupra acelora si i-a ucis. 
44. Pe cand Abimelec si cetele ce erau cu dansul s-au apropiat si s-au oprit la portile cetatii, celelalte doua cete, tabarand asupra tuturor celor ce erau In camp, i-au ucis. 
45. Si s-a luptat Abimelec cu cetatea toata ziua aceea, a luat cetatea, a ucis poporul care era in ea si a daramat cetatea si a presarat locul ei cu sare. 
46. Auzind de acestea, toti acei ce erau in turnul Sichemului s-au dus in turnul capistei lui Baal-Berit. 
47. Dar i s-a spus lui Abimelec ca s-au adunat acolo toti cei ce fusesera in turnul Sichemului. 
48. Atunci Abimelec s-a dus in muntele Talmon, el si tot poporul ce era eu dansul; a luat Abimelec cu sine topoare si a taiat lemne din padure si le-a pus pe umar si a zis catre popor: „Ati vazut ce am facut eu? Faceti repede si voi ceea ce am facut eu!” 
49. Si a taiat fiecare din popor lemne si s-au dus toti cu Abimelec si le-au pus sub turn si au aprins cu ele turnul; si au murit toti cei ce erau in turnul Sichemului, aproape o mie de barbati si de femei. 
50. Dupa aceea s-a dus Abimelec la Tevet si a impresurat Tevetul si l-a luat. 
51. Si era in mijlocul cetatii un turn intarit si au fugit acolo toti barbatii si femeile si toti oamenii din cetate; si l-au incuiat si s-au suit pe acoperisul turnului. 
52. Abimelec insa a venit la turn si l-a impresurat si s-a apropiat de usa turnului ca sa-i dea foc. 
53. Atunci o femeie a aruncat o bucata de piatra de rasnita in capul lui Abimelec si i-a spart capul. 
54. Abimelec a chemat indata un tanar, care era purtatorul de arme al sau, si i-a zis: „Scoate-ti sabia si ma ucide, ca sa nu zica despre mine: A fost ucis de o femeie”. Si l-a strapuns tanarul acela si a murit. 
55. Cand au vazut Israelitii ca a murit Abimelec, s-a dus fiecare la locul sau. 
56. Asa a platit Dumnezeu lui Abimelec, pentru nelegiuirea pe care el o faptuise fata de tatal sau, ucigand pe cei saptezeci de frati ai sai. 
57. Si toate nelegiuirile locuitorilor Sichemului le-a intors Dumnezeu asupra capului lor. Si asa i-a ajuns blestemul lui Iotam, fiul lui Ierubaal. 

CAPITOLUL 10  
Israel invins de Filisteni.  

1. Dupa Abimelec s-a ridicat ca sa izbaveasca pe Israel Tola, fiul lui Pua, fiul lui Dodo, din semintia lui Isahar. Acesta traia in Samir, pe muntele lui Efraim. 
2. Si a fost el judecatorul lui Israel douazeci si trei de ani si; murind, a fost ingropat in Samir. 
3. Dupa dansul s-a sculat Iair din Galaad si a fost judecator lui Israel douazeci si doi de ani. 
4. Acesta a avut treizeci si doi de fii, care calareau pe treizeci si doi de asini si aveau treizeci si doua de cetati. 
5. Murind Iair, a fost ingropat in Camon. 
6. Dar fiii lui Israel au facut iarasi rele inaintea ochilor Domnului si au slujit baalilor si astartelor si dumnezeilor Amoreilor, dumnezeilor Sidonului, dumnezeilor Amonitilor, dumnezeilor Moabitilor si dumnezeilor Filistenilor, iar pe Domnul L-au parasit si nu L-au slujit. 
7. Atunci s-a aprins mania Domnului asupra lui Israel, si l-a dat in mainile Filistenilor si in mainile Amonitilor. 
8. Acestia au stramtorat ti au chinuit pe fiii lui Israel din anul acela optsprezece ani in sir, adica pe toti fiii lui Israel de dincolo de Iordan, din tara Amoreilor, care este in Galaad. 
9. Iar Amonitii au trecut Iordanul, ca sa se razboiasca cu Iuda, cu Veniamin si cu casa lui Efraim. Asa ca fiii lui Israel erau foarte stramtorati. 
10. Atunci au strigat fiii lui Israel catre Domnul si au zis: „Gresit-am inaintea Ta, pentru ca am parasit pe Dumnezeul nostru si am slujit baalilor”. 
11. Domnul insa a zis catre fiii lui Israel: „Nu v-au impilat oare Egiptenii, Amoreii, Amonitii si Filistenii, 
12. Sidonienii, Amalecitii si Moabitii, si cand ati strigat catre Mine, nu v-am izbavit Eu oare din mainile lor? 
13. Dar voi M-ati parasit iarasi si v-ati apucat sa slujiti la alti dumnezei. De aceea nu va voi mai izbavi. 
14. Mergeti si strigati catre dumnezeii pe care vi i-ati ales; sa va izbaveasca aceia la vreme de necaz!” 
15. Iar fiii lui Israel au zis catre Domnul: „Gresit-am! Fa cu noi cum vei crede ca e mai bine, numai izbaveste-ne si acum”. 
16. Si au lepadat de la ei pe dumnezeii cei straini si au inceput sa slujeasca numai Domnului. Si S-a indurat Domnul de suferintele lui Israel. 
17. Amonitii insa s-au adunat si si-au asezat tabara in Galaad. S-au adunat de asemenea si fiii lui Israel si au tabarat la Mitpa. 
18. Atunci poporul si capeteniile Galaadului au zis unii catre altii: „Cine va incepe lupta contra Amonitilor acela va fi capetenie peste toti locuitorii Galaadului”. 

CAPITOLUL 11  
Ieftae si fagaduinta lui.  

1. Ieftae Galaaditul era un luptator viteaz. Acesta era fiul unei desfranate care nascuse lui Galaad pe Ieftae. 
2. Dar si sotia lui Galaad i-a nascut acestuia fii. Iar daca s-au facut mari, fiii sotiei au izgonit pe Ieftae, zicandu-i: „Tu nu esti mostenitor in casa tatalui nostru, pentru ca esti feciorul alte femei”. 
3. Atunci Ieftae a fugit de fratii sai si a trait in tinutul Tob. Acolo s-au adunat imprejurul lui Ieftae oameni fara capatai si umblau cu dansul. 
4. Dupa catva timp Amonitii s-au ridicat cu razboi impotriva lui Israel. 
5. Iar in timpul razboiului Amonitilor cu Israelitii, au venit batranii Galaadului sa ia pe Ieftae din tinutul Tob, 
6. Si au zis catre Ieftae: „Vino sa ne fii capetenie si te lupta cu Amonitii”. 
7. Ieftae insa a zis catre batranii Galaadului: „Oare nu m-ati urat voi si m-ati alungat din casa tatalui meu? La ce ati venit la mine acum, cand sunteti la necaz?” 
8. Zis-au batranii Galaadului catre Ieftae: „De aceea am venit acum la tine, ca sa mergi cu noi, sa te lupti cu Amonitii si sa ne fii capetenie noua, tuturor locuitorilor Galaadului”. 
9. Iar Ieftae a zis catre batranii Galaadului: „Daca ma luati inapoi, ca sa ma lupt cu Amonitii, si daca Domnul imi va da mie izbanda, voi mai ramane eu, oare, capetenie la voi?” 
10. Atunci au raspuns batranii Galaadului catre Ieftae: „Domnul sa fie martor intre noi ca vom face cum vei zice tu!” 
11. Si s-a dus Ieftae cu batranii Galaadului si poporul l-a pus capetenie si povatuitor al sau. Si a rostit Ieftae toate cuvintele sale inaintea fetei Domnului in Mitpa. 
12. Apoi a trimis Ieftae soli la regele Amonitilor sa-i spuna: „Ce ai cu mine de ai venit la mine sa te razboiesti pe pamantul meu?” 
13. Iar regele Amonitilor a raspuns solilor lui Ieftae: „Israel, cand venea din Egipt, a luat pamantul meu de la Arnon pana la Iaboc si Iordan. Intoarce-mi-l dara cu pace si ma voi retrage”. 
14. Si daca s-au intors solii la Ieftae, Ieftae a trimis a doua oara soli la regele Amonitilor, 
15. Ca sa-i spuna: „Asa zice Ieftae: Israel n-a luat pamantul Moabitilor, nici pamantul Amonitilor; 
16. Caci, cand a venit din Egipt, Israel s-a dus in pustiu catre Marea Rosie si apoi a venit la Cades. 
17. De acolo a trimis Israel Ia regele Edomului soli sa-i spuna: „Lasa-ma sa trec prin tara ta”. Dar regele Edomului n-a voit sa auda. Si a trimis el si la regele Moabului, dar nici acela n-a ingaduit. De aceea Israel a ramas la Cades. 
18. Apoi a plecat in pustiu si a ocolit pamantul Edomului si pamantul Moabului, ajungand la rasaritul lui. Atunci au tabarat dincolo de Arnon, dar n-au intrat in hotarele Moabului, caci Arnonul este hotarul Moabului. 
19. De acolo a trimis Israel soli la Sihon, regele Amoreilor, regele Hesbonului si a zis Israel catre el: „Da-ne voie sa trecem prin tara ta la locul nostru!” 
20. Dar Sihon nu s-a invoit sa dea drumul lui Israel prin hotarele sale si a adunat Sihon tot poporul sau si a tabarat in Iahta si s-a batut cu Israel. 
21. Si a dat Domnul Dumnezeul lui Israel pe Sihon si tot poporul lui in mainile lui Israel si acesta i-a ucis. Apoi a luat Israel de mostenire toata tara Amoreilor, care locuiau in tara aceea. 
22. Si atunci au primit ei de mostenire toate hotarele Amoreilor de la Arnon pana la Iaboc si de la pustie pana la Iordan. 
23. Si asa Domnul Dumnezeul lui Israel a izgonit pe Amorei de la fata poporului Sau Israel si tu voiesti acum sa-i iei mostenirea lui? 
24. Nu stapanesti tu oare ceea ce ti-a dat tie Chemos, dumnezeul tau? Si noi stapanim de asemenea ceea ce ne-a dat de mostenire Domnul Dumnezeul nostru. 
25. Oare tu esti mai bun decat Balac, fiul lui Sefor, regele Moabitilor? S-a certat cu el Israel, sau s-a luptat cu el? 
26. Israel traieste acum de mai bine de trei sute de ani in Hesbon si in cetatile care tin de el si in Aroer si in toate imprejurimile lui si in toate cetatile din apropierea Arnonului; de ce nu le-ati luat voi in vremea aceea? 
27. Eu insa nu sunt vinovat fata de tine; dar tu-mi faci un rau, venind asupra mea cu razboi. Domnul sa fie judecator intre fiii lui Israel si Amoniti!” 
28. Dar regele Amonitilor n-a tinut seama de cuvintele lui Ieftae, cu care ii trimisese acesta pe soli la el. 
29. Atunci a fost peste Ieftae Duhul Domnului si a strabatut Ieftae pamantul Galaadului si al lui Manase, apoi a ajuns pana la Mitpa Galaadului si de la Mitpa Galaadului a plecat asupra Amonitilor. 
30. In acel timp a facut Ieftae fagaduinta Domnului si a zis: „De vei da pe Amoniti in mainile mele, 
31. Cand ma voi intoarce biruitor de la Amoniti, oricine va iesi din portile casei mele in intampinarea mea va fi afierosit Domnului si-l voi aduce ardere de tot”. 
32. Apoi a venit Ieftae la Amoniti sa se bata cu ei si i-a dat Domnul in mainile lui. 
33. Si i-a batut cumplit de la Aroer pana spre Minit in douazeci de cetati si pana la Abel-Cheramim si au fost umiliti Amonitii in fata fiilor lui Israel. 
34. Dupa aceea a venit Ieftae in la casa sa si iata fiica sa i-a iesit in intampinare cu timpane si jocuri; aceasta era singurul lui copil, caci el nu mai avea nici baieti, nici fete. 
35. Si cand a vazut-o el, si-a sfasiat haina si a zis: „Ah, fiica mea! Tu m-ai rapus si esti dintre cei ce-mi tulbura biruinta. Eu mi-am deschis gura pentru tine inaintea Domnului si nu ma voi putea lepada!” 
36. Iar ea a zis catre el: „Tatal meu, daca tu ti-ai deschis gura pentru mine inaintea Domnului, fa cu mine ceea ce a rostit gura ta, de vreme ce Domnul a savarsit prin tine razbunarea impotriva Amonitilor, vrajmasii tai!” 
37. Apoi a zis iarasi catre tatal sau: „Iarta numai ce sa-mi faci: Lasa-ma doua luni, sa ma duc sa ma sui pe munte si sa-mi plang fecioria cu prietenele mele!” 
38. Atunci el a zis: „Du-te!” Si a lasat-o doua luni. Si s-a dus cu prietenele sale si si-a plans fecioria in munti. 
39. Apoi dupa trecerea celor doua luni ea s-a intors la tatal sau si acesta a facut cu ea cum fagaduise; si ea n-a cunoscut barbat. 
40. Si s-a facut obicei in Israel, ca in fiecare an fiicele lui Israel sa mearga sa planga pe fata lui Ieftae Galaaditeanul patru zile pe an.